Tachimetrul - teodolit "Zeiss Theo 020 A"

Tachimetrul este un aparat modern, utilizat inca astazi in masurarile

topografice. Face parte din grupa teodolitelor repetitoare, teodolite la care
cercul orizontal si cercul alidad au miscari de rotatii independente, ceea ce
permite aducerea gradatiei zero a limbului pe diferite directii in punctul de
statie. Sub aspect constructiv este asemanator cu aparatele de tip clasic, de
care se deosebeste, in principal, prin dispozitivul de inregistrare a unghiurilor
(microscop cu scarita, cu citire centralizata), precum si printr-o serie de
imbunatatiri aduse mecanismelor de miscare, care au fost simplificate. Parte
din principiile constructive ale acestor aparate, stau la baza realizarii
tachimetrelor ultramoderne (statii totale), care astazi au o tot mai mare
pondere in cadrul echipamentelor utilizate in masuratorile topografice.

Aparatul se compune din trei parti mari: aparatul propriu-

zis, suportul (trepiedul) si accesoriile.

Aparatul propriu-zis (fig. 1) este alcatuit din mai multe piese

grupate pe urmatoarele complexe: B (ambaza), L (limb), A (alidad) si E
(eclimetru).

Complexul B (ambaza) este situat in partea inferioara a

tachimetrului, avand rolul de a sustine intregul aparat si de a face legatura
acestuia cu trepiedul. Se prezinta sub forma unei piese prismatice,
triunghiular - echilaterala (1), care la fiecare varf are un surub de calare
(2), pentru orizontalizarea aparatului. La partea inferioara a ambazei se
gasesc doua placi metalice: una rigida, situata in partea de jos,
numita placa de baza (3), si una elastica, situata deasupra celeilalte,
numita placa de tensiune (4) a ambazei.

Ambele placi au cate o degajare la mijloc cu un ghivent in care se

infileteaza surubul de fixare (5) a apartului de trepied; acest surub are in
partea inferioara un carlig (6) de care se prinde firul cu plumb. La partea
superioara a ambazei se afla o montura tubulara in care intra axul principal
(vertical) al aparatului, ax care se fixeaza de ambaza cu ajutorul
unui surub (7) aflat pe una din fetele laterale ale piesei prismatice.
 Complexul L (limb) se compune din axul vertical al aparatului, de
care in interior este fixat cercul orizontal alcatuit din cristal de sticla. La
partea superioara cercul orizontal este divizat in grade. Gradatiile de pe cerc
sunt realizate in sistem centezimal (cercul este impartit in 400 g, 1g = 100c,
1c = 100cc, unde g = grad, c = minut, cc = secunda). Sensul de gradatie al
cercului este sensul acelor de ceasornic. Diviziunile cercului gradat sunt
executate la un interval corespunzator unui grad centesimal.

Complexul A (alidad) este reprezentat de carcasa care acopera

cercul orizontal si care sustine partea superioara (suprastructura)
aparatului. Se compune din mai multe piese si anume:
piesa prismatica

surub de calare

placa de baza

placa de tensiune

surub de fixare

carlig

surub de fixare ax vertical

parghia inferioara

parghia superioara

surub de miscare fina in plan

orizontal

surub de miscare fina in plan

vertical

nivela sferica

nivela torica

clema

dispozitiv de centrare optica

umerii lunetei

oglinda

obturatorul imaginii cercului

vertical

punctul care marcheaza axa

secundara a aparatului

cercul vertical

obiectivul lunetei

ocularul lunetei

moleta ocularului

manson de focusare
 Tachimetrul - teodolit "Zeiss Theo 020 A"

doua parghii laterale pentru blocarea si deblocarea miscarii

macrometrice a aparatului; parghia inferioara (8) serveste pentru miscarile
in plan orizontal (miscarea generala sau neinregistratoare si miscarea
inregistratoare sau alidadica), iar cea superioara (9), pentru miscarea
lunetei in plan vertical;

doua suruburi micrometrice, coaxiale, pentru miscarile fine ale

aparatului: unul exterior, de diametru mai mic (10), pentru miscarile in plan
orizontal, iar celalalt, interior, mai mare (11), pentru miscarea lunetei in
plan vertical. Cele doua suruburi micrometrice functioneaza numai cand
miscarea macrometrica in planul respectiv (orizontal sau vertical), este
blocata, prin intermediul celor doua parghii mai sus amintite;

doua nivele (libele) de calare: una cilindrica (torica) si una sferica,

ambele montate intr-o carcasa metalica fixata de carcasa alidadica, prin
suruburi speciale de rectificare.

Nivelele sint dispozitive care servesc la verticalizarea si orizontalizarea

de drepte sau planuri, cit si la masurarea unghiurilor mici de panta.

Nivela sferica. (12) Nivela sferica (fig.2) este formata dintr-o fiola
de sticla 1, de forma cilindrica, avind partea superioara in forma de
calota sferica cu raza de curbura de 0,5 la 2 m. Fiola este umpluta cu eter
sau alcool si inchisa ermetic. Ea este montata in cutia
metalica 2, prinsa de suportul 3 al nivelei. Partea cea mai de sus a calotei
sferice reprezinta punctul central M al nivelei, prin care trece axa
nivelei VSVS si planul director PNPN. Planul PNPN este tangent in punctul M de
pe fiola si perpendicular pe VSVS. Pe partea superioara a fiolei se afla gradatiile
fiolei, trasate printr-un cerculet 6 sau mai multe cerculete de reper la
intervale de 2 mm, cu centrul in M. In partea superioara, din vaporii
saturati ai lichidului ia nastere o bula gazoasa numita impropriu "bula de
aer'. Diametrul bulei de aer trebuie sa fie cu 1 pina la 2 mm mai mic decit cel
al cerculetului de reper. Bula de aer ocupa intotdeauna partea cea mai de sus
a fiolei. Nivela are pozitie normala atunci cind bula de aer se afla in
cerculetul de reper. Atunci axa.VsV s este verticala si planul director este
orizontal. Pentru rectificare, nivela sferica are trei suruburi de
prindere si reglaj 5

Fig.2 Nivela sferica

Refctificarea nivelei sferice, O nivela sferica este rectificata

atunci cind P NP N || ss (planul cercului alidad). Rectificarea se face astfel:

se fixeaza limbul si se roteste cercul alidad al teodolitului, pina ce

nivela sferica se afla in dreptul unui surub de calaj;

se actioneaza din suruburile de calaj, pina cind bula de aer se

afla in cerculetul de reper (fig. 2 a):

se roteste cercul alidad cu 200 g in jurul axei sale VV si se fixeaza in

acesta pozitie (fig.2 b); daca bula de aer "fuge dintre repere' (nu
se mai afla in cerculetul de reper), atunci nivela trebuie rectificata,
fiindca P N P N nu este paralel cu suportul (cercul alidad);

se anuleaza 1/2 din deplasarea- d - a bulei, din cele 3 suruburi de

rectificare ale nivelei si se obtine PNPN ss;
 se anuleaza restul d/2 din suruburile de calaj, orizontalizind
planul director PNPN;

se repeta operatia pina cind d ≈ 0.

Fig. 3 Rectificarea nivelei sferice

In cazul cind pe instrument se afla si o nivela torica, se face intii
rectificarea acesteia si apoi se caleaza instrumentul. Daca bula de aer a
nivelei sferice are o deplasare d, ea se anuleaza (se rectifica) in intregime
din cele 3 suruburi de rectificare.

Nivela serveste la calarea preliminara, aproximativa, a

aparatului. Aceasta calare este foarte rapida, deoarece bula de aer a nivelei
sferice poate fi adusa in cerculetul de reper fara a schimba pozitia ei fata de
suruburile de calare.

Nivela torica (13). Foloseste la calarea exacta a teodolitului. Este

formata dintr-o fiola de sticla 2 (fig.4) in forma de tor (cilindru curbat dupa
un arc de cerc). Fiola este inchisa ermetic si umpluta incomplet cu eter sau
alcool, lichid care ingheata la o temperatura foarte scazuta. Ea se fixeaza
intr-o montura metalica protectoare 7 si se izoleaza pe cit posibil contra
variatiilor de temperatura. In partea cea mai de sus a fiolei se string vaporii
saturati ai lichidului, formind bula de aer 9. Pe fiola sint trasate diviziuni
din 2 in 2 mm, denumite gradatiile nivelei. Ele sint simetrice in raport cu
mijlocul M al fiolei. Diviziunile mai lungi 7 se numesc repere. Atunci cind mij-
locul M' al bulei de aer coincide cu M, mijlocul fiolei, bula de aer este
intre reper, iar tangenta in M la suprafata nivelei devine orizontala.
Aceasta tangenta se numeste directricea nivelei si se noteaza NN.

Elementele caracteristice ale nivelei torice (fig. 5) sint:

 mijlocul bulei de aer M;

- directricea nivelei NN, care este tangenta dusa in punctul M (mijlocul

fiolei). Atunci cind directricea este orizontala, punctul M' coincide cu
punctul M;

-deplasarea bulei de aer d = MMJ;

-unghiul de inclinare a a directricei, corespunzatoare inclinarii fiolei;

-raza de curbura r a fiolei;

Fig. 4 Nivela torica:

a - sectiune; b - vedere de sus; - montura metalica; 2 - fiola

de sticla;

- fereastra; 4 - surub do rectificare; 5--suport (alidada); - articulatie;

7 - reperii nivelei; 8- gradatiile nivelei (la 2 mm);9- bula de aer

a nivelei; NN- directricea nivelei.

-centrul de curbura C al fiolei;

-marimea unei diviziuni de fiola, notata cu a.

 Fig. 5 Elementele nivelei torice.

- Se numeste sensibilitatea nivelei unghiul de inclinare t al

fiolei, inclinare corespunzatoare unei
deplasari a bulei de aer egala cu o gradatie a =
2 mm (fig. 6). Cu cit unghiul de inclinare este
mai mic, cu atit sensibilitatea
nivelei este mai mare. Acest lucru se obtine la
nivelele care au o raza de curbura mare.

Fig. 6

Sensibilitatea nivelei se exprima in mod curent prin numarul de secunde

sexagesimale ale unghiului la centru corespunzator unei diviziuni a
nivelei:

Nivelele torice ale instrumentelor

topografice-geodezice au sensibilitati de 10'-
120'/2 mm si raza de curbura de 41,2-3,8
mm. Cu cit valoarea unghiului t este mai
mica si raza de curbura r este mai mare, cu
atit sensibilitatea este mai mare,deoarece
unghiul t corespunde la acelasi arc de cerc a
= 2 mm. Nivelele de pe cercul alidad au
sensibilitatea cuprinsa intre 20 si 40 / 2 mm.
 Sensibilitatea unei nivele arata precizia de orizontalizare cu ea.
Astfel nivelele cu sensibilitate mica sint nivele imprecise, cu raza de curbura
mica, si, invers, nivelele cu sensibilitate mare sint nivele precise.
Rectificarea nivelei torice O nivela torica este rectificata cind directricea
ei NN este paralela cu linia suportului pe care se afla (NN ss), chiar daca
suportul nu este orizontal. Atunci cind planul suportului este orizontal o
nivela rectificata are bula de aer intre repere.

Rectificarea unei nivele torice asezate pe cercul orizontal al

teodolitului (fig. 7) se face astfel:

Se orizontalizeaza aproximativ cercul orizontal al teodolitului;

Se roteste teodolitul in jurul axei sale de rotatie VV, pina ce

nivela ajunge in pozitie paralela cu linia ce uneste doua suruburi de calare
S1 si S2.

Se aduce bula nivelei intre repere, rotind in sens invers din

suruburilede calare S 1 si S 2 (fig. 7 a), Directricea NN a devenit orizontala
si face unghiul p cu planul suportului ss (planul cercului orizontal).

Se roteste teodolitul cu 200 g in jurul axei principale de rotatie VV si

se obtine pozitia nivelei "cap la cap' (fig. 7 b); in aceasta
pozitie directricea nivelei este inclinata tot cu unghiul fata de supotul ss
si cuunghiul 2 fata de orizontala hh. Bula de aer s-a deplasat in partea
cea mai de sus a fiolei.
Deplasarea d = MM', corespunde inclinarii directricei NN fata
de orizontala hh ;
 Fig. 7 rectificarea nivelei torice

Se anuleaza 1/2 din deplasarea d a bulei de aer, cu surubul de recti-

ficare Sr a nivelei. Acum directricea NN este paralela cu linia suportului
ss. Deci conditia NN ||ss fiind indeplinita si nivela este teoretic
rectificata, iar NN VV (fig.7 c)

Functia nivelei este aceea de a orizontaliza suportul, care la teodolit

este planul cercului alidad. Anulind si restul deplasarii d/2 prin rotirea
in sens contrar a suruburilor de calare S 1 si S2 se orizontalizeaza
suportul ss (fig. 7 d). Prin aceasta operatie se aduce bula nivelei intre
repere si punctul M' coincide cu puntul M de pe fiola.
Prin aceste operatii s-au obtinut doua rezultate: rectificarea nivelei
si orizontalizarea suportului (cercul alidad). Practic operatia se repeta
de citeva ori pina cind deplasarea bulei de aer, cind se duce nivela in
pozitia "cap la cap', este nula (d≈0).
 o clema (14) (clapa) pentru realizarea a doua miscari orizontale:
miscarea generala (neinregistratoare) si miscarea alidadica
(inregistratoare). Clapa este fixata lateral pe carcasa cercului orizontal, prin
apasarea ei facandu-se posibila trecerea de la miscarea inregistratoare la
cea generala si invers. Atunci cand clema este apasata in jos, cercul
orizontal (limbul) se fixeaza de carcasa alidadei, acestea miscandu-se
solidar, avand loc asa-zisa miscare generala, in timpul careia aparatul nu
inregistreaza (adica la rotirea aparatului, in dispozitivul de citire ramane
aceeasi valoare existenta in momentul declansarii miscarii generale). La
revenirea clemei in pozitia de sus - pozitia obisnuita in timpul masurarii
unghiurilor -, se deblocheaza cercul orizontal care ramane fix, iar alidada se
roteste independent de aceasta, situatie in care aparatul inregistreaza,
putandu-se citi unghiurile pe diferite directii;

dispozitivul de centrare optica (15), montat lateral pe carcasa

alidadei, permite centrarea exacta a aparatului. Este format dintr-un ocular
in a carui camp de vizare se afla un reper format din doua cercuri mici,
concentrice, care permite- prin intermediul unei prisme triunghiulare situate
sub cercul orizontal, pe linia axului principal -, vizarea punctului de statie. La
folosirea dispozitivului se inlatura firul cu plumb de sub aparat si se vizeaza
punctul matematic al punctului de statie.

doi suporti (16) (umerii lunetei) sprijiniti pe carcasa alidadei, cu

care se rotesc in mod solidar. Pe suporti este montat axul secundar al
aparatului, care sustine luneta si eclimetrul;

dispozitivul de iluminare a cercurilor gradate (luminatorul) situat

pe unul din umerii lunetei, prin care, cu ajutorul unei oglinzi (17) care
poate fi rotita dupa sursa de lumina, se introduce in aparat un fascicul de
lumina. Fasciculul trece printr-un sistem de lentile si prisme triunghiulare
ajungand la cele doua cercuri ale aparatului (orizontal si vertical), de la care
culege imaginile gradatiilor, care sunt - la randul lor - aduse simultan in
campul dispozitivului de citire (microscop cu scarita);
 obturatorul imaginii cercului vertical (18), folosit in cazul in care
nu se citesc unghiurile verticale. Este situat pe unul din umerii lunetei,
deasupra celor cele doua parghii ale miscarii macrometrice.

Complexul E (eclimetru) este format din cercul vertical, dispozitivul de

vizare (luneta) si dispozitivul de citire a unghiurilor orizontale si verticale,
toate fiind fixate pe axul orizontal (secundar) al aparatului. Axul orizontal,
fata de care se masoara inaltimea aparatului, este marcat pe unul din umerii
lunetei printr-un punct rosu (19).

Cercul vertical (eclimetrul)

(20) serveste la inregistrarea
unghiurilor verticale, rotindu-se in plan
vertical solidar cu luneta. Este
confectionat din acelasi material si
divizat in acelasi sistem ca si cercul
orizontal.

Reperul O al eclimetrului se afla

pe directia verticalei, iar diviziunile
100g - 300g pe linia orizontalei, fapt
pentru care se inregistreaza

Fig. 8 unghiurile zenitale, masurate, deci, fata de

verticala locului (fig. 8). De aceea, pentru aflarea unghiului vertical de panta
(masurat fata de orizontala), se scade citirea zenitala din 100 g, conform
relatiei:

ig = 100g - Cz, in care:

 - i este unghiul de panta;

- Cz - citirea zenitala facuta la eclimetru.

Semnul unghiului rezultat din calcul ne indica felul pantei terenului:

urcatoare (+) sau coboratoare (-).

Luneta este un dispozitiv optic care serveste in principal pentru

vizarea de la distanta a obiectelor (semnalelor) pe care le vedem clar si
marite, ceea ce nu putem face cu ochiul liber. Luneta mai serveste la
masurarea distantelor pe cale stadimetrica. Este o luneta moderna analatica,
formata din doua tuburi: obiectiv si ocular.

Obiectivul (21) este alcatuit dintr-un sistem de lentile, situate in

partea dinainte a lunetei, avand rolul de a forma imaginea obiectului vizat.

Ocularul (22) este format dintr-un complex de lentile ce au rolul de a

mari imaginea formata de obiectiv. Sistemul de lentile al ocularului poate fi
reglat in functie de acuitatea vizuala (dioptriile) a operatorului, cu ajutorul
unui dispozitiv numit moleta ocularului (23), cu ajutorul caruia se obtine
claritatea firelor reticulare.

Intre obiectiv si ocular se afla reticulul lunetei (fig. 9), alcatuit dintr-
o montura metalica circulara, in care este incadrata o placa de sticla, numita
placa reticul. Pe aceasta placa sunt firele reticulare (unul vertical), pentru
masurarea unghiurilor orizontale si unul orizontal - numit fir nivelor -,
pentru masurarea unghiurilor verticale, iar de o parte si de alta a acestora
sunt gravate, la egala distanta de centrul reticulului, firele stadimetrice,
care servesc la determinarea distantei pe cale indirecta.

Montura metalica este fixata de tubul obiectiv prin patru suruburi de

rectificare, diametral opuse, care-i permit deplasarea in sens transversal fata
de axa optica a lentilei.
Fig. 9

Cand planul imaginii formate de obiectiv si planul firelor reticulare nu coincid

apare fenomenul de paralaxa optica, imaginea semnalului fiind neclara;
pentru obtinerea claritatii imaginii in luneta se actioneaza asupra lentilei de
focusare ( montata in tubul obictiv ), prin intermediul mansonului de
focusare (24) - montat in partea anterioara a lunetei -, pana cand cele
doua planuri coincid, disparand astfel paralaxa optica. Aceasta operatie se
face pentru fiecare viza. Puterea de marire a lunetei ( grosimentul ) este de
25 x, iar imaginea este neinversata.

Pentru vizarea rapida, aproximativa a semnalului, deasupra si

dedesubtul lunetei se afla cate un dispozitiv numit colimator (25) , in a
carui lentila apare un reper reprezentat printr-o cruce alba.

Dispozitivul de citire a unghiurilor este un microscop cu scarita

(26), cu citire centralizata, montat linga luneta, la nivelul ocularului
acesteia, permitand citirea simultana la cele doua cercuri, pe ecrane
separate. Microscopul are in interior o lamela de sticla pe care este gravata o
scala (scarita) cu 100 de diviziuni, fiind numerotata de la 0 la 10, marimea
scaritei corespunzand cu marimea aparenta a unei diviziuni a cercului gradat
(1g); sensul de gradare al scaritei este invers fata de sensul de gradare al
celor doua cercuri ale aparatului.
 In campul microscopului apar citirile la ambele cercuri (fig. 10), jos la
cercul orizontal Hz, pe fond albastru, iar sus, la cel vertical V, pe fond
galben.

Fig. 10

Precizia aparatului se obtine impartind valoarea unghiulara a celei mai

mici diviziuni de pe cercul gradat (a) la numarul diviziunilor de pe scarita
(n):

Pr = a/n = 1g/100 = 100c/100 = 1c, cu posibilitate de estimare de 10cc.

Citirea la microscop se face prin inregistrarea pe cerc a gradelor

(diviziunea de pe cerc care intersecteaza scarita), apoi se citeste pe scarita,
in sens invers gradelor (in sensul diviziunilor de pe scarita), numarul de
diviziuni (minute) de la 0 pana la intersectia scaritei cu diviziunea de pe cerc
inregistrata anterior.

Suportul aparatului (trepiedul)

 Este format din trei picioare de lemn, telescopice - pentru reglarea
inaltimii aparatului in functie de inaltimea operatorului -, prevazute la partea
inferioara cu cate o armatura metalica constand dintr-un sabot cu varf, iar
spre exterior cu un calcai, pentru fixarea in pamant. La partea superioara se
afla o placa metalica numita platforma (masa sau capul) trepiedului pe care
se instaleaza aparatul. Fixarea aparatului de trepied se face cu ajutorul unui
surub special, prins sub platforma. Surubul de fixare a aparatului poate fi
deplasat lateral, printr-o miscare de translatie, in vederea centrarii
aparatului.

Accesoriile teodolitului sunt: o busola circulara, declinatorul, firul cu

plumb, un parasolar, cutia aparatului, precum si unele scule mici pentru
rectificarea si intretinerea aparatului.

Firul cu plumb se compune din trei parti: sfoara de suspensie, capul

cu surub si greutatea cu varful in forma de con. Firul cu plumb se prinde de
surubul de strangere si se misca trepiedul sau aparatul pe capul trepiedului
pana cand firul cu plumb ajunge pe verticala punctului de statie. Folosirea lui
este ingreunata de vant. Centrarea aparatului cu firul cu plumb obisnuit se
face cu o precizie de 3-5 mm.

Busola serveste la orientarea aparatului, fixandu-se provizoriu pe un

stift aflat pe capatul unuia din umerii lunetei. La montarea corecta a busolei,
linia 0g - 200g a acesteia va fi situata intr-un plan vertical paralel cu axa de
vizare a lunetei. Este formata dintr-un cerc metalic magnetizat, gradat in
sistem centesimal, care se roteste in jurul axului, indicand directia nord, fata
de un reper fix aflat pe cadrul marginal al busolei. Pentru ca busola sa indice
nordul magnetic este necesar ca gradatia 0 de pe cercul acesteia sa fie
adusa in prelungirea reperului nord.

Declinatorul serveste, ca si busola, la orientarea aparatului,

montandu-se in acelasi loc. Este, de fapt, o busola care foloseste numai
sectoare de cerc cu numar mic de gradatii, in jurul liniei 0 g - 200g, fiind
format dintr-un tub in care oscileaza un ac magnetic care se poate bloca cu
un surub. Cand extremitatile acului magnetic, privite prin ocularul tubului, se
vad in prelungire cu zero de pe declinator, acesta este pe directia nordului
magnetic.

OPERATII PRELIMINARE MASURARII UNGHIURILOR

Asezarea in statie a teodolitului

Teodolitul este asezat in statie, gata pentru masuratori, atunci

cind axa principala de rotatie VV a teodolitului este verticala si trece prin
punctul matematic de statie, marcat la sol (fig. 1). Aceasta se realizeaza
prin urmatoarele operatii principale:

centrarea aproximativa a aparatului pe punctul de statie cu

ajutorul firului cu plumb.
Se asaza teodolitul aproximativ pe verticala punctului de statie, folosind
firul cu plumb obisnuit, urmarind in acelasi timp, sa fie aproximativ orizontal
capul trepiedului.

calarea aparatului, care se face in doua etape:

- calarea aproximativa, care se executa cu nivela sferica,

dupa centrarea teodolitului pe verticala punctului de statie, rotind de
cele 3 suruburi de calare pina ce bula de aer a nivelei ajunge in
cerculetul de reper;

- calarea definitiva, care se face cu nivela torica. Se roteste

teodolitul in jurul axei principale VV, pina cind nivela ajunge paralela cu
linia ce uneste doua suruburi de calare S 1 si S2 (fig. 2). Rotind de
suruburile de calare S1 si S2 in sens contrar, se aduce bula nivelei torice
intre repere. Astfel linia suportului devine orizontala pe aceasta
directie. Se roteste din nou teodolitul cu 100 8 in jurul axei
principale pina cind nivela torica ajunge pe directia celui de al treilea
surub de calare S 3 (fig. 2). Astfel se obtine o directie perpendiculara pe
prima. Se roteste de surubul de calare S3 pina cind bula de aer a nivelei se
afla din nou intre repere si suportul devine orizontal si pe aceasta directie.
Au fost orizontalizate astfel doua drepte perpendiculare continute in planul
cercului gradat, deci a fost orizontalizat insasi planul cercului gradat.

Fig. 2. Calarea definitiva a teodolitului.

Fig. 1 Asezarea in statie a

teodolitului.

Operatia de calare se repeta pina cind oricum ar fi rotit aparatul in jurul

axei principale, bula de aer a nivelei torice va lamine intre repere.

Centrarea definitiva, se realizeaza cu ajutorul dispozitivului optic de

centrare, dupa calarea aparatului cu ajutorul nivelei torice:

se indeparteaza firul cu plumb;

se slabeste surubul pompa al trepiedului;

se transleaza aparatul pe masa trepiedului pana cand repreul

dispozitivului optic de centrare se suprapune peste punctul matematic
al punctuui de statie;

se strange surubul pompa al trepiedului.

In mod practic punerea in statie a teodolitului se executa astfel:

se instaleaza mai intii trepiedul in asa fel incit platforma lui sa orizontala
si totodata centrat aproximativ pe verticala punctului de statie;
se prinde teodolitul pe trepied, centrindu-1 pe punctul de statie;
urmeaza calarea teodolitului, care se face in modul descris mai sus;
 dupa calarea aparatului se verifica centrarea lui pe punctul de statie.

Se acorda o atentie deosebita acestor operatii, deoarece ele

produc erori considerabile in masurarea unghiurilor orizontale.

Punerea la punct a lunetei

Aceasta operatie se face in doua faze :

1. Punerea la punct a reticulului sau clarificarea firelor reticulare se face la

fel la toate tipurile de lunete. Se indreapta luneta catre o suprafata
luminoasa (de obicei bolta cereasca) si se roteste ocularul in mod convenabil
pina se vad clare firele reticulare. Operatia se executa la inceputul
masuratorilor si ramine valabila pentru toate vizele executate de acelasi
operator, deoarece depinde de puterea de vedere a ochiului fiecarui
operator. Aceasta faza se simplifica mult cind ocularul este gradat in
dioptrii.

2. Punerea la punct a imaginii obiectului vizat. Prin aceasta operatie se

clarifica imaginea obiectului, prin focusare. Se vizeaza obiectul si se roteste
butonul de focusare sau mansonul de focusare de pe luneta pina cind
imaginea obiectului vizat apare clara. Imaginea va fi clara atunci cind
planul imagine se suprapune cu cel al firelor reticulare. Aceasta operatie se
numeste focusare si se face pentru fiecare viza in parte, fiind in functie de
departarea obiectului fata de aparat.

La lunetele moderne planul imagine se deplaseaza in planul fix al firelor

reticulare. Operatia se numeste focusare interioara.

Punctarea obiectelor vizate. Consta in aducerea centrului firelor

reticulare (r) pe punctul matematic al obiectului. Punctarea se face in trei
faze (fig.3)

Se indreapta luneta in directia punctului de vizat si. cu

ajutorul dispozitivului de vizare aproximativa fixat pe luneta(colimator) se
prinde semnalul cit mai centric in cimpul lunetei. Dupa aceea se
clarifica imaginea din mansonul de focusare.
 Se aduce firul reticular vertical peste punctul matematic vizat
(pe verticala punctului), prin actionarea surubului micrometric

al alidadei