Lucrare de laborator Nr.

4
Tema: Studierea structurii teodolitului.Citirea lecturilor pe cercul orizontal și
vertical.
Scopul lucrării:
● Deprinderea abilităților de utilizare a instrumentelor de măsurare a unghiurilor
orizontale și verticale;
● Studierea structurii teodolitului;
● Efectuarea citirilor la teodolite de tip clasic;
Materiale necesare:
● Tahimetre: 2T30;2T30П;THEO 015;
● Rechizite: creion,stilou;
● Placate cu reprezentarea schemei grafice a unui teodolit și principiul de citire la
microscop;
Se cere:
● Descrieţi schema constructivă şi părţile componente ale teodolitului de tip
clasic 2T30; figura 1
● Determinați valoarea(citirea) în grade,minute de pe vernierul cercului orizontal
(Г) și vernierul cercului vertical (В),figura 1

Figura 1
________1 - luneta teodolitului; 2 - cercul vertical; 3 - axa de

rotație a lunetei; 4 - furcile lunetei; 5 - cercul alidad; 6 -

cercul gradat orizontal (limbul); 7 - axul teodolitului; 8 -

coloana tubular a axului teodolitului; 9 - ambaza

teodolitului; 10 - suruburi de calare; 11 - placa de

tensiune a ambazei; 12 - placa ambazei; 13 - surub de

prindere (surub pompă); 14 - dispozitiv de prindere a

firului cu plumb; 15 - nivela torică a cercului orizontal;

16 - nivela sferică a cercului orizontal; 17 - dispozitiv de

citire a cercului orizontal; 18 - surub de blocare a

cercului alidad; 19 - surub de blocare a limbului; 20 -

surub de blocare a miscării lunetei; 21 - ambaza

trepiedului; VV - axa principală a teodolitului (verticala);

OO - axa secundară a lunetei;La vizarea unui

obiect indepărtat, teodolitul are posibilitate de miscare în

jurul axei principale de rotație, V-V si posibilitate de

miscare a lunetei si cercului vertical într-un plan vertical în jurul axei orizontale secundare O-O.

● În baza figurii 2;3 și 4,descrieți operațiile de instalare în stație a teodolitului?

__________2.3.2 Părți componente ale teodolitului:

Luneta topografică

Lunetele instrumentelor topografice sunt constituite ca un dispozitiv optic ce serveste la

vizarea, la distanță, a obiectelor numite si semnale topografice, a căror imagine obtinută prin
lunetă este clarîă si marită, imposibil de obtinut cu ochiul liber. In afară de aceasta, luneta poate
servi si la determinarea distantelor (masurare) pe cale optică, procedeul numindu-se determinarea
stadimetrică a distanțelor.

Luneta cu focusare exterioară (figura 1.2) se compune din:

 1- tub obiectiv; 2 - tub ocular; 3 - obiectiv; 4 - ocular; 5 - reticul; 6 - lentila de focusare; 7
- surub de focusare; 8 - surub cremalieră; 9 - suruburi de rectificare a firelor reticulare; 10 -
locul de formare al imaginii; O1 - centrul optic al obiectivului; O2 - centrul optic al
ocularului; r - centrul reticulului; xx - axa geometrică a lunetei; O1O2 - axa optică a lunetei;
Pentru a nu se pierde timp cu căutarea obiectului ce se doreste a se viza, pe luneta se
amplaseaza un dispozitiv, tip cui - catare sau mai nou un colimator, care odata suprapus peste
obiectul vizat asigura existenta in campul vizual al lunetei a obiectului vizat.

Reticulul lunetei este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt gravate foarte fin trăsături
numite fire reticulare. În cazul în care se constată descentrarea centrului firelor reticulare de la axa
geometrică a lunetei, aceasta este prevazută cu șuruburi de rectificare în plan orizontal, respectiv
vertical, care prin ațtionare permit readucerea centrului pe axa geometrică. La lunetele moderne
reticulul este fix și se află în planul focal anterior al ocularului

Figura 2 Figura 3

Nivelele teodolitului

Sunt dispozitivele care servesc la orizontalizarea sau verticalizarea unor drepte, precum si
la masurarea unor unghiuri mici de panta. Se disting urmatoarele tipuri de nivele:

sferica, (figura1.3) formata dintr-o fiola de forma cilindrica, avand la partea

superioara forma unei calote sferice. Interiorul este umplut cu eter sau alcool, lasandu-se un mic
spatiu ce formeaza o bula de vapori saturati de lichid. Partea centrala a calotei reprezinta punctul
central al nivelei prin care trece axa verticala Vs -Vs a acesteia. Pe calota fiolei se graveaza cercuri
concentrice cu diametrul marit cu 2 mm. Intregul ansamblu se fixeaza intr-o montura protectoare din
material plastic dur sau metal.

torica, (figura 1.4.) formata dintr-o fiola in forma de cilindru curbat dupa un arc de cerc,
umpluta cu aceleasi lichide ca si nivela sferica. La partea superioara a fiolei se graveaza trasaturi
simetrice fata de mijlocul ei, la interval de 2 mm una de cealalta. Atunci cand centrul bulei coincide
cu centrul fiolei, tangenta la centrul fiolei devine orizontala. Tangenta poarta denumirea de directrice
a nivelei.

2.3.3 Instalarea aparatului în staţie se realizează prin trei operaţii succesive:

– centrare
– calare
punere la punct a lunetei

Centrarea este procedeul topografic prin care aparatul este instalat

deasupra punctului matematic al staţiei. Acest lucru se poate realiza cu firul cu plumb, cu
dispozitivul optic de centrare sau cu fasciculul laser. Primul procedeu nu este recomandat deoarece
nu oferă o precizie prea bună (cca 2-3 cm) şi totodată este anevoios de realizat datorită condiţiilor de
lucru (balans al firului cu plumb la intensificări ale vântului).Centrarea cu sistemul optic se
realizează în două etape:

– în prima etapă se instalează trepiedul aproximativ deasupra punctului de staţie, astfel încât să fie
cât mai orizontal şi la o înălţime convenabilă (de regulă trepiedul trebuie să fie la nivelul pieptului
operatorului).
– în a doua etapă se prinde aparatul pe măsuţa trepiedului şi se fixează unul din picioarele
trepiedului. Se priveşte prin sistemul optic de centrare şi se manevrează celelalte două picioare ale
trepiedului până când punctul marcat în centrul sistemului optic de centrare corespunde cu punctul
matematic al staţiei.
Calarea este procedeul topografic de orizontalizare a aparatului.
Calarea se execută în două etape:
– calarea aproximativă – cu ajutorul nivelei sferice;
– calarea fină – din cele trei şuruburi de calare şi nivela torică.
Se priveşte prin sistemul optic de centrare şi se manevrează celelalte două picioare ale trepiedului
până când punctul marcat în centrul sistemului optic de centrare corespunde cu punctul matematic al
staţiei.
Calarea aproximativă se face prin orizontalizarea nivelei sferice din picioarele trepiedului astfel:
– se aduce nivela sferică pe direcţia unuia din picioarele trepiedului şi se manevrează aceasta
(culisând pe verticală) până se aduce nivela sferică în cerculeţul reper sau se trimite aceasta pe
direcţia altui picior al trepiedului. Dacă nivela intră în reper calarea aproximativă s-a terminat, dacă
nu se roteşte aparatul până când nivela ajunge pe direcţia piciorului pe care a „fugit” la etapa
anterioară şi se acţionează din acel picior. Se repetă aceste manevre până când se calează nivela
sferică.
Calarea fină se face din cele trei şuruburi de calare cu ajutorul nivelei torice în două poziţii
succesive.
Se priveşte prin sistemul optic de centrare şi se manevrează celelalte două picioare ale trepiedului
până când punctul marcat în centrul sistemului optic de centrare corespunde cu punctul matematic al
staţiei.

Punerea la punct a lunetei se

executa in doua faze si anume:

a).punerea la punct a imaginii firelor reticulare se realizeaza prin indreptarea lunetei spre o
suprafata de culoare deschisa, iar prin rotirea ocularului se tinde la obtinerea unei imagini clare a
firelor. Operatiunea se executa la inceputul unei zile de masuratori si ramane valabila atat timp cat
nu se schimba operatorul la aparat.
 b).punerea la punct a imaginii obiectului vizat urmareste sa realizeze o claritate maxima a
imaginii prin actionarea surubului de focusare. Acest lucru se realizeaza cand planul imagine se
suprapune cu cel al firelor reticulare. Operatiunea se numeste focusare si se executa la fiecare vizare
cu luneta, deoarece depinde de distanta de la obiect la aparat..

Punctarea obiectelor vizate este operatiunea prin care se aduce centrul firelor reticulare pe
punctul matematic al obiectului vizat. Operatiunea se realizeaza in etape succesive:

- se deplaseaza firul reticular vertical pana ce se ajunge pe punctul vizat, prin actionarea surubului
de fina miscare in plan orizontal. Poziţiile lunetei (poziţiile teodolitului sau ale cercului
vertical) au fost alese prin convenţie după cum urmează:
-poziţia I, în care cercul vertical se află la stânga lunetei (respectiv la stânga operatorului care
vizează prin lunetă); pentru a diminua o eroare de construcţie, prin convenţie s-a stabilit ca în poziţia
I sensul de rotaţie în plan orizontal al alidadei şi al lunetei să fie sensul acelor de ceasornic.
-poziţia a II-a în care cercul vertical este situat în dreapta lunetei; în acest caz s-a convenit ca sensul
de rotaţie în plan orizontal al alidadei şi al lunetei să fie în sensul trigonometric.

Figura 4

2.3.4 Clasificarea teodolitelor se poate face după mai multe criterii:

-după modul de evoluţie în timp;
-după gradul de precizie oferit la determinarea direcţiilor unghiulare;
Clasificarea teodolitelor după modul de evoluţie în timp:
·Teodolite clasice, care au fost construite la începutul secolului al XVIII-lea. Erau instrumente
voluminoase şi grele,cu lunete lungi şi diametre ale limburilor destul de mari pentru a asigura
precizia necesară. Pe teren era necesar să fie rectificate des.
·Teodolite moderne (optice) au aproape acelaşi principiu constructiv, dar conţin sisteme optice
interioare care permit realizarea citirilor la cele două cercuri prin intermediul unui microscop de
lectură al cărui ocular se află alături de ocularul lunetei. Datorită acestui sistem de construcţie
teodolitele moderne se mai numesc şi teodolite optice. Teodolitele moderne au apărut la începutul
anilor 1920 şi sunt perfecţionate în continuu până astăzi. Deosebirea de teodolitele clasice constă în
faptul că sunt superioare acestora şi că sunt realizate compact, iar părţile lor componente (limburile
de cristal, prismele de lectură etc.) sunt acoperite de o carcasă de protecţie.
Teodolite electronice (ultramoderne) au apărut odată cu deceniul 7 al secolului trecut şi s-au
perfecţionat rapid. Ele conţin un microprocesor care serveşte la afişarea pe un display asemănător cu
cel întâlnit la microcalculatoare,precum şi a unei serii de elemente calculate automat (lungimea
înclinată, diferenţa de nivel, distanţa orizontală, orientarea, coordonatele, etc.)
Telemetrul electro-optic completat cu funcţiunile unui teodolit a condus la staţia totală electronică,
dotată cu afişaj digital automat al valorilor măsurate, cu posibilitatea de înregistrare automată în
memorii externe. Realizarea carnetului electronic de teren permite cuplarea la PC şi la plotter.
Clasificarea teodolitelor după precizie.
Luând drept criteriu de clasificare cea mai mică diviziune a dispozitivului de citire a unghiurilor,
teodolitele (doar cele moderne şi electronice) sunt:
·De precizie mică (de şantier);
·De precizie medie (de şantier);
·De precizie (geodezice);
·De înaltă precizie (astronomice);
Clasificarea teodolitelor după firma producătoare.

În ultimii ani, firme europene de mare tradiţie şi-au reconsiderat activitatea de producţie (Carl Zeiss
Jena şi Zeiss –din Zeiss). Firmele elveţiene Kern şi Wild au fuzionat formând concernul
Leica. Pe de altă parte firmele japoneze Sokkisha, Topcon şi Nikon s-au impus pe piaţă
oferind instrumente deosebit de performante.

Concluzii:

În urma studierii atente a teodolitului și a procesului de citire a lecturilor pe

cercul orizontal și vertical, am ajuns la concluzia că acest instrument este esențial
în topografie și în lucrările de teren. Teodolitul este o unealtă complexă, cu
componente bine definite, cum ar fi un cerc orizontal și un cerc vertical, care
permit măsurători precise de unghiuri orizontale și verticale. Citirea acestor
cercuri necesită precizie și atenție, deoarece rezultatele influențează calitatea
datelor colectate. Prin practică și familiarizare cu funcționalitățile teodolitului,
putem deveni mai competenți în utilizarea sa pentru diverse aplicații topografice
și geodezice.