LUCRAREA DE LABORATOR Nr.

4
SISTEMUL DE APRINDERE

Scopul lucrării: Studierea sistemelor de aprindere, construcţia generală şi principiul de

funcţionare, construcţia şi funcţionarea elementelor sistemului de aprindere (bobinele de
inducţie, ruptor - distribuitoarele, traductoarele - distribuitoare fără contacte, bujiilor de
aprindere şi altele), de efectuat instalarea momentului de aprindere.
Timpul de efectuare – conform planului de studiu.
Utilaj şi echipament: Planşe de studii, standuri, machete ale sistemului de aprindere şi
elementele lui, spion de control, şurubelniţă şi set de chei.
Sarcinile:
Comutatorul cu transistor a sistemului de aprindere fără contacte, construcţia, principiul
de funcţionare, circuitul de tensiune joasa şi înaltă.
Ruptor-distribuitorul. Destinaţia, construcţia şi principiul de funcţionare. Reglatoarele
centrifuge şi vacuumatice a unghiului de avans la aprindere, destinaţia şi principiul de
funcţionare.

Instalaţii de aprindere

Pentru aprinderea amestecului carburant, la motoarele în patru timpi cu carburator, se

utilizează scânteia, care apare între electrozii bujiei de aprindere. Funcţia de formare a energiei
scânteii şi comanda cu momentul de formare a scânteii o execută instalaţia de aprindere.
În baza funcţionării practic a tuturor instalaţiilor de aprindere moderne stă principiul de
transformare a energiei electrice a bateriei de acumulatoare (iar la funcţionarea motorului şi
energia generatorului) mai întâi în energie de acumulare urmată apoi de transmiterea ei la
electrozii bujiei. Aceste instalaţii poartă numere de instalaţii de aprindere cu baterie de
acumulatoare. Transformarea energiei la majoritatea acestor instalaţii are loc ciclic, sincron cu
funcţionarea cilindrilor motorului. În calitate de acumulatoare a energiei în instalaţiile moderne
se utilizează ori bobina de inducţie ori condensatorul electric. La majoritatea instalaţiilor de
aprindere în serii este utilizată energia fluxului magnetic de inducţie, adică se foloseşte bobina de
inducţie.
O parte nu prea mare de instalaţii de aprindere utilizează acumularea energiei în câmpul
electric al condensatorului iar bobina de inducţie are rol numai de transformator de înaltă
tensiune. Instalaţiile de aprindere se clasifică după următoarele criterii:
- După modul de formare a scânteii electrice – cu contacte şi fără contacte.
- După modul de comutare a energiei acumulate – prin contacte, cu tranzistor.
- După modul de comandă cu momentul aprinderii – mecanice şi electronice.
- După modul de distribuţie a energiei de tensiune înaltă cu distribuitor mecanic şi
distribuitor static.
 Instalaţia de aprindere prin contacte

Instalaţia clasică prin contacte care a fost utilizată în trecut continuă să fie exploatată şi
în prezent.
Procesele care au loc în instalaţia clasică de aprindere constituie cheia de a înţelege
funcţionarea tuturor instalaţiilor de aprindere cu acumularea energiei în câmpul magnetic al
bobinei de inducţie. Schema electrică a instalaţiei de aprindere prin contact este reprezentată în
fig. 11.4.
Instalaţia include: bujiile 6 instalate în camera de ardere a fiecărui cilindru; bobina de
inducţie cu înfăşurările primară 4 şi secundară 5; ruptorul-distribuitor cu grupul de contacte 8;
cama 7 ruptorului; condensatorul 9; contactul cu cheie 2; rezistorul suplimentar 3 (nu la toate) şi
bateria de acumulatoare 1.
Când motorul nu funcţionează cama 7 distribuitorului nu se roteşte, contactele 8 sunt
închise. La deschiderea contactelor cu cheie 2 curentul electric de la bateria de acumulatoare
trece prin înfăşurarea primară 4 a bobinei de inducţie la contactele închise 8 al ruptorului,
închizându-se la “masă”.
La pornirea motorului se roteşte arborele rotorului şi cama 7 deschide contactele 8
ruptorului întrerupând circuitul primar.
La întreruperea circuitului primar, în bobina de inducţie (înfăşurarea secundară) se induce
un curent de înaltă tensiune de 15.000…30.000 V, care prin fişa centrală este trimis la
distribuitor, unde rotorul îl repartizează prin bornele laterale la bujii în ordinea de funcţionare a
motorului. Condensatorul 9 înmagazinează curentul de autoinducţie, pe care-l va reda la
refacerea contactelor ruptorului pentru ca inducţia din înfăşurarea secundară să fie mai puternică
la următoarea deschidere.

Instalaţia de aprindere cu tranzistor

În aceste instalaţii funcţia de comutator al curentului în înfăşurarea primară a bobinei de

inducţie este executată de un tranzistor. Formarea scânteii electrice poate avea loc ca la
instalaţiile cu contacte; în acest caz se numesc prin contact cu tranzistor şi cu ajutorul unor
traductoare speciale în ultimul caz instalaţiile fără contacte.

Fig. 11.5 Schema instalaţiei de aprindere cu tranzistor:

1-contactul cu cheie; 2-comutator tranzistor; 3-bobina inducţie; 4-ruptor-distribuitor .
 Instalaţiile de aprindere cu tranzistor se deosebesc de instalaţiile prin contact prin
comutarea şi ruperea curentului în înfăşurarea primară a bobinei de inducţie nu la deschiderea
sau închiderea contactelor dar prin închiderea sau deschiderea unui tranzistor puternic. Aceasta
permite în principiu de majorat valorile curentului la deschidere până la 8…11A. Aceasta asigură
creşterea energiei bobinei de inducţie de 3…4 ori faţă de instalaţiile prin contact.
Schema de principiu a instalaţiei de aprindere cu tranzistor este reprezentată în fig. 11.5.
În afară de distribuitor 4 şi bobina de inducţie 3 instalaţia are şi un comutator tranzistor 2
conectat în circuitul primar dintre ruptor şi bobina de inducţie. Bobina de inducţie 3 are un
număr mai mare de spire în înfăşurarea secundară şi un număr mai redus în înfăşurarea primară.
Un capăt al înfăşurării secundare este conectat la corpul bobinei de inducţie. Ruptorul nu are
condensator din cauza că curentul între contactele lui este mic. În circuitul primar sunt conectate
două rezistoare R3 şi R4, unul care se închide pe o durată scurtă la pornirea motorului cu
demarorul pentru a mări puterea scânteii la pornire. Dacă contactele ruptorului sunt închise,
curentul de la bateria de acumulatoare prin contactul cu cheie 1, rezistoarele şi înfăşurarea
primară a bobinei de inducţie este trimis la emiterul tranzistorului T1, apoi prin bază spre
înfăşurarea primară a transformatorului Tp1, contactele ruptorului la “masă”. Tranzistorul este
deschis, curentul prin înfăşurarea primară a bobinei de inducţie trece prin colectorul
tranzistorului la “masă”.
Dacă contactele ruptorului sunt deschise, se întrerupe circuitul bazei tranzistorului.
Tranzistorul se închide, dispare curentul în circuitul primar, iar în înfăşurarea secundară se
induce curent de înaltă tensiune. Tensiunea care apare la înfăşurarea secundară a
transformatorului Tp1 şi rezistorului R2, la deschiderea contactelor ruptorului, contribuie la
închiderea mai efectivă a tranzistorului. Pentru a proteja tranzistorul de curent de autoinducţie, în
înfăşurarea primară a bobinei de inducţie este conectat în paralel un stabilizator din siliciu.
Pentru ca stabilizatorul să nu aibă scurt circuit la „masă”, înfăşurarea primară se conectează în
serie cu dioda D1. Circuitul R1-C1 uşurează procesul de tranziţie la apariţia sau dispariţia
curentului în înfăşurarea primară. Condensatorul C2 protejează transformatorul de supratensiune,
care poate apărea în circuitul de alimentare.
În afară de instalaţiile de aprindere prin contact actualmente se utilizează instalaţii
electronice fără contact. În aceste instalaţii comutarea se face în baza impulsurilor traductorului
inductiv sau traductorului Hall.

Instalaţii de aprindere electronice

Automobilele moderne sunt echipate cu instalaţii de aprindere electronice. Părţile

componente de bază sunt: bobina de inducţie, distribuitorul cu traductorul inductiv sau
traductorul Hall, comutatorul tranzistor şi bujiile. În funcţie de traductorul utilizat instalaţiile au
indexul –i şau – h – (TSZ – i sau TSZ-h). Condensatorul în instalaţiile TSZ lipseşte.
 Fig. 11.6 Traductorul inductiv TSZ-i:
1-magnet; 2-înfăşurarea de excitaţie; 3-distanţa dintre indus şi polii statorului; 4-indus.

Fig. 11.7 Traductorul Hall TSZ-h:

1-plăcuţa rotorului; 2-sistemul magnetic; 3-etaj de ieşire; 4-jocul în sistemul magnetic .

Instalaţia de aprindere fără contacte cu traductorul inductiv TSZ – I (fig. 11.6) formează
un semnal care determină momentul de aprindere. Traductorul distribuitor inductiv este montat
în locul ruptorului instalaţiei de aprindere prin contacte. Constă dintr-un magnet continuu 1,
înfăşurări de excitaţie 2 şi indusul 4 fixat la axa de acţionare. El generează tensiunea de comandă
cu comutatorul tranzistor, care amplifică tensiunea traductorului şi comandă cu curentul primar
al bobinei de inducţie Semnalul de la traductor nimereşte la comutator care determină momentul
apariţiei sau dispariţiei curentului în bobina de inducţie. Din cauză că indusul se roteşte împreună
cu arborele de acţionare, distanţa 3 dintre indus şi polurile statorului permanent se modifică =şi
în înfăşurarea de excitaţie se induce tensiune alternativă. Corespunzător cu modificarea tensiunii
comutatorul aprinderii împreună cu bobina de inducţie formează scânteia. Aprinderea are loc
atunci când indusul trece polurile statorului.
Instalaţia de aprindere cu traductorul Hall TSZ-h (fig. 11.7) constă dintr-un magnet, cip
semiconductor sensibil la câmpul magnetic şi rotorul cu plăci fixat la arborele de acţionare.
Traductorul Hall determină momentul aprinderii şi unghiul (rotorului traductorului) la care etajul
de intrare a generatorului aprinderii emite curent de tensiune joasă.
Din cauză că rotorul se învârte împreună cu axul de acţionare, plăcile pe rând trec prin
jocul 4 sistemului magnetic. Pe măsura ce plăcuţele trec prin jocul sistemului magnetic, ultimul
comandă cu fluxul magnetic al cipului semiconductor. Ca rezultat, la trecerea plăcuţei 1 prin
jocul 4 tensiunea Hall UG se micşorează până la zero iar la ieşirea generatorului aprinderii apare
curent de tensiune joasă a bobinei de inducţie. Când plăcuţa iese din jocul 4 sistemului magnetic,
curentul primar dispare şi are loc aprinderea. Numărul plăcilor rotorului corespunde cu numărul
de cilindri. Lăţimea plăcuţei “b” corespunde unghiului de întoarcere la care etajul de ieşire
permite trecerea curentului. Unghiul de întoarcere nu se schimbă pe parcursul exploatării
traductorului Hall şi reglare nu necesită. Pentru a evita încălzirea bobinei de inducţie este
prevăzută deconectarea tensiunii bobinei la decontarea aprinderii şi oprirea motorului. În scop
de siguranţă bobina de inducţie are o gaură de 5,5 mm cu dop. Prin gaură iese masticul bobinei
în cazul defectelor comutaţiei în instalaţia de aprindere. În caz contrar bobina de inducţie poate
exploda.

Metodele de distribuţie a tensiunii înalte la instalaţiile de aprindere

electronice
Unele instalaţii electronice cu microprocesor comandă cu unghiul de avans al aprinderii
utilizând distribuitorul mecanic ca la instalaţiile clasice de aprindere. Construcţia acestui
distribuitor în cele mai multe cazuri este simplă şi are funcţie de generare şi comandă cu
momentul de aprindere. Acţionarea distribuitoarelor se face prin transmisii intermediare de la
arborele cotit, iar mai des întâlnite, de la arborele cu came.
Apariţia bobinelor de inducţie “uscate” cu conductor magnetic au generat apariţia
construcţiei originale ale distribuitoarelor mecanice. La aceste instalaţii bobina de inducţie este
amplasată pe capacul sau corpul distribuitorului iar ieşirea conductorului de tensiune înaltă
printr-un contact glisant se conectează cu placa de distribuţie (alt capăt al înfăşurării secundare se
conectează la (+) înfăşurării primare). Astfel conductorul central de tensiune înaltă lipseşte.
Aceste instalaţii se utilizează la automobilele TOYOTA, NISSAN, MAZDA, HONDA,
MITSUBISHI. Actualmente producătorii de autovehicule utilizează distribuitoare statice. Există
două metode de distribuţie – metoda “Waste Sparc” (“scânteie goală”) şi distribuirea individuală.
O variantă a instalaţiei statice de distribuţie este prezentată în fig. 11.8 pentru motorul în “V”
cu şase cilindri. Ordinea de funcţionare a acestui motor este 1-2-3-4-5-6. Fiecare din trei bobine
duble funcţionează pentru doi cilindri, în care timpurile de compresie şi evacuare sunt
concomitente, adică pentru acest motor – 1 şi 4; 2 şi 5; 3 şi 6.
 Fig. 11.8 Schema instalaţiei de distribuţie statistică a tensiunii înalte:
1-traductorul frecvenţei arborelui cotit; 2-discul marcat; 3-motor; 4-bujia; 5,6,7-bobini de inducţie
duble; 8-contact cu cheie; 9-panoul selectării canalului; 10-comutator cu trei canale; 11-panoul
comandă cu injecţia şi aprinderea.

La apariţia scânteii în cilindru 1 (timpul de compresie) şi în cilindrul 4 va apărea scânteia;

dar din cauză că în acest cilindru are loc timpul de evacuare, tensiunea la electrozii bujiei
cilindrului 4 scade, energia între electrozi este nesemnificativă. De aceea energia de bază se
utilizează la electrozii bujiei primului cilindru. La întoarcerea arborului cotit la 360° se schimba
timpurile: în primul cilindru – evacuarea iar în cilindru patru – compresia. Corespunzător energia
de bază se află între electrozii bujiei cilindrului 4. Aceleaşi procese au loc şi în alte perechi de
cilindri. Conectarea bobinelor de inducţie corespunzătoare se face de la blocul electronic de
comandă după semnalele traductorului de turaţii 1 ale arborelui cotit. Pe această schemă la un
ciclu al motorului (două rotaţii ale arborelui cotit) sunt necesare trei semnale la formarea
scânteii, trei semnale de acumulare a energiei şi un semnal de identificare a poziţiei perechilor
pistoanelor în punctele moarte. Pentru identificarea poziţiei perechilor de pistoane se foloseşte un
disc marcat 2.
 Fig. 11.9 Dispunerea bobinelor de inducţie la distribuirea
individuală a tensiunii înalte la bujii:
1-bobine inducţie; 2-bujie; 3-arbore came; 4-supape.

Pentru distribuţia individuală la fiecare cilindru se utilizează o bobină individuală, dispusă

în apropierea bujiilor (fig. 11.9). În acest caz lipsesc conductorii de înaltă tensiune. Lipsa jocului
“rotor-capac”, poate provoca apariţia nesancţionată a scânteii la începutul apariţiei curentului în
înfăşurarea primară. Pentru a evita acest proces în înfăşurarea secundară a fiecărei bobine de
inducţie se prevede a diodă de tensiune înaltă.

Ruptorul-distribuitor (fig. 11.11) este destinat pentru întreruperea circuitului primar în

instalaţia de aprindere şi distribuirea energiei de tensiune înaltă la bujii conform ordinii de
funcţionare a motorului. El constă din ruptor şi distribuitor.
Ruptorul cu contacte constă din corpul 2 cu axa de acţionare 1 cu came 18 de deschidere
a contactelor al căror număr depinde de numărul de cilindri. La platoul mobil pe o axă cu bucşă
din textolită se află braţul cu contactul mobil apăsat de un arc plat la contactul fix. Braţul are un
pintene din textolită care se află în contact cu muchiile camei. Cama se unge cu un filţ din pâslă
îmbibat cu ulei. Bucşa şi pintenul din textolită izolează contactul de la “masă”. Curentul la
contactul mobil este trimis prin borna de contact. Platoul fix prin şuruburile 21 se fixează de cel
mobil 20 şi la reglarea jocului între contacte se poate întoarce în jurul axei braţului. Platoul
mobil se află pe un rulment bile presat în corpul ruptorului. El se poate întoarce de la braţul
articulat al regulatorului vacuumatic. Deschiderea contactelor se face prin modificarea continuă
a avansului, pentru buna funcţionare a motorului. Pentru aceasta ruptorul-distribuitor se fixează
la motor într-o poziţie, care asigură un avans iniţial. Mai este prevăzut un reglator de avans
centrifugal, care asigură avansul la aprindere în funcţie de turaţiile motorului şi un reglator de
avans vacuumatic în funcţie de sarcina motorului (depresiune).
Regulatorul vacuumatic 4 se prinde la corpul ruptorului şi este format dintr-o capsulă cu
o membrană în interior articulată printr-un braţ cu platoul mobil al ruptorului. Regulatorul printr-
o conductă este racordat la galeria de admisie (sub clapeta de acceleraţie). Când clapeta este
deschisă depresiune este mare şi regulatorul vacuumatic asigură avansul maxim, rotind platoul în
sens invers. La închiderea clapetei, depresiunea este redusă şi regulatorul nu funcţionează;
membrana este apăsată de arc.
Regulatorul centrifugal este amplasat pe platoul 8 lipit la capătul bucşei camei 18. La
această placă se află două ştifturi pe care se întorc două contragreutăţi 17 din metaloceramică.
Proeminenţele contragreutăţilor sunt sprijinite de placa conducătoare a regulatorului, fixată la
capătul axului de acţionare. La placa conducătoare sunt presate axele arcurilor. Ele intră în
găurile alungite ale platoului 8 şi nu permit întoarcerea faţă de axa de acţionare mai mult de 15°.
Arcurile contragreutăţilor au intenţia de a întoarce platoul 8 contra acelor de ceasornic faţă de
axa ruptorului-distribuitor. Arcurile au diferită elasticitate. Arcul cu elasticitatea mai mare este
puţin tensionat şi nu permite desfacerea greutăţilor la turaţii nu prea mari. Regulatorul intră în
funcţiune când arborele cotit atinge 1000 rot/min, iar forţa centrifugală a contragreutăţilor începe
a învinge rezistenţa arcurilor mai slabe. La turaţii mai mari intră în acţiune arcul mai tensionat.
Prin aceasta se asigură modificarea unghiului de avans la diferite turaţii ale arborelui cotit.
 Fig. 11.11 Ruptorul distribuitor:
1-ax de acţionare; 2-corp; 3-filţ; 4-corpul regulatorului vacuumatic; 5-membrana; 6-capacul regulatorului vacuumatic; 7-braţul
regulatorului vacuumatic; 8-platoul de sprijin al regulatorului centrifugal; 9-rotorul distribuitorului; 10-fişe laterale; 11-capacul
distribuitor; 12-fişa centrală;13-cărbune contact; 14-rezistor; 15-contactele rotorului; 16-axele arcurilor; 17-contra-greutăţi; 18-
cama ruptorului; 19-contactele ruptorului; 20-platoul mobil al ruptorului; 21-şurub de fixare; 22-canel; 23-condensator.
 Fig. 11.12 Construcţia distribuitorului aprinderii GM HEI:
1-capacul bobinei de inducţie; 2-bobina de inducţie uscată; 3-contactele înfăşurării primare;
4-capacul distriditorului;5-etanşare; 6-rotor; 7-axa; 8,9-fişe de conectare.

Distribuitorul de tensiune înaltă constă din rotorul 9 din material plastic, fişa centrală
12 şi laterale 10 instalate în capacul 11. Rotorul prin două şuruburi este fixat la platoul 8
regulatorului centrifugal de avans. El este fixat într-o anumită poziţie, asigurată prin găurile
pătrate şi rotunde în platoul 8 în care intră proeminenţele de aceeaşi formă ale rotorului. La rotor
sunt fixate contactul central şi laterale. La contractul central este apăsat de un arc cărbunele 13.
Prin cărbune şi contactele rotorului tensiunea prin fişele laterale este distribuită la bujii. La
corpul rotorului-distribuitor este fixat condensatorul 23 conectat în paralel la contactele lui care
asigură micşorarea scânteii la deschiderea lor.
În fig. 11.12 este reprezentată construcţia unui distribuitor a automobilului GM HEI la
care lipseşte fişa centrală de tensiune înaltă. În capacul distribuitorului 4 este încorporată bobina
de inducţie “uscată”2 cu capacul 1.. Rotorul 6 cu placa de distribuţie fixată la un suport se roteşte
de la axa de acţionare 7. Fişele conductoarelor de înaltă tensiune printr-un contact glisant se
conectează la placa de distribuţie a rotorului, iar alt capăt al înfăşurării secundare este prins la (+)
înfăşurarea primară. Pe corp se află şi traductorul inductiv.