Diagnosticarea, intretinerea si

repararea mecanismului de distributie

1
 CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………………………..…....3
1.MECANISMUL DE DISTRIBUTIE………………………………………….………………........5

1.1 DISTRIBUTIA PRIN SUPAPE………………………………………………………………5

1.2 CONSTRUCTIA SISTEMULUI DE DISTRIBUTIE………………………………………..7

1.2.1 SUPAPELE……………………………………………………………..…………………..8

1.2.2 ACTIONAREA ARBORELUI CU CAME………….…………………..………………...10

2. INTRETINEREA, DEFECTE IN EXPLOATAREA SI REPARAREA MECANISMULUI DE

DISTRIBUTIE ………………………………………………………………………………………..12

2.1 INTRETINEREA MECANISMULUI DE DISTRIBUTIE……………………….………...12

2.2 DEFECTE IN EXPOATARE MECANISMULUI DE DISTRIBUTIE…………….……….16

2.3 REPARAREA MECANISMULUI DE DISTRIBUTIE…………………………….……….18

2.4 DIFERENTE INTRE DISTRIBUTIA PE LANT SI CEA DE PE CUREA……….….……..23

ANEXE……………………………………………………………………………………………25

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….………34

2
 ARGUMENT

Istoria automobilului începe în 1769, odată cu crearea automobilului cumotor cu abur și

care putea transporta persoane la bord. În 1806, apar vehiculele dotate cu motoare cu ardere
internă care funcționau cu combustibil lichid. În jurul anului 1900, apar și vehiculele cu motor
electric.

Automobilul se impune cu rapiditate în țările dezvoltate ca principal mijloc de transport.

Industria constructoare de automobile ia un avânt puternic mai ales după cel de-al Doilea
Război Mondial. Dacă la începutul secolului XX existau câteva sute de mii, la începutul
perioadei postbelice existau pe plan mondial peste 500.000 de automobile, ca în 2007 producția
mondială anuală să depășească 70 de milioane de unități.

Treptat mecanismul de distribuţie s-a dezvoltat astfel încât în 1894 Enrico Bernardi a
realizat un nou motor monocilindric cu benzină, de 1,5 CP cu supapele în capul cilindrului şi
ambele comandate prin came. În 1908 Henry Ford realizează la celebrul său Ford T, capul
blocului motor demontabil (chiulasa), iar supapele erau laterale, permiţând astfel intervenţia
uşoară la cilindri şi supapele motorului.
Iniţial sistemul de distribuţie folosea acţionarea vacuumatică a supapei de admisie şi cea
mecanică pentru supapa de evacuare, trecându-se apoi numai la acţionarea prin arborele cu
came a ambelor supape, care erau distribuite bilateral, folosindu-se chiulasa în formă de T.
Această soluţie constructivă conducea la folosirea a doi arbori de distribuţie (cu came).
Inconvenientul a fost îndepartat prin distribuirea unilaterală a supapelor în formă de ,,L’’
începând cu anii 1909-1910 (Renaut, Ford, Mercedes, Suzuchi, etc).

3
 I. MECANISMUL DE DISTRIBUŢIE

Mecanismul de distribuţie reprezintă ansamblul organelor motorului care asigură

distribuirea periodica a amestecului carburant sau a aerului în cilindri şi evacuarea gazelor arse.

Sistemul de distribuţie este alcatuit din trei părţi:

 Mecanismul care camandă deschiderea şi închiderea periodica a orificiillor de

admisie şi evacuare.
 Colectorul de gaze care distribuie şi transporta gazele proaspete între cilindrii
motorului şi colectează gazele de ardere din cilindri, trasportandu-le în atmosferă;
 Amortizorul de zgomot.

De obicei, ultimele două parţi se tratează la instalaţia de alimentare. Pentru comanda

deschiderii şi închiderii orificiilor de admisie şi evacuare se disting trei procedee, denumite
corespunzator: distribuţie prin supape, distribuţie prin sertare şi dintribuţie prin lumini. Primele
două procedee impun utilizarea unui mecanism distinct de camandă a distribuţiei. Ultimul
procedeu realizează comanda orificiilor cu ajutorul mecanismului bielă-manivelă prin
intermediul direct la pistonului.

4
 1.1 DISTRIBUŢIA PRIN SUPAPE

Distribuţia prin supape se clasifică în funcţie de poziţia supapelor faţa de axa cilindrului
în trei sisteme si anume:

 Sisteme cu supape laterale, la care supapele sunt aşezate lateral în blocul

cilindrilor;
 Sistemul cu supapă în chiulasa, la care supapele sunt aşezate în corpul chiulasei,
deasupra pistonului;
 Sistemul mixt, la care supapele sunt aşezate o parte lateral în blocul cilindrilor,
iar o parte în corpul chiulasei deasupra capului pistonului.

În raport cu sistemul cu supape laterale, sistemul de distribuţie cu supape în chiulasa

prezintă unele avantaje şi anume: forma mai mică compactă a camerei de ardere, ceea ce duce la
pierderi mai mici de caldură şi la realizarea unui raport de compresie mai mare; randament
volumetric mai mare cu 10-20% la puterea maxima; detonaţia este mai puţin frecventă; gradul
de umplere creşte cu 5-10% la cuplul motor maxim, turaţia motorului creşte cu 20-30% la
puterea maxima; reducerea consumului specific de combustibil cu 5-15% la 100 km.

Principalele elemente ale distribuţiei prin supape sunt:

Supapele care obturează orificiile de admisie şi evacuare ale cilindrilor;

 Arcurile care mentin supapele pe scaun;

5
1-arborela cu came
2-tachet
3-tija împingatoare
4-piuliţă de reglare
5-contra piuliţă
6-axul culbutorilor
7-culbutor
8-arcul supapei
9-supapa
10-disc
11-bucşa conica

Fig. 1.1 Mecanismul de distribuţie cu supape în cap

 Arborele de distribuţie (sau arborele cu came) pe care se gasesc camele ce

comandă mişcarea supapelor;
 Mecanismul de transmisie a mişcării de la arborele cotit la arborele de
distribuţie.

Distribuţia cu supape în chilasă este formată din ghidul supapei, montat în chilasa care
acoperă numai blocul cilindrilor, supapa apasă pe scaunul sau de catre arc, culbutorul ce se
poate roti în jurul arcului fix, tija înpingatoare apasă în mod permanent de catre arc pe tachet.

6
i 1.2 CONSTRUCTIA SISTEMULUI DE DISTRIBUŢIE

Din punct de vedere funcţional, organele sistemului de distribuţie se înpart în două grupe:

 Grupa supapei, cuprinde: supapa, ghidul supapei, arcurile şi piesele de fixare;

 Grupa organelor de acţionare a supapei, arborele cu came, tachetul, tija
impingatoare si culbutorul.

1.2.1 SUPAPELE

 Supapele sunt organe ale sistemului de distribuţie cu ajutorul carora se deschid şi se

închid orificiile de intrare a gazelor proaspete şi de a ieşi gazele arse.

Deschiderea supapelor se face prin intermediul camelor, iar închiderea prin acţiunea
arcurilor.

Tinand seama de condiţiile de lucru, faţă de construcţia supapei se impun urmatoarele

condiţii: rezistenţă mecanica ridicată la temperaturi înalte de funcţionare şi rigiditate
superioară.

Supapa se compune din: taler cu faţă tronconică şi tija sau coada.

Faţa tronconului cu înclinaţie de 30° sau 45° constituie suprafaţa de reazem cu care se aşeaza
pe scaunul supapei.

Tija supapei are rolul de ghidare a mişcarii supapei, culisând cu frecare usoară, într-un locaş
numit ghidul supapei, realizand astefel mişcarea axiala în locaşul său.

7
Fig.1.2. Părţile componente ale sistemului de distribuţie:

1 - pinionul arborelui cu came; 12 - arc;

2 - briba; 13 - axul culbutorilor;
3 - rondea; 14 - culbutori;
4 - fusuri; 15 - şurub de reglaj;
5- excentric pentru comanda pompei de 16 – suport axul culbutorilor;
benzină;
17 - mecanism de rotatie a supapei de
6 - came de evacuare; evacuare;
7 - came de admisie; 18 – supapa de evacuare;
8 - bucşe pentru fusuri; 19 - tija înpingatoare;
9 - supapa de admisie; 20 - tachet;
10 - ghidul supapei; 21-pion de antrenare a pompei de ulei.
11 - disc;

8
 În scopul maririi rezistenţei la uzură, supapele de evacuare se acoperă cu un strat gros de
1-1,5 mm de stelil (aliaj anticorosiv de colbat, wolfram, crom, etc) pe faţa talerului şi la
extremitatea tijei, iar tijele se nitrureaza sau se cromeaza dur.

La motoarele puternice solicitate termic, supapele de evacuare se pot supraîncălzi.

Pentru îndreptarea acestui pericol, supapele de evacuare sunt executate cu calităţi în tijă
şi în taler, care se umplu partial cu sodiu sau alte substanţe cu punct de topire scăzut pentru a
transporta (în stare lichida) căldura de la talerul fierbinte la tija.

Profilul camelor se stabileşte avandu-se în vedere ridicarea si coborârea uniformă, fără

şocurile supapei, menţinerea ei în poziţie deschisă un timp suficient pentru admisie sau
evacuare, realizarea unui unghi de ridicare cât mai mare posibil şi reducerea la maximum a
efortului lateral pe techet. Camele sunt decalate între ele cu un unghi ce depinde de numarul
cilindrilor şi de ordinea de funcţiunare a acestora.

Camele de acelaşi nume (admisie sau evacuare) sunt decalate cu 90° pentru motoarele în patru
cilindri cu 60° pentru motoarele cu şase cilindri şi cu 45° pentru motoarele cu opt cilindri.
Fusurile arborelui cu came se rotesc în lagare cu alunecare, care sunt nişte bucşe captuşite cu
aliaje antifricţiune, montate în locaşurile pereţilor transversali ai carterului.

Numarul lagarelor este determinat de lungimea motorului şi de eforturile pe care trebuie

sa le suporte arborele cu came de la ansamblul pieselor pe care le pune în mişcare.

Arborele cu came se execută prin turnare sau forjare din fontă şi oţel.

Pentru marirea durităţii supapelor active ale camelor şi fusurilor se trateazş termic,
înainte de operaţiile de rectificare finală.

9
 1.2.2 ACŢIONAREA ARBORELUI CU CAME
Acţionarea arborelui cu came se realizează prin intermediul unei transmisii, depinzând de
urmatorii factori constructiv-funcţionali:

 Amplasarea sa în cadrul ansablului;

 Dimensinile elementelor transmisiei, avand în vedere ca turaţia arborelui cu came este
jumatate din arborele cotit;
 Turaţia maxima de lucru;
 Utilizarea sa la acţionari (ruptor-distribuitor, pompa de ulei, roţi pentru echilibrare, etc.).

Arborele cu came amplasat în blocul motor poate fi acţionat prin transmisiile cu roţi
dintaţe sau prin transmisii cu lanţ sau cu curea.

Roata dinţată condusă care acţionează arborele cu came are diametrul de doua ori mai
mare faţă de roata dinţată fixată pe arborele cotit pentru a reduce turaţia la jumatate (la
motoarele în patru timpi).

În scopul reducerii zgomotului la angrenare roata conducatoare se execută din oţel, iar
roţile conduse din fontă, materiale plastice sau textolit. În acelasi scop , se foloseşte dantura cu
dinţi înclinaţi.

Pentru montarea corecta a distribuţiei, pe rotile dinţate se trasează repede (V) care, la
coincideţă, indicata poziţiei reciproce ale arborelui cotit şi arborelui cu came, pentru care se
asigură desfăsurarea normala a ciclului.

La amplasarea arborelui de distribiţie în chilasă, se pot utiliza: transmisiile prin lanţ,

transmisiile prin curea dinţată. Uneori se utilizează lanţuri duble sau triple pentru a se micşora
uzura.

10
 Pentru amortizarea oscilaţiilor torsionale ale arborelui şi pentru campresarea dirijată a
uzurilor se folosesc înpingatoare mecanice (arc şi parghie) sau mecano-hidraulice (demarează
sub influenţa unui arc) apoi lucrează în funcţie de presiunea din sistemul de ungere.Pentru
înlaturarea vibratiilor, lanţul se sprijină pe traseul cu saboţii de ghidare.

2. ÎNTREŢINEREA, DEFECTELE ÎN EXPOATAREA ŞI REPARAREA

MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE

2.1 ÎNTREŢINEREA MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE

Operaţiile principale de întreţinere sunt: verificarea vizuală a etanşeităţii capacului

distribuţiei cu blocul motor, a stării arcurilor şi poziţiei culbutorilor, asigurării supapelor,
etanşeităţii capacului de chiulasă, reglarii jocului termic dintre culbutori şi supape, iar la nevoie
şi verificarea puterii la punctul distribuţiei. Unele părţi necesită o atenţie deosebită.

Reglarea jocului termic dintre culbutori şi supape se face la rece sau la cald, pentru a
permite dilatarea liberă a supapei şi a evita rămânerea ei deschisă când motorul este cald, jocul
se mareşte în timpul exploatării, înrautăţind umplerea cilindrilor cu amestecul carburant sau aer
şi evacuarea gazelor arse.

11
Fig. 2.1. Reglarea jocului supapei

1-arbore cu came

2-came evacuare

3-cama comanda admisie

4-supapă evacuare

5-supapă admisie

6-acumulator hidraulic

7-cameră de presiune

8-electrovalvă

9-element pompare

10-acumulator presiune

12
 Acest joc se realizeaza periodic, dupa tipul motorului si îndicatiile fabricii constructoare.

Se scoate capacul chiulasei, se roteşte arborele cotit (cu manivela sau prin angrenare cu
un levier de la volantă sau prin cureaua ventilatorului), până ce pistonul cilindrului 1 este adus
la PMI, la sfârşitul compresiei (ambele supape sunt închise); aceasta se observă şi prin
coincidenţa marcajelor de pe fulia arborelui cotit, cu cel de pe capacul distribuţiei sau de pe
volantă şi carterul ambreiajului sau blocului motor; se verifica strangerea chiulasei şi suportului
axului culbutorilor;

Se slăbeşte apoi piuliţa de blocare a şurubului de reglaj de la culbutori şi în timp ce acesta

se menţine fixă cu cheia, se regleazăa cu surubelniţa; se controleaza jocul cu un calibru de
intersiţi corespunzator dimensional, care va trebui sa alunece cu frecare între capatul
culbutorilor şi cel ai supapei după care se fixează poziţia şurubului, cu piuliţa. Aceiaşi operaţie
se execută la toate supapele care nu sunt ataşate de culbutori ( pistoanele la PMI) şi la alţi
cilindri.

Se roteşte apoi arborele cotit cu 180° şi se repetă procedeul de mai sus până se reglează
toate supapele, după care se face o verificare. Reglarea supapelor se poate face şi în ordinea de
funcţionare a motorului, la motoare cu arborele cu came în chilasa, reglarea este realizată în
ordinea de funcţionare, acţionandu-se asupra şurubului de reglaj pentru culbutori (de forma
adecvato) comandaţi direct de came; asigurarea şuruburilor înpotriva dereglarilor se face cu
piuliţele coraspunzatoare.

Sunt motoare la care acest reglaj se realizează prin intermediul unor pastile de grosimi
adecvate, între culbutori şi came (în interiorul unor tacheţi speciali).

Punerea la punct a distribuţiei se face de construtorul motorului pentru totdeauna,

marcandu-se pinioanele cu semne, astfel încât la repararea sa se respecte reglajele. Acestea

13
constau în poziţionarea arborelui cu came faţă de arborele cotit şi reglarea jocului dintre
culbutori şi supape, sau dintre tacheţi şi supape (la distribuţia laterala).

Punerea la punct a distribuţiei se axecută astfel: se demontează una din rotile de la

angrenajul distribuţiei sau lanţul de distribuţie, se aduce pistonul cilindrului 1 în pozitia în care
supapa de admisie va fi la începutul deschiderii, prin rotirea arborelui cotit şi a arborelui cu
came: acest moment se determină cu ajutorul unui ceas-comparator montat pe chiulasă,
palpatorul lui fiind în contact supapa.

Se imobilizează arborele cu came în aceasta poziţie, apoi se cupleaza pinionul de

distribuţie, lanţul sau cureaua astfel încat reperele de pe ele să corespundă poziţiei indicate (cel
de pe arborele cotit cu cel de la angrenajul distribuţiei). Se reglează din nou jocul supapelor.

Fig. 2.2. Scheme de punere la punct a distribuţiei

14
 Distribuţie prin curea dintata ; x- reper pinion arbore cotit, y-repere pinioane cu
came(2); a si c- repere curea dinţată dreapta; b şi d- repere carea dinţată stanga; 4- pinion
arbore pompa de ulei; B.Dacia; x- reper pe pinionul arborelui cotit(1); z-reper pe pinionul
arborelui cu came(2); 5 –lant; C.Motor D 797-05(Roman); x- reper pe pinioanele arborelui
cotit(1) si respectiv intermediarul(3); y- reper pinioanele arborelui cu came (2) si pomta de
injectie (4) respectiv intermediarul(3).

2.2 DEFECTE ÎN EXPLOATARE ale MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE

Cele mai frecvente defecţiuni care pot provoca zgomote anormale, funcţionarea
neregulată a motorului, pornirea greoaie sau chiar oprirea lui sunt: zgomote la comanda de
distribuţie, batai ale culbutorilor sau tacheţilor, funcţionarea neregulată cu zgomot datorită
uzurii camelor de la arborele cu came, funcţionarea neregulată cu rateuri în carburator sau
colectorul de evacuare, griparea sau blocarea supapei, arderea sau deformarea talerului
supapei, ruperea supapei, deformarea sau ruperea arcului supapei.

Zgomote la comanda distribuţiei sau datorării uzurii dantorii roţilor dinţate, a curelei de
distribuţie sau a lanţului de distribuţie.

Depistarea se face cu ajutorul stetoscopului în zona anterioara a motorului.

Pinioanele uzate se înlocuesc, iar în cazul cand au dinţi rupţi (roata din textolit de pe
arborele cu came) se înlocueşte întreg angrenajul distribuţiei: la înlocuirea pinionului defect
zgomotol se mentine.

15
 Uzura curelei de distribuţie duce la ruperea curelei şi se pot îndoi supapele sau se poate
gripa motorul, remedierea consta la schimbarea chitului de distribuţei.

Bataile culbutorilor sau tacheţilor au o intensitate redusa, ritmica, dar de frecvenţă

înalta (ascuţită) şi sunt provocate de jocurile termice prea mari; motorul funcţioneaza
neregulamentar, când jocurile sunt reglate inegal, sau la uzarea suprafeţelor frontale ale
culbutorilor şi supapelor.

Depistarea se face cu stetoscopul în partea superioară a motorului sau prin simpla

ascultare cu urechea.

Remedierea constă în reglarea jocului dintre culbutori şi supape, cand sunt uzuri ale
unora dintre suprafeţele de contact, acestea se varifică cu piatra abraziva sau masini de
rectificat, mentinand initial( mai ales la capul culbutorului).

Tachetii uzaţi şi alezajele lor marite provoaca jocuri anormale şi batăi. Cauzele pot fi:
ungerea necorespunzatoare, imobilizarea tachetilor care nu se mai rotesc.

Se remediaza prin înlocuirea tacheţilor defecţi, alezându-se locaşurile, iar cele amovibile
se înlocuiesc.

Funcţionarea neregulată, uneori cu zgomot, a motorului este îndeosebi urmarea uzurii

inegală a camelor de la arborele cu came. Chiar daca reglajele sunt corecte, motorul
funcţionează neregulat datorită uzurii camelor. Acestea pot fi controlate numai prin
demontarea culbutorilor şi aşezarea unui ceas comparator cu palpatorul pe fiecare tija
împingatoare, măsurand cursa la fiecare în parte ca se roteşte arborele cotit cu manivela.
Cand diferenţele dintre citire sunt mai mari de 0,8-1 mm, uzura lor este accentuată şi se
impune înlocurirea arborelui cu came, sau rectificarea lui.

16
 Funcţionarea neregulată cu rateuri în carburator sau colectorul de evacuare are loc cand
jocul termic dintre supape a fost reglat la o valoare prea mică; supapele nu se închid şi apar
scăpări de gaze şi flăcări cu rateuri în carburator (pentru supapele de admisie) sunt la
eşapament (pentru cele de evacuare), ca urmare, talerele supapelor se ard, iar scaunele
supapelor se pot fisura.

2.3 REPARAREA MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE

Comanda distribuţiei nu se face în mod corespunzator datorită:

 Uzurii roţilor dintate, când grosimea dinţilor scade sub 1/3 din cea iniţială; se
impune înlocuirea lor ;
 Lanţul de distribuţie, daca are joc de peste 0,5 mm se înlocueşte.

Arborele cu camera are urmatoarele defecte:

 Încovoirea arborelui cu came se verifică cu ceasul comparator în partea

centralăşi dacă depăşeşte 0,02 mm se îndreaptă cu o presa hidraulică;
 Fusurile uzate se recondiţionează prin rectificarea la cote de reparaţie;

 Uzarea camelor datorită frecării cu tacheţii; camele uzate se rectifică pe

maşini speciale de copiat, la cota de reparatie; când depăşeşte limita, arborele
cu came se înlocueşte. Mşsurarea se poate face prin verificarea cursei de

17
 ridicare a camei rezultate din diferenţa dintre înalţimea şi diametrul părţii
cilindrice.
 Ciupituri şi exfolieri ale camelor şi fusurilor se îndepărtează cu piatra abrazivă
sau pe masini de rectificat; dacă depăşeşte adâncimea de 1 mm, se rebutează
arborele;
 Uzarea sau deteriorarea orificiilor filetate de fixare a pinionului de distribuţie:
orificiile se alezează şi se refiletează la cota majoră;
 Uzarea canalului de pană pentru roata dinţată de distribuţie se constată cu un
şablon; pentru recondiţionare se mareşte lătimea canalului, montând o pană
majorată sau se execută un alt canal decalat cu 90°.

Fig. 2.3

1-încovoierea arborelui cu came ;

2-uzuri ale fusurilor de reazem;

3-uzura camelor ;

4-ciupituri şi exfolieri ale camelor şi fusurilor ;

5-uzura sau deteriorarea orificiilor filetate pentru fixarea pinionului de distribuţie

18
 Tacheţii prezinta : uzuri, porozitaţi sau rizuri pe tija şi taler ; se îndepărtează prin
rectificare la diametrul prescris folosind piatra abraziva adecvata. Ghidurile tachetilor se
recondiţionează să corespundă jocului prescris.

Tijele împingătoare : încovoierea tijelor se remediază prin îndreptare ; uzura locaşurilor

sferice de contact cu tacheţii sau cu şuruburile de reglaj ale culbutorilor, se reface prin
rectificare, dupa sablon.

Culbutorii prezintă : uzura capului de comanda a tijei supapei, se reface cu piatra abrazivă
după sablon respectandu-se raza şi unghiul prescris ; uzura bucşei de asamblare pe ax, impune
înlocuirea ei ; uzura filetului pentru şurubul de reglaj, se remediayă prin refiletare la cota
majorată, folosindu-se şurub corespunzător.

Supapele se curăţă de calamina, apoi se controlează starea tijelor şi talerelor ; pot

prezenta rizuri, coroziuni, arsuri, fisuri, uzuri ; bataia radiala a talerului faţă de tija şi
rectiliniarităţii tijei, se face cu ajutorul unui dispozitiv prevăzut cu două ceasuri comparatoare.

Defectele posibile ale supapei sunt :

-Uzura tijei, se înlătura prin rectificare la treapta I de reparaţie ; dacă depăşeşte limita
admisă se rectifică cu 0,05 mm, se cromeaza şi se rectifică la treapta a II-a de reparaţie ; jocul
între tija şi ghidul supapei este 0,03-0,08 mm ;

 Uzura capului tijei, se recondiţioneaza prin rectificare până la dispariţia urmelor de

deteriorare ;
 Uzura contrascaunului de la talerul supapei se remediază prin rectificare la 45  5
minute cu ajutorul maşinii de rectificat supape, astfel încat grosimea parţii
cilindrice a talerului să ramana de minimum 2 mm. Dupa rectificare se face
rodarea fiecarei supape pe scaunul ei cu pastă şi încercarea etanşeităţii.

19
 Arcurile de supapă se pot deforma, astfel încât elasticitatea lor să nu mai corespundă. Se
verifică cu un dispozitiv special lungimea arcurilor în stare liberă şi comprimată la sarcini bine
determinate ; dacă nu corespund se înlocuiesc.

Ghidurile de supapa pot prezenta uzuri ale alezajului lor. Acestea se rectifica la cota de
reparatie si se asambleaza prin imperechere cu supapele a caror tije se încadreaza în jocurile
prescrise.

Se rebuteaza toate organele mecanismului de distribuţie care prezinta fisuri, crapaturi,

sufluri, rizuri pronuntate înclusiv arsuri ale talerelor supapelor sau arcuri rupte.

Masurile de protectie a muncii recomanda ca nici un reglaj sau verificare sa nu se execute în

timpul functionarii subansamblurilor sau agregatelor.

20
 Fig. 2.4. Defectele supapei

1- cama
2- tachet
3- arcul supapei
4- axul supapei
5- camera de alimentare
6- talerul supapei
7- camera de ardere

21
Fig. 8. Rectificarea supapei

Diagrama distribuţiei

Această diagramă, specifică fiecarui tip de motor, reprezintă grafic momentele

începerii deschiderii şi sfarşitul închiderii supapelor, explicate în grade de rotatie ale
arborelui cotit (RAC) fazele distribuţiei.

Fig. 9. Diagrama distribuţiei

22
 2.4 DIFERENTE ÎNTRE DISTRIBUTIA PE LANT SI CEA PE CUREA

Distributia pe lanţ are ca avantaje numarul mai mare de km pe care îi poţi face cu ea şi
faptul că suportă turaţii mai mari.

Dezavantajele sunt costul mult mai mare când o schimbi, faptul ca necesită întreţinere,
adica ulei şi nu permite spalarea motorului, zgomotul este ceva mai mare pe care il produce în
mers, când schimbi cureaua şi întinzatoare se schimba nu doar rola şi curea, adica rola
întinzatoare o schimbi şi la curea dar mai are nişte capete întinzatoare la lanţ.

La distributia pe curea avantajele sunt că este silenţioasă, este ieftină când o schimbi, se
schimba relativ uşor, dacă ştii să o aduci la punct, poţi spăla motorul fără problema distribuţiei,
la cele pe lanţ producatorii nu recomandă să atingi cu apă sistemul de distribuţie.

Dezavantajele sunt că nu ţine mulţi km cam in jur de 50.000 de fapt produactorul

recomandă schimbarea la 60.000 dar nu ai siguranţă pe ea dacă o ţii atât, dacă nu merge acei
50.000 de km cu ea dar o ţii 3-4 ani, cauciucul îmbătrâneşte şi se rupe cu toate că tu nu ai mers,
nu are decat o patimă, nu şi capete întinzătoare care au în acelaşi timp şi rol de blocare şi dacă
se rupe cureaua, ai toate şansele să calezi motorul, la lanţ, ţi se opreşte motorul si nu ai nici un
risc.

23
ANExE

24
25
26
27
28
29
 BIBLIOGRFIE

1. ARAMA I., STEFANESCU A. -Economia de combustibil la automobile,

Editura tehnica Bucurasti 1990
2. ARAMA I., VASILIU C., STEFAN I -Reducerea consumului specificde combustibil
(prin supra comprimare si modificarea avansului la aprindere), Revista de studii si
Cercetari 1990.
3. NEGRUS E., SOARE I., TRANCU T. -Incercarea Autovehicolelor, Editura Didactica
si Pedagogica,Bucuresti 1993.
4. GAIGINSCHI R., DROSESCU R. -Siguranta circulatiei rutiere, Editura Tehnica,
Bucuresti 2004.
5.NECULAIASA V. -Miscarea Autovehicolelor, Editura Poli Rom, Iasi, 1996.
6.CORNELIU M. -Autoturisme, Editura Tehnica Bucuresti 1990
7.CONSTANTINESCU V. -Prevenirea uzurii motoarelor de automobile, Editura
Tehnica Bucuresti 1987.
8.FRATILA G.-Calculul si Constructia Automobilelor, Bucuresti, Editura Didactica si
Pedagogica 1977.
9.GROZA A -Metode si lucrari practice pentru Repararea Automobilelor, Editura
Tehnica Bucuresti 1985.
10.MARINCAS D -Fabricarea si repararea automobilelor rutiere, Bucuresti Editura
Didactica si Pedagogica 1982.
11.MONDIRU C., MIHAI D. -Echipamente speciale si accesorii complimentare, Editura
Tehnica Bucuresti 1980.
12.MONDIRU C -Echipamente si tehnici pentru diagnosticarea Automobilelor,
Litografia I.S Pitesti 1987.
13.NAGY T -Exploatarea si tehnica transportolui Auto, Bucuresti Editura Didactica si
Pedagogica 1971.
14.NEGRUS E -Incercarea Automobilelor, Bucuresti Editura Didactica si Pedagogica
1984.
15.RAICU V -Intretinerea si Repararea Echipamentului electric al automobilelor,
Bucuresti Editura tehnica 1971.
16.STRATULAT M -Diagnosticarea Automobilelor Bucuresti Editura tehnica 1977.
17.STRATULAT M -Exploatarea rationala a automobilului, Bucuresti Editura Tehnica
1986.
30