A realizat:Bîrdan Cristina G-2104

Subiectul 3. Planimetria. Punctele topografice

Sarcini

1. De definit noțiunea de planimetrie și de caracterizat punctele topografice

2. De descris modalitățile de marcare a punctelor topografice, de semnalizare a punctelor
topografice
3. De caracterizat jalonarea unui aliniament
4. De construit și de descris planul unei mici zone (la alegere)
5. De determinat importanța planimetriei și punctelor topografice

Sursa: Anton Năstase, Gabriela Osaci-Costache, Topografie-Cartografie, Ediţia a II-a

revăzută (pag. 53-57)
 1. De definit noțiunea de planimetrie și de caracterizat punctele topografice
Planimetria se numește: Partea din topografie care se ocupă cu studiul instrumentelor şi
metodelor necesare determinării poziţiei în plan a punctelor topografice de pe teren, în scopul
transpunerii lor pe plan sau hartă.
Pentru realizarea acestui deziderat este necesar să se facă recunoaşterea terenului în vederea
alegerii punctelor topografice care urmează să fie marcate şi semnalizate, precum şi
măsurătorile pe teren a distanţelor şi unghiurilor topografice.

Topografia, pornind de la valorile măsurate ale punctelor geodezice, continuă măsurătorile

ajungând la o îndesire foarte mare a reţelei de puncte topografice, la numai câteva sute sau
chiar zeci de metri, dacă elementele de relief o impun.

Se disting astfel următoarele categorii de puncte topografice:

1. Punctele topografice de triangulaţie. Acestea alcătuiesc o reţea de triunghiuri cu laturile de
lungimi cuprinse între 10 şi 60 de km, fiind mai dese în spaţiile montane înalte şi mai rare în
câmpie;
2. Punctele topografice de intersecţie. Se măsoară pornind de la valorile punctelor de
triangulaţie şi ele îndesesc reţeaua de puncte topografice ajungând la distanţe cuprinse între 8
şi 20 km, condiţia fiind ca punctele de triangulaţie să fie situate în acea zonă la o distanţă mai
mare decât aceasta;
3. Punctele topografice de drumuire, se află situate la distanţe de 5 – 10 km;
4. Punctele topografice de radiere. Se află la distanţe de 200 m – 5 km. Ele au o dispunere
radiară, în jurul punctelor de drumuire şi nu mai formează lanţuri de triunghiuri;
5. Punctele topografice de echerare, se află la distante mici între ele de ordinul zecilor de
metrii până la ordinul sutelor.
Desigur şi metodele de calcul matematic sunt altele, iar densitatea lor este impusă de către
relief. Astfel, un mal abrupt, o râpă sau o formă negativă de relief de tipul gropilor, vor
impune o îndesire a punctelor topografice măsurate până se ajunge la redarea corectă a formei
în plan a elementului reprezentat.

2. De descris modalitățile de marcare a punctelor topografice, de semnalizare a

punctelor topografice
Marcarea punctelor topografice. Este o operaţiune care presupune amplasarea la nivelul
solului a unor materiale de tipul martorilor topografici în vederea utilizării lor drept puncte
topografice. Se disting astfel, marcatori temporari şi marcatori permanenţi.

a) Marcatorii temporari sunt de fapt nişte ţăruşi cu lungimea de 25 – 30 cm, construiţi

din lemn sau din metal, care se înfig cu ajutorul unui ciocan în sol.
Ei sunt frecvent utilizaţi în vederea efectuării măsurătorilor pe terenuri agricole sau
alte spaţii ce nu sunt acoperite cu beton.
În punctul central al fiecărui ţăruş trebuie să existe un semn care să indice punctul
matematic.
 Având un caracter temporar, aceşti ţăruşi sunt
scoşi după terminarea lucrărilor (ce pot dura şi
mai multe zile) de către topografi, în vederea
utilizării lor pentru măsurarea altor suprafeţe
de teren.
operaţia de marcare se numeşte pichetare

b) Marcatorii permanenţi
sunt de tipul bornelor de beton cu o înălţime de 35 - 50 cm şi o lăţime la sol de 25 de
cm, unde au o formă pătrată.
În prezent se păstrează puţine astfel de borne.
Scopul caracterului permanent este acela de a fi bază pentru următoarele măsurători,
ele fiind puncte de coordonate topografice cunoscute.
În partea centrală şi superioară a bornei se află un punct matematic, el fiind de fapt
punctul topografic de valori determinate prin măsurător
Semnalizarea punctelor topografice.
Este operaţiunea prin care se face vizibilă poziţia punctelor topografice de la o anumită
distanţă în vederea efectuării de măsurători instrumentale, cu ajutorul aparatelor cu obiectiv
cum este teodolitul.
Semnalizarea se face prin utilizarea unor instrumente cu o înălţime considerabilă de 2 până
la 5 m, înălţimea fiind necesară pentru a compensa diferenţele de nivel dintre două puncte. În
planimetrie distanţele şi unghiurile se măsoară pe un plan perfect orizontal.
Astfel că dacă între înălţimea teodolitul şi punctul măsurat există o diferenţă de nivel, pentru
o corectă măsurare este necesar ca diferenţa de nivel să nu fie mai mare decât înălţimea
jalonului.
Instrumentele folosite sunt de tipul jaloanelor sau balizelor.
Ambele instrumente prezintă diviziuni din 20 în 20 de cm, prin alternarea culorilor roşu
(pentru un sector de 20 cm) cu an alt sector vopsit în culoarea albă. În funcţie de fabricantul
instrumentarului sectoarele acestea pot avea şi alte dimensiuni sau culori.

Semnalele pot fi de mai multe feluri:

- din punct de vedere al stabilităţii: fixe;mobile.
- din punct de vedere al realizării: naturale; artificiale.
- din punct de vedere al modului de aşezare: centrice; excentrice.
- din punct de vedere al accesibilităţii: - staţionabile; nestaţionabile.
- din punct de vedere al duratei: provizorie sau temporară; permanent

3. De caracterizat jalonarea unui aliniament

Pentru masurarea corecta a unor lungimi din teren, ce sunt mai mari decat lungimea
instrumentului de masurat, este necesar ca masurarea sa se faca pe aliniamentul determinat de
punctele de capat ale distantei de masurat.
Stabilirea pozitiei unor puncte intermediare situate pe acest aliniament poarta denumirea de
jalonare. Punctele ce se vor jalona sunt astfel alese incat sa fie situate la distante mai mici sau
cel mult egale cu lungimea ruletei cu care se vor face masuratorile si la schimbarea de panta,
in vederea determinarii distantelor orizontale corespunzatoare lungimilor inclinate masurate.
Jalonarea aliniamentelor accesibile

Operatiunea presupune ca intre

punctele ce marcheaza
aliniamentul sa existe vizibilitate
directa, adica privind din
exteriorul aliniamentului spre
celalalt capat, acesta sa fie vizibil
, Punctele de capat, A si B sunt
materializate in teren prin
jaloane, urmand ca punctele 1, 2,
3 sa fie aliniate incepand cu
punctul 1. In punctul A se afla un
operator, care privind tangential
pe langa jalonul din A astfel incat sa vada jalonul din B, dirijeaza portjalonul 1 pana ce acesta
se va afla intr-o pozitie in care jalonul este tangent la planul vertical ce trece prin A si B.
Dupa ce jalonul 1 a fost infipt in pamant, port jalonul va deplasa jalonul 2 pana la aducerea in
aliniament. Se va proceda identic cu toate celelalte puncte alese pentru a fi marcate pe
aliniamentul AB.

Jalonarea aliniamentelor peste un deal.

Daca situatia din teren este de

asa natura incat punctele A si B
nu sunt vizibile intre ele , atunci
se vor alege doua puncte 1 si 2
astfel ca portjalonul din 2 sa
vada punctele 1 si B, iar
portjalonul din 1 sa vada
jaloanele din punctele A si 2.
Initial, portjalonul din punctul
1' aliniaza portjalonul 2 in
pozitia 2', pe aliniamentul 1'-A.
Portjalonul 2' aduce portjalonul 1’ in pozitia 1' pe aliniamentul 2'-B. Operatiunile se repeta
succesiv pana ce portjalonul 1 priveste spre A si constata ca portjalonul 2 se afla pe
aliniament, iar portjalonul 2 privind spre B constata ca portjalonul 1 este pe aliniament.
 4. De construit și de descris planul unei mici zone (la alegere

În imaginea respectivă am evidențiat planul locuinței mele. Am reprezentat blocuri în

care locuiesc, am identificat haurat gardul din jurul teritoriului, am arătat copacii care sunt pe
teritoriu., la fel am identificat cu linii întrerupte linia de gaz care conduce spre casă.

5. De determinat importanța planimetriei și punctelor topografice

Pentru a determina in plan a punctelor topografice cu ajutorul instrumentelor si metodelor
topografice, pentru a le transpune pe plan sau pe hartă.