CAPITOLUL 1

NOȚIUNI INTRODUCTIVE
OBIECTUL MĂSURĂTORILOR TERESTRE

Știința măsurătorilor terestre are ca obiect totalitatea operațiilor de teren și calculele

efectuate în vederea reprezentării pe plan sau hartă într-o anumită proiecție și la o anume
scară a suprafeței terestre.
Știința măsurătorilor terestre conține următoarele ramuri principale: astronomie,
geodezie dinamica G.P.S., geodezia, topografia, fotogrammetria, teledetecția, S.I.G.,
cadastrul, holografia etc.
Geodezia se ocupă cu studiul formei și dimensiunilor Pământului și a metodelor precise
de determinare și reprezentare a suprafeței lui. În măsurătorile geodezice se ține seama de
forma sferică a Pământului. Rolul geodeziei este de a determina poziția exactă a unei rețele
de puncte fixe care servesc ca puncte de sprijin pentru măsurătorile topografice.
Topografia, topometria sau geometria este disciplina care se ocupă cu tehnica
măsurătorilor pe suprafețe mici. Întrucât distanțele de lucru sunt limitate, în măsurătorile
topografice nu se ține seama de curbura Pământului.
Topografia, în accepțiunea obișnuită, are câteva capitole, și anume:
Planimetria are ca obiect cunoașterea aparaturii și metodelor de lucru pentru
efectuarea ridicărilor planimetrice. Prin ridicări planimetrice se înțeleg operațiile de teren și
calculele necesare pentru transpunerea în plan orizontal (x, y, z) a punctelor caracteristice
ale contururilor suprafețelor și detaliilor din teren.
Nivelmentul are drept scop determinarea diferențelor de nivel dintre puncte și a cotelor
unor puncte caracteristice. Studiază, de asemenea, aparatele și metodele de lucru
caracteristice ridicărilor nivelitice, precum și metodele de reprezentare a reliefului pe
planuri, hărți sau machete.
Cadastrul funciar constituie un ansamblu de operații tehnice, economice și juridice
întreprinse de stat, prin care se realizează cunoașterea și inventarierea sistematică și
permanentă a fondului funciar al țării. Cadastrul agricol se ocupă de evidența terenurilor cu
destinație agricolă.
Topografia specială se ocupă cu masurători specifice unor domenii de activități
aplicative; poate fi topografie agricolă, forestieră, de construcții, minieră, militară etc.
Topografia are raporturi de interdependență cu celelalte discipline din domeniul
măsurătorilor terestre: cartografia, fotogrammetria, teledetecția.
Cartografia are ca obiect întocmirea planurilor și hărților într-o proiecție dată, precum
și metodele de micșorare, mărire, multiplicare, manipulare și păstrare a acestora.
Fotogrammetria se ocupă cu întocmirea hărților pe baza unor fotografii speciale numite
fotograme. Datorită rapidității și fidelității metodelor fotogrammetrice, acestea au o largă
utilizare în cartografia modernă.
Teledetecția se referă la totalitatea metodelor care fac posibilă obținerea de informații
asupra unui corp (spre exemplu suprafața terestră) de la distantă.

2
 În ultimii ani, cunoștințele din domeniul cartografiei, fotogrammetriei și teledetecției,
ca și din alte domenii, au fost cuprinse într-un sistem informațional geografic, ce se
constituie într-o valoroasă bancă de date și sursă de informații pentru numeroase activități
aplicative sau științifice.

UNITĂȚI DE MĂSURĂ ÎN TOPOGRAFIE

În lucrările de topografie se execută în mod frecvent măsurări de distanțe, suprafețe și

unghiuri, fie pe teren, fie pe reprezentări ale acestuia - planuri și hărți. Distanțele,
suprafețele și unghiurile se exprimă în diferite unități de măsură și în multipli sau submultipli
ai acestora.

UNITĂȚI DE MĂSURĂ PENTRU DISTANȚE (LUNGIMI)

Unitatea de măsură fundamentală pentru măsurarea distanțelor în sistemul

internațional de măsuri (S.I.) este metrul. Un metru reprezintă aproximativ a patruzeci de
milioane parte a circumferenței globului pământesc. În prezent, metrul este definit ca fiind
a 299792458-a parte a distanței parcurse de lumină, în vid, într-o secundă.
În practica măsurării distanțelor se folosesc atât metrul, cât și multiplii și submultiplii
acestuia. Submultiplii metrului utilizați în topografie sunt: decimetrul (dm), centimetrul
(cm) și milimetrul (mm):
1 m = 10 dm = 100 cm = 1000 mm.
Multiplii metrului sunt: decametrul (dam), hectometrul (hm)
și kilometrul (km): 1 km = 10 hm = 100 dam = 1000 m

1 m = 0,1 dam = 0,01 hm = 0,001 km.

În Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și alte țări de limbă engleză, paralel cu
introducerea sistemului internațional de măsuri (S.I.), este utilizat frecvent un sistem
propriu de măsură (sistemul anglo-saxon). Cele mai folosite unități de măsură pentru
distanțe în sistemul anglo-saxon sunt:
1 milă terestră (1 milă) = 1609,34 m = 1760 yards;
1 yard = 0,9144 m = 91,4 cm = 3 ft (feet);
1 foot = 0,3048 m = 30,5 cm = 12 in (inches);
1 inch = 0,0254 m = 25,4 mm = 2,54 cm.

În navigație este generalizată la nivel mondial folosirea milei marine: 1 milă marină
(nautică) = 1852 m.

UNITĂȚI DE MĂSURĂ PENTRU SUPRAFEȚE

În prezent, în țara noastră este generalizat și pentru măsurarea suprafețelor sistemul

3
internațional (S.I.), având ca unitate de măsură metrul pătrat (m 2 sau mp).

Subsumultiplii metrului pătrat sunt: decimetrul pătrat (dm 2), centimetrul pătrat (cm2) și
milimetrul pătrat (mm2):

1 m2 = 100 dm2 = 10000 cm2 =1000000 mm2.

Submultiplii metrului pătrat (în mod deosebit centimetrul pătrat) se folosesc la

măsurarea suprafețelor pe planuri, hărți și alte reprezentări grafice.
Multiplii metrului pătrat sunt: arul (ar), hectarul (ha) și kilometrul pătrat (km 2 sau
kmp). Un ar este echivalent cu un dam2, iar un hectar cu 1 hm2:

1 ar = 1 dam2 = 100 m2 = 0,01 ha;

1 ha =1 hm2 = 100 ari = 10000 m2 = 0,01 km2.

În sistemul anglo-saxon, pentru măsurarea suprafețelor se folosesc pătratele unităților

de măsură pentru distanțe. În agricultură se folosește în mod deosebit "acrul":

1 acru (1 acre) = 4046,94 m2 = 0,40 ha = 4840 sq.yd. (yarzi pătrați).

UNITĂȚI DE MĂSURĂ PENTRU UNGHIURI

În topografie, unghiurile se măsoară în grade, minute și secunde sexagesimale sau

centesimale.
În sistemul sexagesimal, clasic, cercul este divizat în 360 părți (360 o), gradul în 60
minute (10 = 60'), iar minutul în 60 secunde (1' = 60"). O jumătate de cerc are 180o, un
sfert de cerc (un unghi drept) are 90o, iar o jumătate de unghi drept 45o.
În sistemul centesimal" cercul este divizat în 400 părți (400 g), sfertul de cerc (unghiul
drept) având 100 g, jumătatea de cerc 200 g, iar jumătatea de unghi drept 50 g. Gradele
centesimale sunt divizate în 100 minute, iar minutele centesimale în 100 secunde.
Unitatea de măsură pentru unghiuri în sistemul internațional (S.I.) este radianul, definit
ca unghiul la centru care corespunde unui arc de cerc egal cu raza cercului respectiv. Cercul
are 2  radiani, jumătatea de cerc  radiani, iar sfertul de cerc /2 radiani.

1 rad = 57o17'45" = 63,662 g.

Utilizarea radianului este însă limitată la unele domenii de activitate
(trigonometria, fizica etc.).

MIJLOACE DE CALCUL ÎN TOPOGRAFIE

În geodezie și topografie, cel mai adesea, poziția punctelor caracteristice se definește

prin coordonate rectangulare.

4
 Coordonatele rectangulare absolute reprezintă distanțele în linie dreaptă de la punctul
considerat până la trei axe perpendiculare. Poziția și originea celor trei axe este diferită în
funcție de sistemele de proiecție (de referință) utilizate. În sistemele de proiecție folosite în
prezent în lucrările topografice din România, axa ordonatelor X este orientată spre nord, axa
absciselor Y este orintată spre est, iar axa cotelor Z spre zenit (în sus), ultima având originea
(zero) la nivelul Mării Negre (la nivelul geoidului de referință). Originea și orientarea precisă
a axelor de coordonate absolute în diferitele sisteme de proiecție se va arăta în cadrul
capitolului privitor la noțiuni de cartografie.
Prin urmare, coordonatele X și Y definesc poziția punctului în planul orizontal de
proiecție, iar coordonata Z (cota absolut) definește înălțimea punctului respectiv față de
planul (suprafața) de referință.
Coordonate polare. În faza de teren a ridicărilor topografice, cu ajutorul diferitelor
instrumente, se măsoară distanțele dintre punctele caracteristice și unghiurile dintre diferite
direcții. Din aceste date primare, după o primă prelucrare matematică, efectuată uneori
chiar în teren, se obțin coordonatele polare ale punctelor.
Acestea sunt coordonate relative, care stabilesc legătura dintre un punct considerat
cunoscut (pol), în care de obicei se staționează cu un instrument de măsurat unghiuri și un
alt punct, a cărui poziție dorim să o cunoaștem.
În general, se consideră drept coordonate polare distanța orizontală de la pol la punctul
necunoscut (notata cu d) și "orientarea" sau azimutul direcției de la pol la punctul
necunoscut, în raport cu direcția nordului, notată cu litera grecească  (theta).
În figura 1.1, coordonatele polare ale punctului B în raport cu punctul A, sunt dAB și
AB. AB este unghiul orizontal (unghiul diedru, proiectat pe un plan orizontal) măsurat
în sensul acelor de ceasornic, pornind de la planul situat pe direcția nord-sud și care conține
punctul A pâna la planul în care sunt situate punctele A și B, iar AB este distanța dintre
punctele A și B redusă la orizont (proiectată pe un plan orizontal).
Distanța orizontală dintre două puncte este aceeași, indiferent de unde se începe
măsurătoarea, adică dAB = dBA.

5
 Fig. 1.1.

Coordonate rectangulare relative. Determinarea poziției unui punct în raport cu un alt

punct se poate face și prin calcularea diferenței dintre coordonatele rectangulare absolute
(X, Y, Z) ale celor două puncte.
Diferența dintre coordonatele rectangulare absolute a două puncte reprezintă
coordonatele rectangulare relative ale celor două puncte și se notează cu x, y și z.
În figura 1.2, XAB = XB - XA, iar YAB = YB - YA. În aceeași figură, XBA = XA - XB, iar YBA = YA
- YB. În plan vertical, ZAB = ZB - ZA, iar ZBA = ZA - ZB, Z se mai numește și cota relativă sau
diferența de nivel.

Fig. 1.2.

SCĂRI TOPOGRAFICE

Lungimile măsurate pe teren, reduse la orizont, se transpun pe plan prin reducerea

(micșorarea) lor de un număr de ori.
Scara topografică este raportul dintre distanțele de pe plan sau hartă și distanțele

6
orizontale măsurate pe teren, ambele exprimate în aceeași unitate de măsură.
Sunt două feluri de scări: numerice și grafice.

SCĂRI NUMERICE

Scara numerică se exprimă sub forma unei fracții ordinare (1lN) sau sub forma unei
împărțiri (1:N). La scările de micșorare folosite în topografie, numărătorul este întotdeauna
egal cu o unitate (unu), iar numitorul (N) este un număr întreg, care arată de câte ori
distanțele orizontale din teren sunt mai mari decât distanțele corespunzătoare,
reprezentate pe planul sau harta respectivă. Cu alte cuvinte, numitorul scării (N) indică de
câte ori s-au micșorat lungimile din teren pentru a fi transpuse pe plan sau hartă.
Scările care se pot utiliza la redactarea planurilor și hărților topografice se obțin din
următoarele fracții:

1 1 11
10 , 2x10 , 2,5x10n, 5x10n,
n n

în care n este un număr întreg.

Cu cât numitorul scării (N) este mai mic, scara planului sau hărții este mai mare, și
invers. Reprezentările la scări mari, de la 1:500 până la 1:10000 inclusiv, se numesc planuri.
Hărțile sunt reprezentări la scări mici, de la 1:10000 sau mai mici (având numitorul mai
mare: 1:20000, 25000, 50000, 200000, 1000000 etc.); scările peste 1:500 sunt relevee.
În agricultură, horticultură și cadastrul agricol se utilizează mai ales planuri, la scările
1:10000; 1:5000; 1:2000, iar pentru proiectarea unor ferme mici, plantații, parcuri sau
construcții agricole 1:1000; 1:500, iar pentru detalii, relevee (la scări mai mari de 1:500), în
funcție de mărimea suprafeței de reprezentat, de numărul și desimea detaliilor care
trebuiesc reprezentate pe plan. Formula de bază a scării este dată de proporția:

1 / N = d / D,
în care: N – numitorul scării;

D – distanța orizontală de pe teren;

d – distanța de pe plan (hartă) corespunzătoare lui D
și exprimată în aceeași unitate de măsură pentru distanțe (lungimi).

Conform legii proporțiilor, se poate calcula unul din termeni, dacă se cunosc ceilalți
doi, astfel:
d = D / N, D = dxN, iar N = D/d,
când pe plan distanța este măsurată în milimetri, iar pe teren în metri,
d(mm) = 1000/NxD(m), D(m) = d(mm)x1/N și N = 1000D(m)/d(mm).

Spre exemplu, unei distanțe din teren D = 150 m, pe un plan la scara 1/5000 îi

7
corespunde d = 150/5 = 30 mm, iar unei distanțe d de 62 mm de pe o hartă 1/200 000 îi
corespunde în teren o distanță de 62 x 200 = 12400 m sau 12,4 km.

Întrebări

1. Definiți principalele ramuri ale științei măsurătorilor terestre.

2. Care sunt unitățile de măsură folosite în topografie?
3. Ce sunt coordonatele rectangulare și polare? Cum se reprezintă aceasta?
4. De câte feluri sunt scările utilizate la măsurarea terenului?

REZUMAT
Știința măsurătorilor terestre are ca obiect totalitatea operațiilor de teren și calculele
efectuate în vederea reprezentării pe plan sau hartă într-o anumită proiecție și la o anume
scară a suprafeței terestre.
Știința măsurătorilor terestre conține următoarele ramuri principale: astronomie,
geodezie dinamică G.P.S., geodezia, topografia, teledetecția, S.I.G., cadastrul, holografia etc.
În lucrările de topografie se execută în mod frecvent măsurări de distanțe, suprafețe și
unghiuri, fie pe plan, fie pe reprezentări ale acestuia - planuri și hărți. Distanțele, suprafețele
și unghiurile se exprimă în diferite unități de măsură și în multipli sau submultipli ai acestora.
În geodezie și topografie, cel mai adesea, poziția punctelor caracteristice se definește
prin coordonate rectangulare.
Coordonatele rectangulare absolute reprezintă distanțele în linie dreaptă de la punctul
considerat până la trei axe perpendiculare. Poziția și originea celor trei axe este diferită în
funcție de sistemele de proiecție (referință) utilizate.
Coordonatele X și Y definesc poziția punctului în plan orizontal de proiecție, iar
coordonata Z (cota absolut) definește înălțimea punctului respectiv față de planul
(suprafața) de referință.
În faza de teren a ridicărilor topografice, cu ajutorul deferitelor instrumente, se
măsoară distanțele dintre punctele caracteristice și unghiurile dintre diferite direcții. Din
aceste date primare, după o primă prelucrare matematică, efectuată uneori chiar în teren,
se obțin coordonatele polare ale punctelor.
Scara topografică este raportul dintre distanțele de pe plan sau hartă și distanțele
orizontale măsurate pe teren, ambele exprimate în aceeași unitate de măsură.
Sunt două feluri de scări : numerice și grafice.