Marcarea si semnalizarea punctelor topografice

4. MARCAREA ŞI SEMNALIZAREA PUNCTELOR

1. MARCAREA PUNCTELOR TOPOGRAFICE

Punctele geodezice din reţeaua de sprijin şi unele puncte din reţeaua de ridicare se
marchează în mod permanent, adică pentru o durată nedefinită sau îndelungată. Unele
puncte din reţeaua de ridicare, care servesc numai pentru desfăşurarea operaţiilor de
măsurători de teren, neavând o semnificaţie deosebită pentru definirea poziţiei detaliilor
topografice, se marchează în mod provizoriu. Tot în mod provizoriu se marchează şi punctele
importante noi, până la definitivarea lucrărilor de marcare permanentă.

1.1. Marcarea provizorie

Marcarea provizorie se face cu ţăruşi de lemn, repere mobile, vopsea sau cretă, în
funcţie de situaţie. În mod obişnuit, în extravilan, pentru marcarea punctelor de staţie sau a
altor puncte importante, se folosesc ţăruşi din lemn din esenţă tare, cu lungimea de 30 – 40
cm şi grosimea de 4 – 5 cm, cu secţiunea pătrată sau rotundă. Partea inferioară se ascute,
iar la partea superioară se poate executa o teşi-tură proaspătă pentru înscrierea numărului
(fig.1.).
La partea superioară se
marchează punctul matematic, printr-un
cui, crestătură sau semn în cruce desenat
cu creionul.
Ţăruşii sau picheţii se folosesc şi în
topografia specială, pentru pichetarea
unor lucrări, parcele experimentale etc.
Marcarea temporară în intravilan
pe trotuare, carosabilul străzilor
asfaltate, betonate sau pa vate, terase,
soclurile unor construcţii, garduri etc. se
poate realiza prin semne desenate Fig. 1.
(punct sau cruce în cerc) cu vopsea, var,

cretă etc., notând alături şi numărul punctului respectiv, sau prin buloane metalice, acăror
lungime este de 15 – 20 cm, iar diametrul de 1- 1,5 cm.
Unele puncte caracteristice (stâlpi, colţurile unor clădiri etc.)nici nu este necesar să fie
marcate, fiind reprezentate de detaliile existente în teren. Reperele mobile (numite şi saboţi
sau broaşte de nivelment) se utilizează în unele situaţii pentru marcarea provizorie a
punctelor de legătură la ridicările nivelitice. Pentru marcarea de foarte scurtă durată a unor
puncte se pot folosi şi fişele (vergele metalice cu inel – accesoriu la panglica de oţel).

1. 2. Marcarea permanentă
Marcarea permanentă a punctelor se face prin borne şi mărci.
Bornele(fig. 2.) servesc pentru marcarea permanentă a punctelor din extravilan. Ele sunt
confecţionate din beton, beton armat sau piatră cioplită, având dimensiuni reglementate prin
standarde. Bornele au forma unui trunchi de piramidă cu bazele pătrate. Punctul matematic
al bornei este materializat printr-un bulon metalic, încastrat în centrul bazei mici.

1
 Marcarea si semnalizarea punctelor topografice

Fig. 2.

Pentru marcarea permanentă a reperelor nivelitici se folosesc mărci de nivelment

confecţionate din fontă, încastrate în capul bornelor geodezice (în extravilan) sau în zidul
unor clădiri, cu cel puţin 50 cm deasupra nivelului terenului.
Bornele kilometrice de pe marginea şoselelor, căilor ferate şi canalelor pot servi, de
asemenea, ca puncte (repere) de nivelment sau de planimetrie.
Pentru fiecare punct bornat se întocmeşte o fişă cu descrierea poziţiei punctului, căilor
de acces, felul bornărilor etc.

2. SEMNALIZAREA PUNCTELOR TOPOGRAFICE

Unele puncte din reţeaua de sprijin sau de ridicare sunt constituite din construcţii înalte
îndeplinind alte funcţii (turnuri de biserică, castele de apă, coşuri de fum, antene de radio şi
televiziune etc.), dar vizibile de la distanţe relativ mari. Acestea nu au nevoie de o
semnalizare suplimentară.
Punctele de la sol sau din apropierea solului, trebuie să fie semnalizate pentru a
asigura vizibilitatea reciprocă pe deasupra vegetaţiei sau altor obstacole de pe teren.
Semnalizarea poate fi de scurtă durată (provizorie) sau de lungă durată (definitivă).

2.1. Semnalizarea provizorie se realizează cu ajutorul jaloanelor.

Jalonul este un semnal portabil, confecţionat din lemn uşor, cu o lungime de 2 m,
grosimea de 4 – 5 cm şi cu secţiunea octogonală, hexagonală sau triunghiulară(fig. 3.). La
capătul inferior este armat cu un sabot metalic, care uşurează fixarea în pământ.
Pentru a fi vizibile de la distanţă, jaloanele se vopsesc în două culori contrastante (roşu
şi alb), pe porţiuni alternative de câte 20 cm.
În intravilan sau pe terenuri betonate sau care nu permit fixarea prin înfigere în pământ,
jaloanele se sprijină de ziduri, arbori, se ţin cu se ţin cu mâna pe durata limitată a
măsurătorilor sau se sprijină cu ajutorul unor trepiede.

2.2. Semnalizarea permanentă

Semnalizarea permanentă a punctelor din reţeaua de sprijin şi a celor de îndesire se
realizează cu balize, piramide sau semnale pe arbori.
Balizele topografice se construiesc din lemn, cu înălţimea de 3 – 6 m, putând fi formate
din 2 sau 3 părţi: corpul, fluturele şi uneori cutia(fig. 4.).
Corpul balizei este un pilon din lemn de brad, cu secţiunea pătratică sau rotundă de 8
cm grosime sau din ţeavă de metal. Fluturele este fixat la partea superioară, fiind

2
 Marcarea si semnalizarea punctelor topografice

confecţionat din 4 scândurele sau fâşii de tablă cu lungimea de 40 – 80 cm şi lăţimea de 17 –

20 cm, dispuse în cruce, vopsite alternativ în alb şi negru.
Semnalele pe arbori sunt fluturi montaţi pe un corp fixat pe arbori în poziţie centrică
sau excentrică faţă de bornă (fig. 5.).

Fig. 4. .
Fig. 3
Fig. 5

Piramide la sol se folosesc pentru semnalizarea unor puncte mai importante şi sunt
semnale în formă de piramidă, având o înălţime de 4 – 7 m, cu 3 sau 4 picioare, din lemn sau
ţeavă metalică, pe care se fixează corpul cu fluturele asemănător cu al balizelor topografice
sau o cutie de scânduri, vopsită în culoarea neagră, numită pop (fig. 6.).

Piramidele cu poduri (piramide geodezice) se folosesc pentru sem

geodezice situate la distanţe mari (5 – 10 km) în zone de şeses. Ace
mari, fiind construite cu unul sau două poduri ori etaje
În perspectivă, este posibil ca semnalizarea permanentă să fie
reconsiderată. Folosirea tehnicilor GPS (de poziţionare
geodezică globală) cu ajutorul sateliţilor, impun punctelor
geodezice pe care se staţionează cu antenele receptoare
inexistenţa unor obiecte înalte în apropiere, inclusiv a unor
semnale înalte permanente.

Fig. 6.

* * *