1.

Prezentarea

2.Cuprins

3. Hexaflorura de sulf (cu formula chimică SF6) este un gaz cu proprietăți dielectrice și chimice potrivite
pentru utilizarea acestuia drept mediu de stingere. Tehnologiile bazate de stingere. Tehnologiile bazate pe
stingerea cu SF6 au fost dezvoltate inainte de anii 1960 , dar implementarea practica a acestor
intrerupatoare a fost realizata dupa anii 1970. Aceste intrerupatoare sunt din ce in ce mai utilizate,
ponderea lor pe piata depasind-o pe cea a intrerupatoarelor cu vid inca din anii 1990. Principiile utilizate,
fiind diverse, astfel de echipamente putand fi regasite atat pe medie tensiune cat si pe inalta tensiune. In
stare pura, SF6-le este un gaz incolor, inodor, neinflamabil si nontoxic.

În dreapta avem reprezentată structura moleculară a hexaflorura de sulf.

4. La deconectare, gazul stocat în rezervorul de înaltă presiune străbate ajutajele camerei de

stingere exercitând suflajul necesar stingerii arcului electric, după care se destinde în rezervorul
de joasă presiune. Presiunea în rezervorul de înaltă presiune este refăcută prin intrarea în
funcțiune a compresorului de hexaflorură de sulf.
Construcțiile de acest tip, ca de altfel și cele din generațiile următoare, sunt realizate în
două variante, cunoscute în literatură sub denumirea de dead-tank, respectiv live-tank, diferite
prin modul de realizare a izolației căilor conductoare față de pământ.
5. La deconectarea, contactul mobil tubular 2 părăsește contactul fix de lucru 5 și extremitatea
arcului electric 3 este imediat preluată de contactul fix de rupere 4. În acest moment, prin
transmisia electroizolantă 8, se comandă deschiderea supapei 6 și, pe o durată foarte scurtă,
hexafluorura de sulf aflată la înaltă presiune în compartimentul 7, este admisă în zona contactelor.
Se obţine astfel un suflaj longitudinal unilateral intens, care produce stingerea arcului electric.
Prin conducta electroizolantă 1, gazul sub presiune este dirijat spre următoarea cameră de
stingere modul.
6. Construcţia întrerupătorului, corespunzătoare unei tensiuni nominale de 362 kV. Notațiile
utilizate au următoarele semnificații:1-cameră de stingere modul,2-izolator de trecere,3-borne de
conexiune,4-izolator suport,5-compresor de hexaflorură de sulf,6-rezervor de gaz SF6 la presiune
înaltă.
7. Dezavantaje:

-Prezența unui compresor,

-Durată relativ ridicată de refacere a presiunii înalte,

-Dimensiune de gabarit impuse de cele două rezevoare

-Riscul unei rate ridicate a pierderilor de gaz

-Necesitatea unor dispozitive suplimentare de încălzire în construcţia echipamentelor de exterior pentru

prevenirea lichefierii
8. Suflajul necesar activării stingerii arcului electric se obține la deconectarea prin autocompresie,
pe durata deplasării echipajului mobil. Aceste întrerupătoare se mai numesc cu autocompreșie sau
cu o singură presiune(monopresiune).
Aparatele autopneumatice de înaltă tensiune cu comutaţie în hexafluorură de sulf sunt de
tip monopolar, realizate obişnuit în variată live-tank (cu camere de stingere izolate faţă de
pământ prin coloane electroizolante).
Pentru domeniul tensiunilor foarte înalte şi al capacităţilor de rupere mari, se fabrică
aparate de tip dead-tank, prevăzute cu anvelopă exterioară metalică, funcţionând la potenţialul
pământului. Întrerupătoarele de medie tensiune, fără excepţie, sunt realizate în conștrucţia
tripolară.

9. Simplitatea constructivă, indicatorii înalţi de fiabilitate, mentenabilitatea ridicată şi cheltuielile

de exploatare reduse fac din aparatele realizate în tehnica autopneumatică cele mai răspândite
dintre cele cu comutaţie în hexafluorură de sulf.
10. Principiul de stingere pe care se bazează funcţionarea întrerupătoarelor cu suflaj magnetic
constă în deplasarea rapidă a arcului electric într-un volum închis de hexafluorură de sulf, aflat
iniţial în repaus. În acest caz, mediul de stingere este practic fix iar coloana arcului electric, sub
acţiunea unor forţe de tip Lorentz, se deplasează cu viteze comparabile cu cea a sunetului.
Câmpul magnetic necesar punerii în mişcare a coloanei arcului este produs de o bobină
parcursă de curent pe durata deconectării sau de magneţi permanenţi amplasaţi în zona
contactelor, energia necesară suflajului fiind deci furnizată de o sursă exterioară. Suflajul
magnetic se obţine în sistem coaxial, respectiv axial.
11. În cazul sistemului coaxial, Fig.a, arcul electric amorsat la deconectare iniţial între contactele 1-fix şi
2-mobil, este imediat preluat între electrozii 1, 3, astfel încât curentul care trebuie întrerupt să traverseze
spirele bobinei de suflaj 4.În cazul sistemului coaxial, Figura a, arcul electric amorsat la deconectare iniţial
între contactele 1-fix şi 2-mobil, este imediat preluat între electrozii 1, 3, astfel încât curentul care trebuie
întrerupt să traverseze spirele bobinei de suflaj 4.

La sistemul axial de suflaj magnetic (rotary-arc circuit breaker) contactele întrerupătorului

(atât cele de lucru, 1-fix, 2-mobil cât şi cele de rupere, 3-fix, 4-mobil) sunt inelare şi amplasate
faţă în faţă pe aceeaşi axă, aşa cum se poate vedea în Figura b. Arcul electric 5, preluat între
contactele de rupere 3, 4, arde în câmpul magnetic produs de bobina de suflaj 6, parcursă de
curent. Liniile de câmp se închid prin piesa polară 7 şi mantaua feromagnetică 8, trasee care le
imprimă o distribuţie radială în zona de ardere a arcului electric. În aceste condiţii, forţele
Lorentz au orientare tangenţială, încât coloana 5 a arcului electric este antrenată într-o mişcare
rapidă de rotaţie (arc turnant, rotating arc), deplasându-se cu extremităţile pe contactele circulare
3, 4.
12. Pe lângă simplitate constructivă, întrerupătorul cu suflaj magnetic se caracterizează printr-o
slabă electroeroziune a contactelor deoarece, ca urmare a deplasării extremităţilor arcului electric,
temperatura înaltă nu se mai localizează în zone practic fixe pe suprafeţele de contact.
13. În camerele de stingere ale acestor întrerupătoare suflajul cu hexafluorură de sulf se obţine
prin dilatarea gazului sub acţiunea căldurii cedate la temperatura înaltă de coloana arcului electric
însăşi. Acest principiu conduce la simplificarea construcţiei dispozitivelor de stingere din care se
elimină acţiunea pistonului, util pentru comprimarea gazului în tehnica autopneumatică. În
camera de stingere (Fig. a) coloana arcului este instabilă, aceasta ocupând rapid poziţia 6, sub
formă de buclă la exteriorul contactului, unde eficienţa suflajului este foarte redusă. Problema se
rezolvă prin ghidarea arcului electric, astfel încât acesta să ocupe o poziţie cât mai aproapiată de
axa camerei de stingere. Ghidarea se poate face mecanic (Fig.b), prin utilizarea duzei
electroizolante 7 sau pe cale magnetică (Fig.c), cu ajutorul bobinei sau a magnetului permanent 2.