Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

Principii de bază în topografie, forma Pământului sisteme de proiecţie

Scopul principal al ridicărilor topografice şi al trasărilor urmăreşte în general

detaliile topografice care definesc diferite obiecte.

fig. 1 Puncte caracteristice –detalii sau puncte de inflexiune care definesc

configuraţia unui teren sau unui obiect (gard, casă, drum etc.)

Problema de bază în topografie este determinarea în spaţiu a poziţiei punctelor

caracteristice faţă de un sistem de referinţă.
Forma de bază a pământului este în principiu sfera, fapt intuit de către oameni
încă din antichitate. S-a constatat că această formă sferică suferă o turtire la poli
datorită forţei centrifugale generată de rotaţia pământului în jurul axei sale. Elipsoidul
de rotaţie reda forma uşor bombata a planetei la Ecuator si mai turtita la poli şi este
folosită în calcule . În realitate forma pămâtului diferă şi faţă de elipsoid datorită
maselor de intensităţi diferite din interiorul pământului (geoidului). Forma cu
denumirea de geoid a fost adoptată ca fiind forma reala a Pământului, însă din punct
de vedere matematic este dificil de utilizat, ceea ce a impus folosirea unei forme
regulate şi anume elipsoidul.

1
 Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

Dimensiunile elipsoidului care se foloseşte în calculele geodezice sunt: semiaxa mare

= 6378245 m, Semiaxa mica– b = 6356863 m
Turtirea elipsei 298.3Km, iar raportul de turtire este de circa 1 / 300, mai
precis 1 / 298,3.

fig. 2 Axele elipsoidului de rotaţie

Pentru reprezentarea grafică sau matematică a acestei sfere turtite s-a adoptat
forma elipsoidului de rotaţie, iar calculele geodezice se raportează la elipsoidul de
rotaţie.

fig. 3 Secţiune verticală cu diferite suprafeţe de referinţă

2
 Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

Geoidul se defineşte ca fiind suprafaţa pe care direcţia firului cu plumb este

întotdeauna perpendiculară, sau
Geoidul reprezintă suprafaţa determinată de nivelul apelor mărilor şi oceanelor
prelungită pe sub uscat sau pe sub continent.
Pe suprafeţe relativ mici elipsoidul poate fi asimilat prin suprafeţe delimitate de
triunghiuri cu latura de 276 Km.
Elipsoidul poate fi asimilat cu o sferă, în acest caz raza medie a acestei sfere se
calculează cu formula, R = ρ*N
- unde ρ este raza de curbură a meridianului care trece prin locul respectiv,
iar N este raza de curbură a paralelei în acel punct.

fig., 4 Elipsoidul de rotaţie

3
 Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

Pe suprafeţe relativ mici până la 80 ha, nu se ţine seamă de curbura Pământului.

Dacă măsurătorile se efectuează pe o suprafaţă mai mare se va ţine cont de
deformaţiile lungimilor.

fig. 5 Deformaţia lungimilor în proiecţie pe plan tangent

] ∆t = d’ – d
d’ = R tg ω
d = Rω
∆t = R(tg ω – ω)

tg ω = ω + ω3/3 + 2/3*ω5/5 + …
tg ω – ω = ω3/3
∆t = R* ω3/3
Întrucât ω este un element dificil de determinat, se înlocuieşte cu valoarea ω =
d/R, rezultă ∆t = d3 / 3R2.
Deformaţia creşte neliniar, cu puterea a treia a distanţei faţă de punctul de
origine. Mai semnificativ este o reprezentare a deformaţiei pe kilometru, care se
obţine derivând acea deformaţie în raport cu „ d”.
4
 Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

∆tkm = 3d2/3R2 = d2/R2

1000/6378000 = 0.15 m/Km
La suprafeţe există de asemenea o deformaţie în funcţie de excesul sferic.
200 g = α + β + γ – s
Suprafeţele sau detaliile se calculează şi se reprezintă doar în plan orizontal.
Trecerea de la o suprafaţă sferică la o suprafaţă plană se face prin proiecţii.
Clasificarea sistemului de proiecţii poate fi făcută în funcţie de necesităţi după
mai multe criterii:
1) După caracterul deformaţiilor pot exista:
- proiecţii conforme care păstrează mărimea unghiurilor şi forma
suprafeţelor, dar deformează distanţele şi axele.
- Proiecţii echivalente care păstrează mărimea suprafeţelor şi se folosesc
în general în cadastru.
- Proiecţii echidistante care conservă distanţa pe anumite direcţii.
2) După aspectul reţelei sunt:
• Proiecţii azimutale : - gnomice
- stereografice
- ortografice
• Proiecţii cilindrice
• Proiecţii conice
Proiecţiile azimutale se efectuează pe un plan tangent sau secant la sferă.
Proiecţia gnomică are la centru ca proiecţie centrul sferei.
Proiecţia stereografică are ca centru de proiecţie polul opus punctului de
tangenţă.
Proiecţia ortografică are ca centru de proiecţie polul la infinit.

5
 Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

Proiecţia cilindrică raportează punctele de pe sferă pe un cilindru tangent sau

secant la sferă transversal sau longitudinal.

fig. 5 Deformaţia lungimilor în proiecţie stereografică pe plan tangent

Proiecţie cilindrică Gauss - Kruger a fost folosită în România până în

1970, după care s-a revenit la proiecţia stereografică, cea care corespunde mai
bine formei tării, deformaţiile fiind mai mici şi împrăştiate relativ uniform

fig. 6 Proiecţia cilindrică Gauss-Kruger

În funcţie de necesităţi diferitele tipuri de proiecţii se folosesc după cum
urmează:

6
 Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

- pentru teritorii mici şi mijlocii de formă izometrică se foloseşte

proiecţia stereografică
- pentru teritorii mari de ordinul continentelor se foloseşte proiecţia
cilindrică ( Gauss – Kruger 1954-1973)
- pentru lucrări inginereşti şi militare se folosesc proiecţiile conforme
- pentru navigaţie se folosesc proiecţiile Mercator
În România din 1973 se foloseşte proiecţia stereografică ’70, cu plan de
referinţă Marea Neagră 2 ( a doua măsurătoare în 1975).
Proiecţia stereografică ’70, este o proiecţie conformă azimutală cu plan secant,
având la bază elementele elipsoidului Krasowski.
Centrul proiecţiei stereografice ’70, se află aproximativ în centrul ţării noastre
la intersecţia paralelei de 45° cu longitudinea de 25° şi are o rază de circa 200 Km.

fig.8 Proiecţia stereografică ’70

7
 Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

fig.9 Deformaţiile proiecţiei stereo ’70

Adâncimea planului secant în punctul central al proiecţiei este de 3189,74 m.

Poziţia punctelor geodezice se pot exprima prin coordonate astronomice,

coordonate geodezice sau coordonate plane.
Longitudinea este unghiul pe care verticala îl face cu meridianul zero.
Latitudinea este unghiul pe care îl face normala la elipsoid cu planul
ecuatorului.
Altitudinea se exprimă prin cota z, faţă de unghiul de rotaţie a înălţimii faţă de
geoid (elipsoidul de rotaţie).

8
 Topografie pentru constructori - Principii de bază în topografie

Coordonatele geodezice sau geografice se exprimă prin B, L (longitudine şi

latitudine) şi sunt raportate la elipsoid.

fig.10 Coordonate geografice

Trecerea de la coordonatele geodezice la cele astronomice se face cu formulele:
L = l – η sec ζ; B = ζ- ε – unde η şi ε sunt compuşii pe o direcţie şi pe cealaltă a
distribuţiei locului.
Coordonatele plane x, y definesc proiecţia punctelor în raport cu sistemul de
proiecţie adoptat pe plan.

fig. 11 Coordonate carteziene în topografie