GIROCOMPASELE KURS 4 ŞI ANSCHUTZ – 6.

DESCRIERE. IDENTIFICAREA ELEMENTELOR

COMPONENTE PE BLOCURI

KURS 4

Compasele giroscopice tip KURS sunt de tipul pendular (cu centrul de greutate
coborât), cu două giroscoape şi amortizare prin lichid.
Aceste compase giroscopice au elementul sensibil (girosfera) suspendată în lichid.
Suspensia în lichid asigură frecări foarte mici în timpul mişcărilor elementului sensibil în
jurul axei verticale şi orizontale şi constituie avantajul principal al acestor compase giro-
scopice. Girosfera este aşezată într-o sferă de urmărire şi este complet scufundată,
împreună cu aceasta, într-un vas cu lichid de susŃinere. Girosfera pluteşte ca şi cum ar fi
suspendată în sfera de urmărire, fără să atingă pereŃii ei.
Realizarea constructivă a unei astfel de suspensii a elementului sensibil impune
rezolvarea unor probleme ca :
- asigurarea unei complete lipse de contact între girosfera şi sfera de urmărire, deoarece în
acest caz se vor produce - o dată cu orientarea sferei, a balansului şi a manevrei navei -
forŃe de frecare inadmisibil de mari;
- trebuie asigurată alimentarea girosferei cu energie electrică - fără conductori - prin
intermediul lichidului de susŃinere. Alimentarea prin conductori ar reduce la zero
avantajele suspensiei elementului sensibil în lichid deoarece, la orice rotire, vor fi aplicate
girosferei momentele de rigiditate ale conductorilor;
- trebuie asigurată comanda sistemului de urmărire în aşa fel, încît la cea mai mică rotire a
girosferei în jurul axei verticale, sfera de urmărire să urmeze girosfera.

Elementele componente ale girocompasului KURS 4 sunt:

1. Compasul mamă – aparatul 1 M

2. Pompa de răcire – aparatul 12 M
3. Convertizorul tip AMG-4A
4. Aparatul de pornire a instalaŃiei compasului giroscopic – aparatul 4 D1
5. Cutia cu rezistenŃele de pornire – aparatul SD
6. Amplificatorul magnetic – aparatul 9 B
7. Sirena cu becurlie de semnalizare – aparatul 10 M
8. Aparatul de control, de semnalizare şi de înregistrare – aparatul 34 A
9. Cutia de distribuŃie pentru repetitoare – aparatul 15 A
10. Repetitorul – aparatul 19 A
11. Postamentul repetitorului – aparatul 20 A
1 din 28
 1. Compasul mamă este partea principală a instalaŃiei şi se compune din:
- elementul sensibil (girosfera);
- sfera de urmărire;
- părŃile exterioare fixe în raport cu nava (postamentul cu suspensia cardanică, vasul
suport cu lichid de susŃinere, capacul vasului suport, cutia rozelor sau corectorul şi sistemul
de răcire).

Girosfera (fig. 1) este o sferă din alamă compusă din două părŃi: partea inferioară
(fig. 3), unde sunt montate piesele componente ale girosferei şi partea superioară (fig. 2),
care este capacul sferei.
In interiorul girosferei (fig. 4) se află un cadru în care sunt fixate, pe rulmenŃi, axele
verticale ale carcaselor giroscoapelor. În carcase pe rulmenŃi cu bile sunt aşezate
giroscoapele, cu axele principale orizontale. Carcasele giroscoapelor sunt legate între ele
printr-o bielă de cuplare. Arcurile bielei de cuplare menŃin axele principale ale
giroscoapelor sub un unghi de 90° unul faŃă de altul. Bisectoarea unghiului între axele
principale ale giroscoapelor determină axa nord-sud a girosferei. Cadrul, carcasa
giroscoapelor şi biela de cuplare sunt executate dintr-un aliaj uşor - etectron (aliaj de
magneziu, aluminiu si siliciu). Aceasta este necesar pentru ca cea mai mare parte din
greutatea totală (8750 g) a girosferei să fie destinată pentru giroscoape de ale căror mase
depinde momentul director (cinetic) al girosferei.

Fig. 1 Fig. 2

2 din 28
 Fig. 3 Fig. 4

Giroscoapele sunt rotoarele unor motoare asincrone, a căror statoare au trei

înfăşurări decalate la 120°. Alimentarea acestor motoare se face în curent alternativ trifazic
cu tensiunea de 120 V şi frecvenŃa de 330 Hz.
Datorită frecvenŃei mari (330 Hz), motoarele asincrone amintite au o turaŃie de
circa 20000 rot./min. La aceste motoare, rotorul se roteşte în exteriorul statorului, putând
îndeplini în acest fel rolul de giroscop.
La partea inferioară a girosferei se toarnă circa 110 grame ulei pentru ungerea
rulmenŃilor giroscoapelor. Ungerea rulmenŃilor se realizează printr-un sistem de fitile care
“absorb” ulei din girosfera şi-l transmit la rulmenŃi.
Pe partea superioară a cadrului sunt fixate vasele comunicante cu ulei (fig. 5,6)
pentru amortizarea oscilaŃiilor girosferei. Vasele cu ulei sunt dispuse în partea nordică şi
sudică a girosferei.
PărŃile inferioare ale vaselor sunt în comunicaŃie printr-un tub de trecere a uleiului.
PărŃile superioare ale vaselor sunt în comunicaŃie printr-un tub pentru circulaŃia liberă a
aerului care se află în vase, deasupra uleiului. In vase se află 70 grame de ulei de vaselină
medicinală. În partea inferioară a tubului de legătură pentru ulei se găseşte releul de
întrerupere a amortizării.
Întrerupătorul amortizării este o cutie (fig. 7,8) în care intră tuburile (2) pentru
trecerea uleiului. In exteriorul cutiei se află un electromagnet în formă de potcoavă (3).
Armătura electrormagnetului (4) se află în interiorul cutiei întrerupătorului şi are montată
bila (5). În cazul manevrei de întoarcere a navei se conectează, prin intermediul unui
întrerupător, înfăşurarea electromagnetului.

3 din 28
Fig. 5 Fig. 6

Fig. 7

4 din 28
 Fig. 8

Acesta atrage armătura (4), şi bila (5) obturează tubul (2). Astfel trecerea uleiului
dintr-un vas într-altul încetează şi eroarea balistică de gradul II este eliminată din indicaŃia
compasului giroscopic. Când manevra navei s-a terminat, înfăşurarea electromagnetului
prin deconectarea întrerupătorului nu mai este alimentată cu curent, şi armătura sa fiind
fixată de o lamă elastică, revine în poziŃia iniŃială; bila deblochează tubul şi permite
trecerea uleiului dintr-un vas în altul.
Centrarea girosferei în sfera de urmărire se realizează cu ajutorul unei bobine. In
partea inferioară a girosferei se află o bobina de suflaj electromagnetic prin care trece
curent alternativ.
Bobina de suflaj electromagnetic produce un cîmp magnetic alternativ ale cărui
linii de forŃă se închid prin partea masivă inferioară a sferei de urmărire făcută din
aluminiu, astfel că, în corpul sferei de urmărire, se induc curenŃi turbionari (Foucault).
InteracŃiunea dintre curenŃii turbionari şi câmpul magnetic al bobinei de suflaj dă naştere
unor forŃe electromagnetice F, orientate spre centrul sferei (fig. 9). Descompunând aceste
forŃe după direcŃia verticală şi orizontală, se obŃin componentele V şi H.
Girosfera este mai grea decât lichidul dislocat de ea cu aproximativ 30 grame, adică
are o flotabilitate negativă. Dacă girosfera este centrată în sfera de urmărire, componentele
orizontale H sunt egale, iar rezultanta lor este nulă: componentele verticale V se adună şi
dau o rezultantă egală cu 2 V. Această rezultantă fiind egală cu flotabilitatea negativă a
girosferei, face ca girosfera să plutească "între două ape". Dacă dintr-un motiv oarecare
girosfera se apropie de partea inferioară a sferei de urmărire, forŃele F vor creşte. Ca
urmare vor creşte si componentele orizontale H care sunt egale şi se anulează.
Componentele verticale V vor da o rezultantă 2 V mai mare decât flotabilitatea negativă a
girosferei şi ca urmare girosfera se ridică. Invers, dacă girosfera se ridică, forŃele
electromagnetice F vor scădea, rezultanta verticală 2 V va fi mai mică decât flotabilitatea
girosferei şi aceasta din urmă coboară.
5 din 28
 Fig. 9

În cazul în care girosfera se apropie mai mult de unul din pereŃii laterali ai sferei de
urmărire, forŃa F alăturată acestuia va fi mai mare decât forŃa F alăturată celuilalt perete.
Ca urmare, componenta orizontală a primei forŃe va fi mai mare decât a celei de a doua, şi
girosfera este împinsă spre peretele cu forŃa F mai mică. Astfel, în urma suflajului
electromagnetic, girosfera este centrată în sfera de urmărire; dacă lichidul de susŃinere are
o compoziŃie chimică normală, centrul geometric al girosferei coincide cu centrul
geometric al sferei de urmărire. Între girosfera si sfera de urmărire, în partea ce sus si de
jos rămân spaŃii de câte 8 mm, iar lateral - de câte 4 mm.
După asamblarea girosferei. calota inferioară si superioară se lipesc cu cositor,
realizându-se astfel o etanşeitate perfectă. Locul de lipire cu cositor se acoperă cu un inel
de ebonită. Girosfera se umple apoi cu hidrogen sub presiunea de 1.1—1.2 atmosfere.
Umplerea cu hidrogen are următoarele avantaje :
- reduce frecarea în timpul rotaŃiei giroscoapelor deoarece densitatea hidrogenului este de
16 ori mai mică decât a aerului:
- hidrogenul are o bună conductibilitate termică şi asigură cedarea căldurii de la
giromotoare la pereŃii girosferei şi mai departe la lichidul de susŃinere de unde căldura este
eliminată prin instalaŃia de răcire a compasului mamă;
- faptul că hidrogenul se află sub presiune împiedică pulverizarea uleiului pentru ungerea
rulmenŃilor;
- hidrogenul nu oxidează electronul din care este făcut cadrul de susŃinere si biela de
cuplare (sistemul de pârghii).
Din cauza complexităŃii construcŃiei girosferei, aceasta nu poate fi reparată la navă.
ci numai la atelierele de specialitate.

6 din 28
 Alimentarea cu curent electric a girosferei se face prin lichidul de susŃinere, fără
conductoare metalice. Alimentarea girosferei prin lichid este posibilă deoarece, folosindu-
se curent alternativ, nu are loc electroliza lichidului de susŃinere.
Pentru ca lichidul de susŃinere să devină conductibil se dizolvă în el acid salicilic
sau borax. În lichid se mai introduce glicerină pentru obŃinerea greutăŃii specifice necesare
şi pentru a feri lichidul de îngheŃ atunci când compasul giroscopic nu funcŃionează. Pe
suprafaŃa exterioară a girosferei, acoperită cu ebonită, exista un număr de electrozi din
grafit şi ebonită buni conducători de curent (fig. 10). În partea superioară şi inferioară se
găsesc electrozii polari (1) şi (2) din grafit şi ebonită, izolaŃi de corpul de alamă al
girosferei. În regiunea ecuatorială există o semicentură lată şi patru benzi ecuatoriale (3)
aşezate, neizolat, pe corpul de alamă al girosferei. La extremităŃile semicenturii late (în
partea estică şi vestică) se află electrozii din grafit pur, (4) numiŃi electrozi de urmărire.
Între cele patru benzi ecuatoriale. în partea sudică a girosferei se află un contact rotund (5).
Pe ecuatorul girosferei sunt trasate cu culoare roşie gradaŃii de la 0° până la 360°, din grad
în grad.

Fig. 10

Sfera de urmărire (fig. 11), pentru a fi cât mai uşoară, se face din aluminiu. Ea
este formată din partea superioară (emisfera superioară) şi partea inferioară (emisfera
inferioară). Cele două emisfere se unesc prin intermediul unei furci cu şapte braŃe (suporŃi)
din cupru. SuporŃii sunt îmbrăcaŃi în ebonită (izolaŃi) şi susŃin sfera de urmărire, în acelaşi
timp fiind conductori de curent. Capetele superioare ale braŃelor sunt fixate într-un disc,
care la rândul său este fixat în partea de jos a tijei, numită tijă centrală de susŃinere. În
partea superioară a tijei centrale de susŃinere se găsesc şase inele colectoare (fig. 12) izolate
între ele. De la inelele colectoare, prin interiorul tijei centrale de susŃinere, pleacă şapte
conductori de curent spre cele şapte braŃe ale furcii. Tot în partea superioară a acestei tije
există un deget, prin care tija se leagă cu discul inferior al corectorului compasului
giroscopic.

7 din 28
 Fig. 11 Fig. 12

În partea ecuatorială a sferei de urmărire, între cei 7 suporŃi, sunt geamurile 7,

pentru observarea gradaŃiilor de pe girosferă. Pe geamuri sunt trasate pe ambele părŃi linii
orizontale, după care se poate determina poziŃia girosferei în sfera de urmărire. În colŃurile
geamurilor şi în partea superioară şi inferioară a sferei de urmărire sunt orificii pentru
circulaŃia lichidului de susŃinere.
În exterior, sfera de urmărire este acoperită cu un strat de ebonită. În partea
interioară, de asemenea acoperită cu ebonită, sfera de urmărire are electrozii din grafit şi
ebonită, buni conducători de curent dispuşi astfel (fig. 12) :
- electrodul polar superior (1);
- electrodul polar inferior (2);
- şase benzi ecuatoriale (3);
- doi electrozi de urmărire (4) în partea estică şi vestică a sferei de urmărire;
- un electrod mic (5) în partea sudică a sferei de urmărire.
Alimentarea cu curent alternativ trifazat a girosferei (alimentarea giromotoarelor,
bobinei de suflaj şi releului de întrerupere a amortizării) se face astfel (vezi figurile 11 şi
12):
- de la faza I (borna 27) ; prin intermediul inelului al patrulea şi un picior al furcii cu 7
braŃe, la electrodul polar superior al sferei de urmărire şi mai departe, prin lichidul de
susŃinere, la electrodul polar superior al girosferei (faza I a giromotoarelor) şi la un capăt al
bobinei de suflaj;
- de la faza a II-a (borna 28). prin intermediul inelului al cincilea şi un picior al furcii cu 7
braŃe, la electrodul polar inferior al sferei de urmărire şi, prin lichidul de susŃinere, la

8 din 28
electrodul polar inferior al girosferei (faza a II-a a giromotoarelor) şi celălalt capăt al
bobinei de suflaj;
- de la faza a III-a (borna 29), prin intermediul inelului al şaselea şi două picioare ale furcii
cu 7 braŃe, la benzile ecuatoriale ale sferei de urmărire si, prin lichidul de susŃinere, la
semicentura lată şi benzile ecuatoriale ale girosferei (faza a III-a a giromotoarelor) şi un
capăt al bobinei releului de întrerupere a amortizării;
- de la borna 55 prin intermediul primului inel şi un picior al furcii cu 7 braŃe, la contactul
mic de pe sfera de urmărire şi, prin lichidul de susŃinere, la contactul rotund de pe girosferă
şi celălalt capăt al înfăşurării releului de întrerupere a amortizării;
- de la bornele 30 şi 31, prin câte un picior al furcii cu şapte braŃe, la contactele de urmărire
de pe sfera de urmărire şi prin lichidul de susŃinere, la contactele de urmărire de pe
girosferă.
Amintim că pentru alimentarea releului de întrerupere a amortizării, prin
intermediul unui întrerupător, la borna 55 se aduce faza I a curentului trifazat, astfel încît
bobina acestui releu să fie conectată între fazele I şi III.
PărŃile exterioare fixe in raport cu nava sunt :
- postamentul cu suspensia cardanică ;
- capacul şi vasul suport ;
- sistemul de răcire ;
- corectorul (cutia rozelor).
Postamentul reprezintă corpul compasului în care se montează toate piesele şi
elementele aparatului 1 M.
Postamentul (fig. 13) este imobil şi se fixează solid de corpul navei. El este format
din partea inferioară (1) fixată pe puntea navei cu şuruburi, partea mijlocie (2) - care
susŃine vasul suport (11) - şi partea superioară sau habitaclul (3), prevăzut cu ferestruici de
vizare cu geam (4).
Postamentul compasului este demontabil. În partea mijlocie spre pupa
există o cutie cu borne de legătură (5) de la care pleacă spre capacul vasului suport trei
cabluri flexibile. Deasupra cutiei de legături există o deschidere (6), utilizată pentru
observarea sferei giroscoapelor şi pentru vizitarea interiorului postamentului.
Partea mijlocie este unită de cea inferioară prin patru şuruburi. Dacă este necesar,
la montarea compasului în planul diametral al navei, partea mijlocie se poate deplasa puŃin
faŃă de bază cu ajutorul sectorului şi al roŃii dinŃate aflate în interiorul postamentului
prevăzut cu un index şi gradaŃii. În felul acesta se poate elimina eroarea constantă ce apare
la montarea compasului giroscopic la bordul navei.
De partea mijlocie a postamentului se fixează în lagăre cu rulmenŃi, dispuse pe
direcŃia prova-pupa, cercul de suspensie cardanică exterior (7). De acest cerc se fixează
cercul cardanic mijlociu (8) ale cărui lagăre sunt dispuse la 90º faŃă de lagărele cercului
exterior.

9 din 28
 Fig. 13

Aceste două cercuri cardanice permit balansarea vasului suport în jurul axei
paralele cu planul diametral şi în jurul axei perpendiculare pe planul diametral al navei.
De cercul mijlociu se montează, prin intermediul unor resoarte (9), cercul interior
(10). Pe partea superioară a acestuia din urmă există un canal circular în care se introduce o
garnitură de cauciuc, pe care se sprijină vasul suport (11) la montarea lui pe postament.
Vasul suport cu lichid de susŃinere este construit din cupru, fiind acoperit în
interior cu un strat de ebonită care protejează metalul de coroziune şi lichidul de alterare.
În partea mijlocie a vasului se găseşte o fereastră de vizitare cu geam, pentru observarea
poziŃiei sferei giroscoapelor în timpul funcŃionării compasului giroscopic.
Pe fundul vasului suport este fixată o greutate de echilibrare (12). Greutatea este
confecŃionată din fontă şi are o formă nesimetrică. Prin rotirea ei, capacul vasului suport se
fixează în planul orizontal folosind bula de nivel ce se află pe cutia rozelor.
Capacul vasului suport este confecŃionat din bronz şi are pre
văzute ştuŃuri şi orificii pentru fixarea diverselor dispozitive şi elemente ale compasului
giroscopic. Partea inferioară a capacului, ca şi vasul suport, este acoperită cu un strat de
ebonită.
Capacul vasului suport îndeplineşte următoarele funcŃii:
- acoperă vasul suport, în care se află lichidul de susŃinere a girosferei;
- susŃine pe rulmenŃi, prin intermediul tijei centrale, sfera de urmărire;
- are montate pe el dispozitive şi elemente ce servesc pentru reglarea si controlul
funcŃionării compasului mamă şi anume:

10 din 28

ştuŃuri şi orificii pentru fixarea tubulaturii de răcire (13), a termometrului (14),
pentru controlul temperaturii lichidului de susŃinere, a termostatului de semnalizare (15) şi
a termostatului de lucru (16);

două orificii (17) acoperite cu dopuri pentru turnarea lichidului şi pentru
controlul nivelului acestuia cu ajutorul unor sonde din lemn ;

corectorul (cutia rozelor) (18) :

două portperii (19), prin care se transmite alimentarea la inelele colectoare ;

regletele de borne (20).
Capacul este prevăzut cu 12 găuri pentru şuruburile ce-1 fixează de cercul interior.
În timpul folosirii, sfera giroscopică dezvoltă o însemnată cantitate de căldură care
încălzeşte lichidul de susŃinere. Prin încălzire, lichidul îşi modifică densitatea, ceea ce
influenŃează asupra poziŃiei elementului sensibil care va coborî atingând sfera de urmărire.
ForŃele de frecare care apar în acest caz introduc erori mari an indicaŃia compasului
giroscopic.
Pentru înlăturarea acestor fenomene, compasul giroscopic este prevăzut cu un
sistem de răcire, în care circulaŃia apei de răcire se face cu ajutorul unei pompe aparatul
12 M (fig. 14).

Fig. 14

În figura 15 este prezentată schematic circulaŃia apei în sistemul de răcire Pompa de

răcire este formată din două părŃi principale: electromotorul (1) si corpul pompei (2) în
interiorul căruia este fixat dispozitivul de refulare (3) şi serpentina de răcire (4) a apei din
pompă.

11 din 28
 Electromotorul pompei este un motor asincron cu rotorul în scurtcircuit (colivie de
veveriŃă). Înfăşurarea statorică a motorului legată în stea este alimentată în curent trifazat la
tensiunea de 120 V cu frecvenŃa de 330 Hz.
Axul electromotorului învârteşte turbina, compusă dintr-un disc cu orificii pe
obadă, aşezată într-o cameră specială a corpului pompei. În corpul pompei se toarnă apă
distilată cu un mic adaos de glicerină. O dată cu rotirea electromotorului pompei se roteşte
şi turbina cuplată mecanic cu axul acestuia. Datorită forŃelor centrifuge, apa din interiorul
orificiilor turbinei este împinsă cu putere în camera în care se învârtea turbina.
Din această cauză, în interiorul camerei se creează o presiune ridicată şi apa, prin
tubulatura de aducŃiune (5), este trimisă în serpentina de răcire (6), montată în vasul suport.

Fig. 15

Trecând prin serpentina compasului mamă, apa încălzită de lichidul de susŃinere

ajunge în corpul pompei, şi de aici din nou în turbină. CirculaŃia dintre compasul mamă şi
pompa de răcire a lichidului de susŃinere nu asigură răcirea pe o durată îndelungată, din
cauză că temperatura apei din acest circuit va începe să crească.
Pentru a înlăture acest neajuns, în corpul pompei s-a montat o serpentină spirală
(4), alimentată cu apă de la tubulatura navei şi astfel se răceşte apa distilată din pompă.
În partea superioară a pompei de răcire, alături de electromotorul asincron, este
fixată regleta cu borne la care sunt legate capetele înfăşurării statorice. La această regleta
se conectează reŃeaua trifazică de 120 V/330 Hz. Electromotorul porneşte o dată cu por-
nirea întregii instalaŃii a compasului giroscopic.
Din completul elementelor care formează sistemul de răcire mai fac parte:
termometrul, termostatul de lucru şi termostatul de semnalizare.

12 din 28
 Termometrul este fixat pe capacul vasului suport într-un înveliş special şi, trecând
prin capac, între cele două rânduri de inele ale serpentinei de răcire, intră pe o lungime de
10 - 15 mm în lichidul de susŃinere, măsurându-l temperatura.
Termostatul (fig. 16) este compus dintr-un tub din alamă (1), în interiorul căruia se
află un alt tub ondulat (2).

Fig. 16

De capătul inferior al tubului ondulat este fixată o tijă (3) care străbate toată
lungimea tubului, ieşind în afară. Partea goală a tubului din alamă se umple cu benzol sau
alt lichid cu un coeficient de dilatare mare.

Fig. 17

La încălzirea lichidului de susŃinere, benzolul se dilată, impingând tubul ondulat în

sus şi o dată cu el tija.
13 din 28
 Termostatul de lucru funcŃionează astfel: în momentul în care temperatura
lichidului creşte, tija (3) se ridică împingând placa superioară (4) a sistemului de plăci
articulate (5). Această placă, învingând tensiunea resortului reglabil (9), măreşte secŃiunea
furtunului (6) prin care circulă apa de răcire. Astfel debitul apei se măreşte, răcind lichidul
de susŃinere.
Dacă temperatura scade, tija (3) coboară şi placa superioară este împinsă în jos de
resortul (9), ştrangulând furtunul (6).
Temperatura normală a lichidului de susŃinere este de 39°C. Prin intermediul
termostatului de lucru temperatura lichidului de susŃinere este menŃinută între limitele 37° -
41°C.
Termostatul de semnalizare este un termostat la fel construit; în momentul în care
temperatura lichidului de susŃinere a ieşit din limitele 37° - 41° C, tija (3) închide nişte
contacte prin care se alimentează primarul unui transformator. În secundarul acestuia este
conectată sirena SA (fig. 17). Atât transformatorul cât şi sirena sunt montate în aparatul 10.
În secundarul transformatorului se obŃine tensiunea de 45 V, necesară soneriei. În momen-
tul când temperatura lichidului a depăşit limitele admise, la borna 29 este conectat unul din
contactele fixe ale releului, transformatorul este alimentat şi sirena sună, avertizând că
temperatura lichidului de susŃinere este anormală.

Fig. 18

Pe capacul vasului suport este montat şi corectorul.

La baza construcŃiei corectorului stau două discuri (fig. 74) ; discul superior (1), cu
un ştift care intră într-o canelură a discului inferior, şi discul inferior (2). Centrul discului
inferior coincide cu axa centrală de susŃinere şi este cuplat cu acesta din urmă printr-un
deget (în figură nu este reprezentat). Discul superior este montat pe un suport şi se poate
mişca o dată cu acesta spre prova sau spre pupa navei. Mişcând discul superior spre prova
navei cu distanŃa ZZ', centrele celor două discuri nu vor mai coincide. În acelaşi timp,
datorită legăturii realizate între ele, prin ştiftul S şi canelură C, discul superior va executa o
rotire spre dreapta cu unghiul δ.

14 din 28
 Citirea drumului navei făcută pe discul superior se va deosebi de citirea drumului
de pe discul inferior (după compasul mamă) cu mărimea δv. Cu alte cuvinte, pe discul
superior se citeşte drumul navei corectat cu eroarea de viteză δv; acelaşi drum se citeşte la
repetitoare.
În cutia corectorului se află două roze:
- roza mare sau roza citirilor aproximative, gradată de la 0° la 360°, din grad în grad,
montată pe acelaşi ax cu discul superior al corectorului;
- roza mică sau roza citirilor exacte, gradată de la 0° la 10° din 0°.1 în 0°.1 grade.

Fig. 19

La rotirea rozei mari cu 10°, roza mică printr-un angrenaj multiplicator se roteşte o
dată. Rotirea rozelor este executată de motoraşul azimutal (selsin receptor). Mişcarea se
transmite de la motoraşul azimutal la roza mică. Roza mică mişcă axul pe care se află roza
mare şi discul superior al corectorului. Discul superior al corectorului roteşte cu ştiftul
discul inferior, iar acesta la rândul său roteşte axa centrală de susŃinere a sferei de urmărire,
pe care o pune in concordanŃă cu girosfera.
Corectorul trebuie reglat corespunzător vitezei şi latitudinii. În acest scop, o dată cu
deplasarea discului superior, se va mişca un ac indicator în dreptul unei scale gradate în
diviziuni de reglare a corectorului. Mişcarea acului indicator se face prin intermediul unor
angrenaje.
Pentru determinarea numărului de diviziuni de reglare a corectorului se foloseşte
nomograma din figura 19, astfel: dintr-un punct de pe abscisă corespunzător vitezei navei în
noduri se ridică o perpendiculară. Din punctul de intersecŃie a perpendicularei cu dreapta
care indică latitudinea locului unde se navighează se duce o paralelă la abscisă. În punctul
de intersecŃie a paralelei cu ordonata care este gradată în cifre de reglare se citeşte
diviziunea la care trebuie fixat acul indicator al corectorului. Corectarea indicaŃiilor
compasului mamă se poate face rotind de butonul aflat chiar pe cutia rozelor sau de la
distanŃă, folosind aparatul 34 A.
15 din 28
 Sistemul de urmărire al compasului mamă se com pune din:
- sfera de urmărire cu tija centrală de susŃinere şi furca cu 7 braŃe
- amplificatorul electronic
- motoraşul bifazat
- motoraşul transmiŃător (selsinul mamă)
- motoraşul azimutal (selsinul receptor)
Rotorul său este în scurtcircuit.
Sistemul de urmărire asigură:
- suspensia sferei giroscopice
- alimentarea tuturor dispozitivelor sferei giroscopice
- transmiterea indicaŃiilor compasului mamă la toate repetitoarele
Principiul de funcŃionare. Sistemul de urmărire al compaselor giroscopice cu
suspensia elementului sensibil în lichid se pune în mişcare cu ajutorul unei scheme în punte
Wheatstone. Principial, această schemă este reprezentată în figura 20.
Pe sfera de urmărire (2), în dreptul extremităŃilor semicenturii late a girosferei (1),
sunt aşezaŃi electrozii de urmărire EU’1 şi EU’2. Pe girosferă, la extremităŃile semicenturii
(1), sunt electrozii de urmărire EU1 şi EU2 din grafit pur şi, deci, cu rezistenŃă mai mică
decât restul semicenturii. Când sfera de urmărire se află în poziŃie normală, adică în
concordanŃă cu girosfera, distanŃele între electrozii de urmărire. EU1 si EU’1, EU2 şi EU’2
sunt egale şi rezistenŃele de trecere a curentului prin lichid R1 şi R2, vor fi şi ele egale.
Curentul de la faza a treia intră pe benzile ecuatoriale ale sferei de urmărire, trece prin
lichid la semicentura lată a girosferei, iar apoi, prin contactele de urmărire EU1 şi EU2, prin
lichidul de susŃinere, la contactele de urmărire EU’1 şi EU’2 de pe sfera de urmărire şi mai
departe la înfăşurarea primară a transformatorului Tr.
Rezistentele R1 şi R2 constituie două ramuri ale punŃii. ImpedanŃele ZT1 şi ZT2, ale
primarului transformatorului Tr reprezintă celelalte două ramuri. ImpedanŃele ZT1 şi ZT2
sunt egale. Când şi rezistenŃele R1 şi R2, sunt egale, se spune că puntea este în „echilibru",
adică potenŃialul punctului A este egal cu potenŃialul punctului B. Intre A si B diferenŃa de
potenŃial fiind zero, prin diagonala AB a punŃii curentul esle nul.

16 din 28
 Fig. 20

În diagonala AB a punŃii este conectată înfăşurarea de comandă a motoraşului

bifazat (I). Înfăşurarea de câmp II a acestui motoraş este conectată între fazele II şi III ale
reŃelei trifazate.
În momentul în care sfera de urmărire nu mai este în concordanŃă cu girosfera
datorită faptului că nava girează la dreapta sau la stânga, distanŃele între electrozii EU1 şi
EU’1 respectiv EU2 şi EU’2 se schimbă, adică una creşte, iar cealaltă se micşorează. În acest
caz, rezistenŃele de trecere ale curentului prin lichid R1 şi R2 nu mai sunt egale. Puntea se
„dezechilibrează", deci potenŃialele punctelor A şi B nu mai sunt egale. Între ele apare o
diferenŃă de potenŃial (tensiunea care va da naştere unui curent IAB, cu sensul de la A la B
sau de la B la A, după cum rezistenŃa R1 devine mai mare sau mai mică decît rezistenŃa R2.
Se vede din figură că dacă nava girează la dreapta o dată cu ea va gira şi sfera de urmărire
şi distanŃa între electrozii EU1 şi EU’1 se măreşte, iar între electrozii EU2 şi EU’2 se
micşorează. Prin urmare, rezistenŃa R1 se măreşte, iar rezistenŃa R2 se micşorează. În cazul
în care nava girează la stânga, rezistenŃa R2 se măreşte, iar rezistenŃa R1 se micşorează.
Motoraşul bifazat se va roti la dreapta sau la stingă în funcŃie de faza curentului din
înfăşurarea de comandă, deci în funcŃie de sensul giraŃiei navei.
Motoraşul bifazat sau motoraşul de urmărire este cuplat mecanic cu selsinul mamă
(transmiŃător). Selsinul transmiŃător, prin ax electric, mişcă motoraşul azimutal (selsin
receptor). Motoraşul azimutal, prin angrenajele din cutia rozelor, pune în mişcare tija
centrală de susŃinere şi prin ea, sfera de urmărire. Aceasta din urmă va fi rotită pînă cînd
contactele ei de urmărire vin în dreptul contactelor de urmărire de pe girosfera.
Din cele de mai sus rezultă că sfera de urmărire este rotită de motoraşul azimutal în
sens invers giraŃiei navei. În mod asemănător se petrec lucrurile atunci când nava stă pe loc,
iar girosfera se mişcă, adică se orientează în meridian (în primele 4—5 ore de la punerea in
funcŃie a compasului giroscopic).
Sensibilitatea sistemului de urmărire descris este de circa 0,5, adică la un decalaj
minim de 0°,5 între girosferă şi sfera de urmărire, motoraşul de urmărire intră în funcŃiune.
Sensibilitatea sistemului de urmărire cu amplificator electronic este de circa l°/16.

Sistemul de orientare rapidă. Sistemul de aducere rapidă a elementului sensibil în

meridian constă din două înfăşurări montate pe o centură de oŃel. Centura cu înfăşurările -
statorul sistemului de orientare rapidă - este învelit într-o manta de protecŃie din cauciuc
vulcanizat.
Centura este prinsă în exteriorul vasului suport cu lichid de susŃinere - în regiunea
planului ecuatorial al girosferei.
Schema electrică principială a sistemului de orientare rapidă este reprezentată în
figura 21.
În serie cu înfăşurarea I este legată o baterie de condensatori C3 = 40 X 10 (µF -
formată din patru condensatori de 10 µF legaŃi în paralel - pentru decalarea fazelor
curenŃilor de alimentare a bobinelor I şi II cu ±90º. În felul acesta elementul sensibil (ES) şi
centura de orientare rapidă se comportă ca un motor bifazat.
17 din 28
 Când se fixează comutatorul K1 pe una din poziŃiile „creştere" sau „scădere",
înfăşurările I şi II sînt alimentate şi creează un cîmp magnetic învîrtitor în jurul elementului
sensibil.
Cîmpul magnetic învîrtitor dă naştere la curenŃi turbionari în masa metalică a
girosferei. InteracŃiunea dintre curenŃii turbionari şi câmpul magnetic învârtitor creează un
moment de rotaŃie a girosferei în jurul axei verticale. Acest moment produce mişcarea de
precesie, adică coborârea sau ridicarea axei principale a girosferei faŃă de planul
orizontului, în funcŃie de sensul momentului. O dată cu apariŃia înclinării axei principale,
apare şi momentul pendular sub acŃiunea căruia axa principală execută o mişcare de prece-
sie spre planul meridianului.
Cu ajutorul comutatorului K1 se poate schimba sensul curentului în înfăşurarea II.
SemnificaŃia inscripŃiilor „creştere" sau „scădere" este aceea că, prin fixarea comutatorului
K1 pe una din aceste poziŃii, gradaŃiile de pe girosfera observate prin fereastra cu geam a
vasului suport cresc sau scad.

Fig. 21

Repetitorul este un aparat indicator al drumului transmis de la compasul mamă. El

este format dintr-o carcasa (1) (fig. 22), în interiorul căreia pe un suport special, se
montează selsinul SS-404. Rotorul selsinului (fig. 23) este angrenat mecanic (2) cu roza
zecimală (3). Pe axul acestei roze există o roată dinŃată angrenată mecanic cu roza mare (4)
(a citirilor aproximative). Această roză este împărŃită în 360 de diviziuni, fiecare diviziune
reprezentînd 1°.
Roza zecimală este împărŃită în 100 de diviziuni. Unei rotaŃii a acestei roze îi
corespund 10° şi prin urmare, valoarea fiecărei diviziuni este de 0°,1.

18 din 28
 Axele rozelor coincid, astfel că roza mare se roteşte concentric cu roza zecimală
(roza exactă). Ambele roze se găsesc în acelaşi plan. Deasupra lor se fixează un index
denumit „linia de drum” sau „linia de credinŃă”. „Linia de drum” serveşte pentru
citirea drumului indicat de repetitor.
Gradele se citesc pe roza mare. iar zecimale de grad pe roza mică.
Rozele sunt făcute din sticlă şi sunt iluminate prin partea de jos cu 3 becuri.
Pe roza mare, în afara diviziunilor în grade, este trasată invers şi cu cifre mici scala
pentru luarea relevmentelor.
Citirile în timpul relevării se fac prin prisma alidadei. Scala fixă, trasată pe cercul
azimutal (2) (fig. 22) serveşte la citirea relevmentelor prova.
Pentru sincronizarea repetitorului cu compasul mama, în interiorul acestuia există
un angrenaj suplimentar care permite sincronizarea. Printr-o deschizătură laterală se
introduce pe un ax pătrat cheia de sincronizare care, prin angrenajul mai sus amintit,
roteşte rozele repetitorului. Simultan, cheia întrerupe două faze rotorice ale selsinului SS-
404, scoŃându-l astfel din sistemul transmisiei sincrone.
În interiorul repetitorului mai este montat transformatorul de iluminare; înfăşurarea
sa primară este legată în paralel cu înfăşurarea de excitaŃie a electromotorului selsin,
alimemîndu-se astfel de la reŃeaua de 105 V/55 Hz.

Fig. 22 Fig. 23

19 din 28
 Înfăşurarea secundară are la ieşire tensiunea de 2,5 V, necesară pentru alimentarea
becurilor de iluminare. Toate elementele aparatului sunt fixate în interiorul carcasei,
acoperită în partea superioară de un geam şi de inelul azimutal.

Fig. 24 Fig. 25

Pe carcasă, in dreptul gradaŃiei 90º există două prelungiri cu orificii în care se

introduc pivoŃii de fixare pe postamentul 3 (fig. 22). Pentru a se realiza orizontalitatea
necesară la luarea relevmentelor, în partea inferioară a repetitorului există o contragreutate
din plumb. Repetitoarele fixate în comanda de navigaŃie, în camera hărŃilor sau în orice alt
compartiment al navei nu au contragreutate şi sunt fixate într-o furcă suport (fig. 25).

20 din 28
 În interiorul părŃii inferioare a postamentului (3) este montată cutia de legătură cu
borne (4) pentru alimentarea repetitorului şi un reostat (5) pentru reglarea intensităŃii
curentului de alimentare a becurilor de iluminare a rozelor (fig. 22, 24). în figura 23 s-a
reprezentat schema electrică a unui repetitor. Alimentarea repetitoarelor se face prin cutia
de derivaŃie pentru repetitoare (aparatul 15 A), de unde prin cîte cinci siguranŃe de 1 A
pornesc cablurile spre repetitoarele de pe navă.
Când se introduce cheia CS pentru sincronizarea indicaŃiilor repetitorului cu ale
compasului mamă, contactele figurate în schemă (fig. 26) se deschid; dacă nu s-ar deschide
la rotirea cu cheia de sincronizare, selsinul devine transmiŃător, rotind toate repetitoarele.

Fig. 26

Aparatul de control, de semnalizare şi de înregistrare (aparatul 34 A)

Înregistratorul de drum (fig. 27, 28) serveşte pentru trasarea automată a drumului
navei, pentru înscrierea variaŃiilor acestuia în timpul navigaŃiei şi introducerea de la
distanŃă a corecŃiei de viteză.
Pentru introducerea de la distanŃă a corecŃiei de viteză, în aparat sînt montate : un
disc avînd înscrise scalele vitezelor pentru diverse latitudini, contactele buton CB1 şi CB2
pentru comanda motoraşului reversibil SL-222 de pe cutia rozelor şi un selsin BS-404 A cu
un ac indicator (al vitezei navei, pus în mişcare de selsinul BS-404 A de pe cutia rozelor).
În timpul funcŃionării, aparatul este închis cu un capac pe care, în partea superioară,
se află un geam rotund sub care se vede o scală circulară mobilă, împărŃită în 360 de grade.
În partea inferioară a capacului există un geam dreptunghiular. Prin acesta se poate
vedea curba trasată în marş în ultimele două-trei ore. Aceste curbe sunt trasate de o peniŃă
pe o diagramă de hîrtie.
Înregistratorul de drum constă din două părŃi ce funcŃionează complet separat, dar
care, în ansamblu, permit obŃinerea înregistrării drumului urmat de navă.
O parte care sesizează schimbările de drum ale navei constă din selsinul SS-404 ce
funcŃionează în sistemul transmisiei sincrone şi un dispozitiv mecanic ce pune în mascare
două peniŃe.

21 din 28
 Tuburile capilare ale peniŃelor (2) apăsând şi deplasându-se pe diagramă imprimă
pe hîrtie mişcarea. Selsinul înregistratorului de drum funcŃionează ca şi selsinul
repetitorului.
Din dispozitivul mecanic face parte şi discul excentric (3), împărŃit în patru părŃi
egale, dar cu raze diferite. Să examinăm funcŃionarea primei peniŃe. Prin rotirea discului, în
timp ce roza sa rămâne constantă, peniŃa va rămîne pe loc. În momentul în care discul
excentric, rotit, va ajunge sub suportul pe care este fixată peniŃa, el va determina rotirea
suportului, deplasînd astfel peniŃa spre dreapta sau spre stânga.
Excentricul are patru raze corespunzătoare cadranelor 0°-90°, 90°-180°, 180°-270°
şi 270°-360°.
PeniŃa acŃionată de excentric poartă denumirea de peniŃă cadranică, deoarece ea se
deplasează numai în cazul trecerii navei dintr-un cadran în altul.
Deplasarea celei de a doua peniŃe se realizează cu ajutorul căruciorului (4) şi al
tamburului prevăzut (5) cu două canale elicoidale simetrice. Pe acest cărucior este fixată
cea de a doua perniŃă. În centrul căruciorului este fixat un ax terminat în interior cu un
romb. Rombul intră în canalele elicoidale ale tamburului care, rotit de selsin, deplasează
căruciorul de-a lungul axei sale.
O dată cu aceasta se va deplasa şi peniŃa, trasând pe diagramă drumul respectiv.
Cînd rombul ajunge la capătul canalului tamburului, mişcarea acestuia menŃinându-
se în acelaşi sens, el va fi antrenat de canalul ce merge în sens contrar sensului iniŃial, şi
căruciorul, împreună cu peniŃa, îsi ver schimba, de asemenea, sensul de mişcare.
Deplasările căruciorului şi ale excentricului sunt astfel reglate, încât în momentul în care
peniŃa cadranică începe mişcarea peniŃa de drum îşi schimbă şi ea sensul de mişcare.
Pe diagramă este trasată o întreagă reŃea de linii orizontale şi verticale.
În partea stîngă a diagramei (6) sînt trasate pe verticală cinci linii groase între care
există patru spaŃii corespunzătoare celor patru cadrane.

22 din 28
 Fig. 27

Fig. 28

În funcŃie de cadranele în care se află drumul navei se realizează înscrierea peniŃei

pe diagramă. Restul diagramei este împărŃită în 90 de diviziuni, fiecare diviziune avînd
valoarea de 1°. Pentru a citi drumul direct pe diagramă este necesar să stabilim cadranul în
care se navigă.
O altă parte a aparatului o constituie dispozitivul de prindere, de rulare şi de
derulare a diagramei, format din electromotorul de timp (7), două tambure (8) legate între
ele prin resortul flexibil (9).
Electromotorul de timp, cu o viteză constantă, antrenează şi deplasează diagrama
cu o viteză uniformă.
Liniile orizontale ale diagramei reprezintă diviziuni de timp. Electromotorul de
timp este un motor sincron bipolar, al cărui stator este alimentat de la reŃeaua de 110 V/55
Hz.

23 din 28
 Pentru a sincroniza indicaŃiile înregistratorului de drum cu compasul mamă, axul
motorului selsin este prevăzut cu un mic volant. De asemenea, pentru sincronizare este
necesar să se întrerupă două faze, operaŃie ce se face prin intermediul întrerupătorului aflat
în partea stângă de jos a aparatului.
Schema-bloc şi schema electrică de principiu a instalaŃiei compasului giroscopic se
pot examina în figurile 27 şi 28.

Convertizorul (AMG-201)

Serveşte pentru convertirea tensiunii trifazate a bordului de 220V (380V)/50 Hz în

tensiune trifazată 120V/330Hz necesară alimentării elementului sensibil al
girocompasului.
Se compune dintr-un motor asincron trifazat cu rotorul în colivie dispus pe acelaşi
ax cu rotorul generatorului sincron cu magneŃi permanenŃi.
Pe statorul convertizorului sunt dispuse înfăşurările statorice ale motorului şi ale
generatorului.
Datele nominale ale convertizorului sunt prezentate mai jos:

Parametrii AMG201A AMG201B

Motorul
Tensiunea de alimentare 380 V 220 V
Curentul consumat 3A 5,2 A
FrecvenŃa 50 Hz 50 Hz
Viteza de rotaŃie 2470 rot/min 2470 rot/min
Generatorul
Tensiunea generată 120 V 120 V
FracvenŃa 330 Hz 330 Hz
Puterea 440 VA 440 VA
Cos ϕ 0,7 0,7

Aparatul 10 M

Aparatul 10 M (sirena şi becurile de semnalizare) este destinat pentru:

- emiterea semnalului sonor în caz de abatere a temperaturii lichidului de susŃinere de
la limitele 39°±2°. Aceasta se realizează prin intermediul termostatului de semnalizare de
pe capacul vasului suport;
- emiterea seminalului luminos în caz de abatere a curenŃilor trifazaŃi de la valorile lor
nominale. În acest scop este montat în aparat becul cu neon B2.
- emiterea semnalului luminos care indică dereglarea sistemului de urmărire.

24 din 28
 ANSCHUTZ STANDARD 6

Girocompasul Anschutz –6 este un girocompas pendular cu element

sensibil bigiroscopic. Girocompasul mamă este realizat sub forma unei cutii
paralelipipedice fixată pe o placă postament prin intermediul unei suspensii
elastice (5).

Pe placa de susŃinere (2) este dispusă roza gradată (1), butonul potenŃiometrului de
reglare a iluminării (3), comutatorul sistemului de urmărire (7), şurubul de blocare (6).
Fixarea girocompasului în axul longitudinal al navei se verifică cu ajutorul scalei
(4).

25 din 28
 În interiorul girocompasului mamă se găsesc: 1-releul de răcire; 2-capac de
verificare a parametrilor de funcŃionare; 3-sfera de urmărire din plastic; 4-inelul cardanic
orizontal; 5-pompa de centrare; 6-selsinul transmiŃător; 7-ventilator; 8-servomotor de
urmărire; 9-dop de golire a lichidului; 10-electrodul polar superior de pe sfera de urmărire;
11-amortizare antişoc; 12-transformatorul de urmărire; 13-carcasa de ecranare; 14-becuri
de preîncălzire; 15-butonul de cuplare a rotirii sferei de urmărire; 16-amplificator.

Date tehnice

Greutatea girocompasului mamă aproximativ 16 Kg, diametrul rozei 180 mm

gradată din grad în grad de la 0º la 360º.
Tensiunea de alimentare a girosferei si pompei de centrare 55 V/ 400 Hz.
Tensiunea de alimentare a amplificatorului 115 V/ 400 Hz.
Tensiunea de alimentare a excitaŃiilor micromaşinilor 50V/ 50Hz sau 60V/60Hz.
Tensiunea de alimntare a sirenei 25V/400Hz.
Puterea consumată, circuitul de 400 Hz, aproximativ 35 VA; circuitul de 50/60Hz
la preîncălzire 50 W, răcire 17 VA; sistemul de transmitere la distanŃă 25 VA.
Timpul de orientare în meridian < 5 ore.
Precizia de înclinare ≤10.
Viteza de rotaŃie a sistemului de urmărire 90/ sec.
Înclinări ale navei (ruliu şi tangaj) ≤45º.
Temperatura lichidului de susŃinere 52º C.
Temperatura mediului ambiant –20º la +50º C.
Preîncălzire cu şase becuri 24V/ 18W.
26 din 28
 Răcirea prin ventilaŃie cu aer.
Sistemul de repetitoare permite cuplarea a 12 selsine receptoare.
Cantitatea lichidului de susŃinere: aproximativ 750 cm3.
Comanda răcirii se realizează cu un releu bimetalic.
Controlul temperaturii se realizează cu un termomentru circular cu alcool marcat cu
două linii roşii pentru temperatura nominală.

ConstrucŃie
Girocompasul propriuzis este construit sub forma unei cutii paralelipipedice,
fixată pe o placă metalică cu ajutorul unor amortizoare împotriva şocurilor verticale şi
orizontale.
De capacul superior este fixată sfera de urmărire prin intermediul unei furci
verticale şi a unui inel cardanic orizontal. Pe feŃele laterale se găsesc elementele auxiliare:
amplificatorul, servomotorul, selsinul transmiŃător, ventilatorul, iar pe faŃa inferioară
becurile de încălzire.
Sfera de urmărire este construită din material plastic şi formată din două
semisfere unite în partea ecuatorială.
La polul superior este prevăzută cu un capac din plexiglas transparent care permite
observarea nivelului lichidului de susŃinere şi a termometrului.
Dispune de doi electrozi polari sub forma a două inele, alimentarea făcându-se în
bifazat.
În zona ecuatorială se găsesc doi electrozi de urmărire dispuşi în partea estică şi
vestică a sferei de urmărire.
În zona polară inferioară se găseşte pompa de centrare a girosferei, centrarea se
realizează cu jet de lichid de susŃinere produs sub girosferă.
SuprafaŃa exterioară a sferei de urmărire are formă de radiator pentru o bună răcire.
Girosfera este o sferă realizată din material sintetic, este suspendată în lichid în
interiorul sferei de urmărire. Este construită din două semisfere, închisă ermetic şi umplută
cu heliu. În zonele polare se găsesc doi electrozi pentru alimentare, iar în zona ecuatorială
electrozii de urmărire.
În interiorul girosferei se găsesc două giromotoare şi dispozitivul de amortizare a
oscilaŃiilor. Axele giromotoarelor sunt suspendate în lagăre, ungerea realizându-se cu gaz
(heliu) motiv pentru care se recomandă ca deschiderea să se facă de cel mult 2 ori pe an
sau când se fac reparaŃii deosebite.
Giromotorul este un motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit exterior
statorului. Alimentarea se realizează cu tensiune bifazată, a treia fază alimentându-se
printr-un condensator.
Repetitoarele .
Sistemul de repetitoare al girocompasului Anschutz –6 este realizat cu selsine în
regim de indicator. Repetitorul de relevare se fixează într-un suport prevăzut cu inele
cardanice care permit menŃinerea în poziŃie orizontală a repetitorului.

27 din 28
 În desen sunt reprezentate: 1-butonul de centrare a alidadei; 2-roza aproximativă; 3-
gradaŃiile inversate pentru citirea relevmentelor giro; 4-roza precisă; 5-cercul azimutal; 6-
buton sincronizare; 7-linia de credinŃă.
Repetitorul de drum se montează pe un suport fix care are posibilitatea ajustării
înclinării pentru o bună vizualizare.

În desen sunt reprezentate următoarele elemente: 1-roza aproximativă; 2-linia de

credinŃă; 3-roza precisă; 4-butonul de sincronizare; 5-capac de protecŃie; 6-gradaŃiile
inversate; 7-capacul cutiei de conexiuni; 8-cutia de conexiuni; 9-potenŃiometru reglare
iluminare.
Repetitorul de drum se montează pe un suport fix care are posibilitatea ajustării
înclinării pentru o bună vizualizare.
Convertorul static. Are rolul de a transforma tensiunea bordului de 110V, 220V,
380V, 440V, 50Hz în tensiune de 55V si 115V/ 400Hz necesară alimentării
giromotoarelor.
28 din 28