TOPOGRAFIE

Ș.l. dr. ing. Geanina MIHAI

2019-2020
BIBLIOGRAFIE

[1] D. Onose et al., ”Topografie”, Ed. MatrixRom, București, 2014

[2] C. Mușat et al., ”Măsurători terestre vol. I, vol. II”, Ed. Politehnica,
Timișoara, 2014

[3] C. Coșarcă et al., ”Măsurători geodezice inginerești – Îndrumător

pentru lucrări practice și proiect”, Ed. Conspress București, 2014

[4] C. Coşarcă, „Măsurători inginereşti – Aplicaţii în domeniul

construcţiilor”, MatrixRom, București, 2011
 Forma de evaluare. Competențe
*- Număr de ore pe săptămână: 5 (3 ore de curs și 2 ore de laborator)
- Tipul de evaluare: examen (5 credite)
- Nota finală: lucrare scrisă 30 %; examen oral 30%; participare activă la cursuri 5%;
lucrări scrise curente 30%; participare activă la activitățile de laborator 5%.

COMPETENŢE PROFESIONALE
C1 Recunoaşterea elementelor şi structurilor construcţiilor din domeniul ingineriei civile
C1.1 Identificarea rolului structural şi funcţional al elementelor unei construcţii;
C1.2 Particularizarea solutiilor constructive ale categoriilor de construcţii specifice domeniului;
C1.3 Reprezentarea grafica a diferitelor tipuri de construcţii;
C1.4 Evaluarea caracteristicilor specifice fiecărui tip de construcţie;
C1.5 Stabilirea conţinutului şi gradului de detaliere al documentaţiilor tehnice pe faze de promovare a investiţiei
 Să utilizeze aparate topografice pentru executarea unor lucrări simple.
 Să aleaga instrumentul adecvat şi metoda de masurare functie de specificul lucrarii
 Să calculeze coordonatele și cotele unui punct pornind de la elementele măsurate în teren

COMPETENŢE TRANSVERSALE
CT1 Aplicarea strategiilor de muncă eficientă şi responsabilă, de punctualitate, seriozitate şi răspundere personală, pe baza principiilor, normelor şi a
valorilor codului de etică profesională.
 Identificarea oportunităţilor de formare continuă şi utilizarea eficientă, pentru propria dezvoltare, a surselor informaţionale şi a resurselor de
comunicare şi formare profesională asistată atât în limba romana, cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională;
 Să demonstreze preocupare pentru perfecţionarea profesională prin antrenarea abilităţilor de gândire critică;
 Să demonstreze implicarea în activităţi ştiinţifice, cum ar fi elaborarea unor articole şi studii de specialitate;
 Să participe la proiecte având caracter ştiinţific, compatibile cu cerinţele integrării în învăţământul european.
 OBIECTIVELE DISCIPLINEI
Obiectivul general al disciplinei
• Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice
topografiei. Aplicarea unor principii şi metode de ridicare topografică, în
cazul aplicării unor proiecte de investiţii pe teren. Utilizarea planurilor şi
hărţilor la întocmirea proiectelor tehnice.
• Dobândirea competențelor necesare verificării lucrărilor efectuate în teren.

Obiective specifice ale disciplinei

• Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază din
topografie; explicarea şi interpretarea unui plan/hartă
topografic/topografică.
• Asimilarea cunostintelor teoretice privind măsuratorile topografice uzuale,
a culegerii datelor în teren și a modului de prelucrare a acestora.
• Aplicarea principiilor şi a metodelor de bază pentru întocmirea hărţilor şi
planurilor. Transpunerea rezultatelor calculelor în documente tehnice.
 Cap. 1 Introducere
1.1. Generalități
Definiție: (sursa: DEX '09 (2009))

TOPOGRAFÍE, (2) topografii, s. f. (topos=loc, graphein=a scrie)

Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor
pentru porțiuni restrânse din suprafața Pământului și cu tehnica reprezentării
grafice sau numerice a acestora în plan orizontal, în scopul întocmirii de hărți
și planuri

Topografia are două părți:

Planimetria - se ocupă cu reprezentarea pe planuri şi hărţi a proiecţiei
orizontale a obiectelor de pe suprafaţa terestră
Altimetria- se ocupă cu reprezentarea reliefului pe planuri şi hărţi
 Domeniul MĂSURĂTORILOR TERESTRE cuprinde:
GEODEZIE - Știință aplicată care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor Pământului, cu
tehnica măsurării și a reprezentării cartografice sau numerice a suprafeței lui pe porțiuni
determinate
TOPOGRAFIE - Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni mici a
suprafeței terestre văzute orizontal, precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a
acesteia
FOTOGRAMMETRIE - Ramură a topografiei care studiază principiile, metodele și procedeele
de determinare a formei și a dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor
TELEDETECȚIE - Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanță a unor date cu
privire la obiecte sau fenomene
CARTOGRAFIE - Disciplină care studiază metodele și tehnica de întocmire și folosire a hărților
și a planurilor topografice
CADASTRU - Totalitatea lucrărilor tehnice pentru stabilirea precisă a suprafețelor funciare, cu
toate caracteristicile lor
SISTEMUL INFORMAŢIONAL GEOGRAFIC - realizează organizarea informaţiei pe criterii
spaţiale şi pe diferite nivele de informaţie

Topografia cuprinde:
1. Topografia generală – studiază instrumente, aparate și metode generale
utilizate la măsurarea și reprezentarea unor suprafeţe
terestre de întindere limitată pe planuri şi hărţi
topografice
2. Topografia inginerească - se ocupă cu aplicarea pe teren a unor proiecte
realizate pe planuri sau hărți topografice şi
urmărirea comportării în timp a terenurilor şi a
construcţiilor
 1.2. Unități de măsură folosite în topografie
Unități de măsură pentru lungimi:
• În sistemul internaţional de unităţi de măsură pentru distanţe, unitatea
fundamentală este metrul (m),
cu submultiplii: decimetrul (dm); centimetrul (cm); milimetrul (mm)
1 m = 10 dm = 100 cm = 1 000 mm
şi multiplii: decametrul (dam); hectometrul (hm); kilometrul (km)
1 m = 0,1 dam = 0,01 hm = 0,001 km

Unități de măsură pentru suprafețe:

• În sistemul internaţional de unităţi de măsură pentru suprafețe, unitatea
fundamentală este metrul pătrat (m2 sau m.p.),
cu submultiplii: decimetrul pătrat (dm2); centimetrul pătrat (cm2); milimetrul
pătrat (mm2)
1 m2 = 100 dm2 = 10 000 cm2 = 1 000 000 mm2
şi multiplii: arul (ar); hectarul (ha); kilometrul pătrat (km2 sau kmp)
1 m2 = 100 dm2= 10 000 cm2 = 1 000 000 mm2;
1 ar = 100 m2;
1 ha = 10 000 m2 = 100 ari;
1 km2 = 1 000 000 m2 = 10 000 ari = 100 ha
 Unități de măsură pentru unghiuri:
• În sistemul internaţional de unităţi de măsură pentru unghiuri, unitatea
fundamentală este radianul (unghiul la centru ce corespunde unui arc de cerc
egal cu raza cercului)

• În ridicările topografice, unghiurile orizontale şi verticale se măsoară în grade,

minute şi secunde sexagesimale sau centesimale.

În sistemul sexagesimal, cercul este divizat în 360 părţi (3600)

gradul în 60 minute (10=60’), iar minutul în 60 secunde (1’=60’’)
În sistemul centesimal, cercul este divizat în 400 părţi (400g)
gradul în 100 minute (1g=100c), iar minutul în 100 secunde (1c=100cc)
Notaţiile sunt g – pentru grad
c – pentru minute
cc – pentru secunde

*Sistemul centesimal prezintă avantajul că, valoarea unui unghi α = 384g.73c.84cc se poate scrie şi sub
formă de fracţie zecimală α = 384g,7384

*Un cerc are 2π radiani, iar 1 radian = 570 17’ 45’’ = 63g.66c.20cc
 1.3. Suprafețe terestre
*Corespondenţa punctelor de pe
suprafaţa topografică pe elipsoid se face
prin proiectarea punctului aflat pe
suprafaţa terestră pe elipsoid prin
intermediul normalei NN la elipsoid, iar
punctul capătă coordonate geografice

Suprafaţa topografică – este suprafaţa terenului natural, cu toate caracteristicile lui, aşa
cum va fi reprezentat pe hărţi şi planuri. Are forma neregulată şi nu este geometrizată

Geoidul – este o suprafaţă echipotenţială particulară a câmpului gravitaţional terestru,

asimilată cu suprafaţa liniştită a mărilor şi oceanelor considerată prelungită pe sub mări
şi oceane. Are o formă uşor ondulată, fiind denumită suprafaţa de nivel zero şi constituie
originea în măsurarea altitudinilor punctelor de pe suprafaţa topografică a Pământului.
Are o formă neregulată şi nu este matematizat. Are proprietatea că în orice punct al său
este perpendicular pe verticala VV, respectiv pe direcţia acceleraţiei gravitaţionale,
indicată de regulă de firul cu plumb

Elipsoidul de revoluţie – este suprafaţa geometrică cea mai apropiată de geoid rezultată
prin rotirea unei elipse în jurul axei mici 2b, iar axa mică este paralelă cu axa globului
terestru (la noi în ţară se foloseşte elipsoidul Krasovski)
 1.4. Sisteme de coordonate

Coordonatele geografice sunt latitudinea şi longitudinea

•Latitudinea – BP este unghiul format de normala la elipsoid cu planul ecuatorului. Putem

vorbi de latitudine nordică sau sudică în funcţie de poziţia punctului într-una din cele două
emisfere. Pe ecuator latitudinea este zero

•Longitudinea – LP este unghiul diedru dintre meridianul geodezic ce trece prin punct şi
meridianul de origine al elipsoidului de referinţă (ales convenţional) ce trece prin
observatorul astronomic de la Greenwich, de lângă Londra. Putem vorbi de longitudine
estică sau vestică

Pentru România avem:

Latitudinea medie 46oN și Longitudinea medie 25o E Greenwich
 Coordonate rectangulare

Coordonatele rectangulare individualizează poziţia în plan orizontal a punctelor topografice

prin abscisa (Y) şi ordonata (X) proiecţiei punctelor în planul de referinţă. Orientarea axei
OX din suprafaţa de referinţă este de regulă direcţia Nord.

Coordonate polare

Reprezintă distanţa orizontală DSP (raza polară)

şi un unghi orizontal ωp (unghi polar) care
definesc poziţia unui punct P faţă de un alt
punct S şi de o direcţie de referinţă (SA) date
 1.5. Cercul topografic

Valoarea orientării direcţiei AB (ω – unghi de calcul), (I, II, III, IV-numrul cadranului)
cadranul I NE (ωI) ⇒ θAB = ωI cadranul III SV (ωIII) ⇒ θAB =200g + ωII
cadranul II SE (ωII) ⇒ θAB =200g - ωII cadranul IV NV (ωIV) ⇒ θAB =400g - ωIV
 1.6. Elementele topografice ale terenului
A) Elementele topografice ale terenului în plan vertical

• Secţionând terenul în plan vertical vom avea următoarele elemente liniare şi unghiulare:

aliniamentul AB – o linie sinuoasă, ce urmăreşte linia terenului natural, şi rezultă din

intersecţia terenului cu planul vertical;
distanţa înclinată LAB – este linia dreaptă ce uneşte puntele A şi B;
distanţa redusă la orizont DAB – este proiecţia în plan orizontal a distanţei înclinate şi este
distanţa ce o vom reprezenta pe hărţi şi plnuri;
unghiul de pantă αAB – este unghiul făcut de linia terenului natural cu proiecţia sa în plan
orizontal, este un unghi vertical;
unghiul zenital ZAB – este unghiul făcut de verticala locului cu linia naturală a terenului şi este
tot un unghi vertical;
cotele punctelor A şi B – HA şi HB – sunt distanţele pe verticală de la planul de nivel zero la
planurile orizontale ce trec prin punctele A şi B;
B) Elementele topografice ale terenului în plan orizontal

unghiul orizontal ωAB – este unghiul diedru dintre planele verticale ce trec prin
două aliniamente AB şi AC;
distanţa redusă la orizont DAB – definită mai sus;
orientarea topografică θAB – este unghiul orizontal făcut de direcţia nord
geografic şi direcţia AB măsurat în sensul acelor de
ceas, de la nord spre aliniamentul dat

*Se defineşte orientarea directă θAB şi orientarea inversă θBA.

Cele două orientări diferă cu 200g, adică: θBA = θAB ± 200g
 Cap. 2 Instrumente topografice
2.1. Teodolitul. Generalități
TEODOLITUL - instrument topografic utilizat la măsurarea pe teren a direcţiilor
unghiurilare orizontale şi verticale, şi distanţe folosind mira topografică

Clasificarea teodolitelor după modul de evoluţie în timp:

Teodolite clasice - începutul sec. al XVIII-lea, cu lunete lungi cu precizia mica

Teodolite moderne (optice) - conţin sisteme optice interioare care permit realizarea
citirilor la cele două cercuri (1920)

Teodolite electronice (ultramoderne) – 1970, au un microprocesor cu un display şi

serii de elemente calculate automat (lungimea înclinată, diferenţa de nivel, distanţa
orizontală, orientarea, coordonatele, etc.)

Staţia totală electronică -dotată cu afişaj digital automat al valorilor măsurate

Teodolit

Stație totală
2.2 Secţiune schematică a unui teodolit de tip clasic
1.Ambaza;
2. Limbul sau cercul orizontal;
3. Alidada sau cercul alidad;
4. Furcile de susţinere a lunetei;
5. Eclimetrul sau cercul vertical;
6. Alidada cercului vertical;
7. Luneta topografică;
8. Nivele torică de calare orizontală;
9. Nivela zenitală;
10. Lupe sau microscoape pe cercul
vertical;
11. Lupe sau microscoape pe cercul vertical;
12. Şurub de blocare a mişcării generale;
13. Şurub de blocare a mişcării lunetei;
14. Şurub de blocare a mişcării lunetei;
15. Şurub de calare sau orizontalizare;
16. Şurub pompă sau de fixare a teodolitului
pe măsuţa trepiedului;
17. Măsuţa trepiedului
 2.3 Părţile componente ale teodolitului
AMBAZA este partea inferioară a instrumentului, cu rolul de a susține construcția lui, de a
realiza prinderea de masa trepiedului și de a face posibilă calarea
ALIDADA are rolul de a proteja cercul orizontal și de a susține construcția superioară a
aparatului (prin furcile alidadei). Aici sunt conținute și protejate ansamblul de lentile și oglinzi
care alcătuiesc sistemul optic al instrumentului, mecanismele de blocare a mișcării și de
mișcare fină sau componente electronice ale stației totale
NIVELE DE CALARE servesc la verticalizarea si orizontalizarea aparatului
a. Nivela torică este formată dintr-o fiolă de sticlă în forma de tor, închisă ermetic şi umplută
incomplet cu alcool
b. Nivela sferică este alcătuită dintr-o fiolă în formă de cilindru, închisă la partea superioară
printr-o calotă sferică, pe care se găsesc gradate 1…2 cercuri concentrice

Reticul
Fire reticulare si stadimetrice
LUNETA TOPOGRAFICĂ
- dispozitiv optic ce serveşte la vizarea punctelor (semnalelor) clar şi mărit
- are focusarea interioară – reticulul este fix, iar imaginea se deplasează în
plan
- se compune din două tuburi coaxiale: tubul obiectiv şi tubul ocular
- obiectivul lunetei are rolul de a forma imaginea obiectului vizat
- ocularul lunetei are rolul de a mări imaginea obiectivului
- reticulul lunetei este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt gravate
foarte fin trăsături denumite fire reticulare, verticale şi orizontale (dublate
într-o parte) şi fire stadimetrice simetric dispuse faţă de cele precedente
CERCUL ORIZONTAL GRADAT (LIMBUL)

Cercul orizontal gradat are funcţia de a

măsura unghiuri orizontale

- este concentric cu cercul alidad (acesta

purtând cei doi indici, de citire a valorilor
unghiulare orizontale i1 şi i2) și este fix în
timpul măsurătorilor

Teodolitul poate fi utilizat în două poziţii,

diametral opuse pe cercul limb, rezultând
pentru un unghi măsurat două mărimi sensibil
egale:

Valoarea cea mai probabilă va fi:

aA = (aIA + aIIA )/2, numai dacă aIA @ aIIA

Prin acest procedeu se elimină majoritatea

erorilor instrumentale
CERCUL VERTICAL GRADAT (ECLIMETRU)

Cercul vertical gradat (eclimetrul) are funcţia de a

măsura unghiuri verticale- zenitale

- este astfel montat încât linia gradaţiilor 0g …200g se

găseşte în acelaşi plan cu axa de vizare a lunetei
- este mobil în timpul măsurătorilor, odată cu luneta
- indexul de citire J se găseşte pe furca de susţinere a
ansamblului cerc vertical – lunetă
- în cele două poziţii ale lunetei vom obţine cele două
unghiuri verticale zenitale VI , VII cu îndeplinirea
condiţiei:
VI + VII = 400g

- unghiul zenital va fi: - unghiul de înclinare al lunetei:

ZI = VI jI = 100 g - VI
ZII = 400g – VII jII = VII - 300 g
Z = (ZI + ZII)/2 j = (jI + jII)/2

Z + j = 100g
j= 100g – Z
Z = 100g - j
 2.3 Axele şi mişcările unui teodolit de tip clasic
a. Axa principală sau verticală (V-V’) este axa ce trece prin
centrul limbului, fiind perpendiculară pe acesta VV’  aa’. În
jurul axei VV’ se roteşte aparatul în plan orizontal (rotaţia r1). În
timpul măsurătorilor, axa VV’ trebuie să fie verticală,
confundându-se cu verticala punctului topografic de staţie.
b. Axa secundară sau orizontală (OO’) este axa ce trece prin
centrul eclimetrului, fiind perpendiculară pe aceasta (OO’  ee’).
În jurul axei orizontale OO’, se roteşte luneta împreună cu
eclimetrul în plan vertical (rotaţia r2).
c. Axa de vizare a lunetei (LL’) este axa ce trece prin centrul
optic al obiectivului (COV) şi intersecţia firelor reticulare, care
permite vizarea riguroasă a punctelor matematice ale semnalelor
topografice.
Pe lângă cele 3 axe constructive, fiecare nivelă torică sau sferică a teodolitului dispune de o axă sau
directrice (DD’), care prin operaţia de calare a nivelei va fi adusă într-o poziţie orizontală.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cele trei axe sunt următoarele:
- axa principală să fie perpendiculară pe axa secundară VV’OO’, pentru ca luneta să se rotească în plan
vertical;
- axa de vizare să fie perpendiculară pe axa secundară LL’OO’, care asigură rotaţia în plan vertical a
lunetei;
- cele trei axe trebuie să se întâlnească într-un singur punct numit punctul matematic al aparatului.
Teodolitul dispune de mişcări, în plan orizontal şi vertical:
a) Mişcarea în plan orizontal (rotaţia r1) este mişcarea aparatului în jurul axei principale VV’
unde distingem:
- mişcarea generală, când limbul se roteşte împreună cu alidada, fiind acţionat de un şurub
macrometric şi un şurub de mişcare fină – micrometric;
- mişcarea înregistratoare, când limbul este fix şi se mişcă doar alidada cu dispozitivul de
citire, fiind acţionat de un şurub macrometric şi un şurub micrometric.
b) Mişcarea în plan vertical (rotaţia r2), când se mişcă doar luneta împreună cu eclimetrul, în
jurul axei secundare (OO’), fiind acţionată de un şurub de blocare şi un şurub de mişcare fină

2.4 Dispozitiv de citire a unghiurilor

Microscop cu coincidență și șurub
micrometric
- face parte din construcția teodolitelor de
înaltă precizie
- există mai multe tipuri constructive,
dintre care cel mai perfecționat este cel
prevăzut cu citire seminumerică
Instrumentele electronice sunt capabile să măsoare în teren, să memoreze sau să calculeze majoritatea
elementelor topografice
2.5 Aşezarea teodolitului în punctul de staţie
a. Instalarea teodolitului în punctul de staţie:
- se fixează trepiedul deasupra punctului de staţie, la o înălţime
corespunzătoare înălţimii operatorului;
- se scoate teodolitul din cutie şi se fixează cu ajutorul şurubului
pompă pe platforma trepiedului;
- se suspendă firul cu plumb de cârligul existent în ambază și se
aduce în mod aproximativ deasupra punctului de staţie

b. Centrarea teodolitului în staţie:

- se urmăreşte din ochi ca măsuţa trepiedului să fie
aproximativ orizontală şi se face o calare provizorie a
instrumentului în staţie
- se fixează picioarele trepiedului în sol prin apăsare pe
saboţi, verificîndu-se stabilitatea acestuia şi modul de
strângere a şuruburilor trepiedului
- se aduce firul cu plumb pe verticala punctului
topografic de staţie, reprezentat de centrul ţăruşului sau
de reperul bornei
- perfecţionarea centrării se face prin slăbirea şurubului
pompă şi deplasarea teodolitului pe măsuța trepiedului
până când se aduce firul cu plumb pe reperul de la sol,
după care se strânge din nou şurubul pompă
 Dispozitivul de centrare optică se află montat la partea inferioară a alidadei
- este format dintr-o lunetă, prevăzută cu un plan reticul (cercuri
concentrice) și o prismă deviatoare așezată pe axul vertical V - V’
- prisma deviază cu un unghi drept razele care pătrund prin lunetă
astfel încât, atunci când prin lunetă trec raze orizontale, ele sunt
deviate de-a lungul verticalei, prelungind axul principal.
- când aparatul este corect așezat în stație, prin lunetă se vede, în
centrul reticulului, punctul marcat la sol.
Stațiile totale folosesc pentru centrare un dispozitiv laser, care emite un fascicul
laser. Fascicolul, în general sub 2 mm grosime, are intensitatea reglabilă, fiind vizibil
și în lumina puternică a zilei. Precizia obținută la centrare este sub 1 mm.

c. Calarea teodolitului în staţie

- procedeul topografic de orizontalizare a aparatului și se execută în două etape:
Calarea aproximativă se face prin orizontalizarea nivelei sferice din
picioarele trepiedului astfel:
– se aduce nivela sferică pe direcţia unuia din picioarele trepiedului şi se
manevrează aceasta (culisând pe verticală) până se aduce nivela sferică în
cerculeţul reper sau se trimite aceasta pe direcţia altui picior al
trepiedului.
- dacă nivela intră în reper calarea aproximativă s-a terminat, dacă nu se
roteşte aparatul până când nivela ajunge pe direcţia piciorului pe care a
„fugit” la etapa anterioară şi se acţionează din acel picior.
- se repetă aceste manevre până când se calează nivela sferică.
 Calarea fină se face din cele trei şuruburi de calare cu
ajutorul nivelei torice în două poziţii succesive:
– poziţia I –se aduce nivela torică paralel cu două
şuruburi de calare şi se rotesc cele două şuruburi
concomitent şi antagonic (în sens invers) până când
nivela torică intră între repere
– poziţia II –se roteşte nivela cu 100g şi se acţionează
din al treilea şurub de calare până când se aduce nivela
între repere

2.6 Efectuarea citirilor

2.6.1 Poziţiile lunetei
au fost alese prin convenţie după cum urmează:

-poziţia I, în care cercul vertical se află la stânga lunetei (la stânga operatorului care vizează
prin lunetă); pentru a diminua o eroare de construcţie, prin convenţie s-a stabilit ca în poziţia I
sensul de rotaţie în plan orizontal al alidadei şi al lunetei să fie sensul acelor de ceasornic

-poziţia a II-a în care cercul vertical este situat în dreapta lunetei; în acest caz s-a convenit ca
sensul de rotaţie în plan orizontal al alidadei şi al lunetei să fie în sensul trigonometric
 2.6.2 Vizarea semnalelor topografice

1. Vizarea aproximativă, care se face cu mişcările lunetei deblocate, prin suprapunerea

colimatorului pe semnalul topografic din teren, după care se blochează mişcările generale în
plan orizontal şi vertical.
2. Punerea la punct a imaginii din lunetă. Se începe prin clarificarea imaginii reticulului prin
intermediul ocularului, respectiv ajustarea ocularului la posibilităţile vizuale ale operatorului,
până ce imaginea firelor reticulare apare foarte clară şi atât de neagră pe cât este posibil. Apoi
se realizează focusarea imaginii semnalului topografic din teren, acţionând asupra şurubului
sau inelului de focusare.
3. Vizarea definitivă (punctarea) constă în aducerea centrului r al reticulului pe semnalul vizat
S acţionând asupra şuruburilor de mişcare fină în plan orizontal şi vertical
 2.7. Instrumente de nivelment geometric
• MIRA (STADIA) - Sunt rigle divizate ţinute vertical în punctele între care se determină
diferenţa de nivel. Pe miră se citeşte înălţimea axei de vizare a lunetei nivelului faţă de
punctul semnalizat de miră.
• MIRA CENTIMETRICĂ, confecţionată din lemn sau aluminiu, lungimi 2; 3 sau 4 m,
lăţimi 8-12 cm, grosimi 1,5-2,5 cm;
- sunt gradate din cm în cm de la 0,000 m (parte care va fi aşezată pe punctul semnalizat)
la 2,000 m (sau 3,000 m; 4,000 m ) partea superioară.

Citirea la firul mijlociu al plăcii reticulare serveşte la calculul diferenţelor de nivel, celelalte
două citiri au dublă utilizare:
- la determinarea distanţei aparat – miră prin
metoda tahimetrică
- la verificarea citirii centrale: M = (S + J )/2 ± 1 mm
S = 2026
* în acest caz: 1965 =(2026+1905)/2 - 0,5 M = 1965
J = 1905

• MIRA DE PRECIZIE prevăzute cu o bandă din invar, dotate cu dispozitive de

verticalizare – nivele sferice, gradate, sunt trasate pe banda din invar din jumătate în
jumătate de cm, citirea exactă se face prin încadrarea unei diviziuni a mirei între cele
două fire convergente (stânga sau/şi dreapta) trasate pe placa reticulară.
 2.8. Instrumente de nivelment cu lunetă
Condiţia principală pe care trebuie să o îndeplinească aceste aparate, în timpul măsurătorilor,
este ca axa de vizare să fie perfect orizontală.

Aparatele se numesc NIVEL (NIVELĂ) şi au ca axe principale, aceleaşi axe ca şi teodolitul,

mai puțin axa orizontală-aparatul neavând decât o singură posibilitate de rotire-în jurul axului.

După modul de realizare a vizelor orizontale, se disting următoarele trei grupe de

instrumente de nivel:
− nivele clasice cu orizontalizare manuală, fără şurub de fină calare şi cu şurub de fină calare;
− nivele moderne cu orizontalizare automată, efectuată cu ajutorul unui compensator optic;
− nivele electronice digitale, asigură automatizarea înregistrării citirilor pe miră şi efectuarea
observaţiilor de nivelment.

Nivele clasice rigide cu orizontalizare manuală şi cu şurub de fină calare

Aproape toate nivelele din această grupă sunt realizate cu cercuri orizontale gradate (400g).
Cele patru axe ale unui nivel clasic, cu şurub de fină calare, trebuie să îndeplinească condiţiile:
1. condiţia de verticalitate: axa principală VV a instrumentului să fie verticală;
2. condiţia de perpendicularitate: directricea nivelei torice să fie perpendiculară pe axa
principală DD  VV;
3. condiţia de paralelism: axa de vizare a lunetei să fie paralelă cu directricea nivelei torice
LL || DD, iar axa nivelei sferice să fie paralelă cu axa principală VSVS || VV.
 Schema de principiu
1- luneta, cu axa de vizare LL;
2- nivela torică, cu directricea DD;
3- ambaza sau suportul instrumentului;
4- nivela sferică, cu axa verticală VSVS;
5- şuruburi de calare;
6- placa de tensiune;
7- şurub de blocare a mişcării lunetei în plan
orizontal, în jurul axei verticale VV;
8- şurub de rectificare al nivelei torice;
9- traversă sau pârghie de basculare articulată la un capăt de corpul lunetă - nivelă torică, iar la
celălalt capăt având un şurub de fină calare;
10- şurub de fină calare, care asigură înclinarea fină a ansamblului lunetă - nivelă torică, în
plan vertical.

Pentru executarea corectă a observaţiilor de nivelment, se efectuează, mai întâi o calare

aproximativă cu ajutorul nivelei sferice (4), apoi calarea de precizie cu ajutorul nivelei torice (2).
Orizontalizarea axei de vizare a lunetei LL se face cu ajutorul nivelei torice obişnuite sau cu
coincidenţă (2) şi a şurubului de fină calare (10), pentru fiecare viză în parte şi se verifică de
fiecare dată, înainte de efectuarea citirilor pe miră.

În momentul aducerii bulei de aer a nivelei torice între repere, se consideră că, orizontalitatea este
realizată .
 Cap. 3 Marcarea şi semnalizarea
punctelor topografice
3.1. Marcarea punctelor topografice din rețelele planimetrice
Marcarea reprezintă operaţia de fixare a punctelor topografice pe teren. Se face diferenţiat, după
importanţa şi destinaţia lor şi poate fi : marcare provizorie și marcare definitivă.
• Marcarea provizorie
Este de scurtă durată, de la 2 la 4 ani şi se face cu:
- ţăruşi din lemn de esenţă tare (stejar, carpen, ulm), cu secţiunea pătratică sau rotundă de 4-6 cm.
La partea superioară a ţăruşului se bate un cui care marchează punctul matematic. Cu ţăruşii din
lemn se realizează marcarea provizorie a punctelor de drumuire şi a punctelor de detaliu mai
importante situate în extravilan;
- ţăruşi din fier, se folosesc pentru marcarea punctelor din intravilan.
Au diametru de 1,5 – 3 cm şi lungimea de 15 – 25 cm;
- stâlpi din lemn cu diametrul
de 10 cm şi lungimea de 1-1,25 m.
Se materializează punctele care
necesită o durabilitate mai mare.
• Marcarea permanentă (bornarea punctelor )
Reprezintă o materializare de lungă durată a punctelor topografice şi se face prin borne.
Se bornează punctele reţelei de sprijin ca şi cele de îndesire.
Bornele se confecţionează din beton sau beton armat sub forma unui trunchi de piramidă cu
secţiune pătrată. Marcarea punctelor se poate face prin borne fără martori sau prin borne cu
martori, care constă în materializarea lui şi în subsol.
 3.2. Semnalizarea punctelor topografice din rețelele planimetrice
Semnalizarea este operaţia de însemnare a punctelor cu semnale deasupra solului, care
materializează verticala punctului topografic marcat în sol, pentru a fi reperat de la distanţă şi să
permită vizarea punctului.
Semnalizarea punctelor topografice se realizează prin:
- semnale portabile pentru punctele de drumuire şi punctele de detaliu situate la distanţe de
până la 300 m;
- semnale permanente pe toată perioada de măsurare pentru punctele reţelei de sprijin şi de
îndesire (triangulaţie, intersecţie) aflate la distanţe mai mari de 300 m.
Semnale portabile

Jalonul – este un baston drept confecţionat din lemn uşor,

ecarisat, cu secţiunea de 4 – 6 cm de formă octogonală,
hexagonală sau triunghiulară şi lungimea de 2 m.

Este vopsit în alb şi roşu pe segmente de 20 cm şi la un

capât este prevăzut cu un sabot de fier.

Jalonul se ţine cu mâna sau cu un trepied metalic deasupra

punctului marcat.

Verticalitatea lui se asigură cu un fir cu plumb sau cu o

nivelă sferică fixată pe jalon.
 Semnale permanente (semnale geodezice sau topografice )
Baliza la sol – este un semnal confecţionat dintr-o riglă de lemn cu lungime de 3 –7 m.
Au secţiunea dreptunghiulară de 7/9 cm, 8/10 cm sau
10/12 cm. Pentru ca semnalul să fie vizibil de la
distanţă mare are la partea superioară un “ fluture”
format din patru scânduri vopsite două în negru, iar
două în alb.
Se vor construi semnale mai înalte în terenuri de şes,
acoperite cu tufişuri sau culturi unde vizibilitatea este
mai slabă, iar în regiuni muntoase relieful terenului
poate permite construirea de semnale mai scurte.
Semnalul se introduce într-o cutie de lemn cu o
lungime de 80 cm, îngropată în pamant în poziţie
verticală, verticalitate asigurată printr-un fir cu plumb.
Balize în arbore – este asemănătoare balizei de sol, fiind fixată pe arbori în poziţie verticală.
Bornarea în această situaţie poate fi excentrică, când
semnalul se proiectează la sol în perimetrul tulpinii, sau
poate fi centrică. Acest tip de semnal prezintă dezavantajul
că nu are stabilitate bună, dar datorită înălţimii la care se
fixează, înlocuiesc construcţiile înalte de semnale care sunt
costisitoare. În cazul bornării excentrice, excentricitatea nu
va depăşii 50 cm şi se va face pe direcţia Nord – Sud faţă de
semnal cu ajutorul unei busole.
Piramida la sol – este o semnalizare centrică şi staţionarea se face pe verticala punctului marcat.

Se construieşte cu trei sau patru picioare din lemn sau metal în

formă de piramidă cu baza triunghiulară sau pătrată.
Picioarele sunt reunite în partea superioară şi consolidate cu o
bârnă de lemn, aşezată vertical, care se numeşte popul semnalului.
În vârful popului se prinde “fluturele”. În partea de jos, popul este
fixat pe picioare prin patru contravântuiri.
Pentru ca semnalul să fie vizibil se îmbracă partea de sus cu
scanduri văruite. Plantarea semnalului se face astfel ca centrul
popului şi centrul bornei să se găsească pe aceeaşi verticală.

Semnale cu pilastru – în localităţi semnalele se instalează pe acoperişurile clădirilor sau pe

terase pe pilaştri din beton armat, cărămidă sau lemn, după cum permite construcţia imobilului.
Sunt semnale centrice şi staţionabile. În timpul
măsurătorilor în punct, semnalul se scoate de
pe pilastru şi în locul lui se montează teodolitul
pe o placă de pilastru specială.
În unele cazuri în centrele populate se mai
utilizează ca semnale diferite părţi ale
construcţiilor mai înalte cum ar fi: vârfurile
turnurilor de biserică, paratrăsnete la coşuri de
fabrică, castele de apă şi alte semnale.
 3.3. Marcarea punctelor topografice din rețelele de nivelment
Marcarea punctelor de nivelment se face prin semne (repere) care pot fi de două tipuri:
- repere permanente;
- repere provizorii.
În reţeaua de nivelment de stat reperele sunt permanente, iar în reţeaua locală, marcarea punctelor
se face prin repere permanente sau provizorii.
Reperele permanente se împart în repere fundamentale de adâncime, utilizate la marcarea
punctelor de ordinul I şi II, în repere ordinare sau repere de sol şi în repere de perete (mărci)
folosite pentru punctele de ordinul III-IV.
Reţelele de nivelment de
ordinul V se marchează prin
repere permanente de tipul
reper de sol şi mărci de perete.
Reperele de sol – se
construiesc dintr-o ţeavă
metalică cu diametru de 60 mm
încastrată într-un bloc de beton.
În partea superioară a ţevii este
sudată marca cu un cap sferic.
Înalţimea mărcii faţă de blocul
de beton se măsoară de la un
cui forjat cu vârful îndoit, cu
precizia de 1 mm.
Mărcile de perete (repere consolă) sunt turnaţi din fontă şi conţin coada, placa portcotă sau
numărul de ordine, consola şi pastila semisferică pe care se aşează mira. Locurile unde se
plantează reperele şi mărcile de nivelment, se aleg astfel să asigure permanent stabilitatea lor,
precum şi folosirea lor în bune condiţii.

Mărcile se încastrează în fundaţiile sau

pereţii construcţiilor rezistente şi
netaşabile, în stânci etc.
Încastrarea mărcilor în pereţii
construcţiilor se face la o înălţime de la
sol de circa 40–60 cm.

Marcarea punctelor reţelei de nivelment locale se face permanent prin repere şi mărci de tipul
corespunzator preciziei nivelmentului ce se execută sau provizoriu, funcţie de destinaţia reţelei
şi timpul cât va fi folosită.

Ca repere provizorii se folosesc borne de beton, ţăruşi metalici, stâlpi din lemn, soclul de zid
sau de piatră a unei clădiri sau garduri, stânci.
 Cap. 4 Măsurarea unghiurilor și
distanțelor
4.1. Metode de măsurare a unghiurilor orizontale
1. Metoda simplă constă în măsurarea unghiurilor orizontale o singură dată, cu o poziţie sau în
ambele poziţii ale lunetei. Metoda folosește două procedee de măsurare şi anume:
- procedeul prin diferenţa citirilor, care reprezintă cazul general de măsurare, unde valoarea
unghiului se obţine din diferenţa citirilor efectuate pe limb, faţă de cele două direcţii;
- procedeul cu zerourile în coincidenţă este un caz particular al procedeului prin diferenţa
citirilor, deoarece citirea pe limb pentru prima direcţie a unghiului măsurat, are valoarea zero.

2. Metoda repetiţiei constă în măsurarea unui unghi de mai multe ori, în poziţii succesive,
adiacente ale cercului orizontal. Citirea pe cercul orizontal (limb) se face la începutul
măsurătorii, către prima direcţie şi la sfârşitul repetiţiilor pe a doua direcţie a unghiului măsurat.

3. Metoda reiteraţiei constă în măsurarea unui unghi de mai multe ori, iar pentru fiecare
reiteraţie se schimbă originea de măsurare de pe cercul orizontal.

4. Metoda orientărilor directe, cu ajutorul căreia se măsoară direct pe teren orientările tuturor
direcţiilor, iar în momentul începerii observaţiilor aparatul este orientat pe o direcţie de origine,
care, în mod obişnuit, se consideră viza pe direcţia înapoi a unei drumuri planimetrice.
 4.2. Măsurarea unghiurilor orizontale
a. Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda diferenţelor de citiri (simplă)
Procedeul se practică atunci când urmează a se măsura un singur unghi din staţie.
Se procedează astfel:
–se instalează instrumentul în staţie (centrare, calare) şi se vizează cu luneta în poziţia I către
punctul A. După punctare se execută citirea la cercul orizontal a direcţiei unghiulare orizontale
către A;
–se deblochează aparatul, se roteşte în sens topografic, se vizează şi punctează semnalul din
punctul B, se citeşte la cercul orizontal direcţia unghiulară orizontală către B;
-V –punctul de staţie al aparatului
-C1 – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie către punctul A;
-C2 – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie către punctul B;
-ω – unghiul orizontal dintre cele două direcţii calculat ca diferenţă dintre
acestea două.
Pentru control se recomandă să se repete măsurarea şi în poziţia a doua a lunetei.
În acest caz se va viza întâi punctul B apoi rotind în sens antiorar se va viza punctul A, efectuând
citiri către fiecare punct. Diferenţa citirilor reprezintă unghiul ω″. Astfel: ω=(ω´+ω´´)/2
Când se calculează media aritmetică a
direcţiilor dintre poziţia întâi şi poziţia
a II a se vor păstra gradele din prima
poziţie şi se va face media aritmetică a
minutelor din cele două poziţii.
b. Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda în tur de orizont

Metoda se utilizează atunci când se doreşte măsurarea mai multor unghiuri dintr-un singur
punct de staţie, dar şi atunci când se măsoară un singur unghi din staţie (cazul drumuirilor).

Această metodă presupune instalarea aparatului în staţie (centrare, calare), iar apoi măsurarea
direcţiilor orizontale prin vizare cu aparatul către punctele A, B, C şi D.
Obligatoriu la această metodă este ca după citirea direcţiilor orizontale către punctele A, B, C şi
D turul de orizont să se încheie cu o nouă citire spre punctul de început (A).

După terminarea măsurătorilor pe teren se verifică eroarea de neînchidere în tur de orizont care
reprezintă diferenţa dintre citirile direcţiei orizontale către punctul cu care sau început şi s-au
terminat măsurătorile:

p - precizia de citire a teodolitului,

n - numărul de direcţii vizate

Pe baza erorii se poate face compensarea turului de orizont.

Compensarea turului de orizont

1. Calculul corecţiei: cTO = −eTO

2. Calculul corecţiei unitare:
3. Repartizarea corecţiei unitare măsurătorilor efectuate, în progresie aritmetică începând cu
punctul B
4. Calculul direcţiilor compensate prin însumarea algebrică a mediilor valorilor măsurate cu
corecţia acordată
5. Verificarea compensării: compensarea este corectă dacă valoarea măsurată către punctul A
este identică cu cea compensată către A
6. Calculul unghiurilor orizontale între direcţiile măsurate
c. Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda repetiției

Această metodă se aplică la măsurarea cu precizie a unghiurilor orizontale. Metoda presupune

măsurarea unui unghi de mai multe ori, având de fiecare dată ca origine de citire valoarea
unghiului obţinută în determinarea precedentă.
Pentru măsurarea repetată a unghiului orizontal ωAB se va proceda astfel:
- se vizează punctul A şi se efectuează citirea CA;
- se vizează punctul B şi se efectuează citirea CB după care se blochează mişcarea înregistratoare
şi se roteşte aparatul înapoi către A;
- cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi se vizează din nou B efectuând citirea
C IB după care se blochează mişcarea înregistratoare şi se roteşte aparatul înapoi către A;
- cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi se vizează din nou B efectuând citirea
C IIB şi operaţiile se pot repeta de n ori;
În final se calculează n valori pentru unghiul orizontal ca diferenţă de citiri, iar valoarea
definitivă a unghiului ωAB va fi media aritmetică a celor n valori calculate.

d. Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda reiterației

Se aplică atunci când vrem să eliminăm erorile de divizare ale limbului şi constă în efectuarea
mai multor serii cu origini diferite. Intervalul dintre originile seriilor se calculează cu relaţia:

unde n este numărul de serii

m este numărul dispozitivelor de citire
 4.2. Măsurarea unghiurilor verticale
Unghiurile verticale se citesc direct în aparat, fără a fi calculate prin diferenţă de direcţii.
Modul de lucru pe teren
- Se instalează aparatul în punctul A;
- Se măsoară înălţimea i, a aparatului (distanţa pe verticală de la ţăruşul punctului de staţie
până în axa orizontală a aparatului);
- Se vizează pe mira instalată în punctul B, astfel încât firul reticular orizontal, să se proiecteze
pe miră, la diviziunea corespunzătoare înălţimii aparatului;
- Se citește în aparat valoarea unghiului vertical (unghiuri zenitale z, unghiuri de pantă α)
Se recomandă să se efectueze citiri
în ambele poziţii ale lunetei, astfel:
Poziţia I: Z1=C1
Poziţia a II-a: Z2=400g – C2
Unghiul de pantă α poate fi
calculat în funcţie de unghiul
zenital mediu:
α = 100g – Z sau
α1 = 100g – C1
α2 = C2 – 300g
 4.3. Măsurarea distanțelor
4.3.1. INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA DIRECTĂ A DISTANŢELOR
În funcţie de precizia de măsurare, instrumentele pot fi:
-precise-utilizate la măsurători topografice uzuale: panglici, rulete şi fire din oţel cu accesoriile lor
-foarte precise-utilizate la măsurarea bazelor geodezice: firul din invar cu accesoriile necesare
Apariţia instrumentelor de măsurare electronică a distanţelor, mergând până la rulete electronice,
a limitat măsurarea directă a distanţelor, operaţie greoaie, de precizie condiţionată de mai mulţi
factori (condiţii atmosferice, mediu, abilitatea operatorului)
PANGLICILE – divizate din dm în dm, marcaţi prin orificiu (ø 1 mm) în ax, la jumătate de metru
este marcată o plăcuţă metalică, iar metrul şi capetele (0 şi 50 m) prin plăcuţe metalice cu valori
ştanţate
- centimetrii şi milimetrii sunt măsuraţi cu o riglă gradată obişnuită
- capetele sunt prevăzute cu un inel în care se introduce intinzătorul în timpul măsurării
- etalonate la + 20ºC şi forţă de întindere de 15daN (în aceste condiţii panglica are lungimea
nominală)
În timpul măsurătorii se folosesc următoarele accesorii:
- fişele: vergele metalice (~ 30 cm lungime, ~ 5 mm secţiune) care marchează capetele panoului
măsurat, prinse câte 11 bucăţi pe un inel
- două întinzătoare, termometru, dinamometru, cu care se asigură întinderea panglicii în timpul
măsurării cu o forţă egală cu cea de etalonare
RULETA: - secţiune 0,1 – 0,3 mm x 8-15 mm, lungimi 5, 10, 20, 25, 50, 100 m;
- etalonate la + 20ºC şi o forţă de întindere de 5 daN.
4.3.2. APARATE ELECTRONICE PENTRU MĂSURAREA DISTANŢELOR
Utilizând principiul electrooptic sau electromagnetic, măsurarea distanţei cu aceste aparate se
face prin înregistrarea timpului dus- întors parcurs de lumina modulată respectiv microundele
radio de la staţia de emisie (aflată într-unul din capetele panoului măsurat) la un reflector (aflat
la celălalt capăt) şi înapoi în staţia de recepţie (care este aceeaşi cu cea de emisie).
D = ½ v. t
unde v = viteza de propagare a undelor – viteza luminii;
t = timpul dus – întors.
Practic, aparatele moderne, cele utilizate în prezent afişează direct distanţa măsurată.

4.3.3. OPERAŢII LA MĂSURAREA DIRECTĂ A DISTANŢELOR

JALONAREA: operaţia prin care se asigură coaxialitatea direcţiilor după care se întind ruletele
(panglicile) în timpul măsurării cu direcţia dată de capetele panoului măsurat

Dacă l0 este lungimea nominală a ruletei

(panglicii) iar aceasta a fost întinsă succesiv de-a
lungul panoului măsurat de n ori, pe ultima
ruletă aplicată măsurându-se până la capătul
panoului (pct.B), lungimea l1, distanţa măsurată
va fi dată de relaţia:
LAB = n . l0 + l1
APLICAREA CORECȚIILOR distanțelor măsurate, dacă acestea sunt necesare.
- corecția de etalon
- corecția de temperatură
- corecția de întindere
PRECIZIA MĂSURĂRII DIRECTE A DISTANȚELOR
Măsurătorile directe asupra distanțelor sunt însoțite de erori (sistematice sau întâmplătoare) sau
chiar greșeli.
- sistematice sunt periculoase pentru că se propagă după legea înmulțirii, putându-se ajunge la
depășirea toleranțelor (cele mai periculoase sunt cele de etalonare, care se depistează prin
compararea ruletei cu un etalon).
- întâmplătoare pot fi provocate de: ușoare ieșiri de pe aliniament, temperatura variabilă în
timpul măsurătorilor sau întinderea instrumentului cu forțe inegale.
Micșorarea efectului acestor erori asupra rezultatului se face respectând condițiile de măsurare.
REDUCEREA DISTANŢELOR LA ORIZONT
Deoarece pe planurile topografice, se reprezintă numai distanţe reduse la orizont, toate
distanţele înclinate, măsurate direct pe teren, se vor reduce la orizont, în funcţie de valoarea
unghiului de pantă (α) sau a unghiului zenital (Z) al aliniamentului considerat.
În cazul aliniamentelor de pantă uniformă reducerea la orizont a distanţelor înclinate, se face în
baza relaţiilor de mai jos, funcţie de elementele măsurate pe teren.
di cosα
di sinZ
dO =
𝑑𝑖2 − ∆𝑧 2
4.3.4. MĂSURAREA INDIRECTĂ A DISTANŢELOR. MĂSURAREA OPTICĂ (STADIMETRICĂ)
Considerând cazul particular când axa de vizare a lunetei este perpendiculară pe miră, firele
stadimetrice a' si b', ale lunetei se vor proiecta pe miră în punctele A și B. Privind prin luneta
instrumentului amplasat într-un capăt al distanței de măsurat, vizând mira amplasată în celălalt
capăt, distanța de determinat, D, este dată de relația: D = D'+(d + f )
D = K × H + (d+ f )
d reprezintă distanța de la centrul optic al lentilei
obiectiv la axa verticală a teodolitului și este
cunoscută.
Notând d+ f = c, formula distanței devine:
D=K×H+c
Prin utilizarea lentilelor analatice, imaginea unui
obiect se formează pe axa verticală a aparatului,
iar relația devine:
Din asemanarea triunghiurilor se poate scrie: D = K × H = 100 × H ,
D′ H valabilă numai în cazul vizelor orizontale pe miră; dacă
= , viza nu îndeplinește această condiție și face cu
f h
orizontala un unghi a, atunci:
unde: h – distanța între firele reticulare,
f – distanța focală; numărul generator H devine H' = H × cosa,
H - numarul generator. iar lungimea înclinată L va fi:
f L = K × H cosa = 100 × H × cosa,
D'= × H = K × H,
h iar distanța orizontală D va fi:
unde: K poartă denumirea de coeficient D = L × cosa = 100 × H × cos2a
stadimetric și are valoarea 100 (este posibil ca Precizia determinării distanțelor prin acest procedeu este
valoarea să fie și 200 sau 50). cuprinsă între 0,10m și 0,20m pentru distanțe de pâna la 100m.
 Cap. 5 Metode de ridicare în plan
5.1. Rețele geodezice
Aceste rețele sunt alcătuite dintr-un ansamblu de puncte situate și marcate durabil pe suprafața fizică a
Pământului, a căror poziție este determinată cu precizie, în cadrul unor sisteme de referință.
Pentru măsurătorile terestre acestea au funcții bine precizate, diferențiindu-se în:
-rețele geodezice, care servesc efectiv la determinarea formei și dimensiunilor Pământului, asigură
legătura cu țările vecine și constituie infrastructura lucrărilor topo-fotogrammetrice. Ele se
determină centralizat, de către instituții specializate în condiții riguroase de precizie;
-rețele geo-topografice, cu aspecte comune celor două discipline, ca lucrări curente, de competența și în
obligația operatorului topograf, chiar dacă parțial sunt executate de alții, la comandă.
După rolul lor, la nivel național se disting trei mari categorii de rețele:
geodezică propriu-zisă, de diferite ordine și importanță, cu funcții multiple, denumită frecvent
rețea geodezică. Punctele, folosite curent în lucrările topografice, au poziția spațială definită prin
coordonate X, Y, Z date în sistemele de referință proprii;
geodezică de nivelment, structurată și ea pe mai multe ordine și care asigură baza ridicărilor
altimetrice, respectiv stabilirea altitudinilor;
rețeaua gravimetrică, pe care se sprijină metodele dinamice de determinare a formei și
dimensiunilor Pământului.
Ca distribuție și poziționare în spațiu, punctele celor trei rețele menționate nu coincid, sunt
diferite. Făcând abstracție de rețeaua gravimetrică, cu totul aparte, cea geodezică propriu-zisă și
cea de nivelment sunt independente, în sensul că nu au puncte comune.
Planurile și hărțile topografice reprezintă, la scară, o figură asemenea cu proiecția orizontală a
figurilor din teren, reprezentare ce trebuie să fie unitară, continuă și omogenă ca precizie.
Pentru îndeplinirea acestor condiții, este necesar ca pe suprafața de ridicat să existe un număr de
puncte de coordonate cunoscute, numită osatură, de la care să plece toate determinările,
constituind o rețea locală.
Daca se extinde teritoriul de ridicat în plan la suprafața unei țări, este necesară îndeplinirea
aceleeași condiții privind existența unei osaturi omogene, care de data acesta se va constitui într-o
rețea geodezică de stat.

Rețeaua de triangulație de stat se compune din lanțuri de triunghiuri,

organizate, funcție de distanțele dintre ele, pe ordine de mărime și
precizie de determinare.
Se consideră că triangulația de ordine I-IV constituie rețeaua de
triangulație de stat, numită triangulație superioară, iar rețeaua de
ordinul V reprezintă triangulația de ordin inferior.

Rețeaua de triangulație de ordinul I se desfășoară aproximativ pe direcția meridianelor și

paralelelor, alcătuind lanțuri de triangulație. La intersecția lanțului desfășurat pe meridian cu cel
de pe paralel, se fixează poziția unor laturi care se măsoară, numite baze de triangulație.
În aceleași zone se fac și determinări de coordonate geografice - latitudine și longitudine - pentru
unele puncte, care se vor numi puncte "Laplace". Lungimea laturilor în triangulația de acest ordin
este de 20-60 km.
Din punctele de triangulație de ordinul I se determină puncte de triangulație de ordinul II, în
condiții de precizie cu o clasa inferioară, având laturile de 15-20 km; în continuare se obține
triangulația de ordinul III, cu laturile de 10-15 km, respectiv ordinul IV cu lungimile laturilor de
ordinul a 5-10 km.
Punctele triangulației de ordinul V îndesesc ordinul IV, având laturile de 1-5 km, astfel încât sa
asigure o densitate de un punct la 50 ha.
Pentru lucrări cu caracter special (baraje, metrouri, obiective industriale mari) apar rețele de
triangulație cu forme speciale, care se lucrează separat de triangulația de stat, dar care pot avea
puncte de racordare cu acesta. Precizia unor astfel de rețele locale este mult mai bună decât
precizia retelei geodezice de stat.
Chiar dacă distanța dintre punctele de triangulație de ordinul V este de 1...1,5 km, aceasta nu
poate asigură în toate cazurile distanțe convenabile pâna la punctele de detaliu. Se impune în
astfel de situații, ca între punctele de triangulație să se realizeze rețele poligonometrice, ale căror
puncte trec prin apropierea detaliilor. O astfel de metoda este denumită drumuire.
5.2. Determinarea coordonatelor retelei de sprijin
5.2.1. METODA INTERSECȚIILOR
- are ca scop determinarea coordonatelor unor puncte, altele decât cele din rețeua de triangulație,
în scopul apropierii de punctele de detaliu care servesc la întocmirea hărților sau planurilor
- constă în utilizarea coordonatelor și determinărilor unghiulare efectuate cu ajutorul punctelor
de coordonate cunoscute aflate în zonă, (numite "puncte vechi") în vederea determinării poziției
planimetrice a altor puncte din zonă (numite "puncte noi").
Prin utilizarea acestei metode, distanța între puncte se micșorează la circa 0,5 - 1,5 km. Deoarece
aceasta apropiere nu este suficientă, din punctele determinate prin intersecții, rețeaua se îndesește
în continuare prin drumuiri.
După modul de staţionare se disting următoarele tipuri de intersecţii:
Intersecţii înainte (directe), dacă Intersecţii înapoi (retrointersecţii), Intersecţii laterale (combinate),
s-a staţionat numai în punctele dacă s-a staţionat în punctul nou P dacă a fost staţionat punctul nou
vechi A, B, C şi dacă s-au dat vize din care s-au dat vize spre punctele P şi încă cel puţin unul dintre
din ele spre punctul nou P. vechi A, B, C. punctele vechi, de exemplu B.
5.2.1.1 METODA INTERSECȚIEI ÎNAINTE
- calculul coordonatelor punctului P
y P  y1
tan 1 P =  y P  y1 = tan 1 P   xP  x1 
xP  x1
y P  y2
tg 2 P =  y P  y2 = tan  2 P   xP  x2 
x P  x2
y P  y3
tg 3 P =  y P  y3 = tan  3 P   xP  x3 
xP  x3
 y P  y1 = tan 1 P  xP  x1 

 y P  y2 = tan  2 P   xP  x2 
 y P  y1 = xP  tan 1 P  x1  tan 1 P
Procedeul analitic 
 y P  y2 = xP  tan  2 P  x2  tan  2 P   1
- calculul orientărilor θ1-2 şi θ2-3:
y2  y1 = xP  tan 1 P  tan  2 P   x1  tan 1 P  x2  tan  2 P
y2  y1 y y
tg1 2 =  1 2 = arctg 2 1  y2  y1  x1  tan 1 P  x2  tan  2 P
x2  x1 x2  x1  xP =
 tan 1 P  tan  2 P
y3  y 2 y  y2  y = y  tan    x  x 
tg 23 =   23 = arctg 3  P 1 P
x3  x2 x3  x2
1 P 1

 xP' 
- transmiterea orientărilor 1P  2 P   ' 
 y P 
către punctul P (θ1-P, θ2-P, θ3-P):  x '
 x ''
 x '''

'' 
- din
 xP =
P P P
1 P = 1 2  a1 
 x
intersecţia 1P  3P   P     3
 ' 2 P =  21  1   ' 2  P   '' 2  P dreptelor:  y P  
''
y P  y P''  y P'''
'

   2 P = y =
'''   P
 '' 2 P =  23  a 2  2  xP  3
3 P  2 P   '''
 3 P =  3 2   2  y P 
5.2.1.2 METODA INTERSECȚIEI ÎNAPOI (RETROINTERSECȚIA)
Y – Y1 = (X – X1)tgθ1
Y – Y2 = (X – X2)tgθ2
Y – Y3 = (X – X3)tgθ3
Dar, θAP = θ1, atunci:
θBP = θ1 + α =θ2
θCP = θ1 + β =θ3
Y – Y1 = (X – X1)tgθ1
Y – Y2 = (X – X2)tg(θ1+ α)
Y – Y3 = (X – X3)tg(θ1 + β)
Pentru a rezolva problema sunt de parcurs
două etape:
-I (specifică retrointersecţiilor) se vor găsi
orientările θ1, θ2 şi θ3 ale vizelor AP, BP şi CP.
-II având trei drepte de orientare cunoscută şi
trecând fiecare prin câte un punct dat, se vor
rezolva nişte intersecţii obişnuite (înainte)
Prin rezolvarea acestui sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute
rezultă tangenta direct orientată:
Se determină θ1 şi apoi cu ajutorul unghiurilor orizontale α şi β
se calculează celelalte orientări θ2 şi θ3.
Urmează determinarea orientărilor inverse θAP, θBP şi θCP care
vor intra în calculele unor intersecţii înainte normale, găsind
astfel coordonatele punctului nou P.
5.2.2. METODA DRUMUIRII
Metoda drumuirii este un procedeu de îndesire a reţelei geodezice în vederea ridicării detaliilor
topografice din teren.
CLASIFICAREA DRUMUIRILOR
I. După numărul punctelor de sprijin:
- drumuire sprijnită la capete pe puncte - drumuire cu punct nodal
de coordonate cunoscute

- drumuire sprijinită la capete pe puncte

de coordonate cunoscute şi orientări

- drumuire în vânt

II. După forma traseului poligonal:

- drumuiri sprijinite (întinse) - drumuiri în circuit închis
 Proiectarea reţelelor de drumuire
►traseul drumuirilor se va alege de regulă de-a lungul
arterelor de circulaţie, în lungul cursurilor de apă, de-a
lungul canalelor, digurilor, etc., deoarece laturile şi
punctele de drumuire trebuie să fie accesibile;
►punctele de drumuire se fixează în zone ferite de
distrugere astfel încât instalarea aparatului în staţie să fie
făcută cu uşurinţă;
►între punctele de drumuire alăturate trebuie să fie
vizibilitate astfel încât să se poată efectua măsurarea
distanţelor şi a unghiurilor fără dificultate;
►punctele de drumuire trebuie să fie alese cât mai
aproape de punctele de detaliu ce urmează a fi măsurate.
Operaţii de teren
- marcarea punctelor de drumuire
Se face cu ţăruşi metalici sau de lemn în funcţie de locul unde se efectuează măsurătorile (intravilan sau extravilan)
- întocmirea schiţei de reperaj şi descriere a punctelor
Pentru identificarea ulterioară a punctelor de drumuire este necesar să se întocmească o schiţă de reperaj şi
de descriere a punctelor
- măsurarea laturilor de drumuire
Distanţele se vor măsura dus – întors. Distanţa finală între punctele A şi B este dată de relaţia:
- măsurarea unghiurilor verticale
Unghiurile verticale se măsoară în fiecare punct de staţie în ambele poziţii ale lunetei, atât spre
punctul din spate cât şi spre punctul din faţă. Unghiul va fi media aritmetică a determinărilor:
- măsurarea unghiurilor orizontale
Unghiurile orizontale între laturile drumuirii se determină ca diferenţă a direcţiilor unghiulare orizontale
măsurate în fiecare punct de staţie
 Operaţii de birou

Se consideră o drumuire planimetrică sprijinită pe puncte de coordonate cunoscute.

Compensarea drumuirilor planimetrice implică următoarele faze:

1 – Compensarea orientărilor măsurate:

Calculul orientărilor de plecare şi de sosire ale traseului drumuirii;
Calculul orientărilor laturilor de drumuire;
Calculul erorii de neînchidere dintre orientarea de sosire şi orientarea calculată pe baza
unghiurilor orizontale măsurate;
Calculul corecţiei de neînchidere a orientărilor;
Calculul orientărilor definitiv compensate – prin aplicarea în mod progresiv a corecţiei
unghiulare.

2 – Compensarea coordonatelor relative (creşterile de coordonate) ΔX şi ΔY:

Calculul coordonatelor relative provizorii;
Calculul neînchiderilor creşterilor de coordonate pe axele X şi Y;
Calculul erorii de neînchidere a coordonatelor relative;
Calculul corecţiei unitare pentru creşterile de coordonate;
Calculul coordonatelor relative definitive.

3 – Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire

 Drumuirea planimetrică sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cu
orientări cunoscute
Se dau: coordonatele punctelor vechi: A, B, C, D (Xi, Yi)
Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2 (Xj, Yj)

1. Calculul orientărilor laturilor de sprijin:

2. Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire:

 Unde:
eθ - eroarea,
c - aproximaţia de citire a aparatului,
3. Calculul erorii orientării de drumuire: cθ - corecţia totală,
kθ - corecţia unitară,
n - numărul de staţii de drumuire

4. Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire:

5. Calculul distanţelor reduse la orizont:

6. Calculul coordonatelor relative:

7. Calculul erorii şi
corecţiei coordonatelor relative:
Erorile pe x şi pe y trebuie să se înscrie în toleranţă:

8. Calculul coordonatelor relative compensate:

Verificare:

9. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire:

Verificarea calculului coordontelor punctului C se face prin compararea coordonatelor

determinate prin calcul cu cele date iniţial.
5.2.3. RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR. METODA COORDONATELOR POLARE
Se dau: coordonatele punctelor de drumuire: 1, 2, 3, 4
Se măsoară: distanţele înclinate din punctele de drumuire către punctele radiate,
direcţiile unghiulare orizontale şi unghiurile verticale
Se cere: să se calculeze coordonatele X, Y, H ale punctelor radiate: 201, 202, 203, 301, 302, 303

Etape de calcul
1. Calculul distanţelor orizontale:
Unde: Lij - distanţa înclinată măsurată între punctul de drumuire şi punctul radiat;
αij - unghiul vertical (unghi de pantă) măsurat între punctul de drumuire şi punctul radiat.
De exemplu:

2. Calculul unghiului de orientare al staţiei 2: 3. Calculul unghiului de orientare al staţiei 3

4. Calculul orientărilor punctelor radiate:

De exemplu:

5. Calculul creşterilor de coordonate:

De exemplu:

6. Calculul coordonatelor absolute

De exemplu:

Coordonatele punctelor radiate se determină în funcţie de coordonatele punctului de staţie din

care a fost măsurat punctul respectiv.
 Cap. 6 Altimetrie (Nivelment)
6.1. Definiție. Clasificare
Nivelmentul sau altimetria reprezintă acea parte din topografie care se ocupă cu studiul
instrumentelor şi metodelor de determinare a altitudinii punctelor de pe suprafaţa topografică şi
reprezentarea în plan a reliefului terenului.
Prin aceste determinări se va afla şi cea de-a treia coordonată a unui punct: H (Z).
Cotele se determină faţă de suprafaţa de nivel zero, sau faţă de o suprafaţă de referinţă aleasă
arbitrar.
Tot prin determinări nivelitice se vor afla şi diferenţele de nivel dintre două puncte A şi B: ΔHA-B.
Diferenţa de nivel este o distanţă pe verticală dintre două puncte prin care trec două suprafeţe de
nivel.
În funcţie de aparatura utilizată şi de metodele de lucru adoptate, nivelmentul se poate clasifica
în:
- nivelment geometric;
- nivelment trigonometric;
- nivelment hidrostatic;
- nivelment barometric.
Pentru determinarea cotelor punctelor caracteristice de pe suprafaţa uscatului şi a celor de pe
fundul mărilor şi oceanelor, s-a stabilit, ca suprafaţă de nivel zero, suprafaţa geoidului, care
reprezintă, în mod intuitiv, prelungirea mărilor şi a oceanelor pe sub continente.
Cota sau altitudinea fiecărui punct se măsoară pe direcţia verticalei dată de firul cu plumb,
direcţie ce corespunde cu cea a acceleraţiei gravitaţiei, fiind determinată faţă de suprafaţa
geoidului, care este perpendiculară în orice punct al ei la verticala locului.
Suprafaţa de nivel zero, s-a materializat, în cazul teritoriului României, prin reperul zero
fundamental, din portul Constanţa, care reprezintă suprafaţa liniştită, de nivel mediu a Mării
Negre, faţă de care se determină cotele absolute ale punctelor topografice.
Cota absolută sau altitudinea unui punct topografic este distanţa pe verticală, între suprafaţa
de nivel zero şi suprafaţa de nivel ce trece prin punctul considerat, fiind exprimată în metri.
Cota relativă sau convenţională reprezintă cota stabilită dintre o suprafaţă de nivel oarecare şi
suprafaţa de nivel a punctului considerat, fiind exprimată în metri.
6.2. Reţele de sprijin pentru nivelment
Reţeaua de sprijin a ridicărilor de nivelment cuprinde reţele de ordinul I, II, III şi IV care
împreună formează reţeaua nivelmentului de stat, fiind independentă de reţeaua de sprijin a
ridicărilor planimetrice.
Nivelmentul geometric de ordinul I este o lucrare geodezică de o înaltă precizie, fiind
determinat cu o eroare medie pătratică de ±0,5 mm pe 1 km de drumuire. Drumuirile de
nivelment geometric pornesc de pe reperul fundamental din portul Constanţa şi se desfăşoară pe
trasee închise cu lungimea de până la 400-600 km.
Nivelmentul geometric de ordinul II leagă punctele nivelmentului de ordinul I, prin drumuiri
cu lungimea de 200-300 km şi cu o precizie de ±mm 5 (L-lungimea traseului drumuirii în km).
Nivelmentul geometric de ordinul III, se execută prin drumuiri cu o lungime de 80 – 150 km şi
cu o precizie de ±mm 10
Nivelmentul geometric de ordinul IV se desfăşoară sub formă de poligoane cu lungimea de 20
– 40 km, cu o precizie de ±mm 20
 6.3. Nivelmentul geometric (direct). Principiul şi clasificarea
Nivelmentul geometric sau direct este o metodă de determinare a diferenţelor de nivel, ce se
bazează pe principiul vizelor orizontale, funcţie de care se calculează cotele punctelor de pe
suprafaţa terestră.

Diferenţa de nivel dintre cele două puncte A şi B din teren, se obţine în funcţie de înălţimea vizei
orizontale, de deasupra celor două puncte, ce se măsoară pe mirele verticale din punctele
respective.
Se consideră, în mod convenţional, punctul A, ca punct înapoi şi punctul B, ca punct înainte, pe
care se efectuează citirile a şi b de pe cele două mire.
Deci, cele două citiri a şi b efectuate pe mirele din punctele A şi B sunt egale cu înălţimea liniei
de vizare deasupra celor două puncte. În baza citirilor a şi b, se poate obţine diferenţa de nivel:

Din punct de vedere practic, nivelmentul geometric se foloseşte în cazul terenurilor relativ plane
sau cu o înclinare redusă. Acest nivelment este cel mai precis, iar cu ajutorul lui se determină
reţeaua de nivelment geometric, pe care se sprijină atât ridicările nivelitice cât şi lucrările de
trasare pe teren a proiectelor de execuţie.
 6.3.1 NIVELMENTUL GEOMETRIC DE MIJLOC
Instrumentul se calează și apoi se citesc valorile pe stadiile verticale, în dreptul firului nivelor,
de obicei în milimetri. Ordinea de citire este aceea în care se parcurge distanța AB.
- dacă se pleacă de la A spre B: ΔZAB=a-b, a>b →ΔZAB > 0
- dacă sensul de parcurs este de la B spre A : ΔZAB=b-a, a< b →ΔZAB < 0

Se cunoaşte cota absolută a punctului A: ZA. Se cere cota punctului măsurat B: ZB.
ΔZAB = a – b
ZB = ZA + ΔZAB
sau, folosind cota planului de viză (Zi - cota orizontului staţiei ):
Z i = ZA + a
ZB = Zi - b
Cea de a doua metodă de calcul este preferată când dintr-o staţie se calculează cotele mai multor
puncte (radiere de nivelment).
 6.3.2 NIVELMENTUL GEOMETRIC DE CAPĂT (DIRECT)

Atunci când nu se poate aplica nivelmentul geometric de mijloc, se poate aplica acest procedeu
care prezintă următoarele dezavantaje:
- înălţimea instrumentului în staţie se poate măsura cu o eroare de aproximativ ± 5mm
(superioară erorii de citire a măsurătorilor a, b de circa 1-2 mm);
- nu se elimină erorile de înclinare a axei de vizare, acestea afectând rezultatele măsurătorilor.

Se cunoaşte cota absolută a punctului A: ZA. Se cere cota punctului măsurat B: ZB.
ΔZAB = i – b
ZB = ZA + ΔZAB
sau, folosind cota planului de viză (Zi - cota orizontului staţiei ):
Z i = ZA + i
ZB = Zi - b
 6.4. Drumuirea de nivelment geometric de mijloc sprijinită la ambele capete

Operatiile de teren la o astfel de lucrare constau din alegerea pozitiei si marcarea punctelor
intermediare 1, 2, 3, 4, instalarea de mire pe punctele A si 1 si alegerea si asezarea în statie a
instrumentului de nivelment în statia S1. Din aceasta statie se fac citirile a1 si b1 pe cele doua
mire. Se muta apoi mira din A în punctul 2, aparatul se instaleaza în statia S2, iar mira din punctul
1 se orienteaza cu fata catre aparatul din statia S2. Se vor efectua citirile a2 si b2. Operatiunile se
repeta pâna la terminarea traseului pe punctul B. Ca date initiale cunoscute se considera cotele
punctelor A si B, respectiv ZA si ZB. Pe teren se vor efectua citirile pe mirele amplasate pe
punctele A, 1, 2, 3, 4, B, notate cu ai respectiv bi.
Operațiile de birou la o astfel de lucrare constau în:
Calculul diferențelor de nivel funcție de citirile pe miră:

(1)
În același timp însă se poate calcula diferența de nivel între A și B din cotele punctelor care sunt
valori cunoscute:
(2)
Din punct de vedere matematic, dacă măsurătorile nu ar fi însoțite de erorile de măsurare, între
relațiile (1) și (2) s-ar putea pune semnul egalității. Din punct de vedere topografic însă, apariția
erorilor de măsurare conduce la nerespectarea condiției matematice. Pentru calculul erorii vom
folosi valoarea obținută prin relația (1) ca valoare afectata de erori, fiind rezultată din valorile
citite pe mire și valoarea obținută din relația (2) ca valoare justă, obținută din valori considerate
neafectate de erori. În această situație, eroarea de neînchidere pe cote va fi dată de relația:

Dacă eh ≤ T ( ) , unde : ekm - eroarea pe km conform cărții tehnice a aparatului,

Dkm - lungimea în kilometri a traseului de nivelment
Calculul corecției totale:

Calculul corecției unitare:

Pentru un niveleu cu lungimea di corecția ce se va aplica diferenței de nivel va fi dată de relația:

Pentru o diferență de nivel compensată, dhicomp., relația de calcul va fi:

dhicomp. = dhi + ci
Cu valorile astfel calculate se vor obține cotele definitive (compensate) ale punctelor drumuirii de
nivelment:
H1comp = HA + dh1comp
H2comp = H1 + dh2comp
..............
HBcomp = Hn + dhncomp = HBcunoscut ( control)

Compensarea se poate face și pe cote; în acest caz:

H1comp = HA + dh1 + c1
H2comp = H1comp + dh2 + c2
...............
HBcomp = Hncomp + dhn + cn = HBcunoscut ( control)
 6.5. Radierea de nivelment geometric
Prin această metodă cotele punctelor se determină dintr-o singură staţie, dacă:
- există vizibilitate către toate punctele;
- porteele maxime nu depăşesc 100 m şi dacă axa orizontală de vizare a lunetei poate
intersecta mirele aşezate în punctele respective.
Socotind că în staţia S sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, se execută mai întâi citirea
înapoi, C1, pe mira, aşezată vertical în punctul A de cotă cunoscută, şi apoi citirile
intermediare (de mijloc) C1...C4, la punctele de radiere.
Calculul cotelor punctelor de radiere este preferabil să se execute cu ajutorul cotei
planului de vizare :

Zpv = ZA+ c1
ZB= Zpv – c2
ZC= Zpv – c3
ZD= Zpv – c4
 6.6. Metoda profilelor
Se aplică în cazul lucrărilor desfăşurate pe distanţe mari (km, zeci de km), având lăţimi mici
(zeci de metri): căi de comunicaţii (drumuri, căi ferate) lucrări hidrotehnice (canale, amenajări),
lucrări de îmbunătăţiri funciare (canale de irigaţii, desecare, îndiguire), conducte magistrale
(petrol, gaz metan, alimentare cu apă, canalizare).
Nivelmentul pentru preluarea datelor necesare redactării profilelor va conţine următoarele etape:
- se materializează în teren reperii de sprijin pentru nivelment RNi; care se vor lega la reţeaua
geodezică de stat pentru nivelment;
- se pichetează punctele caracteritice: schimbări de declivitate, schimbări de traseu, puncte de
îndesire (dacă distanţele dintre punctele din primele două categorii depăşesc 50 m);
- se determină numai distanţa dintre picheţi;
Parcurgerea traseului se face prin drumuiri de nivelment geometric de mijloc sprijinte (pe reperi
RNi) la ambele capete.

Cotele punctelor de pe profile se calculează în

raport cu cota planului de viză din stația în care
au fost măsurate.

ZPV=ZRN1+CRN1 (control ZPV=Z11+C11)

Z111=ZPV-C111
Z112=ZPV-C112
....................

În același mod se calculează cotele celorlalte puncte de pe profile, în raport cu cotele planurilor
de viză ale stațiilor din care au fost măsurate.
 6.7. Nivelmentul trigonometric (indirect). Principiul şi clasificarea
Metoda se caracterizează prin faptul că se vor determina diferenţe de nivel prin măsurarea
distanţei dintre puncte şi a unghiului vertical. Instrumentul utilizat este teodolitul cu ajutorul
căruia se vor măsura unghiurile verticale şi distanţele. Distanţele pot fi determinate şi prin calcul
din coordonate dacă acestea au fost determinate anterior. Principiul nivelmentului trigonometric
constă în determinarea diferenţei de nivel funcţie de distanţa orizontală şi unghiul vertical.
Se instalează teodolitul deasupra punctului de cotă cunoscută A (se centrează, se calează), se
măsoară înălţimea I a aparatului şi apoi se vizează semnalul aflat pe punctul nou B. se citeşte
unghiul vertical (zenital z, sau de pantă α).

6.7.1 NIVELMENTUL TRIGONOMETRIC CU VIZĂ ASCENDENTĂ

Se dau: cota punctului de staţie HA
Se măsoară: unghiul vertical, înălţimea
aparatului, distanţa dintre punctul de
staţie şi punctul nou
Se calculează: cota punctului nou HB

ΔHAB +s = DAB tgα + I

ΔHAB +s = DAB ctgz + I
ΔHAB = DABtgα + I - s= DAB ctgz + I – s
HB = HA + DHAB
 6.7.2 NIVELMENTUL TRIGONOMETRIC CU VIZĂ DESCENDENTĂ

Se dau: cota punctului de staţie HA

Se măsoară: unghiul vertical, înălţimea
aparatului, distanţa dintre punctul de
staţie şi punctul nou;
Se calculează: cota punctului nou HB
ΔHAB + I = DAB tgα + s
ΔHAB + I = DAB ctgz + s

Unghiul de pantă este negativ, iar unghiul zenital este mai mare de 100g, fapt ce conduce la
valori negative pentru tangentă şi cotangentă.
ΔHAB = DAB tgα - I + s= DAB ctgz - I + s
HB = HA + DHAB

Dacă punctul B poate fi vizat la înălţimea aparatului, termenii: ”I-s” și ”s-I” devin zero, iar
calculele se vor efectua după relaţiile:
ΔHAB = DAB ctgz = DAB tgα viza ascendentă
ΔHAB = -DAB ctgz = -DAB tgα viza descendentă
 Cap. 7 Întocmirea și redactarea planurilor
topografice. Calculul suprafețelor
7.1. Planuri și hărți topografice. Definiții. Caracteristici. Clasificare
• Harta topografică este reprezentarea grafică convenţională a unei suprafeţe terestre mari, care
ţine seama de forma curbă a Pământului, pe baza folosirii unei proiecţii cartografice.
Din punct de vedere al conţinutului, hărţile topografice redau în mod generalizat detaliile
planimetrice şi nivelitice ale suprafeţei topografice, prin diferite semne convenţionale.
Hărţile se întocmesc la scări mai mici de 1:20 000.
Se menţionează că numărul scărilor folosite pentru reprezentarea unei porţiuni din suprafaţa
terestră poate fi nelimitat, dar dintre acestea se utilizează numai scările de bază: 1:25 000;
1:50 000; 1:100 000; 1:200 000: 1:500 000 şi 1:1 000 000 la care se adăugă şi planurile directoare
militare, la scara 1: 20 000.

• Planul topografic este reprezentarea grafică convenţională a unei suprafeţe de teren mai
restrânse, care se întocmeşte la scări mai mari sau egale cu 1:10 000, unde proiectarea punctelor
de pe suprafaţa terestră se face ortogonal, iar efectul de curbură al Pământului se neglijează. Pe
planurile topografice întocmite la scările: 1:500; 1:1 000; 1:2 000; 1:5 000 şi 1:10 000 se
reprezintă în mod fidel forma geometrică şi dimensiunile elementelor de planimetrie, precum şi
relieful terenului.
 CLASIFICAREA HĂRȚILOR ȘI PLANURILOR TOPOGRAFICE
În funcţie de scară se definesc următoarele grupe de hărţi şi planuri:
A. Hărţi la scări mici, se redacteazã la scări mai mici sau egale cu 1:1 000 000.
B. Hărţi la scări medii, se redactează la scările: 1:50 000; 1:100 000; 1:200 000 şi 1:500 000.
C. Hărţi la scări mari, se redactează la scările 1:25 000 şi 1:20 000.
D. Planuri topografice de bază, la scările 1:10 000 şi 1:5 000.
E. Planuri topo-cadastrale de bază, la scările 1:10 000; 1:5 000 şi 1:2 000.
F. Planuri topografice de situaţie, la scările 1:2 000 sau 1:1 000.
G. Planuri topografice urbane, la scările 1:1 000 şi 1:500.
H. Planuri de detaliu la scările 1:200; 1:100 şi 1:50.

7.2. Scara planurilor și hărților topografice

Scara topografică este raportul constant dintre o distanţă măsurată pe hartă sau pe plan şi
corespondenta distanţei orizontale din teren, ambele fiind exprimate în aceeaşi unitate de măsură.
Din punct de vedere practic, se folosesc două feluri de scări: numerice şi grafice.
SCARA NUMERICĂ
Scara numerică se exprimă sub forma unei fracţii ordinare (1/N) sau sub forma unei împărţiri (1:N).
La scările de micşorare folosite în topografie, numărătorul este întotdeauna egal cu o unitate (unu),
iar numitorul (N) este un număr întreg şi pozitiv, care arată de câte ori distanţele orizontale din
teren sunt mai mari decât distanţele corespunzătoare, reprezentate pe harta sau planul respectiv.
Numitorul scării (N) indică de câte ori s-au micşorat lungimile din teren pentru a fi transpuse pe
plan sau hartă.
Dacă numitorul scării (N) este mic, scara planului este mare şi invers.
Scările numerice folosite la redactarea hărţilor şi planurilor topografice, se obţin din următoarele
fracţii:
, în care n este un număr întreg şi pozitiv.

Formula generală a scării este dată de proporţia:

în care: d - distanţa de pe plan sau hartă;
D – distanţa corespunzătoare de pe teren, redusă la orizont;
N – numitorul scării numerice.
Conform legii proporţiilor, se poate calcula unul din termeni, dacă se cunosc ceilalţi doi, astfel:
d = D/N, D = d×N, N = D/d
SCARA GRAFICĂ
Scara grafică este o reprezentare grafică a scării numerice care după modul cum se obţine
construcţia grafică este de trei tipuri.
a. Scara grafică simplă fără talon se reprezintă sub forma unei linii divizate în intervale egale,
numerotate progresiv începând de la zero, în sensul de la stânga la dreapta.

Valoarea unei diviziuni numită bază (modulul scării), corespunde cu mărimea acelei distanţe de
pe teren, redusă la orizont. Se recomandă ca lungimea în centimetri a unui interval corespunzător
bazei din teren, să se calculeze prin împărţirea a 10 cm la primele cifre ale numitorului scării,
adică la 10; 5; 2,5 sau 2.
Precizia scării grafice simple fără talon este redusă deoarece valorile mai mici decât modulul
respectiv se iau în mod aproximativ.
b. Scara grafică simplă cu talon reprezintă o scară grafică simplă la care în stânga originii, se
construieşte talonul, adică încă un interval (modul), împărţit într-un număr de diviziuni
corespunzător preciziei cerute, iar în continuare se construieşte scara propriu-zisă, în funcţie de
scara numerică şi de baza scării.
De exemplu pentru scara numerică 1: 5 000 şi pentru baza scării 100 m teren = 2 cm plan se
realizează construcţia grafică care cuprinde talonul din stânga diviziunii zero, format din 10
diviziuni de câte 2 mm lungime grafică şi scara propriu-zisă, din dreapta diviziunii zero, formată
din 5 diviziuni de câte 2 cm.
Precizia scării grafice este dată de relaţia: P = M/t unde:
P – precizia scării (m), care reprezintă 1:10 din valoarea bazei;
M – modulul sau baza scării, în (m);
t – numărul diviziunilor de pe talonul scării.
Pentru determinarea unei distanţe dintre două puncte de pe planul la scara 1: 5 000, se ia cu
ajutorul unui distanţier distanţa respectivă de pe plan şi se aşează pe scara grafică simplă cu un
braţ al distanţierului într-un punct al bazei (500 m), iar celălalt braţ să se găsească pe talon (90 m).
În cazul considerat se citeşte o distanţă: D = 590 m.
c. Scara grafică transversală sau compusă, derivă din scara grafică simplă cu talon, în urma
completării acesteia cu 10 linii paralele echidistante. Diviziunile bazei numerice se trasează prin
linii drepte verticale şi paralele între ele, iar linia orizontală de jos, notată cu zero şi linia
orizontală de sus, notată cu 10, corespunzătoare talonului, se împart în câte 10 diviziuni egale, ce
se unesc cu linii oblice.
Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, între două puncte 1 şi 2 şi se aşează pe
scara grafică, astfel încât un vârf al compasului să corespundă cu o diviziune întreagă din bază,
iar celălalt vârf să cadă în interiorul talonului scării transversale.
Se deplasează compasul astfel ca un vârf să rămână tot timpul pe o valoare întreagă din bază, iar
celălalt să fie în talon, până când vârful din talon atinge intersecţia a două linii ce marchează
diviziunile lui.
Mişcarea compasului se face astfel încât vârfurile lui să fie tot timpul pe aceaşi linie orizontală.
Distanţa este egală cu numărul întreg de baze la care se adaugă partea fracţionară citită pe talon.

Exemplu: pentru scara numerică

de 1:10 000 s-a construit scara
grafică transversală din figura.
Dacă baza este egală cu 2 cm,
distanţa citită cu ajutorul acestei
scări este:
D12 = 600 m + 150 m = 750 m,
unde 600 m corespund numărului
de baze întregi iar 150 din citirea
pe talon.
 7.3. Întocmirea și redactarea planurilor topografice
Pe baza măsurătorilor topografice de teren şi a operaţiunilor de calcul necesare întocmirii de noi planuri
topografice sau de actualizare a celor existente, se trece la executarea originalului planului topografic,
denumit şi „originalul de teren„. Astfel se folosesc o serie de metode şi instrumente de raportare,
clasice şi moderne, pentru obţinerea planului topografic al terenului, care a construit obiectul ridicării.

METODE, INSTRUMENTE ŞI ECHIPAMENTE FOLOSITE LA ÎNTOCMIREA ŞI

REDACTAREA PLANURILOR PRIN METODE CLASICE ŞI MODERNE
În vederea raportării în plan a punctelor caracteristice ale terenului se folosesc o serie de instrumente şi
echipamente de raportat şi desenat, în sistem clasic sau automatizat.
a. Coordonatograful rectangular este construit pe principiul axelor perpendiculare, fiind format dintr-o
masă la care sunt montate două braţe gradate perpendiculare între ele (axa absciselor şi axa ordonatelor).
b. Coordonatograful polar este format dintr-un semicerc gradat şi o riglă gradată, care servesc la
raportarea punctelor determinate prin orientare (θ) sau unghiul orizontal (ω) faţă de o direcţie de
referinţă şi distanţă, în raport cu punctul de staţie.
c. Instrumente clasice de raportat şi desenat: raportoare sub formă de cercuri sau semicercuri din
material plastic, gradate în sistem sexagesimal sau centesimal; rigle confecţionate din metal, lemn sau
material plastic; echere de desen din lemn sau plastic; compasul sau distanţierul şi altele.
d. Echipamente de cartografiere-editare în sistem automatizat
Datele topo-geodezice provenite sub o formă digitală de la diferite sisteme de culegere a lor din teren:
staţii totale de măsurare, tahimetre electronice şi altele sunt prelucrate de echipamentele HARDWARE
de cartografiere, editare şi arhivare formate din:
• Plottere, ce servesc la transpunerea datelor digitale sub formă grafică, la diferite scări de reprezentare
cu o precizie în poziţie planimetrică a punctelor raportate de ±0,01mm;
• Imprimantele, se diferenţiază prin calitatea imprimării, viteză de lucru şi alte criterii (în funcţie de
modul imprimare: cu ace, cu jet de cerneală şi laser).
 OPERAŢIILE PREGĂTITOARE ŞI DE REDACTARE A PLANURILOR TOPOGRAFICE
a. Operaţii pregătitoare
În faza pregătitoare se întocmeşte inventarul de coordonate a punctelor ce urmează să fie raportate
din coordonate rectangulare (X,Y) şi din coordonate polare (θ, do) sau (ω, do), se procură hârtia
şi instrumentele de raportare şi de desen necesare.
• Redactarea planurilor topografice se face, în mod obişnuit, pe hârtie milimetrică, pe care se
trasează formatul de desen şi axele de coordonate în sistemul proiecţiei stereografice – 1970 sau
în sistem local de coordonate.
Pentru stabilirea formatului de desen, se vor extrage valorile maxime şi minime ale absciselor şi
ordonatelor din inventarul de coordonate, pe baza cărora se calculează diferenţele:
ΔX = X max− X min ; ΔY = Ymax −Ymin
Cele două valori obţinute (ΔX, ΔY) se reduc mai întâi la scara planului 1: N, după care, se adaugă
un plus de 10…20 cm, obţinându-se lungimea şi lăţimea formatului de desen al hârtiei
milimetrice.
După stabilirea formatului se vor alege pentru originea sistemului rectangular de axe nişte valori
rotunde (X0, Y0), care să fie mai mici decât valorile minime (Xmin, Ymin) ale coordonatelor punctelor
din inventarul de coordonate.
Deci trebuie să fie îndeplinite condiţiile :

X0<Xmin şi Y0<Ymin , ceea ce asigură posibilitatea raportării tuturor punctelor în sistemul stabilit de axe
În funcţie de scara planului, se trasează caroiajul rectangular pe ambele axe de coordonate cu
latura de 50, 100, 200, 500 şi 1 000 m, corespunzător scării de raportare.
 ω
ω
b. Raportarea punctelor
Pe originalul planului topografic, care se execută la una din scările de bază 1: 500; 1:1 000;
1:2 000; 1:5 000 şi 1:10 000, se raportează toate punctele din inventarul de coordonate, astfel:
- prin metoda coordonatelor rectangulare se raportează toate punctele de triangulaţie, de intersecţie,
de drumuire şi de radiere, determinate prin coordonatele rectangulare (X,Y) în raport cu colţul de sud-
vest al pătratului cu latura de 50 m.
- prin metoda coordonatelor polare se raportează toate punctele determinate prin coordonate polare
(ω, do), cu ajutorul raportorului şi a riglei gradate, din punctele de triangulaţie sau de drumuire, în
raport cu direcţiile de referinţă faţă de care au fost măsurate pe teren.
c. Verificarea raportării punctelor
Pentru verificarea raportării punctelor prin coordonate rectangulare, se compară distanţele măsurate
grafic pe planul de situaţie la scara de redactare dintre două puncte de drumuire cu valorile
corespunzătoare măsurate pe teren şi reduse la orizont. După verificarea tuturor punctelor raportate, se
definitivează raportarea prin desenarea semnului convenţional respectiv şi înscrierea numărului
punctului în partea stângă sau în partea dreaptă a acestuia.
d. Unirea punctelor raportate
Se face mai întâi în creion în conformitate cu schiţele întocmite pe teren în timpul măsurărilor,
obţinându-se forma detaliilor planimetrice.
e. Cartografierea planului
În funcţie de modul de redactare, se efectuează trasarea în tuş a conţinutului planului topografic şi
scrierea elementelor de toponimie pentru foile de plan întocmite pe suporturi nedeformabile. Pentru
planurile de situaţie raportate pe hârtie milimetrică, se efectuează numai definitivarea lor în creion, cu
toate elementele cartografice specifice acestor planuri. După caz, se completează planul topografic
întocmit cu următoarele elemente cartografice: proiecţia folosită, sistemul de referinţă pentru cote,
teritoriul cuprins, nomenclatura, scara de redactare, anul ridicării şi redactării, dimensiunile şi suprafaţa
trapezului, denumirea planului, autorul şi altele.
 7.4. Semne convenționale
Detaliile de planimetrie şi altimetrie care se reprezintă pe planuri şi hărţi se exprimă grafic prin
semne convenţionale. Acestea sunt cuprinse în atlase de semne convenţionale editate pentru
diferite scări ale planurilor şi hărţilor.
În funcţie de detaliile ce le reprezintă, semnele convenţionale se pot grupa în două categorii:
- semne convenţionale pentru planimetrie;
- semne convenţionale pentru altimetrie.
Semne convenţionale pentru planimetrie
1. Semne convenţionale de contur
Acestea sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea pe hartă a detaliilor ce pot fi
reprezentate la scara planului sau hărţii prin conturul lor (lacuri, păduri, mlaştini, clădiri, etc.).
Ele nu arată poziţia reală a unui obiect din interiorul conturului şi nici dimensiunile lui liniare.

clădire
lac-iaz
pădure
2. Semne convenţionale de scară
Acestea sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea detaliilor de dimensiuni reduse care
nu pot fi reprezentate la scară (puncte geodezice, stâlpi de iluminat, etc.). Acestea indică precis
poziţia detaliului din teren prin centrul lor sau axa lor de simetrie.

izvor bornă cu număr și cotă stâlp de beton punct geodezic

3. Semne convenţionale explicative
Semnele convenţionale explicative sunt inscripţiile şi notările convenţionale care se fac pe hartă
sau plan, pentru a da o caracteristică mai deplină detaliilor topografice. Ele sunt folosite
întotdeauna în combinaţie cu primele două categorii de semne convenţionale.

pădure de foioase cu pădure de conifere cu pod metalic cu 4 deschideri

înălțimea pomilor de 15m și înălțimea pomilor de 30m și lungime 150m, lățime 12m și
grosimea trunchiului de 0,2m grosimea trunchiului de 0,15m încărcarea maxim admisă 30t

Semne convenţionale pentru altimetrie

Relieful reprezintă totalitatea neregularităţilor concave şi convexe de pe suprafaţa topografică a
pământului, reprezentarea lui pe planuri și hărți se poate face prin următoarele metode:
Metoda curbelor de nivel
Curba de nivel este proiecţia în plan orizontal a liniei ce uneşte puncte de aceeaşi cotă de pe
suprafaţa topografică. Se obţin prin secţionarea formei de relief cu suprafeţe de nivel
perpendiculare pe direcţia gravitaţiei. Pe suprafeţe mici, suprafeţele de nivel pot fi asimilate cu
suprafeţe orizontale. Pentru o reprezentare riguroasă a reliefului se va alege o distanţă constantă
numită echidistanţă „E” în funcţie de scara planului. Echidistanţa este distanţa pe verticală dintre
suprafaţele de nivel generatoare de curbe de nivel. Aceasta este o mărime constantă şi depinde de
precizia dorită, de accidentaţia terenului şi de scara planului sau hărţii. Mărimea echidistanţei este
o valoare metrică: 1m, 2 m, 5 m, 10 m, 20 m, etc.
 Clasificarea curbelor de nivel în funcție de echidistanță

Curbele de nivel normale se trasează pe plan

sau hartă cu o linie subţire, continuă la
echidistanţa E uniformă pentru întregul plan
sau hartă.
Curbele de nivel principale sunt curbe de nivel
normale îngroşate, ce se trasează la valori de
cote rotunde. De obicei fiecare a 5-a curbă se
consideră principală pentru echidistanţele de 1
m, 2 m, 5 m, 10 m, 20 m.
Curbele de nivel ajutătoare se trasează pe plan sau hartă prin linii punctate la o echidistanţă egală
cu E/2. Acestea sunt folosite în cazul terenurilor plane pentru a da o imagine mai sugestivă a
reliefului, deoarece curbele de nivel normale sunt prea rare la un teren plan.
Curbele de nivel accidentale sunt curbe de nivel ce se trasează la o echidistanţă egală cu E/4 prin
linii punctate mai scurte decât cele ajutătoare. Ele sunt utilizate numai dacă relieful nu poate fi
reprezentat prin curbe de nivel normale şi ajutătoare.
Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel
Varietatea mare a neregularităţilor prezentate de suprafaţa terestră poate fi reprezentată, prin
simplificare, la un număr redus de forme caracteristice de relief care se pot grupa în: şesuri,
înălţimi şi depresiuni.
Şesurile sunt suprafeţe plane, cu diferenţe de nivel mici, lipsite de ridicături sau adâncituri prea
mari (dacă şesul este la înălţimi cuprinse între 0 şi 200 m faţă de nivelul mării, se numeşte
câmpie, iar dacă înălţimea este mai mare de 200 m, forma de relief respectivă se numeşte podiş).
Principalele forme tip de înălţimi sunt: mamelonul, dealul şi şeaua.

Mamelonul este forma de relief cu înălţimea cuprinsă între 50 -150 m

faţă de terenul pe care se află, cu vârf rotunjit şi cu pante relativ
simetrice. Acesta se reprezintă pe planuri şi hărţi prin curbe de nivel
închise, valorile cotelor crescând de la exterior spre interior.
Dealul este o formă de nivel cu doi versanţi ce se unesc de-a
lungul unei linii de pantă numită creastă sau linie de separare
a apelor.
Această formă de relief se reprezintă pe planuri sau hărţi prin
curbe de nivel alungite, având convexitatea orientată în
sensul de coborâre a liniei de separare a apelor, marcată
prin bergsrichturi. Curbele de nivel au o întoarcere rotunjită
pe linia de creastă pe care o intersectează în unghi drept.
Elementele caracteristice ale acestei forme de relief sunt:
vârful, linia de creastă şi piciorul crestei.

Şeaua este o formă de relief complexă formată din

două dealuri racordate printr-o creastă mai joasă.
Gâtul şeii „G” formează originea a două văi dispuse
transversal pe linia de creastă.
Elementele caracteristice ale acesteia sunt: vârfurile,
liniile de crestă şi gâtul şeii.
Principalele forme tip de adâncimi sunt: căldarea (pâlnia), valea şi bazinul hidrografic

Căldarea sau pâlnia este o depresiune închisă din toate părţile şi este
forma de relief opusă mamelonului. Ea se reprezintă prin curbe de
nivel închise ale căror valori descresc de la exterior spre interior.

Valea este o depresiune formată din doi versanţi care se unesc pe

linia de strângere a apelor numită talveg. Ea este o formă
concavă opusă dealului. Valea se reprezintă prin curbe de nivel
deschise, alungite, care au concavitatea orientată în sensul de
curgere a apelor. Valorile cotelor descresc de la exterori spre
interior. Elementele caracteristice sunt: originea văii, firul văii
(talveg), gura văii şi cei doi versanţi.

Bazinul hidrografic este o formă de relief complexă închisă

din trei părţi de linia de despărţire a apelor şi deschisă pe o
singură parte. Acesta reuneşte de regulă mai multe forme
simple de relief.
 7.5. Calculul suprafețelor
Din punct de vedere topo-cadastral, prin noţiunea de suprafaţă, se defineşte aria cuprinsă în limitele
unui contur închis, proiectat pe un plan orizontal de referinţă, fără a se ţine seama de relieful terenului.
Metodele şi procedeele de calcul a suprafeţelor, se stabilesc în funcţie de datele iniţiale cunoscute, care la
rândul lor depind de metodele de ridicare folosite şi de precizia lor. În funcţie de natura datelor provenite
din teren, de precizia lucrării şi de scopul urmărit, calculul suprafeţelor se efectuează prin metode
numerice, mecanice şi grafice.
CALCULUL SUPRAFEŢELOR PRIN METODE NUMERICE
Se utilizează mijloace electronice de calcul a suprafeţelor, iar datele iniţiale folosite sunt:
- unghiuri şi distanţe (β, d) provenite din măsurători topografice;
- coordonate rectangulare (x, y) obţinute din măsurători topografice clasice sau moderne;
- măsurători fotogrammetrice analitice şi cele realizate prin digitizarea contururilor pe planurile cadastrale.
În funcţie de elementele cunoscute se aplică procedee geometrice, trigonometrice şi analitice.
a. Procedeul geometric de calcul a suprafeţelor
Se aplică la calculul ariilor relativ mici, delimitate de un contur
geometric, la care măsurătorile pe teren s-au efectuat cu panglica de
oţel de 50 m şi / sau cu echerul topografic.
Ariile triunghiurilor cu laturile măsurate pe teren cu panglica de oţel
de 50 m, se determină cu relaţia: , unde:
a, b, c sunt laturile triunghiului,
p - semiperimetrul triunghiului, care se obţine cu formula:
Se calculează mai întâi suprafeţele parţiale ale celor cinci triunghiuri: S1, S2, S3, S4, S5 şi apoi
suprafaţa totală: S = S1 + S2 + S3 + S4 + S5.
 b. Procedeul trigonometric de calcul a suprafeţelor
Suprafaţa se va împărţi în triunghiuri şi se vor
calcula suprafeţele triunghiurilor cu relaţia:
2S = Di * Dj * sinα
unde α este unghiul dintre laturile Di şi Dj.
Exemplu: Triunghiul 123

𝐷12 = 𝑋2 − 𝑋1 2 + 𝑌2 − 𝑌1 2

𝐷23 = 𝑋3 − 𝑋2 2 + 𝑌3 − 𝑌2 2

𝑌2 − 𝑌1
𝜃12 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔
𝑋2 − 𝑋1

𝑌3 − 𝑌2
𝜃23 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔
𝑋3 − 𝑋2

𝜃21 = 𝜃12 + 200𝑔

S=S1+S2+S3+......+Si, unde: 𝛼 = 𝜃21 −𝜃23

S-suprafața conturului poligonal
Si-suprafețele triunghiurilor componente 2 ∙ 𝑆1 = 𝐷21 ∙ 𝐷23 ∙ sin 𝛼
 c. Procedeul analitic de calcul a suprafeţelor

Se aplică în cazul când se cunosc coordonatelor rectangulare ale punctelor de pe conturul

poligonal, care limitează suprafaţa considerată. Din punct de vedere practic, procedeul analitic
asigură precizia cea mai mare, comparativ cu celelalte procedee şi metode folosite, iar calculul
propriu-zis se poate efectua in sistem automatizat cu ajutorul calculatoarelor electronice.

Calculul analitic al suprafeței se poate face

cu următoarele relaţii:

2∙𝑆 = 𝑋𝑖 ∙ 𝑌𝑖+1 − 𝑌𝑖−1

-2 ∙ 𝑆 = 𝑌𝑖 ∙ 𝑋𝑖+1 − 𝑋𝑖−1

Se aplică ambele în ideea de- a verifica

corectitudinea calculelor
 CALCULUL SUPRAFEŢELOR PRIN METODE GRAFICE
Metodele grafice de determinare a suprafeţelor sunt metode expeditive care dau cu aproximaţie
mărimea suprafeţelor. Acest lucru se realizează prin măsurarea pe plan a elementelor ce definesc
suprafaţa şi prin diverse artificii matematice se obţine mărimea totală a acesteia. Din această cateogorie
fac parte metoda paletei pătratelor şi metoda împărţirii suprafeţei în figuri geometrice simple.

Metoda paletei pătratelor

Această metodă presupune următoarele etape:
►pe o foaie de calc se desenează o reţea de pătrate cu
latura de 5 sau 10 mm;
►se suprapune această reţea de pătrate cu suprafaţa dată;
►se calculează aria unui pătrat în funcţie de scara
planului pe care este reprezentată suprafaţa. De exemplu
dacă scara planului este 1:1000 şi latura pătratului este de
10mm, latura acestuia pe teren va fi 10m, iar aria sa va fi
de 100m2;
►numărăm apoi câte pătrate întregi intersectează
suprafaţa, câte jumătăţi, sferturi şi 3/4.
Suprafaţa totală este S = a*(n1 + n2 + n3 + n4 ), unde:
a - aria pătratului;
n1 - numărul de pătrate întregi;
n2 - numărul de jumătăţi de pătrate;
n3 - numărul de sferturi de pătrate;
n4 - numărul de 3/4 de pătrate ce intersectează suprafaţa.
 Metoda împărţirii suprafeţei în figuri geometrice simple
Deoarece cea mai simplă figură geometrică este triunghiul, vom împărţi suprafaţa dată în
triunghiuri. Împărţirea este arbitrară, singura condiţie este să nu intersectăm triunghiurile.
Etapele sunt următoarele:
►se desenează pe plan înălţimile fiecărui triunghi rezultat;
►se măsoară pe plan baza şi înălţimea fiecărui triunghi;
►se calculează lungimile bazelor şi înălţimilor
măsurate în funcţie de scara planului pe care se
lucrează;
►se calculează aria fiecărui triunghi cu relaţia:

►se însumează suprafeţele parţiale obţinând

suprafaţa totală

Pentru ordonarea calculelor se poate face

următorul tabel:
 CALCULUL SUPRAFEŢELOR PRIN METODE MECANICE

În această grupă intră calculul suprafeţei folosind planimetrul polar, iar metoda de calcul poartă
denumirea de planimetrarea suprafeţelor.
Planimetrul polar este un integrator mecanic compus din două braţe numite braţ polar şi braţ
trasor.
Braţul polar, de lungime fixă, are la un capăt o greutate mare de fixare pe plan numită pol, iar
la celălalt capăt se fixează pe braţul trasor. Acesta are la un capăt un ac/lupă (stil) de urmărire a
conturului, iar la celălalt capăt un dispozitiv de înregistrare compus din:
- o rotiţă integratoare având o sută de diviziuni şi numerotate din 10 în 10;
- un indice vernier având zece diviziuni pentru citirea fracţiunilor din diviziunea rotiţei;
- înregistratorul de ture reprezentând un disc având o sută de diviziuni a cărui ax este în
legătură cu axul rotiţei printr-un şurub fără sfârşit.
Întreg dispozitivul de citire poate culisa pe braţul trasor modificând lungimea L.
Planimetria cu polul în exteriorul suprafeţei se face astfel:
- planul trebuie să fie bine întins pe o masă orizontală;
- în punctul iniţial, unghiul dintre braţe va fi aproximativ drept;
- se face o planimetrare de probă a întregii suprafeţe, măsurându-se ca unghiul dintre braţe să nu
fie prea ascuţit (<10º) sau prea obtuz (<170º);
- în timpul planimetrării rotiţa nu trebuie să depăşească cadrul planului deoarece se produc erori
de înregistrare;
- se fixează stilul într-un punct cunoscut al suprafeţei şi se aduce planimetrul la zero.;
- se urmăreşte cu stilul conturul suprafeţei, parcurgând în sens direct până se revine la punctul
iniţial executându-se citirea numărului generator n. (Citirea are patru cifre, prima cifră se citeşte
pe înregistratorul de ture, a doua cifră este cifra de pe rotiţă dinaintea indicelui vernierului, a treia
cifră reprezintă numărul de diviziuni întregi de pe rotiţă, iar a patra reprezintă numărul de
diviziuni de pe vernier până unde se face coincidenţa diviziunilor rotiţei).
În practică planimetrarea se face de 3-5 ori luându-se pentru numărul generator o valoare medie.
n=
3

1 '
n  n ''  n ''' 
Mărimea suprafeţei va fi: S=k·n (m2),

unde: n- număr generator;

k- constanta de scară a planimetrului a cărei mărime depinde de scara planului şi de
lungimea braţului trasor L.
Când operaţia de planimetrie se execută cu polul în interiorul suprafeţei, relaţia de calcul este:

S=k(q±n)

Unde: q - este constanta planimetrului şi reprezintă suprafaţa cercului de bază;

Cele două constanta k şi q sunt prezentate în fişa tehnică a instrumentului pentru cele mai
folosite scări şi diferite lungimi ale braţului trasor. Când fişa nu există ele se pot determina
astfel:
- constanta de scară k se determină prin planimetrarea unei suprafeţe cunoscute S0 rezultând:

k=S0/n

- constanta planimetrului q se determină prin planimetrarea unei suprafeţe oarecare cu polul în

interior şi cu polul în exterior rezultând:
q=n1+n2

Unde: n1 - este numărul generator mediu de planimetrare cu polul în exterior

n2 - este numărul generator mediu de planimetrare cu polul în interior

Metoda planimetrării dă rezultate foarte bune atât în cazul contururilor regulate cât şi al
contururilor sinuase.