Imm An I MTC - Sem Ii - 2019

FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE ȘI
INGINERIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI
CADASTRU
ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ REDUSĂ
ANUL I SEMESTRU II
ANUL UNIVERSITAR 2018 - 2019
INSTRUMENTE ȘI METODE DE
MĂSURAT
Note de curs
Prof. Dr. Ing. MANEA Raluca
2019
51
3. INSTRUMENTE ŞI METODE DE MĂSURAREA UNGHIURILOR ŞI
DISTANŢELOR
3.1 Definiţii. Clasificări
Teodolitul este un instrument topografic utilizat la măsurarea pe teren a

direcţiilor unghiurilare orizontale şi verticale. Cu teodolitul se mai pot măsura şi
distanţe folosind mira printr-o metodă indirectă de măsurare.
Clasificarea teodolitelor se poate face după mai multe criterii:
- după modul de evoluţie în timp;
- după gradul de precizie oferit la determinarea direcţiilor unghiulare;
- după firma constructoare.
Clasificarea teodolitelor după modul de evoluţie în timp:
• Teodolite clasice, care au fost construite la începutul secolului al
XVIII-lea. Erau instrumente voluminoase şi greoaie, cu lunete lungi şi diametre
ale limburilor destul de mari pentru a asigura precizia necesară. Pe teren era
necesar să fie rectificate des. Sistemul constructiv, cu părţile componente la
vedere, conducea rapid la ancrasarea câmpului vizual şi a axelor.
Teodolit Salmoriaghi 15’’ - 1954 Teodolit Otto Fennel Sohne Kassel -

1920
Teodolite clasice
• Teodolite moderne (optice) au aproape acelaşi principiu

constructiv, dar conţin sisteme optice interioare care permit realizarea citirilor la
52
cele două cercuri prin intermediul unui microscop de lectură al cărui ocular se află
alături de ocularul lunetei. Datorită acestui sistem de construcţie teodolitele
moderne se mai numesc şi teodolite optice. Teodolitele moderne au apărut la
începutul anilor 1920 şi sunt perfecţionate în continuu până astăzi. Deosebirea
de teodolitele clasice constă în faptul că sunt superioare acestora şi că sunt
realizate compact, iar părţile lor componente (limburile de cristal, prismele de
lectură, indecşii, etc.) sunt acoperite de o carcasă de protecţie.
Teodolit THEO 020 precizie 1c Teodolit THEO 010 precizie 2cc

Teodolite optice
• Teodolite electronice (ultramoderne) au apărut odată cu deceniul

7 al secolului trecut şi s-au perfecţionat rapid. Ele conţin un microprocesor care
serveşte la afişarea pe un display asemănător cu cel întâlnit la microcalculatoare
(format din cristale lichide) a rezultatelor măsurătorilor, precum şi a unei serii de
elemente calculate automat (lungimea înclinată, diferenţa de nivel, distanţa
orizontală, orientarea, coordonatele, etc.)
Telemetrul electro-optic completat cu funcţiunile unui teodolit a condus la
staţia totală electronică, dotată cu afişaj digital automat al valorilor măsurate, cu
posibilitatea de înregistrare automată în memorii externe, precum şi cu „tracking”,
care oferă avantajul de a afişa direcţiile orizontale la fiecare secundă şi o nouă
valoare a distanţei la fiecare 3 secunde, existând astfel posibilitatea de a deplasa
reflectorul mobil fără a întrerupe vizarea. Realizarea carnetului electronic de
teren permite cuplarea la PC şi la plotter.
53
Teodolit electronic LEICA Builder T100 Teodolit electronic Geo-Fennel FET 110
Teodolite electronice
Clasificarea teodolitelor după precizie.

Luând drept criteriu de clasificare cea mai mică diviziune t a dispozitivului
de citire a unghiurilor, teodolitele (doar cele moderne şi electronice) sunt:
• De precizie slabă (de şantier), pentru care t≥10c (de exemplu Theo
080 şi Theo 120 –Carl Zeiss Jena, Zeiss Th 5, Kern DK1, etc).
• De precizie medie (de şantier), pentru care 20cc ≤t<10c (de
exemplu Theo 020 şi Theo 030 Carl Zeiss Jena; Wild T16, Kern K1A şi K1S,
Zeiss Th4, Sokkisha T60E, TS20A şi DT6, etc.)
• De precizie (geodezice), pentru care 2cc ≤ t <20cc.
• De înaltă precizie (astronomice), pentru care t ≤1cc.
Clasificarea teodolitelor după firma producătoare.
În ultimii ani, firme europene de mare tradiţie şi-au reconsiderat
activitatea de producţie (Carl Zeiss Jena şi Zeiss –din Zeiss). Firmele elveţiene
Kern şi Wild au fuzionat formând concernul Leica. Pe de altă parte firmele
japoneze Sokkisha, Topcon şi Nikon s-au impus pe piaţă oferind instrumente
deosebit de performante.
54
3.2 Schema generală a teodolitului
Principalele părţi componente ale unui teodolit (fig.3.1) sunt următoarele:

Părţile componente Schema generală
1.cerc gradat orizontal sau limb;
2.cerc gradat vertical;
3.luneta;
4.obiectivul lunetei;
5.ocularul lunetei;
6.furcile de susţinere a lunetei;
7.cercul alidad;.
8. microscopul citirilor centralizate;
9. şuruburi de calare;
10. placa de tensiune;
11. placa de bază;
12. nivela torică de calare fină;
13. nivela sferică de calare
aproximativă;
14.şurub de mişcare fină în plan
orizontal;
15. şurub de mişcare fină în plan
vertical;
16. şurub pompă de prindere a
teodolitului pe trepied;
17.axa verticală de rotaţie a
aparatului în plan orizontal; Figura 3.1 Schema generală a
18. axa orizontală a aparatului de teodolitului
rotaţie în plan vertical a lunetei.
55
Figura 3.2 Teodolit Theo 020
Componentele principale ale teodolitului Theo 020 sunt următoarele (figura 3.2):
1 – cerc vertical;
2 – luneta;
3 – furca lunetei;
4 – cerc orizontal;
5 – dispozitiv optic de centrare;
6 – pârghii de blocare a mişcărilor de rotaţie în plan orizontal şi vertical;
7 – şurub de mişcare fină în plan vertical;
8 – şurub de mişcare fină în plan orizontal;
9 – oglinzi pentru iluminarea cercurilor şi vizualizarea acestora la citirea valorilor
unghiulare;
10 – şuruburi de calare;
11 – placa de tensiune;
12 – placa de bază;
56
13 – colimator;
14 – ambaza.
Componentele principale ale teodolitului Theo 010 sunt (figura 3.3):

1 – luneta;
2 – cerc vertical;
3 – cerc orizontal;
4 - oglinzi pentru iluminarea cercurilor şi vizualizarea acestora la citirea valorilor
unghiulare;
5 - dispozitiv optic de centrare;
7 – şuruburi de mişcare fină în plan orizontal şi vertical;
8 – pârghii de blocare a mişcărilor în plan vertical şi orizontal;
9 – şurub micrometric pentru realizarea coincidenţei la realizarea citirilor
unghiulare.
Figura 3.3 Teodolit Theo 010
Diferenţa dintre cele două tipuri de teodolite (Theo 020 şi Theo 010) constă în
precizia de citire a valorilor unghiulare.
3.3 Axele teodolitului

Axele teodolitului sunt următoarele:
57
Figura 3.4 Axele teodolitului
• VV -axa principală de rotaţie, verticală în timpul utilizării

aparatului.
• OO -axa secundară de rotaţie, orizontală în timpul măsurării
unghiurilor. Este axa de rotaţie a lunetei în plan vertical.
• ro -axa de vizare a lunetei, reticul obiectiv.
Cele trei axe de mai sus sunt concurente în centrul de vizare (C V .) al
lunetei.
• NN - axa (directricea) nivelei torice.
În afară de cele două perpendicularităţi menţionate mai sus, poziţiile
reciproce de paralelism şi de perpendicularitate care rezultă din figura 3.2 se
obţin efectuând verificări şi rectificări periodice ale instrumentului, înainte de
fiecare campanie de măsurători.
3.4 Părţile componente ale teodolitului
3.4.1 Luneta
Luneta teodolitului este dispozitivul care serveşte la vizarea semnalelor

pe teren, iar la teodolitele tahimetre serveşte şi la măsurarea indirectă a
distanţelor.
Cele trei axe ale lunetei sunt (figura 3.5):
- XX axa geometrică;
- O 1 O 2 axa optică care uneşte centrul optic al obiectivului cu
58
centrul optic al ocularului;
- rO 1 axa de vizare care uneşte centrul reticulului cu centrul
optic al obiectivului.
Din punct de vedere geometric cele trei axe trebuie să coincidă.
Figura 3.5 Luneta teodolitului
Părţile componente ale lunetei, aşa cum se văd în figura 3.5, sunt următoarele:
1 – tubul ocular;
2 – lentilele ocularului;
3 – tubul obiectiv;
4 – lentilele obiectivului;
5 – lentile de focusare interioară;
6 – şurub de focusare a imaginii;
7 – plăcuţa firelor reticulare.
Obiectivul lunetei este un sistem optic şi are rolul de-a forma imagina
obiectelor vizate. Distanţa focală a acestora este cuprinsă între 100 – 700 mm.
Ocularul lunetei are rol de-a mări imaginea formată de obiectiv (asemeni
unei lupe). Distanţa focală este cuprinsă între 8 – 10 mm.
Reticulul lunetei este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt gravate
foarte fin firele reticulare. Notăm intersecţia firelor reticulare cu r şi de aici derivă
axa de vizare a lunetei rO care este dată de punctul r şi centrul optic al
obiectivului. Pe lângă firele reticulare reticulul mai are trăsături reticulare scurte,
simetric aşezate faţă de firul reticular orizontal numite fire stadimetrice, deoarece
servesc la determinarea stadimetrică a distanţelor. De cele mai multe ori firul
reticular vertical este jumătate fir simplu, iar cealaltă jumătate este un fir dublu,
fapt ce ajută la diverse moduri de punctare a obiectului vizat pe teren.
Figura 3.6 Diverse tipuri de fire reticulare
59
Mărirea lunetei M este raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect
vizat prin lunetă şi unghiul sub care se vede acelaşi obiect cu ochiul liber.
Reglarea lunetei se face în două etape succesive:
- se clarifică firele reticulare privind prin ocularul îndreptat spre un fond alb şi
rotind din ocular până avem o imagine clară a acestora;
- se clarifică imaginea semnalului vizat prin îndreptarea lunetei spre acesta şi
acţionarea manşonului de focusare până la obţinerea unei imaginii clare.
3.4.2 Cercurile teodolitului
Cercul orizontal poate avea mai multe grade de libertate, fapt ce conduce
la clasificarea teodolitelor după acest criteriu:
- teodolite simple – cele la care limbul este fix pe ambază;
- teodolite repetitoare – cele la care limbul se poate roti concomitent cu alidada în
jurul axei VV. Limbul nu se poate independent de alidadă.
- teodolite reiteratoare – limbul se roteşte independent de alidadă, proprietate ce
permite introducerea de origini diferite la măsurarea direcţiilor.
La teodolitele optico-mecanice cercurile sunt de sticlă cu
gradaţii foarte fine (cca 1µm) şi permit citirea centralizată într-un singur
microscop. Cea mai mică diviziune a cercului gradat poate avea următoarele
valori:
►pentru sistemul sexagesimal: 10, (1/2)0, (1/3)0, (1/6)0;
► pentru sistemul centesimal: 1g, (1/2)g, (1/4)g, (1/5)g, (1/10)g.
Cercul orizontal
Acesta serveşte la măsurarea direcţiilor unghiulare orizontale. Părţile sale
componente sunt:
►limbul cu diametrul între 70mm – 250mm funcţie de
precizia aparatului;
►alidada pe care se sprijină suprastructura teodolitului şi se
află şi indicii de citire.
La măsurarea unghiurilor orizontale limbul trebuie să fie fix şi orizontal,
iar alidada împreună cu indicii de citire se va roti în jurul axei VV.
Cercul vertical
Acesta serveşte la măsurarea unghiurilor verticale. El este gradat
asemeni cercului orizontal şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
►să fie centric cu axa orizontală a teodolitului OO;
►linia de 0 – 200g să se afle în acelaşi plan cu axa de vizare rO a
lunetei;
► indicii de citire să se afle riguros într-un plan orizontal sau vertical.
60
3.4.3 Dispozitive de citire unghiulară
Microscopul optic cu scăriţă – Theo 020
Figura 3.7 Dispozitivul de citire unghiulară – Scăriţa
Teodolitele optico-mecanice de precizie medie folosesc în cea mai mare

parte ca dispozitiv de citire unghiulară microscopul cu scăriţă. Acesta permite
citirea centralizată a unghiurilor orizontale şi verticale. Principiul acestuia este
prezentat în fig 3.4
Direcţia unghiulară citită pentru Hz (direcţia unghiulară orizontală) este:
303,2600 (trei sute grade, douăzeci şi şase minute).
Direcţia unghiulară citită pentru V (unghiul zenital) este: 99,1300
(nouăzecişi nouă de grade şi treisprezece minute).
Pentru a înţelege principiul de citire trebuie să calculăm precizia
a
P=
n
Unde: a este valoarea unei diviziuni de pe cercul gradat;
n este numărul de diviziuni al scăriţei
Dacă calculăm precizia obţinem următoarea relaţie
a 1 g 100 c
p= = = = 1c
n 100 100
Cu alte cuvinte cea mai mică diviziune a scăriţei reprezintă un minut.

Când citim va trebui să citim gradele ce intersectează scăriţa, zecile de
minute cu valoarea cea mai mică ce încadrează valoarea de grad şi unităţile de
minut ce rezultă de la intersecţia valorii de grad cu scăriţa.
61
Din punct de vedere constructiv, scăriţa este egală cu dimensiunea unui
interval de pe cerc, cea ce face ca aceasta să nu fie niciodată intersectată de
două valori de grad. Singura situaţie când se poate întâmpla acest lucru este
atunci când o diviziune este peste
zero al scăriţei şi cealaltă peste 10. În acest caz valoarea ce o citim este cea care
intersectează zero al scăriţei.
Principiul de citire unghiulară este acelaşi pentru unghiul Hz şi V.
3.4.4 Nivelele teodolitului
Teodolitul are două nivele: nivela sferică şi nivela torică. Acestea sunt utilizate la
calarea instrumentului.
- Nivela sferică va fi utilizată la calarea aproximativă;
- Nivela torică va fi utilizată la calarea fină.
Nivela torică
Nivela torică este o fiolă de sticlă umplută incomplet cu eter sau alcool,
care prin vaporizare formează o bulă de gaz, denumită bulă de aer curbată după
o rază de cubură „r”. Părţile constructive ale nivelei torice sunt prezentate în
figura 3.5:
a) secţiune b) vedere de sus

Figura 3.8 Nivela torică
Elementele caracteristice nivelei torice sunt (figura 3.9):
Figura 3.9 Elementele nivelei torice

► mm planul meridian al torului;
62
► M' – centrul bulei de aer;
► M – punctul mijlociu al torului;
► NN – directricea nivelei torice (tangenta în punctul M la tor);
► d = MM' deplasarea bulei de aer;
► α unghiul de înclinare al directricei;
► r raza de curbură a torului;
► C centrul de curbură al torului;
► a = 2 mm mărimea unei diviziuni de pe fiolă;
Principiul nivelei torice este: pentru acceaşi nivelă unghiul de înclinare α
al fiolei este direct proporţional cu deplasarea bulei de aer.
Sensibilitatea nivelei torice este unghiul de înclinare τ al fiolei, înclinare
care este corespunzătoare unei deplasări a bulei de aer egală cu o gradaţie a de
2 mm. Cu cât unghiul τ este mai mic, cu atât sensibilitatea nivelei este mai mare.
În mod curent sensibilitatea nivelei torice se exprimă în secunde sexagesimale
ale unghiului la centru corespunzător unei diviziuni a nivelei.
s = τ'' = ( a / r )ρ'' = 4'' 105 / r
Sensibilitatea nivelei torice este direct proporţională cu raza de curbură,

pentru o sensibilitate mare avem rază de curbură mare.
Nivela sferică
Nivela sferică este formată dintr-o fiolă de sticlă de formă cilindrică având
partea superioară sub forma unei calote sferice. Raza de curbură la nivelele
sferice este cuprinsă între: 0,5 – 3 m. Fiola este umplută cu eter sau alcool şi este
închisă ermetic. Este montată într-o cutie de protecţie metalică care este prinsă
de suport cu trei şuruburi. Partea superioară a calotei sferice reprezintă punctul
central al nivelei prin care trece axa V s V s care este perpendiculara la planul
tangent în punctul central al nivelei. Gradaţiile nivelei sunt cercuri concentrice cu
centrul şi distanţate între ele la 2 mm.
a) b)
Figura 3.10 Nivela sferică
63
3.5 Instalarea aparatului în staţie
Instalarea aparatului în staţie se realizează prin trei operaţii succesive:

►centrare;
►calare;
►punere la punct a lunetei.
Figura 3.11 Instalarea aparatului în staţie
3.5.1 Centrarea. Este procedeul topografic prin care aparatul este

instalat deasupra punctului matematic al staţiei. Acest lucru se poate realiza cu
firul cu plumb, cu sistemul optic de centrare sau cu fasciculul laser. Primul
procedeu nu este recomandat deoarece nu oferă o precizie prea bună (cca 2-3
cm) şi totodată este anevoios de realizat datorită condiţiilor de lucru (balans al
firului cu plumb la intensificări ale vântului).
Centrarea cu sistemul optic se realizează în două etape:
– în prima etapă se instalează trepiedul aproximativ deasupra punctului
de staţie, astfel încât să fie cât mai orizontal şi la o înălţime convenabilă (de
regulă trepiedul trebuie să fie la nivelul pieptului operatorului).
– în a doua etapă se prinde aparatul pe măsuţa trepiedului şi se fixează
unul din picioarele trepiedului. Se priveşte prin sistemul optic de centrare şi se
manevrează celelalte două picioare ale trepiedului până când punctul marcat în
centrul sistemului optic de centrare corespunde cu punctul matematic al staţiei.
3.5.2 Calarea este procedeul topografic de orizontalizare a aparatului.
Calarea se execută în două etape:
– calarea aproximativă – cu ajutorul nivelei sferice;
– calarea fină – din cele trei şuruburi de calare şi nivela torică.
Calarea aproximativă se face prin orizontalizarea nivelei sferice din
picioarele trepiedului astfel:
– se aduce nivela sferică pe direcţia unuia din picioarele trepiedului şi se
manevrează aceasta (culisând pe verticală) până se aduce nivela sferică în
64
cerculeţul reper sau se trimite aceasta pe direcţia altui picior al trepiedului. Dacă
nivela intră în reper calarea aproximativă s-a terminat, dacă nu se roteşte
aparatul până când nivela ajunge pe direcţia piciorului pe care a „fugit” la etapa
anterioară şi se acţionează din acel picior. Se repetă aceste manevre până când
se calează nivela sferică.
Calarea fină se face din cele trei şuruburi de calare cu ajutorul nivelei
torice în două poziţii succesive.
Poziţia 1 Poziţia 2
Figura 3.12 Calarea teodolitului
– poziţia I –se aduce nivela torică paralel cu două şuruburi de calare şi se

rotesc cele două şuruburi concomitent şi antagonic până când nivela torică intră
între repere;
– poziţia II –se roteşte nivela cu 90° şi se acţionează din al treilea şurub
de calare până când se aduce nivela între repere.
Se verifică calarea rotind nivela cu 180° faţă de prima poziţie caz în care
aceasta trebuie să rămână calată, dacă nu se reiau operaţiile anterioare până
când nu mai există nici o deplasare a nivelei torice faţă de poziţia centrală. După
terminarea calării se verifică centrarea, iar în cazul în care s-a stricat centrarea se
poate translata aparatul pe măsuţa trepiedului.
3.5.3 Vizarea se face în trei etape (timpi)
1. Vizarea aproximativă, care se face cu mişcările lunetei deblocate,
prin suprapunerea colimatorului (5 –fig.3.1) pe semnalul topografic din teren,
după care se blochează mişcările generale în plan orizontal şi vertical.
2. Punerea la punct a imaginii din lunetă. Se începe prin clarificarea
imaginii reticulului prin intermediul ocularului, respectiv ajustarea ocularului la
posibilităţile vizuale ale operatorului, până ce imaginea firelor reticulare apare
65
foarte clară şi atât de neagră pe cât este posibil. Apoi se realizează focusarea
imaginii semnalului topografic din teren, acţionând asupra şurubului sau inelului
de focusare.
3. Vizarea definitivă (punctarea) –fig.3.13 –constă în aducerea
centrului r al reticulului pe semnalul vizat S acţionând asupra şuruburilor de
mişcare fină în plan orizontal şi vertical (29 şi 10 în fig.3.1).
Figura 3.13 Vizarea semnalelor
Poziţiile lunetei (poziţiile teodolitului sau ale cercului vertical) au fost

alese prin convenţie după cum urmează:
-poziţia I, în care cercul vertical se află la stânga lunetei (respectiv la
stânga operatorului care vizează prin lunetă); pentru a diminua o eroare de
construcţie, prin convenţie s-a stabilit ca în poziţia I sensul de rotaţie în plan
orizontal al alidadei şi al lunetei să fie sensul acelor de ceasornic.
-poziţia a II-a în care cercul vertical este situat în dreapta lunetei; în
acest caz s-a convenit ca sensul de rotaţie în plan orizontal al alidadei şi al lunetei
să fie în sensul trigonometric.
Teodolitul electronic – Leica Builder T100
Teodolitul electronic Leica Builder T100 este diferit de teodolitele clasice

Theo 010 şi Theo 020 prin faptul că valorile unghiulare se afişează pe display, nu
se mai face citirea acestora în sistemul optic de citire unghiulară. Măsurarea
distanţelor se face la fel prin citire pe miră.
66
Figura 3.14 Teodolit în cutie Figura 3.15 Teodolit vedere
frontală
Figura 3.16 Teodolit vedere laterală
67
3.6.1 Părţile componente principale ale teodolitului electronic
Componentele principale ale teodolitului electronic se pot urmări în figura 3.17.
1 – ambaza
2 – măsuţa trepiedului
3 – luneta - obiectiv
4 – ecran de afişare a
valorilor unghiulare
5 – şurub micrometric de
mişcare în plan orizontal
6 – şurub micrometric de
mişcare în plan vertical
7 – bateria
8 - colimatoare
Figura 3.17 Părţile componente ale teodolitului electronic

Analizând comparativ schemele teodolitelor clasice (figurile 3.2, 3.3) cu
schema teodolitului electronic (figura 3.17) se observă că nu sunt diferenţe mari:
teodolitul electronic nu mai are pârghii de blocare a mişcărilor în plan orizontal şi
vertical, oglinzi pentru iluminarea cercurilor necesare la citirea valorilor
unghiulare, sistem de centrare optică, microscopul citirilor centralizate.
1 – tasta de pornire /
oprire a aparatului;
2 – tasta de
parcurgere a
meniului;
3 – tasta de
parcurgere a
paginilor;
4 – tasta de anulare
a unei comenzi;
5 – taste funcţionale
Figura 3.18 Funcţiile tastelor ecranului de afişare
68
Luneta teodolitului este formată din aceleaşi componente ca la teodolitul
clasic: ocular, obiectiv, şurub de clarificare a firelor reticulare, şurub de clarificare
a imaginii, colimatoare, fire reticulare.
1 – ocular; 2 – şurub de clarificare fire 4 – ocular; 5 - colimatoare

reticulare; 3 – şurub de clarificare a
imaginii
Figura 3.19 Luneta teodolitului
3.6.2 Instalarea aparatului în staţie
Instalarea aparatului în staţie se face trecând prin aceleaşi etape:

centrare, calare, punere la punct a lunetei. Apar modificări în procedura de
centrare şi calare. Pentru iniţializarea aparatului este necesar să fie ataşate
bateriile şi să fie pornit aparatul (figura 3.18 – tasta 1).
Figura 3.20 Cutia bateriilor
69
Figura 3.21 Montarea bateriilor
Centrarea
Centrarea se face deasupra punctului matematic al punctului de staţie,

dar se va înlocui centrarea cu sistemul optic cu cea cu fascicul laser (figura 3.22).
Se poate observa în figura 3.22 că aparatul are sistem laser de centrare care se
proiectează pe punctul de staţie (1). Din punctul de vedere al manevrării
aparatului se va proceda la fel ca la centrarea cu sistemul optic, numai că se va
manevra trepiedul cu aparatul fixat până când spotul laser va coincide cu punctul
matematic al punctului de staţie.
Figura 3.22 Centrarea cu fascicul laser
70
Calarea
Calarea se va realiza după aceleaşi principii cu ajutorul nivelei sferice şi

apoi cu nivela torică. Spre deosebire de aparatura clasică acest tip de instrument
ne oferă posibilitatea de – a vizualiza pe ecranul de afişare (figura 3.23) modul în
care se realizează calarea, rotind şuruburile indicate pe ecran se va ajunge la
forma finală. Când calarea este realizată vor apărea bifate toate tastele şi se
poate apăsa tasta „OK”.
1 – nivela sferică
2 – nivela torică în poziţie
paralelă cu 2 şuruburi de
calare
3 – nivela torică în poziţie
perpendiculară pe prima
poziţie
4 – sensul în care trebuie
rotite şuruburile de calare
5 – tasta de finalizare a
calării „OK”
Figura 3.23 Calarea aparatului
Figura 3.24 Calarea nivelei torice din Figura 3.25 Nivela sferică a
două şuruburi de calare teodolitului
Când calarea este realizată vor apărea bifate toate cele trei şuruburi de
calare şi se poate valida procedura prin apăsarea tastei „OK” (5).
71
Figura 3.26 Finalizarea etapei de calare
Iniţializarea parametrilor de lucru ai aparatului
Înainte de începerea măsurătorilor este necesar să se seteze parametrii

de lucru ai aparatului: modul de măsurare al direcţiilor unghiulare orizontale (în
sens orar sau sens antiorar), modul de măsurare al unghiului vertical, precizia de
măsurare a valorilor unghiulare, etc.
Setarea sensului de măsurare a direcţiilor unghiulare orizontale
În cazul acestui tip de aparat direcţiile unghiulare orizontale pot fi

măsurate în sens orar sau antiorar în funcţie de dorinţa operatorului.
72
Figura 3.27 Setarea sensului de măsurare a direcţiilor unghiulare
orizontale
Pentru realizare se va alege din meniu (tasta 2 – figura 3.18) varianta

„CONFIG” ecranul afişând comenzile din figura 3.27. Acţionând tasta 3 – figura
3.18, apar variantele: right (sensul orar) şi left (sensul antiorar). Prin apăsarea
tastei OK se alege sensul dorit. Se poate verifica această setare atunci când se
trece la măsurare, pe ecran apare în dreptul valorii unghiulare măsurare sensul în
care s-a măsurat (3) figura 3.31.
Setarea modului de măsurare a unghiurilor verticale
Unghiurile verticale se pot măsura în trei variante: având zero al cercului

vertical la partea zenitală, cu zero al cercului vertical la orizontală, în procente ca
unghi de pantă. Acţionând tasta 3 – figura 3.18 apar cele trei variante de
măsurare a unghiului vertical. Se alege varianta dorită şi se validează prin
apăsarea tastei OK (figura 3.28).
73
Figura 3.28 Setarea modului de măsurare a unghiului vertical
Setarea unităţilor de măsură pentru valorile unghiulare măsurate
Valorile unghiulare se pot măsura în grade sexagesimale sau grade

centesimale (figura 3.29). De regulă măsurătorile topografice le executăm în
grade centesimale pe care le regăsim în meniul aparatului sub denumirea de:
gon.
Figura 3.29 Setarea gradelor centesimale pentru unghiurile măsurate
74
Setarea preciziei de măsurare a valorilor unghiulare
În funcţie de precizia dorită de operator valorile unghiulare se pot măsura

cu trei tipuri de precizie: simplă – precizie la minut, precis – precizie 10 secunde,
standard – precizie 50 secunde.
a) precizie la minut b) precizie 10 secunde
c) precizie 50 secunde
Figura 3.30 Setarea preciziei de măsurare a valorilor unghiulare
Setarea poziţiei de măsurare a valorilor unghiulare
Aşa cum s – a descris şi la aparatura clasică se ştie că măsurătorile

unghiulare se pot executa în ambele poziţii ale lunetei. În această situaţie poziţia I
este atunci când avem ecranul de afişare în faţa operatorului (figura 3.31 a), iar
poziţia a II a este atunci când ecranul este în partea opusă (figura 3.31 b).
75
a) poziţia I b) poziţia a II a
Figura 3.31 Alegerea poziţiilor de măsurare a valorilor unghiulare
După realizarea tuturor setărilor parcurse se trece din meniu la modul de

lucru THEO şi se pot în cepe măsurătorile. Un exemplu de valori unghiulare
rezultate din măsurători se poate urmări în figura 3.32.
1 – direcţie unghiulară
orizontală;
2 – unghiul vertical;
3 – sensul orar;
4 – zero al cercului
vertical este pe direcţia
zenitală;
5 – valoare unghiulară
măsurată;
6 – unitatea de măsură
gradele centesimale.
Figura 3.32 Exemplu de valori rezultate din măsurători
Concluzie
Analizând comparativ aparatura clasică şi cea electronică prezentată se
poate spune că cea de-a doua ne oferă facilităţi în măsurarea unghiurilor atât din
punctul de vedere al preciziei cât şi al variantelor de determinare ca unităţi de
măsură.
76
3.7 Măsurarea unghiurilor
3.7.1 Măsurarea unghiurilor orizontale
Măsurarea unghiurilor orizontale se face prin mai multe metode, cele mai
utilizate fiind: metoda diferenţelor de citiri, metoda cu zero în coincidenţă, iar în
cazul când se măsoară mai multe unghiuri din aceiaşi staţie, metoda în tur de
orizont.
Pentru control şi pentru eliminarea anumitor erori instrumentale
măsurătorile se fac în ambele poziţii ale lunetei.
Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda diferenţelor de citiri

(simplă)
Procedeul se practică atunci când urmează a se măsura un singur unghi
din staţie.
Modul de lucru pe teren
 se instalează instrumentul în staţie (centrare, calare) şi se vizează cu

luneta în poziţia I câtre punctul A. După punctare se execută citirea la cercul
orizontal a direcţiei unghiulare orizontale către A;
 se deblochează aparatul, se roteşte în sens topografic (orar), se
vizează şi punctează semnalul din punctul B, se citeşte la cercul orizontal direcţia
unghiulară orizontală către B;
În figura 3.33 s-au folosit următoarele notaţii:
• V –punctul de staţie al aparatului
• C 1 – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie către
punctul A;
• C 2 – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie către
punctul B;
• ω – unghiul orizontal dintre cele două direcţii calculat ca diferenţă dintre
acestea două.
Figura 3.33 Metoda simplă de măsurare a unghiurilor orizontal
Pentru control se recomandă să se repete măsurarea şi în poziţia a doua
77
a lunetei.
 În acest caz se va viza întâi punctul B apoi rotind în sens antiorar se
va viza punctul A, efectuând citiri către fiecare punct. Diferenţa citirilor reprezintă
unghiul ω″.
Dacă ∆ω=ω″ - ω′≤ T , T= 2e ω , e ω este eroarea de citire a unei direcţii
într-o singură poziţie a lunetei, atunci valoarea unghiului orizontal se calculează
ca medie aritmetică a celor două valori.
ω ` + ω ``
ω=
2
Direcţii orizontale
măsurate Unghiul
PS PV Media
Poziţia a ω
Poziţia I
II a
A 98,75 298,76 98,7550
V 67,0900
B 165,85 365,84 165,8450
NOTĂ! Când se calculează media aritmetică a direcţiilor dintre poziţia

întâi şi poziţia a II a se vor păstra gradele din prima poziţie şi se va face
media aritmetică a minutelor din cele două poziţii.
Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda în tur de orizont
Metoda se utilizează atunci când se doreşte măsurarea mai multor

unghiuri dintr-un singur punct de staţie, dar şi atunci când se măsoară un singur
unghi din staţie (cazul drumuirilor).
Figura 3.34 Metoda turului de orizont
78
Această metodă presupune instalarea aparatului în staţie (centrare,

calare), iar apoi măsurarea direcţiilor orizontale prin vizare cu aparatul către
punctele A,B,C şi D. Obligatoriu la această metodă este ca după citirea direcţiilor
orizontale către punctele A,B,C şi D turul de orizont să se încheie cu o nouă citire
spre punctul de început (A).
După terminarea măsurătorilor pe teren se verifică eroarea de
neânchidere în tur de orizont care reprezintă diferenţa dintre citirile direcţiei
orizontale către punctul cu care s-au început şi s-au terminat măsurătorile.
eTO = c Af − c iA , e TO ≤ T TO
Eroarea trebuie să se înscrie în toleranţa permisă în tur de orizont care
se calculează cu formula: TTO = p n , unde p reprezintă precizia de citire a
teodolitului, iar n numărul de direcţii vizate. Dacă eroarea nu se înscrie în
toleranţă măsurătorile se reiau. Pe baza erorii se poate face compensarea turului
de orizont.
Atât datele din teren cât şi cele rezultate prin compensare se vor trece
într-un tabel:
Direcţii orizontale
PS PV măsurate Media Corecţii Direcţii Unghiul
Poziţia Poziţia compensate orizontal
I a II a
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)
A 85,26 285,25 85,2550 - 85,2550
B 126,33 326,33 126,33 25CC 126,3325 41,0775
S C 210,56 10,57 210,5650 50CC 210,5700 84,2375
D 327,85 127,84 327,8450 75CC 327,8525 117,2825
A 85,25 285,24 85,2450 100CC 85,2550 157,4025
Compensarea turului de orizont
1. Calculul erorii, toleranţei:
Teoretic Exemplu numeric

eTO = c Af − c iA eTO = 85.2450 − 85.2550 = −1c
TTO = p n TTO = 1c 4 = 2c
eTO ≤ TTO ,−1c ≤ 2c
79
2. Calculul corecţiei:

cTO = −eTO cTO = +1c
3. Calculul corecţiei unitare:

c 1c
k TO = TO kTO = = 25cc
n 4
3 Repartizarea corecţiei unitare măsurătorilor efectuate, în progresie aritmetică

începând cu punctul B – coloana 6;
4. Calculul direcţiilor compensate prin însumarea algebrică a mediilor valorilor

măsurate cu corecţia acordată – coloana 7;
5.Verificarea compensării: compensarea este corectă dacă valoarea măsurată

către punctul A este identică cu cea compensată către A;
6.Calculul unghiurilor orizontale între direcţiile măsurate – coloana 8.
Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda repetiţiei
Această metodă se aplică la măsurarea cu precizie a unghiurilor

orizontale. Metoda presupune măsurarea unui unghi de mai multe ori, având de
fiecare dată ca origine de citire valoarea unghiului obţinută în determinarea
precedentă.
Pentru măsurarea repetată a unghiului orizontal ωAB vom proceda astfel:
 se vizează punctul A şi se efectuează citirea C A ;
 se vizează punctul B şi se efectuează citirea C B după care se
blochează mişcarea înregistratoare şi se roteşte aparatul înapoi către A;
 cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi se vizează
din nou B efectuând citirea C B după care se blochează mişcarea înregistratoare
şi se roteşte aparatul înapoi către A;
 cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi se vizează
din nou B efectuând citirea C B şi operaţiile se pot repeta de n ori;
80
În final se calculează n valori pentru unghiul orizontal ca diferenţă de
citiri, iar valoarea definitivă a unghiului ωAB va fi media aritmetică a celor n valori
calculate.
Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda reiteraţiei se aplică

atunci când vrem să eliminăm erorile de divizare ale limbului şi constă în
efectuarea mai multor serii cu origini diferite. Intervalul dintre originile seriilor se
calculează cu relaţia:
400 g
I= unde n este numărul de serii, iar m este numărul
n*m
dispozitivelor de citire
3.7.2 Măsurarea unghiurilor verticale
Unghiurile verticale se vor citi direct în aparat, fără a fi calculate prin

diferenţă de direcţii cum am făcut la unghiurile orizontale.
 instalăm aparatul în punctul A;
 măsurăm înălţimea I a aparatului care este distanţa pe verticală de
la ţăruşul punctului de staţie până la axa orizontală a aparatului;
 vizăm pe mira instalată în punctul B astfel încât firul reticular orizontal
să se proiecteze pe miră la diviziunea corespunzătoare înălţimii aparatului;
 citim în aparat valoarea unghiului vertical indicată de cadranul notat cu
V, aceasta este valoarea unghiului zenital z dacă diametrul de 0g – 200g este
dispus în acelaşi plan cu axa de vizare rO.
Se recomandă să se efectueze citiri în ambele poziţii ale lunetei, astfel:
Poziţia I: Z 1 =C 1
Poziţia a II a: Z 2 =400g – C 2
Z 1 + Z 2 C1 − C 2
Z= = + 200 g
2 2
Unghiul de pantă α poate fi calculat în funcţie de unghiul zenital mediu:
α = 100g – Z sau
α 1 = 100g – C 1
α 2 = C 2 – 300g
α + α 2 c 2 − c1
α= 1 = − 200 g
2 2
81
Figura 3.35 Măsurarea unghiurilor verticale
3.8 Exemplu numeric – calculul unghiurilor verticale din măsurători
P.S. P.V. Unghiuri zenitale Media Unghi

Unghi
măsurate (poziţiei (zenital /
mediu
Poz. I Poz. II I şi II) pantă)
(zenital /
pantă)
A B 105.3670 294.6380 105.3645 105.3645 105.3652
i = 1,65 m - 5.3645
B A 94.6330 305.3690 94.6340 94.6340 - 5.3652
i = 1,69 m 5.3660
Probleme propuse spre rezolvare
1.Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de staţie prin
metoda turului de orizont cu un aparat de precizie p = 1c
PS PV Direcţii unghiulare orizontale

măsurate
Poziţia I Poziţia II
1 27.25 227.24
2 78.49 278.48
S 3 145.66 345.67
4 254.98 54.99
5 321.74 121.75
1 27.24 227.23
Se cere să se compenseze turul de orizont şi să se calculeze unghiurile

orizontale dintre direcţiile măsurate.
82
2. Se dau unghiurile verticale măsurate:
P.S. P.V. Unghiuri zenitale Media Unghi Unghi

măsurate (poziţiei (zenital / mediu
Poz. I Poz. II I şi II) pantă) (zenital /
pantă)
A B 103.5565 296.4455
i = 1,67 m
B A 96.4435 305.5545
i = 1,72 m
Se cere să se calculeze valoarile medii, unghiurile zenital şi de pantă şi unghiurile

medii.
3.9 Măsurarea distanţelor
3.9.1 Măsurarea directă a distanţelor
Instrumente de măsurare directă a distanţelor
Instrumentele utilizate la măsurarea directă a distanţelor sunt panglicile

şi ruletele. Panglica este o bandă de oţel de lungime 20, 25, 30 sau 50 m cu o
secţiune de aproximativ 13 * 0.2 mm. Uzual panglicile sunt divizate în metri,
decimetri şi centimetri, primul metru având şi diviziuni milimetrice. La un capăt
panglica are un inel de prindere, iar celălalt capăt este fixat într-o carcasă sau
furcă, prevăzută cu un braţ cu mâner pentru rularea panglicii în carcasă sau pe
cadru. Originea panglicii este de regulă la capătul benzii, la punctul de fixare între
inel şi bandă.
Ruletele au dimensiuni de 2, 3, 4, 5, 7, 10 sau 20 m şi sunt divizate pe
întreaga lungime în m, dm, cm, mm. Secţiunea lor este de regulă mai mică decât
cea a panglicilor şi se utilizează la măsurarea distanţelor mici.
Figura 3.35 Tipuri de rulete utilizate la măsurarea directă a distanţelor
83
Etalonarea şi compararea instrumentelor de măsurare a distanţelor
În mod normal orice instrument de măsurare trebuie verificat şi etalonat

înainte de utilizare.
Verificarea generală a panglicilor şi ruletelor presupune:
- verificarea aspectului exterior al benzii şi gradul de degradare al
diviziunilor;
- verificarea prinderii inelului de întindere de la capătul panglicii;
- verificarea integrităţii panglicii să nu fie ruptă, îndoită, fisurată.
Panglicile şi ruletele au o valoare nominală numai la o anumită temperatură şi
forţă de întindere. Pentru instrumentele de oţel temperatura de etalonare este de
+ 200 C, iar forţa de întindere de 5 kgf respectiv 50 N / l mm2 de secţiune de
bandă.
Etalonarea este procedeul de verificare riguroasă a diviziunilor benzii cu
un etalon oficial, stabilind abaterile faţă de valorile nominale înscrise pe bandă.
Etalonarea se face în ateliere avizate de Institutul de Metrologie, pe baze speciale
de etalonare, stabilind în raport cu originea zero a benzii lungimea reală L r în
dreptul diviziunilor marcate pe bandă. La sfârşitul acestei operaţiuni se
întocmeşte un buletin de etalonare a benzii.
Compararea benzilor constă în verificarea lungimii întregii benzi fie pe o
bază de comparare marcată pe teren orizontal, fie comparând banda cu alta deja
etalonată.
Modul de măsurare a distanţelor pe teren
Măsurarea directă a distanţelor nu necesită explicaţii prea multe

deoarece se face pe terenuri cu pantă mică şi pe distanţe relativ mici.
În prealabil este necesar ca terenul să fie degajat de obstacole şi jalonat
dacă distanţa de măsurat este mai mare decât lungimea panglicii utilizate la
măsurătoare. Jalonarea presupune amplasarea de jaloane din 50 în 50 m,
începând cu capătul îndepărtat spre cel apropiat de operator. Pentru jalonare
sunt necesari doi operatori, unul aşezat pe aliniament, astfel încât să vadă cele
două jaloane de la capete ca pe unul singur, iar celălalt operator va planta
jaloanele intermediare ghidat fiind de primul.
După jalonare se face măsurarea efectivă a distanţei. La măsurare se vor
utiliza ca instrumente auxiliare fişe pentru marcarea capetelor panglicii,
întinzătoare şi dinamometre pentru măsurarea forţei de întindere a panglicii.
Dacă terenul are variaţii de pantă în lungul aliniamentului de măsurat,
acesta se va descompune în segmente de aliniamente cu pantă uniformă, fiecare
segment fiind măsurat independent. Distanţa finală va fi:
L = n*l + l'
Unde:
- L este distanţa înclinată totală măsurată;
84
- n este numărul de câte ori a fost aplicată panglica pe teren;
- l este lungimea panglicii;
- l' este distanţa înclinată citită la final de tronson.
Dacă distanţa este înclinată se va face reducerea la orizont a distanţei înclinate
măsurate pe teren.
D = L sin z = L cosα
Unde:
- D este distanţa redusă la orizont;
- L este distanţa înclinată măsurată pe teren;
- z este unghiul zenital;
- α este unghiul de pantă.
Corecţii ce se aplică distanţelor măsurate direct
1. Corecţia de etalonare
Dacă la măsurare au apărut abateri faţă de valorile nominale ale panglicii

acestea trebuie luate în considerare. Corecţia de etalonare se defineşte prin
relaţia: c e = l r - l n
l r – lungimea reală rezultată după etalonarea panglicii;
l n – lungimea nominală înscrisă pe panglică.
Pentru lungimea întregului aliniament măsurat corecţia totală de

etalonare este dată de relaţia:
C e = (L total / l n )c e
Lungimea totală corectată este dată de relaţia:
L corectat = L total + C e
Se poate determina lungimea corectată şi prin aplicarea unui coeficient de

etalonare calculat cu relaţia:
k = (l r / l n )
Lungimea corectată fiind:

L corectat = L total * k
2. Corecţia de tensiune sau de întindere
Corecţia datorată variaţiei forţei de întindere faţă de cea de la etalonare se

calculează cu relaţia:
c F = ( l F – l n ) = ( 1000*ln ) / ( ( S * E )( F – F 0 )
Unde:
85
- l n este lungimea nominală a panglicii;
- l F este lungimea pangliciiîn timpul măsurătorilor;
- E este modulul de elasticitate al oţelului 2,1 * 104 kg/mm2;
- S este suprafaţa secţiunii transversale a panglicii.
Corecţia totală pentru lungimea măsurată va fi:
C F = (L total / l n ) * c F
Lungimea totală corectată este:
L corectat = L total + C F
3. Corecţia de temperatură
Funcţie de temperatură din timpul măsurătorilor lungimea benzii va fi:
l t = l e  1 + α ( t – t e )
Unde:
- l t este lungimea panglicii în timpul măsurătorilor;
- l e este lungimea panglicii la etalonare;
- α este coeficientul de dilatare al oţelului α = 0,0115 mm / 10C / 1m
liniar
- t este temperatura în timpul măsurătorilor;
- t e este la etalonare.
Corecţia de temperatură pentru o lungime de panglică este:
c t = ∆l t = l t – l e = l e 1 + α( t – t e ) - l e = l e * α (t – t 0 )
Pentru o panglică de oţel de 50 m rezultă corecţia de temperatură:
c t = ∆l t = 50 * 0,0,115 mm (t – t e ) = 0,575 mm ( t – t e ) ≈ 0,6 mm ( t – t e )
Pentru o lungime oarecare L total măsurată cu o panglică de 50 m la temperatura t

corecţia de temperatură va fi:
C t = 0,6mm ( t – t e )( L total / l e )
Semnul corecţiei este dat de semnul diferenţei ( t – t e ).
86
4. Reducerea distanţelor la orizont
Calculul distanţei reduse la orizont se poate face prin două metode:

- Calculul direct al distanţei orizontale
- Calculul corecţiei de reducere la orizont
Calculul direct al distanţei orizontale
În funcţie de unghiul de pantă α:

D = L * cosα
În funcţie de diferenţa de nivel de la capetele tronsonului ∆h:

D = ( L2 - ∆h2 )1/2
Calculul corecţiei de reducere la orizont
În funcţie de unghiul de pantă corecţia va fi:

C h = ∆L h = D – L = L * cosα - L = - L ( 1 - cosα ) = -2 L sin2 (α / 2 )
În funcţie de diferenţa de nivel:

C h = ∆L h = D – L = -  L – ( L2 – h2 )1/2
Dezvoltând în serie termenul ( L2 – h2 )1/2 obţinem corecţia de reducere la orizont:

C h = - ( h2 / 2L ) – ( h4 / 8L3 )
Corecţia se aplică cu un termen sau cu doi astfel:

- dacă raportul ( L / h )  20, corecţia va fi C h = - (h2 / 2L );
- dacă raportul ( L / h )  20, corecţia va fi C h = - ( h2 / 2L ) – ( h4 / 8L3 )
distanţa redusă la orizont corectată va fi:

D = L + Ch
Dacă pe un aliniament sunt variaţii de pantă, acesta va fi descompus în
tronsoane de pantă uniformă, tratându-le pe fiecare independent.
Precizia măsurării directe a distanţelor
Erorile care apar la măsurarea directă a distanţelor sunt: erori sistematice

şi erori întâmplătoare.
Erorile sistematice sunt:
- eroarea de etalonare;
- eroarea de temperatură;
- eroarea de aliniere;
87
- eroarea de întindere.
Erorile întâmplătoare sunt:
- eroarea de fixare a originii zero a panglicii;
- eroarea de citire pe panglică etc.
Compunerea erorilor sistematice şi a celor întâmplătoare se face conform
legii de propagare a erorilor cu relaţia: m 2 = m s2 + mi2
Eroarea relativă frecvent utilizată la măsurarea distanţelor este dată de
relaţia:
E r = m total / L total
De exemplu dacă avem E r = 1 / 20 000 înseamnă că la 20m s-a comis o

eroare de un milimetru. La erori relative mari precizia este scăzută.
3.9.2 Măsurarea indirectă a distanţelor

Determinarea stadimetrică a distanţelor.
Un instrument topografic care are trasate în câmpul vizual al lunetei, atât
firele reticulare cât şi firele stadimetrice, va permite determinarea optică a
distanţelor.
Considerând cazul particular când axa de vizare a lunetei este perpendiculară pe
miră, firele stadimetrice a' şi b', ale lunetei se vor proiecta pe miră în punctele A şi
B (figura 3.36).
Figura 3.36 Masurarea stadimetrică a distanţelor

Privind prin luneta instrumentului amplasat într-un capăt al distanţei de măsurat,
vizând mira amplasată în celălalt capăt, distanţa de determinat, D, este dată de
relaţia:
D = D' +(∂ + f )
88
Din asemănarea triunghiurilor se poate scrie:
D' H
=
f h
unde:
h - distanţa între firele reticulare;
f - distanţa focală;
H - numărul generator.
Relaţia se poate scrie şi sub forma:
f
D' = ⋅H = K ⋅H
h
În relaţia de mai sus, K poartă denumirea de coeficient stadimetric şi are valoarea
100 ( este posibil ca valoarea să fie şi 200 sau 50).
Relaţia devine astfel:
D = K ⋅ H + (δ + f )
unde reprezintă distanţa de la centrul optic al lentilei obiectiv la axa verticală a
teodolitului şi este cunoscută. Notând 
+ f = c, formula distanţei devine:
D = K⋅ H + c
Prin utilizarea lentilelor analitice, imaginea unui obiect se formează pe axa
verticală a aparatului, iar relaţia devine:
D = K • H = 100 H
Relaţia este valabilă numai în cazul vizelor orizontale pe miră; dacă viza nu
îndeplineşte această condiţie şi face cu orizontala un unghi α, atunci numărul
generator H devine H' = H cos α, iar lungimea înclinată L va fi:
L = K H cosα = 100 H cosα
iar distanţa orizontală D va fi:
D = L cosα = 100 H cos 2 α
Precizia determinării distanţelor prin acest procedeu este cuprinsă între 0,10m şi
0,20m pentru distanţe de până la 100m.
Determinarea paralactică a distanţelor
Distanţa AB (figura 3.37) se poate determina şi în condiţiile în care în

punctul A este amplasat un teodolit, iar în punctul B, perpendicular pe direcţia AB
şi simetric faţă de B, este aşezată mira orizontală MN.
89
Figura 3.37 – Măsurarea paralactică a distanţelor
Prin vizarea cu teodolitul a capetelor M şi N, se determină unghiul γ sub care se

vede mira. În triunghiul ABN se poate scrie că:
b γ
D = ctg
2 2
Dacă b=2m, rezultă că distanţa între A şi B va fi dată de cotangenta unghiului
paralactic. Mira astfel construită poartă denumirea de miră BALLA. Teodolitul
folosit la astfel de determinări va fi unul de precizie (1cc....5cc), iar mărimea
unghiului paralactic se va obţine ca medie a mai multor determinări. Pentru a
putea obţine determinări precise, latura AB nu va fi mai mare de 60m...80m. Dacă
lungimea de măsurat este mai mare, atunci se va proceda precum în figura 3.38.
Cu teodolitul se vor determina unghiurile paralactice sub care se vede mira din
cele două capete ale distanţei, iar distanţa se va determina cu formula:
γ1 γ2
D = D1 + D2 = ctg + ctg ≥ 200m
2 2
Figura 3.38 Determinarea paralactică a lungimilor mari
90
3.10 Exemplu numeric – calculul distanţelor din măsurători
Se dau citirile efectuate pe miră şi unghiul vertical (zenital) măsurate din staţia S
către punctul 1.
C s = 2,035m; C J = 1,356m; C m =i=1,696m; z S-1 = 86g33c;
Se cere să se calculeze distanţa înclinată L S-1 şi distanţa orizontală D S-1
Figura 3.39 Măsurarea stadimetrică a distanţelor
Distanţa înclinată se va calcula cu relaţia:
L S-1 =100*(C S -C j )*sinz
L S-1 =100*(2,035m-1,356m)*sin86,33 = 100*0,679*0,97703 = 67,9m*0,97703
L s-1 = 66,341m
Distanţa orizontală D S-1 se va calcula cu relaţia:
D S-1 =L S-1 *sinz
D S-1 = 66,341m*sin86,33=66,341*0,97703 = 64,817m
91
7. INSTRUMENTE ŞI METODE DE DETERMINARE A COTELOR
7.1. Definiţii şi clasificări
Nivelmentul sau altimetria este acea parte din topografie care are ca scop
determinarea altitudinilor (cotelor) punctelor situate pe suprafaţa topografică,
precum şi cu reprezentarea reliefului pe planuri şi hărţi.
Orice punct de pe suprafaţa terestră trebuie să fie determinat prin cele
trei coordonate: X, Y, H. Cotele sunt absolute dacă sunt determinate faţă de
suprafaţa de nivel zero sau relative dacă se determină faţă de o suprafaţă de
referinţă stabilită arbitrar. În figura 7.1 se pot observa cotele absolute şi cele
relative ale punctelor A şi B:
H A si H B cote absolute;
H 'A si H 'B cote relative
Figura 7.1 Definirea cotelor
Cota absolută este distanţa pe verticală măsurată de la suprafaţa de

nivel zero la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul dat.
Cota relativă este distanţa pe verticală măsurată de la o suprafaţă de
nivel aleasă arbitrar până la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul dat.
Diferenţa de nivel ∆H AB este tot o distanţă pe verticală dintre
suprafeţele de nivel ce trec prin cele două puncte (A şi B). Diferenţele de nivel pot
fi pozitive sau negative în funcţie de modul de evoluţie al terenului: dacă urcă se
numeşte pantă, dacă coboară se numeşte rampă. În figura 7.2 se poate observa
că: ∆H AB este negativă, iar ∆H BC este pozitivă.
211
Figura 7.2 Diferenţe de nivel pozitive şi negative
Clasificarea nivelmentului se poate face în funcţie de instrumentele

utilizate la măsurători, precum şi în funcţie de metodele de măsurare şi prelucrare
adoptate, în următoarele categorii:
Figura 7.3 Clasificarea nivelmentului
7.2. Nivelmentul geometric

7.2.1. Instrumente de nivelment geometric
Aparatul utilizat la executarea nivelmentului geometric este denumită în

mod curent nivelă.
Nivelmentul geometric este o metodă mult mai precisă de determinare a
cotelor şi diferenţelor de nivel decât nivelmentul trigonometric sau celelalte
procedee. Nivelele sunt instrumente mai simple d.p.d.v. constructive decât
teodolitele şi oferă posibilităţi de manevrare uşoare şi rapide.
212
Evolutiv şi aparatele de nivelment s-au dezvoltat în vederea obţinerii de
rezultate rapide cu o precizie sporită. Principiul constructive al nivelelor este acela
al vizei orizontale.
Clasificarea acestora se poate face după mai multe criterii:
a) după modul de orizontalizare a axei de vizare:
- nivele de tip rigid;
- nivele cu compensator sau nivele automate.
b) după precizia de citire pe miră:
- nivele de precizie;
- nivele de mare precizie.
c) după modul de modernizare
- nivele clasice;
- nivele moderne.
Nivelele rigide
Componentele principale ale unei nivele de tip rigid pot fi observate în

figura 7.4. Asemeni teodolitelor, nivelele sunt formate din două componente mari:
partea inferioară ce este fixă şi conţine şuruburi de calare, nivela
sferică de calare şi suportul acesteia;
partea superioară ce este mobilă, formată din lunetă, nivelă torică de
calare, şurub de mişcare fină în plan orizontal şi sistem optic de focusare. Spre
deosebire de teodolit, luneta nivelei se poate roti numai în plan orizontal, fapt ce
conduce la principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale.
1.şuruburi de calare;
2.suportul nivelei sferice;
3.nivela sferică de Calare;
4.nivela torică;
5.moleta ocularului;
6.şurub de blocare a
mişcării orizontale;
7.şurub de mişcare fină pe
orizontală;
8.luneta;
9.partea anterioară a
obiectivului;
10.ocularul;
11.sistemul de focusare al
imaginii;
Figura 7.4.a Nivela rigidă secţiune transversală 12.şurub de basculare;
213
13.şurub de acţionare a
micrometrului;
14.lupă pentru citiri pe
tamburul micrometrului.
Figura 7.4.b Nivela rigidă vedere generală
1.şuruburi de calare;
2.suportul nivelei sferice;
3.nivela sferică de Calare;
4.nivela torică;
5. luneta;
6. ocularul;
7.obiectivul;
8. sistemul de focusare al
imaginii
9. şurub de blocare a
mişcării orizontale
Figura 7.4 c Nivela rigidă Ni 030 Părţi
componenente
Axele principale ale instrumentului sunt următoarele:

• axa principală VV;
• axa de vizare OO care este orizontală care uneşte punctual focal

anterior al obiectivului şi centrul firelor reticulare;
• axa nivelei torice LL care este tangenta dusă din punctual normal al
nivelei în partea interioară a torului de sticlă;
• axa nivelei sferice L'L' care este dată de perpendiculara pe planul

tangent la bula nivelei sferice.
214
►Se instalează nivela pe trepied;

►Se calează nivela sferică din şuruburile de calare;
►Se vizează mira instalată pe punctual vizat şi se vizează astfel încât
firul reticular vertical să coincidă cu axa verticală a mirei;
►Se calează nivela torică prin coincidenţa capetelor bulei;
►Se fac citirile pe miră la toate cele trei fire reticulare orizontale: la firul
stadimetric superior, la firul de mijloc şi la firul stadimetric inferior;
cs + c j
►Se verifică citirile pe miră cu relaţia: c m = ± (1...2)mm ;
2
Un exemplu de efectuare a citirilor pe miră se poate urmări în figura 7.5.
CS = 1,348m
C j = 1,252m
Cm = 1,300m
1,348 + 1,252 2,600
= = 1,300m
2 2
Figura 7.5 Exemplu de citiri pe miră
În categoria nivelelor cu nivelă torică se pot enumera următoarele tipuri

de instrumente: Ni 030, Ni 021A, Kern GKD, Wild – N2, Sokkisha – TTL 8, etc.
(figura 7.6, 7.7)
215
Figura 7.6 Nivela Ni 030
Figura 7.7 Nivela Ni 021A
Nivele cu orizontalizare automată
Această categorie de nivele este prevăzută cu un compensator care

orizontalizează, în mod automat axa de vizare a lunetei, fără ajutorul nivelei
torice. După ce axa VV devine aproximativ verticală prin calarea instrumentului cu
nivela sferică, axa de vizare devine orizontală.
Schema generală a unei nivele automate este prezentată în figura 7.7
216
Părţile componente sunt următoarele:
1 – luneta;
2 – ocular;
3 – obiectiv;
4 – şurub de focusare a imaginii;
5 – şurub de mişcare fină a lunetei în
plan orizontal;
6 – nivela sferică de calare;
7 – ambaza;
9 – placa de tensiune;
10 – trepied;
11 – şurub de prindere a nivelei de
trepied
Figura 7.7a Schema generală a nivelei
automate
Figura 7.7 b Nivela Ni 025 – Părţi componenente
►Se instalează nivela pe trepied;

►Se calează nivela sferică din şuruburile de calare;
►Se vizează mira instalată pe punctual vizat şi se vizează astfel încât
firul reticular vertical să coincidă cu axa verticală a mirei;
►Se fac citirile pe miră la toate cele trei fire reticulare orizontale: la firul
stadimetric superior, la firul de mijloc şi la firul stadimetric inferior;
217
cs + c j
►Se verifică citirile pe miră cu relaţia: c m = ± (1...2)mm ;
2
Din această categorie de instrumente fac parte următoarele tipuri de
nivele: Ni 025, Ni 050, Kern GKD – A, GK1 – A, Wild NAK0, NAK2, Sokkisha –
C32, C40, Leica NA 720, NA724, NA 728, Runner 20, Runner 24, Pentax AP –
128, AP – 124, AP – 120, etc.
Figura 7.8 Nivela Ni 025 Figura 7.9 Nivela Ni 050
Figura 7.10 Nivela Leica NA 720 Figura 7.11 Nivela Leica Runner 20
Figura 7.12 Nivela Pentax AP 120 Figura 7.13 Nivela Pentax AP 128
218
Figura 7.14 Nivelă digitală Leica Sprinter
7.2.2. Mire de nivelment
Pentru determinarea cotelor şi a diferenţelor de nivel, în lucrările de nivelment se

utilizează mirele de nivelment. Acestea pot fi clasificate în trei categorii:
Mire centimetrice
- sunt de lungime 3m 4m, sau 5m;

- capetele sunt protejate prin saboţi metalici;
- verticalitatea se asigură cu ajutorul unei nivele
sferice;
- sunt vopsite alternative pe fond alb cu negru şi
roşu, alternanţa fiind la fiecare metru;
- cifrele înscrise pe miră reprezintă metri şi
decimetri;
- centimetri sunt marcaţi prin intervale vopsite;
- milimetrii se aproximează.
Citirile pe miră se fac la toate cele trei fire
stadimetrice pentru a avea permanent verificarea
citirii de mijloc
219
Mire cu bandă de invar
- banda de invar este fixată la talpa mirei, iar la vârf
are un resort de întindere a benzii astfel încât
tensiunea din bandă să rămână constantă;
- coeficientul de dilataţie este
C l = 0,0008mm/10/m;
- lungimea mirei poate fi de 3 m sau 1,75 m;
- diviziunile au grosimea de 1 mm pentru mirele cu
două scale şi de 3 mm pentru mirele cu o singură
scală;
- distanţa dintre diviziuni este de 5 mm;
- eroarea de divizare a benzii de invar este 0,01
mm/1m;
- pe banda de invar se fac două rânduri de diviziuni
separate decalate la 2,5 mm între ele;
- originile celor două scale diferă, de exemplu la
mirele Zeiss constanta este k=606 500;
- mirele de invar se vor instala pe punctele
intermediare pe broaşte de nivelment;
pentru verticalizarea mirei se va face cu ajutorul
nivelei sferice montate pe spatele mirei
Exemplu de citire pe mira de invar (figura 7.15)

C scala stânga = 302008; C scala drepta = 908515
Verificarea citirilor se face cu relaţia: C scala dreapta – 606500 = C scala stânga 

20 unităţi din ultimul ordin
908515 – 606500 = 302015, verificarea diferă cu 7 unităţi faţă de citirea
pe miră
302008 + 302015
Citirea medie este: = 302012 unităţi de miră
2
302012
C medie = = 1,51006m
2
220
Figura 7.15. Exemplu de citire pe mira de invar
Figura 7.16. Mira cu cod de bară
7.2.3. Nivelment geometric de mijloc
Aaceastă metodă se aplică atunci când dorim să determinăm cota unui

punct cu ajutorul cotei altui punct marcat pe teren. Se va utiliza nivela şi mira şi se
vor efectua citiri pe miră.
221
Se va instala nivela la distanţe egale faţă de cele două puncte şi se va

orizontaliza prin calare. Punctul de staţie nu se marchează, se alege de operator
astfel încât să existe vizibilitate către puncte şi să se respecte condiţia de
egalitate a distanţelor. Se vor face apoi citiri pe miră întâi pe punctul de cotă
cunoscută (A) şi apoi pe punctul nou (B). Pentru verificare se recomandă să se
efectueze citiri la toate cele trei fire reticulare orizontale (c s , c m , c j ). Citirea care
se va lua în calculul cotelor este cea de mijloc. Relaţia de verificare este:
c + cj
cm = s ± 1...2mm
2
Figura 7.17 Firele reticulare
Modul de lucru se poate urmări în figura 7.18. Semnificaţia notaţiilor este

următoarea:
 C A – citirea pe miră la firul de mijloc în punctul A;

 C B – citirea pe miră la firul de mijloc în punctul B;
 H A –cota cunoscută a punctului A;
 H B –cota necunoscută a punctului B;
 ∆H AB – diferenţa de nivel între punctele A şi B;
 H 0 –suprafaţa de referinţă faţă de care se determină cotele;
 H pv –cota planului de vizare;
 portee – distanţele dintre aparat şi fiecare miră;
niveleu – distanţa totală dintre cele două puncte;
 S – denumirea generică a punctului de staţie;
222
Figura 7.18 Principiul nivelmentului geometric de mijloc
Modul de calcul a cotei şi diferenţei de nivel
Principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale conduce la

raţionamentul că axa de vizare al instrumentului este paralel cu suprafaţa de
referinţă (H 0 ). De aici rezultă faptul că dreptele cuprinse între paralele sunt egale,
adică:
C A + H A = CB + H B
Deoarece H A este cota punctului cunoscut rezultă:
H B = H A + (C A − CB )
Dar se poate observa că diferenţa de nivel este dată de relaţia:
∆H AB = C A − CB
Cota punctului B se poate calcula şi în funcţie de cota punctului A şi diferenţa de

nivel dintre cele două puncte, cu relaţia:
H B = H A + ∆H AB
223
Trebuie făcută menţiunea că diferenţa de nivel poate să fie pozitivă sau negativă
în funcţie de poziţia punctului A faţă de B, astfel:
Dacă A este mai jos decât B, C A >C B ⇒ ∆H AB >0
 Dacă A este mai sus decât B, C A < C B ⇒ ∆H AB < 0
Cota planului de vizare se poate calcula cu relaţia:
H pv = H A + C A
Cu ajutorul acesteia se poate calcula cota punctului B cu următoarea

relaţie:
H B = H pv − CB
Exemplu numeric
Se dă H A cota reperului;
Se cere să se calculeze H B
S-au efectuat măsurătorile pe teren şi au rezultat citirile pe miră C A şi C B
H A = 85,075m, C A = 1,522m, C B = 2,026m
Calculul cotei şi diferenţei de nivel
H B = H A + (C A − CB ) = 85.075 + (1.522 − 2.026) = 85.075 − 0.504 = 84.571m
∆H AB = C A − CB = 1.522 − 2.026 = −0.504m
H B = H A + ∆H AB = 85.075 − 0.504 = 84.571m
Se observă că ∆H AB < 0, acest aspect conduce la concluzia că că

punctul B este mai jos decât punctul A.
Calculul cotei punctului B cu ajutorul cotei planului de vizare
H pv = H A + C A = 85.075 + 1.522 = 86.597 m
H B = H pv − CB = 86.597 − 2.026 = 84.571m
224
7.2.4. Nivelment geometric de capăt
Această metodă se aplică în cazul în care terenul nu ne permite să

aplicăm nivelment geometric de mijloc. Nu se recomandă în situaţii uzuale
doearece măsurătorile pot fi influenţate de eroarea de colimaţie a axei de vizare.
Măsurătorile se pot realiza în două variante:
Varianta 1 – figura 7.19
Se instalează instrumentul în imediata apropiere a punctului de cotă

cunoscută (2 – 3m) în interiorul sau exteriorul niveleului. Se efectuează citiri pe
miră, la fel ca în situaţia nivelmentului geometric de mijloc şi se face calculul cotei
punctului B cu relaţia:
H B = H A + (C A − CB )
Diferenţa de nivel se va calcula cu relaţia:
Figura 7.19 Principiul nivelmentului geometric de capăt varianta 1
225
Varianta 2 – figura 7.20
Se instalează aparatul de nivelment deasupra punctului de cotă

cunoscută A şi se înlocuieşte citirea pe miră în punctul A cu măsurarea înălţimii
aparatului – I. Cota punctului nou B se va calcula cu relaţia:
H B = H A + ( I − CB )
Figura 7.20 Principiul nivelmentului geometric de capăt varianta 2
Diferenţa de nivel dintre cele două puncte se calculează cu relaţia:

∆H AB = I − CB
Cota punctului B se poate calcula cu ajutorul diferenţei de nivel aplicând

următoarea relaţie:
H B = H A + ∆H AB
Acest procedeu nu se recomandă decât în situaţii speciale, cum ar fi la

verificare şi rectificarea instrumentelor de nivelment sau dacă terenul nu permite
efectuarea nivelmentului geometric de mijloc. Metoda nu oferă precizie deoarece
măsurătorile sunt influenţate de erorile reziduale de înclinare ale axei de vizare a
instrumentului.
226
7.3. Nivelmentul trigonometric
Metoda nivelmentului trigonometric se aplică în situaţii speciale, când

terenul este accidentat (pante mari), iar distanţele dintre puncte pot să ajungă
până la câţiva km. Se recomandă a se aplica numai în astfel de situaţii deoarece
măsurătorile sunt mai complexe, se măsoară unghiuri şi distanţe, fapt ce conduce
şi la scăderea preciziei de determinare a diferenţelor de nivel. În funcţie de
evoluţia terenului şi de distanţele dintre punctele de măsurat, putem avea mai
multe situaţii:
 nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mici – când

unghiul de pantă este pozitiv, iar distanţa dintre puncte este mică, se poate viza
pe miră la înălţimea aparatului (figura 7.21);
 nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mari – când

unghiul de pantă este pozitiv, dar distanţa dintre puncte este mare, nu se poate
viza pe miră la înălţimea aparatului (figura 7.22);
 nivelment trigonometric cu vize descendente – când unghiul de pantă

este negativ (figura 7.23).
7.3.1. Nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mici
■ Se instalează teodolitul (staţia totală) deasupra punctului de cotă

cunoscută A;
■ Se măsoară înălţimea aparatului I;
■ Se vizează pe mira (prisma) instalată în punctul necunoscut B, la

înălţimea aparatului şi se citeşte unghiul de pantă α AB sau cel zenital z AB în
funcţie de aparatul cu care lucrăm.
227
Figura 7.21 Nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mici
Etapa de calcule
■ Calculul diferenţei de nivel:
∆H AB = LAB sin α AB = L cos z AB

sau
∆H AB = DABtgα AB = DAB ctgz AB
unde:
• L AB – distanţa reală (înclinată) din teren dintre punctele A şi B;
• D AB – distanţa orizontală dintre punctele A şi B calculată din măsurători
sau din coordonatele punctelor;
■ Calculul cotei punctului B:
H B = H A + ∆H AB
Deoarece terenul este ascendent, diferenţa de nivel este pozitivă.
Exemplu numeric
Se dă cota punctului A
Se efectuează măsurătorile pe teren: i – înălţimea aparatului, α AB şi L AB
Se cere să se calculeze cota punctului B
228
H A = 96,452m, i = 1,50m, α AB = 5,5620, L AB = 32,42m
Etapa de calcule
∆H AB = LAB sin α AB = 32.42 sin 5.5620 = 2.83m
H B = H A + ∆H AB = 96.452 + 2.83 = 99.282m
7.3.2. Nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mari
În cazul în care terenul are pantă mare, iar vizarea nu se poate face la
înălţimea aparatului se va viza la o înălţime oarecare (poate să fie la înălţime unui
semnal). Elementele măsurate sunt aceleaşi ca la metoda anterioară (figura 7.22)
Figura 7.22 Nivelment trigonometric cu viză ascendentă la distanţe mari
Etapa de calcule
229
∆H AB + S = DABtgα AB
'
+I
rezulta
∆H AB = DABtgα AB
'
+I −S
sau
∆H AB = DAB ctgz ' + I − S
unde:
• α´ - unghiul de pantă măsurat la înălţimea semnalului;
• S – înălţimea semnalului la care se fac determinările.

H B = H A + ∆H AB
Exemplu numeric
Se efectuează măsurătorile pe teren: i – înălţimea aparatului, α/ AB şi D AB , S –
înălţimea semnalului
H A = 96,452m, i = 1,50m, α/ AB = 16,1540, D AB = 43,14m, S = 2,70m
Etapa de calcule
∆H AB + S = DABtgα AB
'
+I
rezulta
∆H AB = DABtgα AB
'
+I −S
∆H AB = 43.14tg16.1540 + 1.50 − 2.70 = 9.99m
H B = H A + ∆H AB
H B = 96.452 + 9.99 = 106.442m
230
7.3.3. Nivelment trigonometric cu vize descendente
Figura 7.23 Nivelment trigonometric cu viză descendentă
În cazul în care panta terenului este negativă (terenul coboară de la A

către B) diferenţa de nivel va avea semnul minus, iar diferenţa de nivel se va
calcula cu relaţia următoare:
H B = H A + ∆H AB
Semnul plus este suma algebrica, se va tine cont de faptul ca
diferenta de nivel este negativa
H B = H A + DABtgα ' + I − S
sau
H B= H A + DAB ctgz ' + I − S
Exemplu numeric
Se efectuează măsurătorile pe teren: i – înălţimea aparatului, z/ AB şi D AB , S –
înălţimea semnalului
H A = 110,382m, i = 1,55m, z/ AB = 108,3380, D AB = 56,25m, S = 4,80m
231
Etapa de calcule
H B= H A + DAB ctgz ' + I − S
H B= 110.382 + 56.25ctg108.338 + 1.55 − 4.80

H B = 110.382 − 7.4096477 − 3.25 = 99.722m
7.4. Nivelmentul hidrostatic
Determinarea cotelor prin nivelment hidrostatic se va face pe principiul

vaselor comunicante. Măsurătorile se fac cu ajutorul furtunului de nivel care se
instalează între pereţii construcţiei, aproximativ la acelaşi nivel. Se va transmite
cota punctului A către punctul B aflat pe peretele opus construcţiei. Diferenţa de
nivel se determină în urma măsurătorilor cu rigla pe furtun a distanţelor C A şi C B .
Cota punctului B se calculează cu relaţia:

H B = H A − ∆H AB
Figura 7.24 Nivelment hidrostatic
232
8. METODA DRUMUIRII DE NIVELMENT
8.1 Noţiuni generale. Clasificări
Metoda drumuirii de nivelment se aplică atunci când dorim să

determinăm cotele mai multor puncte ce nu pot fi măsurate dintr-un singur punct
de staţie. Prin realizarea acestora se va îndesi reţeaua de sprijin altimetrică sau
se va realiza o reţea în cazul în care în zona studiată nu există puncte de cotă
cunoscută. În funcţie de numărul de puncte de cotă cunoscută şi de modul de
desfăşurare al drumuirii, acestea se pot clasifica astfel:
 drumuire de nivelment sprijinită la capete pe puncte de cotă cunoscută –

porneşte de pe un punct de cotă cunoscută (RN 1 ) şi se închide pe alt punct de
cotă cunoscută (RN 2 );
Figura 8.1. Schema drumuirii de nivelment sprijinită la capete
 drumuire de nivelment în circuit închis – porneşte de pe un punct de cotă

cunoscută (RN 1 ) şi se închide pe acelaşi punct de cotă cunoscută (RN 1 );
Figura 8.2. Schema drumuirii de nivelment în circuit închis
 drumuire de nivelment cu punct nodal – se compune din minim trei drumuiri

ce pornesc fiecare din câte un punct de cotă cunoscută (RN 1 , RN 2 , RN 3 ) şi se
întâlnesc în acelaşi punct necunoscut, numit punct nodal (N).
233
Figura 8.3. Schema drumuirii de nivelment cu punct nodal
8.2 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc sprijinită la capete
Se dau cotele reperilor H RN1 , H RN2

Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2 (H 1 , H 2 )
Figura 8.4. Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete
Pentru determinarea cotelor punctelor de drumuire se va executa

nivelment geometric de mijloc. Se vor face staţii la mijlocul distanţei dintre două
puncte de drumuire şi se vor executa citiri pe miră la cele trei fire reticulare: c s , c j
şi c m . Este necesar să se efectueze citiri la toate trei firele pentru a avea controlul
citirii de mijloc:
234
cs + c j
cm =
2
Punctele citite sunt de două tipuri: puncte înapoi şi puncte înainte.
Punctul care este înapoi într-o staţie va fi punct înainte pentru staţia următoare.
Pentru eliminarea erorilor de divizare ale mirelor se recomandă să se
lucreze cu două mire, iar numărul niveleurilor să fie par, astfel încât mira care stă
pe punctul de pornire să fie şi pe punctul de închidere.
Citirile efectuate în teren se înregistrează într-un carnet de teren, după cum
urmează:
PS PV Citiri pe miră Citiri medii

Înapoi Înainte Înapoi Înainte
CS
S1 RN 1 C mRN1 C RN1
Cj
CS
1 C m1 C1
Cj
CS
S2 1 C1⋅
Cm' 1
Cj
CS
2 C m2 C2
Cj
CS
S3 2 C 2⋅
Cm' 2
Cj
CS
RN 2 C mRN2 C RN2
Cj
Sume ∑a ∑b
Verificarea măsurătorilor în teren se face astfel:
∑ a − ∑ b = H RN 2 − H RN1
Unde:
∑ a - suma citirilor medii inapoi
∑ b - suma citirilor medii inainte
235
Neconcordanţa dintre cele două diferenţe generează o eroare ce trebuie
să se înscrie în toleranţă. Toleranţa se calculează cu următoarea relaţie:
Th = 3σ ∑ Dij (km)
h
Unde:
σ h este abaterea standard de determinare a diferentei de nivel
pe un km de dublu nivelment mentionata in cartea tehnica a aparatului
cu care se efectueaza masuratorile
∑ D este lungimea totala a traseului de drumuire exprimata in km
e h = (∑ a − ∑ b) − ( H RN 2 − H RN 1 )
Conditia este : eh ≤ Th
Dacă eroarea se înscrie în toleranţă se poate trece la compensarea
măsurătorilor şi calculul cotelor punctelor noi.
Etapa de calcule
■ Calculul diferenţelor de nivel relative dintre punctele de drumuire:
∆H RN
`
1−1 = C RN 1 − C1
∆H 1`−2 = C1⋅ − C2
∆H 2` − RN 2 = C2⋅ − CRN 2
Verificarea calculelor:
∑ ∆H `
= ∑ a − ∑b
■ Calculul erorii şi corecţiilor:
eh = ∑ ∆H ⋅ − ( H RN 2 − H RN 1 )
ch = −eh
ch
kh =
∑ Dij
■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:
236
⋅
∆H RN 1−1 = ∆H RN 1−1 + k h D1
∆H 1− 2 = ∆H 1⋅− 2 + k h D2
∆H 2 − RN 2 = ∆H 2 − RN 2 + kh D3
Verificare:
∑ ∆H = H RN 2 − H RN 1
■ Calculul cotelor absolute:
H1 = H RN 1 + ∆H RN 1−1
H 2 = H 1 + ∆H 1− 2
H RN 2 = H 2 + ∆H 2 − RN 2
Verificare:
H RN2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H RN2 cunoscut din datele problemei
Exemplu numeric
Se dau cotele reperilor H RN1 , H RN2
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2 (H 1 , H 2 )
H RN1 = 90.452m, H RN2 = 90.137m
Citirile efectuate în teren sunt următoarele:

C S =1,462
S1 RN 1 C mRN1 =1,324 C RN1 1,324
C j =1,186
C S =1,574
1 C m1 =1,468 C 1 1,468
C j =1,362
CS = 1.389
S2 1 C1⋅ = 1.235
Cm' 1 = 1.235
C j = 1.081
C S =1,363
2 C m2 =1,189 C 2 = 1,189
C j =1,015
237
CS = 1.423
S3 2 C2⋅ = 1.221
Cm' 2 = 1.221
C j = 1.019
C S =1,558
RN 2 C mRN2 =1,426 C RN2 1,426
C j =1,294
Sume ∑ a = 3.780 ∑ b = 4.083
Verificarea măsurătorilor în teren se face astfel:
∑ a − ∑ b = H RN 2 − H RN1
3,780 - 4,083 = 90,137 – 90,452
-0,303 = -0,315
Conditia este : eh ≤ Th unde Th = 3σ

h ∑ D (km)
ij
Lungimile porteelor şi niveleelor sunt următoarele:
D RN1-1 D 1-2 D 2-RN2

27,60 21,20 30,80 34,80 40,40 26,40
D1 48,80 D2 65,60 D3 66,80
∑ Dij = 181.20m
Th = 3σ
h ∑ D (km) = 30mm
ij 0.1812 = 12mm / km
eh = 0.012m = 12mm
Etapa de calcule
■ Calculul diferenţelor de nivel relative dintre punctele de drumuire:
∆H RN
`
1−1 = C RN 1 − C1 = 1.324 − 1.468 = −0.144m
∆H1`− 2 = C1⋅ − C2 = 1.235 − 1.189 = 0.046m

∆H 2` − RN 2 = C2⋅ − CRN 2 = 1.221 − 1.426 = −0.205m
Verificarea calculelor:
∑ ∆H ` = ∑ a − ∑ b
− 0.303 = −0.303
238
eh = ∑ ∆H ⋅ − ( H RN 2 − H RN 1 ) = −0.303 − (−0.315) = 0.012
ch = −eh = −12mm
ch − 0.012m
kh = = = −0.000066
∑ Dij 181.2m
⋅
∆H RN 1−1 = ∆H RN 1−1 + k h D1 = −0.144 − 0.000066 * 48.8 = −0.144 − 0.003 = −0.147 m
∆H1− 2 = ∆H1⋅− 2 + kh D2 = 0.046 − 0.000066 * 65.6 = 0.046 − 0.004 = 0.042m
∆H 2 − RN 2 = ∆H 2 − RN 2 + kh D3 = −0.205 − 0.000066 * 66.8 = −0.205 − 0.005 = −0.210m
Verificare:
∑ ∆H = H − H RN 2 RN 1
∑ ∆H = −0.315m
H RN 2 − H RN 1 = −0.315m
■ Calculul cotelor absolute:

H1 = H RN 1 + ∆H RN 1−1 = 90.452 − 0.147 = 90.305m
H 2 = H1 + ∆H1− 2 = 90.305 + 0.042 = 90.347m
H RN 2 = H 2 + ∆H 2 − RN 2 = 90.347 − 0.210 = 90.137 m
Verificare:
H RN2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H RN2 cunoscut din datele problemei
8.3 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc în circuit închis
Se dau: cota reperului H RN1 şi citirile pe miră

Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3
239
Figura 8.5 Drumuire de nivelment geometric în circuit închis
Etapa de teren
Măsurătorile pe teren se vor desfăşura după aceleşi reguli ca la

drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete. Diferenţa care apare
constă în faptul că se va porni de pe reperul de cotă cunoscută R N1 şi se vor
închide măsurătorile pe acelaşi reper, deoarece este singurul punct de cotă dată.
Toate măsurătorile se vor centraliza în carnetul de teren:

CS
S1 R N1 C mRN1 C RN1
Cj
CS
1 C m1 C1
Cj
CS
S2 1 C m1 C1⋅
Cj
CS
2 C m2 C2
Cj
CS
S3 2 C m2 C 2⋅
Cj
CS
3 C m3 C3
Cj
240
CS
S4 3 C m3 C 3⋅
Cj
CS
R N1 C mRN1 C RN1
Cj
Sume
∑a ∑b
Verificarea măsurătorilor:
Deoarece reperul de plecare este acelaşi cu cel de sosire, diferenţa dintre suma
citirilor medii înapoi şi suma citirilor medii înainte trebuie să fie zero !
∑ a − ∑ b = H RN1 − H RN1 = 0
e h = (∑ a − ∑ b)
Conditia este : eh ≤ Th unde toleranţa se calculează cu relaţia:
Th = 3σ
h ∑ D (km)ij
Etapa de calcule
■ Calculul diferenţelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire:

∆H RN
`
1−1 = cRN 1 − c1
∆H 1`− 2 = c1⋅ − c 2
∆H 2` −3 = c 2⋅ − c3
∆H 3` − RN 1 = c3⋅ − cRN 1
Verificare:
∑ ∆H `
= ∑ a − ∑b

eh = ∑ ∆H ⋅
c h = −e h
ch
kh =
∑D
⋅
∆H RN 1−1 = ∆H RN 1−1 + k h D1
241
∆H 1− 2 = ∆H 1⋅− 2 + k h D2
∆H 2−3 = ∆H 2⋅ −3 + k h D3
∆H 3− RN 1 = ∆H 3⋅ − RN 1 + kh D 4
Verificare:
∑ ∆H = 0
D 1 , D 2 , D 3 , D 4 sunt lungimile niveleelor
■Calculul cotelor absolute ale punctelor noi de drumuire:

H1 = H R1 + ∆H RN 1−1
H 2 = H 1 + ∆H 1− 2
H 3 = H 2 + ∆H 2−3
H RN 1 = H 3 + ∆H 3− RN 1
Verificare:
H RN1 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H RN1 cunoscut din datele
problemei.
Exemplu numeric
Se dau: cota reperului H RN1 = 125,652m şi

Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3
Citirile pe miră efectuate pe teren sunt următoarele:

1671 1420
S1 R N1 1420
1169
1842
1 1592 1592
1342
1742
S2 1 1509 1509
1276
1787
2 1560 1560
1333
242
1680
S3 2 1414 1414
1148
1353
3 1087 1087
0821
1620
S4 3 1363 1363
1106
1748
R N1 1483 1483
1218
Sume
∑a ∑b
Verificarea măsurătorilor:
∑a − ∑ b = H − H = 0 RN 1 RN 1
e h = (∑ a − ∑ b) = 5706 − 5722 = −0.016m

Conditia este : eh ≤ Th unde toleranţa se calculează cu relaţia:
Th = 3σ
h ∑ D (km)ij

D RN1-1 D 1-2 D 2-3 D 3-RN1
50,20 50,00 46,60 45,40 53,20 53,20 51,40 53,00
D1 100,20 D2 92,00 D3 106,40 D4 104,40
∑D ij = 403m
Etapa de calcule
■ Calculul diferenţelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire:

∆H RN
`
1−1 = cRN 1 − c1 = 1.420 − 1.592 = −0.172m
∆H1`− 2 = c1⋅ − c2 = 1.509 − 1.560 = −0.051m

∆H 2` − 3 = c2⋅ − c3 = 1.414 − 1.087 = 0.327m
∆H 3` − RN 1 = c3⋅ − cRN 1 = 1.363 − 1.483 = −0.120m
243
Verificare:
∑ ∆H = ∑ a − ∑ b
`
∑ ∆H = −0.016
`
∑ a − ∑ b = −0.016
eh = ∑ ∆H ⋅ = −16mm
ch = −eh = 16mm
ch 0.016m
kh = = = 0.00004
∑ D 403m
⋅
∆H RN 1−1 = ∆H RN 1−1 + k h D1 = −0.172 + 0.00004 * 100.2 = −0.172 + 0.004 = −0.168m
∆H1− 2 = ∆H1⋅− 2 + kh D2 = −0.051 + 0.00004 * 92 = −0.051 + 0.004 = −0.047 m
∆H 2 − 3 = ∆H 2⋅ − 3 + kh D3 = 0.327 + 0.00004 * 106.4 = 0.327 + 0.004 = 0.331m
∆H 3− RN 1 = ∆H 3⋅ − RN 1 + kh D 4 = −0.120 + 0.00004 * 104.4 = −0.120 + 0.004 = −0.116
Verificare:
∑ ∆H = 0
D 1 , D 2 , D 3 , D 4 sunt lungimile niveleelor
■Calculul cotelor absolute ale punctelor noi de drumuire:

H1 = H R1 + ∆H RN 1−1 = 125.652 − 0.168 = 125.484m
H 2 = H1 + ∆H1− 2 = 125.484 − 0.047 = 125.437m
H 3 = H 2 + ∆H 2 − 3 = 125.437 + 0.331 = 125.768m
Verificare:
H RN1 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H RN1 cunoscut din datele
problemei.
H RN 1 = H 3 + ∆H 3− RN 1 = 125.768 − 0.116 = 125.652m
244
8.4 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc cu punct nodal
Se dau: cotele reperilor de pornire pentru fiecare drumuire H RN1 , H RN2 , H RN3
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, N
Etapa de teren
Măsurătorile pe teren se vor desfăşura după regulile de la drumuirea de

nivelment geometric sprijinită la capete. Fiecare drumuire va porni din câte un
reper de cotă cunoscută şi se va opri pe punctul nodal N. Punctul N se va marca
pe teren, urmând să-i determinăm cota după prelucrarea măsurătorilor. Datele
preluate pe teren se vor trece în carnetele de teren, întocmite pentru fiecare
drumuire în parte, după cum urmează:
Carnet de teren drumuirea 1

S1 R N1 CS
C mRN1 C RN1
Cj
1 CS
C m1 C1
Cj
S2 1 CS
C m1 C1⋅
Cj
2 CS
C m2 C2
Cj
S3 2 CS
C m2 C 2⋅
Cj
N CS
C mN CN
Cj
Sume
∑a ∑b
245
S4 R N2 CS
C mRN2 C RN2
Cj
3 CS
C m3 C3
Cj
S5 3 CS
C m3 C 3⋅
Cj
4 CS
C m4 C4
Cj
S6 4 CS
C m4 C 4⋅
Cj
5 CS
C m4 C5
Cj
S7 5 CS
C m5 C 5⋅
Cj
N CS
C mN CN
Cj
Sume
∑a ∑b

S8 R N3 CS
C mRN3 C RN3
Cj
6 CS
C m6 C6
Cj
S9 6 CS
C m6 C 6⋅
Cj
246
7 CS
C m7 C7
Cj
S 10 7 CS
C m7 C 7⋅
Cj
8 CS
C m7 C8
Cj
S 11 8 CS
C m8 C8⋅
Cj
N CS
C mN CN
Cj
Sume
∑a ∑b
Etapa de calcule
■ Calcul diferenţe de nivel provizorii:
Drumuirea 1 Drumuirea 2 Drumuirea 3

∆H `
= cR1 − c1
R1−1 ∆H = c R 2 − c3
`
R 2 −3 ∆H = c R 3 − c6
`
R 3− 6
∆H = c1⋅ − c 2
`
1− 2 ∆H 3`− 4 = c3⋅ − c 4 ∆H 6` −7 = c6⋅ − c7
∆H `
= c 2⋅ − c N
2− N ∆H 4` −5 = c 4⋅ − c5 ∆H 7` −8 = c7⋅ − c8
∆H 5`− N = c5⋅ − c N ∆H 8`− N = c8⋅ − c N
∑ ∆H [ ] = ∑ a − ∑ b ∑ ∆H [ ] = ∑ a − ∑ b ∑ ∆H [ ] = ∑ a − ∑ b
`1 ⋅2 ⋅3
■Calcul cota provizorie punctul N:

H N[1] = H RN 1 + ∑ ∆H ⋅[1]
H N[2 ] = H RN 2 + ∑ ∆H ⋅[2 ]
H N[3] = H RN 3 + ∑ ∆H ⋅[3]
Valorile determinate trebuie să se încadreze în toleranţă
Th = ±20mm ∑ D[km]
■ Calcul cotă ponderată punctul N

p1 H N⋅[1] + p 2 H N⋅[2 ] + p3 H N⋅[3]
HN =
p1 + p 2 + p3
247
Calculul ponderilor:
1 1 1
p1 = p2 = p3 =
∑ D [1] ∑ D [2 ] ∑ D [3]
■ Calculul erorilor şi corecţiilor:
Calculul erorilor
eh = H N[1] − H N
[1]
eh = H N[2 ] − H N
[2 ]
eh = H N[3] − H N
[3]
eh ≤ Th
Th = 3 * σ i ∑ D[km]
Unde σ i este abaterea standard pe un kilometru de dublu nivelment care
depinde de aparatul cu care se lucrează, având valori cuprinse între 3 – 7 mm.
Dacă eroarea se înscrie în toleranţă vom trece la calculul corecţiilor.
Calculul corecţiilor
[1] [1] [2 ] [2 ]
c h = −e h c h = −e h c h[3] = −eh[3]
c h[1] c h[2 ] c h[3]
k h[1] = k h[2 ] = k h[3] =
∑ D [1] ∑ D [2 ] ∑ D [3]
■ Calcul diferenţe de nivel compensate:
⋅ [1] ⋅ [2 ] ⋅ [3]
∆H RN 1−1 = ∆H RN 1−1 + k h D1 ∆H RN 2 − 3 = ∆H RN 2 − 3 + k h D4 ∆H RN 3− 6 = ∆H RN 3 − 6 + k h D8
∆H1− 2 = ∆H1⋅− 2 + kh[1]D2 ∆H 3− 4 = ∆H 3⋅ − 4 + kh[2 ]D5 ∆H 6 − 7 = ∆H 6⋅ − 7 + kh[3]D9

∆H 2 − N = ∆H 2⋅ − N + kh[1]D3 ∆H 4 − 5 = ∆H 4⋅ − 5 + kh[2 ]D6 ∆H 7 −8 = ∆H 7⋅ −8 + kh[3]D10
∆H 5 − N = ∆H 5⋅ − N + kh[2 ]D7 ∆H 8 − N = ∆H 8⋅ − N + kh[3]D11
■ Calculul cotelor punctelor noi:
248
H1 = H RN 1 + ∆H RN 1−1 H 3 = H RN 2 + ∆H RN 2 − 3 H 6 = H RN 3 + ∆H RN 3− 6
H 2 = H 1 + ∆H 1− 2 H 4 = H 3 + ∆H 3− 4 H 7 = H 6 + ∆H 6−7
H 5 = H 4 + ∆H 4−5 H 8 = H 7 + ∆H 7 −8
Verificare
H N = H 2 + ∆H 2− N H N = H 5 + ∆H 5− N H N = H 8 + ∆H 8− N
Exemplu numeric
Se dau: cotele reperilor de pornire pentru fiecare drumuire H RN1 =120,350m,

H RN2 =122,046m, H RN3 =121,071m
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, N
Etapa de teren
Datele preluate pe teren se vor trece în carnetele de teren, întocmite

pentru fiecare drumuire în parte, după cum urmează:

S1 R N1 2160
1859 1,859
1560
1 1030
0729 0,729
0428
S2 1 1200
0949 0,949
0699
2 2396
2144 2,144
1892
S3 2 1772
1521 1,521
1270
N 1413
1163 1,163
0913
Sume
∑ a = 4.329 ∑ b = 4.036
249
D RN1-1 D 1-2 D 2-N
60,0 60,20 50,10 50,4 50,20 50,00
D1 120,20 D2 100,50 D3 100,20

S4 R N2 1435
1318 1,318
1200
3 2005
1892 1,892
1779
S5 3 2372
2120 2,120
1870
4 2857
2608 2,608
2358
S6 4 1790
1541 1,541
1290
5 2840
2589 2,589
2338
S7 5 1910
1658 1,658
1406
N 1196
0944 0,944
0892
Sume
∑ a = 6.637 ∑ b = 8.033

D RN2-3 D 3-4 D 4-5 D 5-N
23,50 22,60 50,20 49,90 50,00 50,20 50,40 30,40
D5 46,10 D6 100,10 D7 100,20 D8 80,80
250

S8 R N3 1302
1002 1,002
0702
6 1886
1586 1,586
1286
S9 6 1,892
1714 1,714
1536
7 2385
2208 2,208
2030
S 10 7 1789
1693 1,693
1598
8 1495
1402 1,402
1309
S 11 8 1833
1550 1,550
1268
N 1474
1194 1,194
0915
Sume
∑ a = 5.959 ∑ b = 6.390

D RN3-6 D 6-7 D 7-8 D 8-N
60,00 60,00 35,60 35,50 19,10 18,60 56,50 55,90
D9 120 D 10 71,10 D 11 37,70 D 12 112,40
Etapa de calcule
■ Calcul diferenţe de nivel provizorii:
251
Drumuirea 1 Drumuirea 2
∆H `
R1−1= cR1 − c1 = 1.130m ∆H `
R 2 −3 = cR 2 − c3 = −0.574m
∆H `
= c1⋅ − c2 = −1.195m
1− 2 ∆H 3` − 4 = c3⋅ − c4 = −0.488m
∆H `
2− N= c2⋅ − cN = 0.358m ∆H 4` − 5 = c4⋅ − c5 = −1.048m
∆H 5` − N = c5⋅ − cN = 0.714m
∑ ∆H [ ] = ∑ a − ∑ b
`1
∑ ∆H [ ] = ∑ a − ∑ b
⋅2
0.293 = 0.293 − 1.396 = −1.396
Drumuirea 3
∆H `
R 3− 6 = cR 3 − c6 = −0.584m
∆H 6` − 7 = c6⋅ − c7 = −0.494m
∆H 7` −8 = c7⋅ − c8 = 0.291m
∆H 8` − N = c8⋅ − cN = 0.356m
∑ ∆H [ ] = ∑ a − ∑ b
⋅3
− 0.431 = −0.431
■Calcul cota provizorie punctul N:

H N[1] = H RN 1 + ∑ ∆H ⋅[1] = 120.35 + 0.293 = 120.643m
H N[2 ] = H RN 2 + ∑ ∆H ⋅[2 ] = 122.046 − 1.396 = 120.650m
H N[3] = H RN 3 + ∑ ∆H ⋅[3] = 121.071 − 0.431 = 120.640m
■ Calcul cotă ponderată punctul N
p1 H N⋅[1] + p 2 H N⋅[2 ] + p3 H N⋅[3]

HN =
p1 + p 2 + p3
Calculul ponderilor:
Drumuirea 1 Drumuirea 2
1 1 1 1
p1 = [1] = = 0.0031 p2 = [2 ] = = 0.0031
∑ D 320.9 ∑ D 327.2
252
Drumuirea 3
1 1
p3 = [3] = = 0.0029
∑ D 341.2
p1H N⋅[1] + p2 H N⋅[2 ] + p3 H N⋅[3] 1.0978643
HN = = = 120.644m
p1 + p2 + p3 0.0091
■ Calculul erorilor şi corecţiilor:
Calculul erorilor
eh = H N[1] − H N
[1]
eh = H N[2 ] − H N
[2 ]
eh = H N[3] − H N
[3]
eh[1] = 120.643 − 120.644 eh[2 ] = 120.650 − 120.644 eh[3] = 120.640 − 120.644

eh[1] = −0.001m eh[2 ] = 0.006m eh[3] = −0.004m
Calculul corecţiilor
ch = −eh[1] = 0.001m
[1]
ch = −eh[2 ] = −0.006m
[2 ]
ch = −eh[3] = 0.004m
[3]
ch[1] ch[2 ] ch[3]

kh[1] = = 0.000003 kh[2 ] = = −0.000015 kh[3] = = 0.000012
∑ D[1] ∑ D [2 ] ∑ D[3]
■ Calcul diferenţe de nivel compensate:
Drumuirea 1
∆H RN 1−1 = ∆H ⋅
RN 1−1 + kh[1]D1 = 1.130 + 0.001 = 1.131m
∆H1− 2 = ∆H1⋅− 2 + kh[1]D2 = −1.195 + 0 = −1.195m
∆H 2 − N = ∆H 2⋅ − N + kh[1]D3 = 0.358 + 0 = 0.358m
Drumuirea 2
∆H RN 2 − 3 = ∆H ⋅
RN 2 − 3 + kh[2 ]D4 = −0.574 − 0.001 = −0.575m
∆H 3− 4 = ∆H 3⋅ − 4 + kh[2 ]D5 = −0.488 − 0.002 = −0.490m
∆H 4 − 5 = ∆H 4⋅ − 5 + kh[2 ]D6 = −1.048 − 0.002 = −1.050m
∆H 5 − N = ∆H 5⋅ − N + kh[2 ]D7 = 0.714 − 0.001 = 0.713m
253
Drumuirea 3
∆H RN 3− 6 = ∆H ⋅
RN 3 − 6 + kh[3]D8 = −0.584 + 0.002 = −0.582m
∆H 6 − 7 = ∆H 6⋅ − 7 + kh[3]D9 = −0.494 + 0.001 = −0.493m
∆H 7 −8 = ∆H 7⋅ −8 + kh[3]D10 = 0.291 + 0 = 0.291m
∆H 8 − N = ∆H 8⋅ − N + kh[3]D11 = 0.356 + 0.001 = 0.357 m
■ Calculul cotelor punctelor noi:
Drumuirea 1
H1 = H RN 1 + ∆H RN 1−1 = 120.35 + 1.131 = 121.481m
H 2 = H1 + ∆H1− 2 = 121.481 − 1.195 = 120.286m
H N = H 2 + ∆H 2 − N = 120.286 + 0.358 = 120.644m
Drumuirea 2
H 3 = H RN 2 + ∆H RN 2 − 3 = 122.046 − 0.575 = 121.471m
H 4 = H 3 + ∆H 3− 4 = 121.471 − 0.490 = 120.981m
H 5 = H 4 + ∆H 4 − 5 = 120.981 − 1.050 = 119.931m
H N = H 5 + ∆H 5 − N = 119.931 + 0.713 = 120.644m
Drumuirea 3
H 6 = H RN 3 + ∆H RN 3− 6 = 121.071 − 0.582 = 120.489m
H 7 = H 6 + ∆H 6 − 7 = 120.489 − 0.493 = 119.996m
H 8 = H 7 + ∆H 7 −8 = 119.996 + 0.291 = 120.287 m
H N = H 8 + ∆H 8 − N = 120.287 + 0.357 = 120.644m
8.5. Drumuire de nivelment trigonometric sprijinită la capete pe puncte de

cotă cunoscută
Se dau: cotele punctelor de sprijin H A şi H B

Se cer: cotele punctelor 1, 2, 3
Se măsoară: distanţele înclinate şi unghiurile verticale (unghiuri de pantă)
254
Figura 8.6 Drumuire de nivelment trigonometric
Etape de calcul
■Calculul distanţelor reduse la orizont:
Di − j = Li − j cos α i − j
■ Calculul diferenţelor de nivel provizorii:
∆H A` 1 = DA1tgα A1
∆H12` = D12tgα12
∆H 23
`
= D23tgα 23
∆H 3` B = D3 Btgα 3 B
■ Calculul erorii, corecţiei, corecţiei unitare:
Condiţia care se pune este ca suma diferenţelor de nivel provizorii să fie egală cu
diferenţa dintre cota reperului de sosire şi cota reperului de plecare.
Condiţie: ∑ ∆H ` = H B − H A
Nerespectarea acestei condiţii conduce la calculul erorii:
eh = ∑ ∆H ` − ( H B − H A )
Eroarea trebuie să fie mai mică sau egală cu toleranţa:
eh ≤ Th
Th = 0,2 Dkm
Dacă eroarea se încadrează în toleranţă se va calcula corecţia totală şi corecţia
unitară:
255
ch = −eh
ch
kh =
∑D
∆H A1 = ∆H A` 1 + kh DA1
∆H12 = ∆H12` + kh D12
∆H 23 = ∆H 23
`
+ kh D23
∆H 3 B = ∆H 3` B + kh D3 B
Verificare: ∑ ∆H = H B − HA
■ Calculul cotelor punctelor de drumuire:
H1 = H A + ∆H A1
H 2 = H1 + ∆H12
H 3 = H 2 + ∆H 23
H B = H 3 + ∆H 3 B
Ultima cotă calculată, cea a punctului B, este o ultimă verificare.

Obligatoriu, cota calculată a punctului B trebuie să fie egală cu cota dată pentru
punctul B.
Exemplu numeric
Se dau: cotele punctelor de sprijin H A şi H B
Se cer: cotele punctelor 1, 2, 3
Se măsoară: distanţele înclinate şi unghiurile verticale (unghiuri de pantă)

H A = 101,47m şi H B = 103,429m
L A1 = 35,68m, L 12 = 29,76m, L 23 = 32,75m, L 3B = 33,51m
α A1 = 5,5674, α 12 = - 3,2685, α 23 = -4,3698, α 3B = 4,6548
Etape de calcul
■Calculul distanţelor reduse la orizont:
256
Di − j = Li − j cos α i − j
DA1 = 35.68 cos 5.5674 = 35.544m
D12 = 29.76 cos 3.2685 = 29.721m
D23 = 32.75 cos 4.3698 = 32.673m
D3 B = 35.51cos 4.6548 = 35.415m
■ Calculul diferenţelor de nivel provizorii:
∆H A` 1 = DA1tgα A1 = 35.544tg 5.5674 = 3.116m

∆H12` = D12tgα12 = 29.721tg (−3.2685) = −1.527 m
∆H 23
`
= D23tgα 23 = 32.673tg (−4.3698) = −2.246m
∆H 3` B = D3 Btgα 3 B = 35.415tg 4.6548 = 2.594m
■ Calculul erorii, corecţiei, corecţiei unitare:
Condiţia care se pune este ca suma diferenţelor de nivel provizorii să fie egală cu
diferenţa dintre cota reperului de sosire şi cota reperului de plecare.
Condiţie: ∑ ∆H ` = H B − H A
Nerespectarea acestei condiţii conduce la calculul erorii:
eh = ∑ ∆H ` − ( H B − H A )
eh = 1.937 − 1.959 = −0.022
Eroarea trebuie să fie mai mică sau egală cu toleranţa:

eh ≤ Th
Th = 0,2 Dkm = 0.073
Dacă eroarea se încadrează în toleranţă se va calcula corecţia totală şi corecţia
unitară:
ch = −eh = 0.022m
ch 0.022
kh = = = 0.00016497
∑ D 133.353
257
∆H A1 = ∆H A` 1 + kh DA1 = 3.116 + 0.006 = 3.122m
∆H12 = ∆H12` + kh D12 = −1.527 + 0.005 = −1.522m
∆H 23 = ∆H 23
`
+ kh D23 = −2.246 + 0.005 = −2.241m
∆H 3 B = ∆H 3` B + kh D3 B = 2.594 + 0.006 = 2.600
∑ ∆H = H − H
B A
Verificare: ∑ ∆Η = 1.959
H B − H A = 1.959
■ Calculul cotelor punctelor de drumuire:
H1 = H A + ∆H A1 = 101.47 + 3.122 = 104.592m

H 2 = H1 + ∆H12 = 104.592 − 1.522 = 103.070m
H 3 = H 2 + ∆H 23 = 103.070 − 2.241 = 100.829m
H B = H 3 + ∆H 3 B = 100.829 + 2.600 = 103.429m
258
9. METODA RADIERII DE NIVELMENT GEOMETRIC
Cotele punctelor de detaliu se vor determina dintr-o singură staţie cu

condiţia ca distanţa de la punctul de staţie la cel mai îndepărtat punct radiat să fie
de maxim 300 m. Cotele tuturor punctelor radiate se vor determina în funcţie de
cota reperului, cotă care trebuie să fie cunoscută.
Figura 9.1 Metoda radierii de nivelment geometric de mijloc
Se dau: Cota reperului H RN

Se cer: Cotele punctelor radiate 1, 2, 3, 4 (H i )
Etapa de teren
Se va instala nivela în punctul de staţie S şi se vor efectua citiri pe miră în

reper (C RN ) şi citiri pe mira instalată în fiecare punct (C 1 , C 2 , C 3 , C 4 ).
Citirile se vor efectua la toate cele trei fire reticulare pentru a avea mereu
controlul citirii de mijloc.
Etapa de calcule
Calculul cotelor punctelor radiate se poate face prin trei metode:

 metoda cotei punctului cunosut;
 metoda cotei de la punct la punct;
 metoda cotei planului de vizare.
259
9.1 Metoda cotei punctului cunoscut
Se bazează pe principiul calculului cotelor punctelor noi raportat la cota punctului

dat:
H1 = H RN+ (CRN − C1 )
H 2 = H RN+ (CRN − C2 )
H 3 = H RN+ (CRN − C3 )
H 4 = H RN+(CRN − C4 )
Figura 9.2 Metoda cotei punctului cunoscut
9.2 Metoda cotei de la punct la punct
Calculul cotei fiecărui punct nou se face în funcţie de cota punctului măsurat
anterior:
H1 = H RN+(CRN − C1 )
H 2 = H 1+(C1 − C2 )
H 3 = H 2+(C2 − C3 )
H 4 = H 3+(C3 − C4 )
260
Figura 9.3 Metoda cotei de la punct la punct
9.3 Metoda cotei planului de vizare
Calculul cotelor punctelor noi se face raportat la cota planului de vizare:

H pv = H RN+CRN
H1 = H pv−C1
H 2 = H pv−C2
H 3 = H pv−C3
H 4 = H pv−C4
Figura 9.4 Metoda cotei planului de vizare
261
Exemplu numeric
Se dau: Cota reperului H RN = 120,526m

Se cer: Cotele punctelor radiate 1, 2, 3, 4 (H i )
Pe teren s-au efectuat măsurători şi s-au obţinut următoarele valori pentru citirile
pe miră:
C RN = 0,687m; C 1 = 1,254m; C 2 = 1,468m; C 3 = 1,163m; C 4 = 1,321m
Metoda cotei punctului cunoscut
Se bazează pe principiul calculului cotelor punctelor noi raportat la cota punctului

dat.
H1 = H RN+(CRN − C1 ) = 120.526 + (0.687 − 1.254) = 119.959m

H 2 = H RN+(CRN − C2 ) = 120.526 + (0.687 − 1.468) = 119.745m
H 3 = H RN+(CRN − C3 ) = 120.526 + (0.687 − 1.163) = 120.050m
H 4 = H RN+(CRN − C4 ) = 120.526 + (0.687 − 1.321) = 119.892m
Metoda cotei de la punct la punct
Calculul cotei fiecărui punct nou se face în funcţie de cota punctului măsurat
anterior.
H1 = H RN+ (CRN − C1 ) = 120.526 + (0.687 − 1.254) = 119.959m

H 2 = H 1+(C1 − C2 ) = 119.959 + (1.254 − 1.468) = 119.745m
H 3 = H 2+(C2 − C3 ) = 119.745 + (1.468 − 1.163) = 120.050m
H 4 = H 3+(C3 − C4 ) = 120.050 + (1.163 − 1.321) = 119.892m
Metoda cotei planului de vizare
Calculul cotelor punctelor noi se face raportat la cota planului de vizare.

H pv = H RN+CRN = 120.526 + 0.687 = 121.213m
H1 = H pv−C1 = 121.213 − 1.254 = 119.959m
H 2 = H pv−C2 = 121.213 − 1.468 = 119.745m
H 3 = H pv−C3 = 121.213 − 1.163 = 120.050m
H 4 = H pv−C4 = 121.213 − 1.321 = 119.892m
262

Imm An I MTC - Sem Ii - 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Imm An I MTC - Sem Ii - 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE ȘI

Prof. Dr. Ing. MANEA Raluca

3.1 Definiţii. Clasificări

Teodolitul este un instrument topografic utilizat la măsurarea pe teren a

Teodolit Salmoriaghi 15’’ - 1954 Teodolit Otto Fennel Sohne Kassel -

• Teodolite moderne (optice) au aproape acelaşi principiu

Teodolit THEO 020 precizie 1c Teodolit THEO 010 precizie 2cc

• Teodolite electronice (ultramoderne) au apărut odată cu deceniul

Clasificarea teodolitelor după precizie.

Principalele părţi componente ale unui teodolit (fig.3.1) sunt următoarele:

Componentele principale ale teodolitului Theo 010 sunt (figura 3.3):

Figura 3.3 Teodolit Theo 010

3.3 Axele teodolitului

• VV -axa principală de rotaţie, verticală în timpul utilizării

3.4 Părţile componente ale teodolitului

Luneta teodolitului este dispozitivul care serveşte la vizarea semnalelor

Figura 3.5 Luneta teodolitului

Figura 3.6 Diverse tipuri de fire reticulare

3.4.2 Cercurile teodolitului

Microscopul optic cu scăriţă – Theo 020

Figura 3.7 Dispozitivul de citire unghiulară – Scăriţa

Teodolitele optico-mecanice de precizie medie folosesc în cea mai mare

Cu alte cuvinte cea mai mică diviziune a scăriţei reprezintă un minut.

3.4.4 Nivelele teodolitului

a) secţiune b) vedere de sus

Elementele caracteristice nivelei torice sunt (figura 3.9):

Figura 3.9 Elementele nivelei torice

s = τ'' = ( a / r )ρ'' = 4'' 105 / r

Sensibilitatea nivelei torice este direct proporţională cu raza de curbură,

Instalarea aparatului în staţie se realizează prin trei operaţii succesive:

Figura 3.11 Instalarea aparatului în staţie

3.5.1 Centrarea. Este procedeul topografic prin care aparatul este

Figura 3.12 Calarea teodolitului

– poziţia I –se aduce nivela torică paralel cu două şuruburi de calare şi se

Figura 3.13 Vizarea semnalelor

Poziţiile lunetei (poziţiile teodolitului sau ale cercului vertical) au fost

Teodolitul electronic – Leica Builder T100

Teodolitul electronic Leica Builder T100 este diferit de teodolitele clasice

Figura 3.16 Teodolit vedere laterală

Componentele principale ale teodolitului electronic se pot urmări în figura 3.17.

Figura 3.17 Părţile componente ale teodolitului electronic

Figura 3.18 Funcţiile tastelor ecranului de afişare

1 – ocular; 2 – şurub de clarificare fire 4 – ocular; 5 - colimatoare

3.6.2 Instalarea aparatului în staţie

Instalarea aparatului în staţie se face trecând prin aceleaşi etape:

Figura 3.20 Cutia bateriilor

Centrarea se face deasupra punctului matematic al punctului de staţie,

Figura 3.22 Centrarea cu fascicul laser

Calarea se va realiza după aceleaşi principii cu ajutorul nivelei sferice şi

Iniţializarea parametrilor de lucru ai aparatului

Înainte de începerea măsurătorilor este necesar să se seteze parametrii

Setarea sensului de măsurare a direcţiilor unghiulare orizontale

În cazul acestui tip de aparat direcţiile unghiulare orizontale pot fi

Pentru realizare se va alege din meniu (tasta 2 – figura 3.18) varianta

Setarea modului de măsurare a unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se pot măsura în trei variante: având zero al cercului

Setarea unităţilor de măsură pentru valorile unghiulare măsurate

Valorile unghiulare se pot măsura în grade sexagesimale sau grade

Figura 3.29 Setarea gradelor centesimale pentru unghiurile măsurate

În funcţie de precizia dorită de operator valorile unghiulare se pot măsura

a) precizie la minut b) precizie 10 secunde

Figura 3.30 Setarea preciziei de măsurare a valorilor unghiulare

Setarea poziţiei de măsurare a valorilor unghiulare