LUCRARE DE LICENȚĂ

ALMĂȘAN ANDRA
Proiecţia Stereografică 1970

Problema centrală a cartografiei matematice este reprezentarea elipsoidului de

rotaţie sau a sferei terestre pe un plan, numit „plan de proiecţie”. Reprezentarea trebuie sa
fie biunivocă, astfel încât, la un punct de pe elipsoid, dat printr-o pereche de coordonate
B, L, să corespundă în plan un singur punct, de coordonate x,y, şi invers.
Suprafaţa elipsoidului nu este desfăşurabilă. De aceea, la reprezentarea acesteia pe
un plan, se produc deformaţii, care pot afecta distanţele, ariile şi unghiurile. În unele
cazuri, o parte din aceste elemente geometrice ele imaginii se pot reprezenta fără
deformaţii.
Dacă proiecţia nu deformează unghiurile, ea se numeşte conformă; dacă nu
deformează ariile, se numeşte echivalentă, iar dacă nu deformează distanţele în lungul
meridianelor, se numeşte echidistantă pe meridiane (sunt şi proiecţii echidistante pe alte
direcţii decât meridianele).
În literatura de specialitate se arată că este greu să se facă o clasificare
satisfăcătoare pentru toate proiecţiile cartografice existente, deoarece multe dintre ele fac
parte din categoria proiecţiilor convenţionale, iar pentru această categorie metodele de
reprezentare sunt atât de arbitrare, încât este foarte greu să fie clasate după proprietăţi
comune. Drept criterii de clasificare, vor fi considerate:
• natura elementelor geomatrice care nu se deformează;
• latitudinea polului Qo al sistemului de coordonate sferice polare;
• aspectul general al reţelei normale, formată fie din imaginile plane ale
meridianelor şi paralelelor (atunci când polul Qo coincide cu unul din polii
geografici), fie din imaginile plane ale verticalurilor ai almucantaratelor
(atunci când polul Qo nu coincide cu nici unul din polii geografici)
După natura elementelor care nu se deformează, proiecţiile cartografice se
clasifică în:
• proiecţii conforme (autogonale sau ortomorfe);
• proiecţii echivalente (avtalice sau homalografice);
• proiecţii echidistante pe anumite direcţii;
• proiecţii arbitrare
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALMĂȘAN ANDRA
Proiecţia Stereografică 1970 este o proiecţie conformă, proiecţie în care figurile
infinit mici de pe suprafaţa elipsoidului sau a sferei se reprezintă în planul proiecţiei prin
figuri infinit mici asemenea.În consecinţă, unghiurile de pe elipsoid nu se deformează
prin reprezentarea lor în planul de proiecţie.În proiecţiile conforme, modulul de
deformaţie a lungimilor nu depinde de azimutul direcţiei considerate, astfel că:
a = b = m = n = μ (1-1)
a=semiaxa mare a elipsoidului de rotaţie;
b=semiaxa mică a elipsoidului de rotaţie;
m=modulul de deformaţie liniară pe direcţia meridianului;
n=modulul de deformatie liniară pe direcţia paralelului;
Din relatia (1-1) rezultă că elipsa deformaţiilor se transformă într-un „cerc al
deformaţiilor”.
Modulul de deformaţie areolară dintr-o proiecţie conformă are expresia:
ρ=μ2
μ= modulul de deformaţie liniară;
ρ= latitudinea izometrică;
1
Urmare a decretului numărul 305 din luna septembrie 1971, emis de Consiliul de
Stat al țării, ”cu privire la activitatea geodezică, topo-fotogrammetrică și cartografică,
precum și la procurarea, deținerea și folosirea datelor și documentelor rezultate din
această activitate”, în sectorul civil din țara noastră s-a produs o înlocuire a proiecției
cartografice Gauss-Kruger, cu o nouă proiecție, denumită ”Proiecșia Stereografică 1970”.
Printre altele, decretul ptrevede că:
• ”Lucrările geodezice, topo-fotogrammetrice și cartografice necesare economiei
naționale se execută în proiecție Stereografică 1970 și sistem de cote referite la
Marea Neagră”
• ”Pentru nevoile de apărare și de securitate, precum și cele necesare activităților
ștințifiice, învățământului, uzului public și propagandei, aceste lucrări vor fi
executate și în alte sisteme de proiecție”.
În anul 1972, Direcția de geodezie și cadastru, din Ministerul Agriculturii, Industriei
Alimentare și Apelor, în baza împuternicirilor date prin decretul menționat, a făcut
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALMĂȘAN ANDRA
publice următoarele elemente caracteristice proiecției Stereografice 1970 și aplicării
ei în țara noastră:
1. Punctul central al proiecţiei (polul proiecţiei) este un punct fictiv, care nu este
materializat pe teren, situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului
României, la nord de oraşul Făgăraş. Coordonatele geografice ale acestui
punct sunt de 25˚ longitudine estică şi de 46˚ latitudine nordică.

2. Se menține elipsoidul Krasovski 1940, orientat la Pulkovo, ca și în cazul

proiecției Gauss („Sistemul de coordonate 1942„). El are următorii parametrii
geometrici:
a=6378245.000 m
f=1/298.3

unde: a=semiaxa mare;

f=turtirea geometrică;

3. Polul proiecției, Q0, denumit și „centrul proiecției”, are următoarele

coordonate geografice:
B0=46o nord
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALMĂȘAN ANDRA
L0=25o est Greenwich
unde: B0=latitudinea;
L0=longitudinea;

4. Întreaga țară se reprezintă pe un singur plan, în care există un cerc de

deformație nulă, cu centrul în centrul Q0, și raza 201,7 km;
5. Deformaţia relativă pe unitatea de lungime (1 km) în punctul central al
proiecţiei este egală cu -25 cm/km şi creşte odată cu mărirea distanţei faţă de
acesta pană la valoara zero pentru o distanţă de aproximativ 202 km. După
această distanţă valorile deformaţiei relative pe unitatea de lungime devin
pozitive şi ating valoarea de 63,7 cm/km la o depărtare de centrul proiecţiei de
aproximativ 385 km. Adoptarea proiecţiei Stereo’70 a urmărit o serie de
principii care satisfac cerinţele de precizie şi cateva aspecte specifice
teritoriului României dintre care amintim:
a. Teritoriul României are o formă aproximativ rotundă şi poate fi
încadrat într-un cerc cu raza de 400 km;
b. Limitele de hotar sunt încadrate, în cea mai mare parte ( 90 %), de un
cerc de rază 280 km şi centru în polul proiecţiei;
c. Deformaţiile areolare negative şi pozitive sunt relativ egale, ceea ce
permite o compensare a lor, adică prin reprezentarea în planul
Proiecţiei Stereografice 1970 este menţinută suprafaţa totală a
teritoriului;

Deformaţia liniară poate fi apreciată din punct de vedere cantitativ cu ajutorul

formulei:

D sec = D 0 + L 2 / 4R 2 +L 4 / 24R 4 + …[km/km], unde:

D sec =deformaţia regională sau liniară relativă pe unitatea de lungime

(1km) în plan secant;

D 0 = -0.000 250 000 km / km este deformaţia din punctul central al

proiecţiei în plan secant;
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALMĂȘAN ANDRA
L= distanţa de la punctul central al proiecţie Stereografice 1970 la punctul
din mijlocul laturii trapezului sau a distanţei măsurate pe suprafaţa terestră;

R = 6 378, 956 681 km este raza medie de curbură a sferei terestre pentru
punctul central al proiecţiei.

Modul în care se realizează proiecţia punctelor de pe suprafaţa terestră pe planul

proiecţiei Stereografice 1970 este reprezentat în figura de mai jos:
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALMĂȘAN ANDRA

Fig. 2 „Proiecția punctelor de pe suprafața terestră pe planul proiecției Stereografice

1970”
unde:
r = raza cercului deformaţiilor nule (aprox. 202 km);
H= Adâncimea planului de proiecţie (aprox. 3.2 km);
1,2,3,…,9=puncte de pe suprafaţa terestră;
1’,2’,3’,…,9’=puncte de pe suprafaţa planului de proiecţie Stereografic 1970 ;
Pentru a putea vizualiza mai uşor mărimea şi caracterul deformaţiilor liniare s-au
utilizat culori diferite in reprezentarea planului de proiecţie Stereografic 1970 astfel:
 culoarea roşu pentru valori negative ale deformaţiilor (distanţa din teren > distanţa
plan proiecţie);
 culoarea galben pentru valori aproximativ egale cu zero ale deformaţiilor (distanţa
teren ~ distanţa plan proiecţie);
 culoarea albastră pentru valori pozitive (distanţa teren < distanţa plan proiecţie)
Distanţelelor, egale între ele, de pe suprafaţa terestră :
(12), (23), (34), (45), (56), (67), (78), (89) le corespund distanţele
(1’2’), (2’3’), (3’4’), (4’5’), (5’6’), (6’7’), (7’8’), (8’9’) din planul proiecţiei.
Între cele două categorii de distanţe se pot scrie următoarele inegalităţi:
 (1’2’)<(2’3’)<(3’4’)< (4’5’)<(5’6’)<(6’7’)<(7’8’)<(8’9’);
 (1’2’)<(12);
 (2’3’)<(23);
 (3’4’)<(34);
 (4’5’)<(45);
 (5’6’)≈(56);
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALMĂȘAN ANDRA
 (6’7’)<(67);
 (7’8’)>(78);
 (8’9’)> (89);
Pentru a obţine informaţii privitoare la marimea diferenţei dintre cele două tipuri
de distanţe este necesară o reprezentare grafică a funcţiei D sec = F (L), descrisă anterior,
folosind urmatoarea diagramă:

Fig. 3 „Diagrama deformaţiilor liniare relative în proiecţia Stereografică 1970”

6. Adâncimea planului de proiecţie este de aproximativ 3.2 km faţă de planul
tangent la sfera terestră în punctul central. În urma intersecţiei dintre acest
plan şi sfera terestră de rază medie s-a obţinut un cerc al deformaţiilor nule cu
raza apropiată de 202 km.
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALMĂȘAN ANDRA
7. Sistemul de exe de coordonate plane rectangulare xOy are ca origine imaginea
plană a polului proiecției, axa Ox este imaginea plană a meridianului de 25o și
are sessul pozitiv spre nord, iar axa Oy are sensul pozitiv spre est. Este de
reținut că aceste axe de coordonate sunt notate invers față de cele din proiecția
stereografică dina nul 1933.
8. Coeficientul de reducere a scării, folosit la transformarea coordonatelor
rectangulare din planul tangent (în polul Qo), în planul secant, paralel cu cel
tangent, arevaloarea :
c=1-(1/4 000)=0,999 750 000
9. Coeficientul de revenire la scara normală, de la planul secant la cel tangent,
este :
c’=1/c=1,000 250 063
Această proiecșie a început să fie aplicată în lucrările de producție curentă, pentru
țara noastră, începând din anul 1973, înlocuind treptat, în economia națională, utilizarea
proiecției Gauss.
Proiecția Stereografică 1970 este conformă, permițând ca măsurătorile geodezice
să fie prelucrate direct în planul de proiecție, fără a se calcula coordonatele geografice, cu
condiția aplicării prealabile a unor corecții de reducere a măsurătorilor la planul de
proiecție.
Proiecția Stereografică 1970 se aseamănă în principal cu cea din anul 1933, dar
deosebirile privind elipsoidul, polul Q0, orientarea sistemului de axe xOy, coeficientul de
reducere a scării, etc. nu permit ca orice formulă a proiecției stereografice din 1933 să fie
aplicată celei din 1970.
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALMĂȘAN ANDRA