Noţiuni introductive

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Ø OBIECTUL ŞI RAMURILE MĂSURĂTORILOR TERESTRE

Topografia face parte dintr-un grup de ştiinţe şi tehnici numite la modul general
Măsurători terestre, care se ocupă de studiul(determinarea) formelor şi dimensiunilor
Pământului în ansamblul său, sau pe porţiuni de teren mai mult sau mai puţin întinse,
precum şi de reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri într-o anumită proiecţie şi la o
anume scară.
În agricultură şi horticultură, lucrările topografice sunt folosite pentru organizarea
teritoriului agricol, în calculul şi evidenta suprafeţelor, în proiectarea şi trasarea lucrărilor la
înfiinţarea plantaţilor pomi-viticole, agro-silvice, la proiectarea şi executarea lucrărilor de
îmbunătăţiri funciare (irigaţii, desecări, combaterea eroziunii solului).
Din marea famile a ştiinţelor măsurătorilor terestre fac parte:
• Geodezia(etimologie limba greacă: gê = pământ şi daiein = a împărţi), care studiază forma
şi dimensiunile planetei noastre, sau pe porţiuni foarte mari de teren. Geodezia furnizează
celorlalte ramuri ale Măsurătorilor terestre coordonate geografice, coordonate
rectangulare plane şi cote de mare precizie, pentru o serie de puncte care se constituie
în reţele de triangulaţie. Punctele de triangulaţie geodezică acoperă toate continentele,
ca o plasă şi folosesc tuturor măsurătorilor de teren şi calculelor aferente, precum şi
întocmirii de hărţi şi planuri.
• Topografia(etimologie limba greacă: topos = loc şi graphein = descriere prin desenare), se
subdivide în două părţi, ce corespund a două preocupări distincte: Topografia generală
şi Topogarfia inginerească.
- Topografia Generală oferă mijloacele pentru reprezentarea grafică sau numerică
a unei suprafeţe de teren. Studiază instrumentele şi metodele de realizare a ridicărilor
topografice, adică de întocmire de planuri şi hărţi, ce se constituie în documentaţia
topografică de bază, indispensabilă multor sectoare ale economiei naţionale (agricultură,
construcţii, operaţiuni militare etc.).
- Topogarfia inginerească, ca ramură mai recentă a topografiei, studiază
instrumentele şi procedeele de trasare(aplicare) pe teren a proiectelor de
construcţii(civile, industriale, hidrotehnice etc.). De asemenea în preocupările topogarfiei
inginereşti intră şi studiul comportării în timp a construcţiilor, determinând cu mare precizie
deplasările şi deformaţiile atât în plan, cât şi în înălţime.
• Cartografia, cuprinde ansamblul de studii şi operaţiuni ştiinţifice, artistice şi
tehnice care au la bază observaţiile directe sau exploatarea unei documentaţii, în vederea
elaborării hărţilor, planurilor, sau a altor mijloace de reprezentare. În acest sens, pe de o
parte este ştiinţa sistemelor de proiecţie(cartografia matematică) – care asigură trecerea
prin procedee matematice, de la suprafaţa curbă terestă, la suprafaţa plană a suportului
hărţii sau planului topogrfic, iar pe de altă parte(cartografia grafică), se ocupă cu
elaborarea, editarea şi multiplicarea hărţilor şi planurilor din punct de vedere grafic.
• Fotogrammetria, cea mai recentă ramură a măsurătorilor terestre(apariţia ei fiind
legată de inventarea şi dezvoltarea tehnicii fotografice), se ocupă de întocmirea de hărţi şi
planuri având la bază nişte fotografii speciale – fotogramele - , preluate prin mijloace
terestre sau aeriene(din avion).
• Teledetecţia, este o ramură recentă a Fotogrammetriei, care se ocupă cu
prelucrarea informaţiilor relative la sol, la subsol, la mediul amibiant, atmosferă etc. Aceste
informaţii sunt furnizate de sateliţii artificiali ai Pământului şi sunt prelucrate în laboratoare
speciale, care dispun de echipamente din ce în ce mai sofisticate.
• Cadasatru, este ştiinţa ce se ocupă de constituirea sistemului oficial de evidenţă
tehnică, economică şi juridică a proprietăţilor, cu menţionarea mărimii, amplasării,
1
 Noţiuni introductive

configuraţiei, caracteristicilor calitative şi valorii terenurilor (parcelelor) cu şi fără

construcţii, în care este împărţit teritoriul naţional.
La rândul ei, Ştiinţa măsurătorilor terestre, se bazează pe Matematică, Fizică,
Astronomie, Informatică, Geografie, Geologie, Geomorfologie, Desen tehnic etc.

Ø UNITAŢI DE MĂSURĂ UTILIZATE ÎN TOPOGRAFIE

1. Unităţi de măsură pentru distanţe (lungimi)

Unitatea de măsură fundamentală pentru măsurarea distanţelor în Sistemul
Internaţional de măsuri(S.I.) este metrul. În prezent, metrul este definit ca fiind a
299792458-a parte a distanţei parcurse de lumină, în vid, într-o secundă.
În practica măsurării distanţelor se folosesc atât metrul, cât şi multiplii şi submultiplii
acestuia.
Submultiplii metrului utilizaţi în topografie sunt: decimetrul(dm), centimetrul(cm) şi
milimetrul (mm): 1 m =10 dm = 100 cm = 1000 mm.
Multiplii metrului sunt decametrul (dam), hectometrul (hm) şi kilometrul (km):1 km
=10 hm = 100 dam =1000 m;
1 m = 0,1 dam= 0,01 hm =0,001 km.
În general, pentru măsurătorile de teren se folosesc metrul şi kilometrul, iar pentru
măsurarea de distanţe pe plan sau pe hartă se foloseşte milimetrul sau centimetrul.
Până la introducerea sistemului metric, în România s-au utilizat alte unităţi de măsuri
pentru distanţe, care se mai folosesc foarte rar şi în prezent.
În Banat, Ardeal şi Bucovina, până în anul 1918, pentru măsurarea distanţelor din
teren s-au folosit stânjenul vienez sau klafterul cu multiplii şi submultiplii săi:
1 stânjen vienez (1 klafter) = 1,89 m = 6 picioare (6 fuss).

2. Unităţi de măsură pentru suprafeţe

În prezent, în ţara noastră este generalizat şi pentru măsurarea suprafeţelor Sistemul
Internaţional (S.I.), având ca unitate de măsură metrul pătrat (m2 ).
Submultiplii metrului pătrat sunt decimetrul pătrat (dm2), centimetrul pătrat (cm2) şi
milimetrul pătrat (mm2):1m2 = 100 dm2 = 10000 cm2 =1000000 mm2.
Multiplii metrului pătrat sunt arul, hectarul(ha) şi kilometrul pătrat (km2) : 1 ar = 1
dam = 100 m2 = 0,01 ha; 1 ha = 1 hm2 = 100 ari = 10000 m2 = 0,01 km2.
2

În Banat, Ardeal şi Bucovina, pană în 1918, pentru măsurarea suprafeţelor agricole

se foloseau jugărul cadastral (lanţul), stânjenul (stânjenul vienez pătrat) şi jugărul mic
(unguresc):
1 jugăr cadastral = 5754,64 m2 = 0,58 ha = 1600 stânjeni (pătraţi);
1 stânjen (vienez, pătrat) = 3,59 m2;
1 jugăr mic (ungar) = 4316 m2 = 0,43 ha = 1200 stânjeni.
Cunoaşterea unităţilor de măsură vechi româneşti pentru lungimi şi suprafeţe
prezintă încă importanţă, întrucât pe documentele cadastrale vechi care stau la baza
reconstituirii drepturilor de proprietate, suprafeţele de teren sunt exprimate în astfel de
unităţi.

3. Unităţi de măsură pentru unghiuri

În topografie, unghiurile se măsoară în grade, minute şi secunde sexagesimale sau
centesimale.
În sistemul sexagesimal, clasic, cercul este divizat în 360 părţi (360º), gradul în 60
minute (1º = 60'), iar minutul în 60 secunde (1' = 60"), iar în cel centesimal, cercul este
divizat în 400 părţi (400g), gradul centesimal în 100 minute (1g = 100c), iar minutul
centesimal în 100 secunde (1c = 100cc). Instrumentele topografice moderne sunt divizate,
de obicei în acest sistem (centesimal), cele ultramoderne(electronice), având opţiuni
pentru diferite moduri de exprimare a unghiurilor(sexa, cente şi miimi).
2
 Noţiuni introductive

Trebuie, totuşi menţionat faptul că unitatea de măsură pentru unghiuri în S.I. este
radianul(mai puţin folosit în topografie), fiind unghiul care are vârful în centrul unui cerc,
cuprinzând pe circumferinţa acestuia un arc de cerc a cărui lungime este egală cu raza,
deci o circumferinţă are 2π radiani.
Transformarea gradelor dintr-un sistem într-altul se poate face prin calcul, utilizând
regula de trei simplă: 100g = 90º; 90º = 100g; 1g = 0,9º; 1º = 1,1111g; 1c = 0,54'; 1' =
1,85183c; lcc = 0,324"; 1" = 3,0864cc, 1 rad = ρ = 636620cc = 6366,20c = 63,6620g =
206265" = 3438 ′ = 57,2958°. Acest mod de calcul este tot mai puţin folosit, deoarece
aproape toate calculatoarele electronice, inclusiv minicalculatoarele au taste funcţionale,
sau software, care permit conversia gradelor dintr-un sistem în altul fără calcule
suplimentare.
În ceea ce priveşte unghiurile, s-a acceptat o adaptare a cercului trigonometric clasic
la necesităţile curente. Astfel, cercul topografic (fig. 1) are următoarele caracteristici:
• originea de măsurare a unghiurilor se află în partea de sus a cercului(pe direcţia
nord geografic);
• sensul de măsuarare al unghiurilor, precum şi cel de numerotare a cadranelor este
cel orar ;
• gradaţia utilizată este cea centesimală, cu excepţiile mai sus precizate.

Fig. 1 Cercul topografic

Ø SCĂRI TOPOGRAFICE

Scara topografică este raportul dintre distanţele de pe plan sau hartă şi distanţele
orizontale măsurate pe teren, ambele exprimate în aceeaşi unitate de măsură.

1. Scări numerice
1
Scara numerică se exprimă sub forma unei fracţii ordinare (1/N; 1:N; ). La scările
N
de micşorare, folosite în topografie, numărătorul este întotdeauna egal cu o unitate (unu),
iar numitorul(N) este un număr întreg, care arată de câte ori s-au micşorat lungimile din
teren pentru a fi transpuse pe plan.
Scările care se pot utiliza la redactarea planurilor şi hărţilor topografice se obţin din
următoarele fracţii:
1 1 1 1
n
; n
; ; , în care n este un număr întreg.
10 2 * 10 2,5 * 10 n
5 * 10 n

3
 Noţiuni introductive

În Ardeal, Banat şi Bucovina, în cadastrul agricol se folosesc încă planuri cadastrale

vechi, întocmite la scările 1:1440, 1:2880, 1:3600, 1:7200 etc.
Cu cât numitorul scării (N) este mai mic, scara planului sau hărţii este mai mare, şi
invers.
Reprezentările la scări mari, de la 1:500 până la 1:10000 inclusiv, se numesc
planuri. Hărţile sunt reprezentări la scări mici, de la 1 – 1:10000 sau mai mici (având
numitorul mai mare: 1:20000, 25000, 50000, 200000, 1000000 etc.), iar reprezentările la
scările peste 1:500 sunt numite relevee.
Formula de bază a scării este dată de proporţia:

= în care:

- N este numitorul scării;

- D - distanţa orizontală de pe teren;
- d - distanţa de pe plan(hartă) corespunzătoare lui D şi exprimată în aceeaşi
unitate de măsură.
Conform legii proporţiilor, se poate calcula unul din termeni, dacă se cunosc ceilalţi
doi, astfel:
D D
d= ; D = d x N; iar N= .
N d
Spre exemplu, unei distanţe din teren D = 150 m, pe un plan la scara 1/5000 îi
150 1
corespunde d = = 30 mm, iar unei distanţe d de 62 mm de pe o hartă îi
5 200.000
corespunde în teren o distanţă de 62 x 200 = 12400m sau 12,4 km.

2. Scările grafice
• Scara grafică, mai puţin precisă ca cea numerică, exprimă raportul dintre
distanţele de pe plan şi distanţele omoloage din teren sub forma unei construcţii grafice.
Determinarea distanţelor de pe plan sau harţi cu ajutorul scărilor grafice se poate
realiza relativ uşor utilizând un distanţier sau compas.
În mod curent se utilizează trei tipuri de scări grafice:
- scara grafică simplă(fig.2.), este o dreaptă divizată în intervale egale, numerotate
progresiv începând cu zero, de la stânga la dreapta, valoarea unui interval fiind numit bază
sau modulul scării.
20 m

m
1 : 500
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
40 m

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
1 : 1000
200 m

0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500

1 : 5000

BAZA

Fig.2 Scara grafică simplă

4
 Noţiuni introductive

Precizia acestei scări este redusă, deoarece valorile, mai mici decât modulul, se
apreciază cu aproximaţie.
- scara grafică cu talon reprezintă o scară grafică simplă la care, în stânga originii,
se construieşte talonul,
- adică încă un interval (bază sau modul), împărţit într-un număr de diviziuni
corespunzător preciziei cerute
(fig. 3).
- Precizia scării este data de relaţia:
M
P= în care:
t
P este precizia, în m ;
M – baza( modulul), în m;
t - numărul diviziunilor talonului.

Fig.3 Scara grafică cu talon

- scara grafică transversală (fig.4), derivă din scara grafică cu talon, completată cu
linii paralele echidistante divizate, la rândul lor, prin linii perpendiculare la limita modulelor
şi intersectate cu linii oblice în zona talonului. De obicei se trasează 5 sau 10 linii paralele.
Notarea scării pe orizontală se face ca la scara grafică cu talon, iar pe verticală se
face în progresie aritmetică, având raţia egală cu precizia scării.
Precizia scării este dată de relaţia:
M
P= , în care:
t*p
P, M şi t au semnificaţia de la scara grafică cu talon, iar p reprezintă numărul
paralelelor.

Fig. 4 Scara grafică cu reţea

***