Bîrdan Cristina G2104

Subiectul 3. Instrumentele topografice

Sarcini

1. De efectuat o listă ce va conține cele mai importante instrumentelor

topografice utilizate pentru măsurarea a distanțelor și unghiurilor.
2. De studiat și de descris construcţia fizică, instalarea şi modul de lucru al
instrumentelor topografice utilizate pentru măsurarea a distanțelor și unghiurilor.
Instrumentele topografice: riglele, ruleta, panglica de oțel, echerul topografic,
raportor, busola, teodolitul, nivela (nivelmetrul), altimetrul, stația totală etc.
3. De determinat domeniile de utilizare a instrumentelor topografice

Sursa:
Ovidiu Iacobescu, Topografie – geodezie, (pag. 19-28, 30-40, 57-65)
Anton Năstase, Gabriela Osaci-Costache, Topografie-Cartografie, Ediţia a II-a revăzută
(pag. 61-73)
 1. De efectuat o listă ce va conține cele mai importante instrumentelor
topografice utilizate pentru măsurarea a distanțelor și unghiurilor.
Instrumentele folosite la măsurarea unghiurilor se numesc generic goniometre. În
principiu, acestea sunt dotate cu cercuri gradate, care ocupă în timpul măsurătorilor poziția
orizontală și verticală și la care se măsoară direcțiile și unghiurile orizontale și vertical.

1. Busola
2. Echerul topografic
3. Ruletă
4. Teodolitul
5. Tripiedul
6. Miră topografică
7. Panglica de oțel
8. Rigla
9. Raportorul
10. Nivel(nivelmetrul)
11. Alimetrul

2. De studiat și de descris construcţia fizică, instalarea şi modul de lucru al

instrumentelor topografice utilizate pentru măsurarea a distanțelor și
unghiurilor. Instrumentele topografice: riglele, ruleta, panglica de oțel,
echerul topografic, raportor, busola, teodolitul, nivela (nivelmetrul),
altimetrul, stația totală .
 Rigla, numită cel mai des lineal, este un instrument folosit în geometrie, desen
tehnic și inginerie sau construcții pentru a măsura distanțe (de obicei scurte) și/sau pentru
a desena linii drepte. Constă într-o bucată subțire de lemn, metal sau plastic, de obicei
dreptunghiulară, uneori gradată pentru mai multă precizie.

 În lucrările topografice se folosesc pentru măsurarea directă a distanțelor rulete sau

panglici, de obicei construite din oțeluri speciale sau fibră de sticlă.
Ruletele au lungimi de 2m, 10m, 20m, 30m, 50m, 100m și servesc pentru măsurarea unor
 distanțe scurte, a înălțimii semnalelor topografice sau a aparatului în stație.
 Panglicile sunt din bandă de oțel lată de 2cm, înfășurate pe un cadru metalic în formă de
cruce și cu inel de întindere la capăt. Au lungimea de 50m sau 100m. Se foloses pentru a măsura
distanțe lungi.

 Echerul topografic- Sunt instrumente cu ajutorul cărora se pot trasa pe teren unghiuri
drepte. Ele pot fi cu oglinzi şi cu prisme, fiecare cu două variante: echer simplu şi echer
dublu. Echerul poate fi prevăzut cu baston de centrare sau cu fir cu plumb, Trasarea unui
unghi drept pe teren cu ajutorul echerului topografic constă în a ridica sau coborî o
perpendiculară pe un aliniament, operaţie care permite rezolvarea unei serii de probleme
ca: trasarea unei paralele la o dreaptă dată, prelungirea unui aliniament peste un obstacol.
cherele topografice sunt instrumente simple, care servesc la construirea de unghiuri
drepte, fiind folosite la ridicarea și coborârea de perpendiculare. Datorită modului simplu
în care sunt construite (fără lunetă) și utilizate, echerele pot lucra doar în terenuri
aproximativ orizontale și pe distanțe relativ scurte (80 – 100m). Se folosesc în activitatea
topografică în determinări simple, expeditive, de precizie mai redusă. În momentul actual
mai prezintă interes echerele cu o pereche de prisme (figura 5.9a). Acestea sunt alcătuite
din două prisme pentagonale așezate suprapus, într-o montură care se termină printr-un
dispozitiv de care se poate lega un fir cu plumb sau un baston de verticalizare.
 Raportorul -este un instrument de papetărie gradat utilizat pentru măsurarea unghiurilor.
Raportoarele au în general aceleași caracteristici: sunt în formă de cerc sau de semicerc,
au gradații circulare pe margine și sunt de obicei transparente, fiind făcute de cele mai
multe ori din plastic. Raportorul simplu există încă din antichitate.

 Busola -Datorită convergenței meridianelor magnetice spre cei doi poli, și direcțiile
indicate de acul magnetic sunt convergente. Însă pentru distanțe mici de-a lungul
paralelei, de ordinul câtorva km, se poate aproxima că acul magnetic rămâne paralel cu el
însuși. Astfel folosirea busolei este posibilă, admițând că pentru aceste distanțe acul
indică aceeași direcție spre nordul magnetic, apropiat de polul geografic.
În planul orizontal al unui punct P de pe suprafața pământului se găsesc:
- meridianul geografic (Mg), determinat de planul meridian care trece prin cei doi poli
geografici și punctul considerat,
- meridianul magnetic (Mm), determinat de planul care trece prin axul acului magnetic
instalat în punctul P și polii magnetici.
Busolele sunt instrumente care au în special rolul de a orienta operatorul în condițiile în
care nu există alte repere în teren. Există modele de buzunar, clasice și electronice, dar și
instrumente topografice propriu-zise, folosite, în trecut, cu precădere în fondul forestier.
Busolele clasice de buzunar sunt larg răspândite. Se folosesc în topografie pentru
orientarea operatorului în teren, pentru orientarea planurilor sau hărților sau pentru
orientarea direcției bornă- proiecție semnal în cazul semnalelor care nu se proiectează la
sol pe punctul matematic.
Modelele electronice (digitale) au în componență șiruri de senzori magnetici rezistivi
MR și un microprocesor capabil să detecteze componenta liniilor de câmp pe direcția
senzorilor magnetici.
Busolele topografice sunt instrumente care au ca organe principale ambază, lunetă,
eclimetru și busola propriu-zisă. Cel mai folosit tip a fost tahimetrul-busolă, Acest
instrument a fost mult timp folosit în măsurătorile din fondul forestier, în special la
separarea arboretelor în cadrul lucrărilor de amenajare a pădurilor, întrucât precizia de
măsurare a orientărilor și distanțelor era suficientă pentru astfel de lucrări
 Teodolitul-Instrumentul clasic folosit în ridicările topografice este teodolitul, Părţile
principale ale unui teodolit sunt: luneta, cercul vertical, furcile, cercul alidad, cercul
orizontal, nivelele, dispozitivele de citire a diviziunilor de pe cercul orizontal şi vertical,
trepiedul şi firul cu plumb. Ca piese accesorii amintim: busola sau declinatorul.

Luneta teodolitului Este

o lunetă astronomică
adaptată la nevoile măsurătorilor
terestre prin adăugarea firelor
reticulare. O lunetă clasică se
compune din trei tuburi: tubul
ocular, tubul reticul şi tubul
obiectiv.

 Tubul ocular Are rolul de a purta ocularul format din două lentile plan convexe, care se
comportă ca un sistem convergent. Tubul ocular culisează, prin înşurubare, în tubul
reticul.
 Tubul reticul Este partea din lunetă în care sunt fixate diagrama reticulului cu firele
reticulare, care se pot prezenta diferit Unele lunete au, pe lângă firele reticule şi fire
stadimetrice, dispuse simetric. Firele stadimetrice orizontale se folosesc în tahimetria cu
firele verticale, iar cele verticale se utilizează în tahimetria paralactică. Tubul reticul
culisează şi el, prin înşurubare, cu tubul obiectiv.
 • Tubul obiectiv. Are montat în el obiectivul format din două lentile, una convergentă,
din sticlă comună, şi alta divergentă, din cristal. Amândouă formează un sistem acromatic
care înlătură aberaţiile de refrangibilitate.

Lunete de construcţie special

• Lunete cu lentilă interioară de focusare La teodolitele de construcţii moderne, lunetele au

numai două tuburi, tubul ocular şi tubul obiectiv .Reticulul este fixat în tubul obiectiv. La
aceste lunete s-a introdus o lentilă de focusare interioară manevrată printr-un şurub sau
manşon .Lentilele de la obiectiv şi cu lentila de focusare interioară formează un sistem numit
teleobiectiv, care dă posibilitatea construirii de lunete scurte şi cu putere mare de mărire.
• Luneta stadimetrică. Este luneta care pe lângă firele reticulare mai are şi fire stadimetrice.
O astfel de lunetă se utilizează în măsurarea indirectă sau optică a distanţelor.
Cercul vertical
Este montat pe axul 0–0, iar mişcarea lui este solidară cu mişcarea lunetei. Este divizat fie în
360o , fie în 400g . Pentru evaluarea fracţiunilor de diviziuni, cercul vertical este prevăzut cu
două verniere fixe V1 şi V2 dispuse diametral .La aparatele moderne, citirea pe cercul
vertical se face cu alte dispozitive, de exemplu, microscoape. Când luneta este în poziţie
orizontală, diviziunea „0” a cercului vertical trebuie să fie în coincidenţă cu diviziunile „0”
ale vernierelor. Sensul şi modul de divizare şi gradare a cercului vertical sunt diferite de la
aparat la aparat .Pe cercul vertical se măsoară unghiurile verticale α.

Cercul alidad
Are forma unui disc şi are rolul de a proteja cercul orizontal sau gradat şi de a susţine furcile
teodolitului , ca şi o serie de dispozitive ca: nivele, lupe, microscoape etc.

Cercul orizontal sau limbul gradat

Este exterior cercului alidad şi este divizat fie în sistemul sexagesimal, fie în sistemul
centesimal. Limbul este acoperit de un strat de argint pe care se execută gradarea. La
aparatele moderne, limbul este din sticlă pe care sunt gravate diviziunile.

Nivelele
Sunt montate pe cercul alidad şi pe cercul vertical şi
servesc la orizontalizarea teodolitului pentru a se
putea executa măsurători. În general, nivelele sunt de
trei feluri: torice , butoiaş şi sferice . Pentru a mări
precizia orizontalizării, aparatele moderne sunt
prevăzute cu nivele torice de construcţie specială.
Aducerea bulei de aer între repere se realizează în
momentul în care capetele ei sunt în coincidenţă . Se
numesc nivele de contact.