LUCRAREA DE LABORATOR Nr.

8
PARTEA RULANTĂ

Scopul lucrării: De studiat construcţia cadrelor automobilelor, corpurilor punţilor

conducătoare şi conduse, suspensiilor, roţilor şi anvelopelor, de studiat metoda de reglare a
rulmenţilor butucilor roţilor, montarea - demontarea anvelopelor, cerinţe de securitate.
Timpul de efectuare – conform planului de studiu.

Utilaj şi echipament: Cărţi, material ilustrativ, planşe, standuri, elemente şi mecanisme

ale părţii rulante, aparate de control şi set de instrumente ale lăcătuşului, lopăţele de montare a
roţilor, roata în ansamblu şi plasa de protecţie.
Sarcini:
Destinaţia, construcţia generală şi particularităţile constructive ale cadrelor
autocamioanelor.
Suspensie cu bare de torsiune. Construcţia, particularităţile funcţionării, avantaje şi
dezavantaje. Metode de transmitere a forţelor de împingere pentru suspensiile cu bare de
torsiune.
Corpul punţilor conduse. Destinaţia, construcţia corpurilor punţilor conduse.
Roţile. Destinaţia, construcţia, metode de fixare a roţilor, construcţia discurilor roţilor
pentru autoturisme şi autocamioane.

Construcţia cadrului
Cadrul constituie una din părţile principale ale automobilului pe care se montează
motorul, transmisia, suspensia, punţile, caroseria etc. La autoturisme cadru lipseşte, funcţiile sale
fiind preluare de caroserie. Forma cadrului este determinată de modul de dispunere a diferitelor
organe (mai ales a motorului), de felul suspensiei, de poziţia punţii motoare. Cadrul
automobilelor poate fi cu longeroane, cu tub central, platformă, combinate.
Cadrul cu longeroane, se compune din două longeroane, legate între ele prin 3…5
traverse. Longeroanele sunt executate din oţel de profil U sau I, sau sunt asamblate din tablă de
oţel, cu secţiunea constantă pe toată lungimea lor sau variabilă, în funcţie de solicitare. Cadrul cu
longeroane cu secţiune variabilă, faţă de cele cu secţiune constantă, prezintă avantajul că au
greutatea mai redusă. Pentru mărirea rigidităţii cadrului, în locurile de îmbinare a longeroanelor
cu traversele, se prevăd diagonale din oţel. Pentru întărirea locală a cadrului, uneori, se folosesc
profiluri suplimentare, care se sudează de longeroane. Cadru se asamblează prin sudare, nituire
sau combinat.
Cadrul cu longeroane a unui autocamion (fig. 23.1) este compus din două longeroane 1
legate între ele prin traversele 2. Longeroanele sunt executate din profil U, cu înălţimea
profilului variabilă în funcţie de valoarea momentului torsional. Pentru tractare, automobilul este
prevăzut în partea din faţă cu bara de protecţie 5 şi cârlige de remorcare 6. Cadrul are montat pe
traversa din spate dispozitivul de remorcare 3. Pentru consolidarea longeroanelor şi pentru a se
mări

Caroseria automobilului
Caroseria reprezintă partea superioară a automobilului amenajată pentru transportul
pasagerilor, al încărcăturilor sau pentru instalarea diferitor utilaje.

- Fig. 23.1 Cadru:

1-longeron; 2-traversa; 3-dispozitiv remorcare; 4-traversa pentru motor;
5-bara de protecţie; 6-cîrligul remorcare.

2. Cadrul automobilului.

           

            In stadiul actual al constructiilor de automobile, cadrul, ca parte distincta se foloseste cu rare exceptii numai
pentru autocamioane si autovehicole speciale.

            Cadrul reprezinta legatura portanta dintre puntea din fata si puntea din spate care preia toate solicitarile ce
apar in exploatare (incovoiere, tractiune, rasucire, oscilatii).
Fig.1. Sasiu de autocamion:a – scurt; b – normal; c – lung.

                        1 si 2 – longeroane de profil U;

                        3,4,5,6,7,8,9 – traverse;

                        10 – suporti pentru montarea barei de protectie;

                        11,12,13,14 – suporti pentru maontarea cabinei;

                        15 – suport  pentru montarea casetei de directie;

                        16 – suport pentru montarea radiatorului;

                        17 – suport  motor;

                        18 – suport pentru caroserie.

            In figura 1 este reprezentat un sasiu de autocamion in 3 variante, respecti scurt, normal si lung.elementele
componente ale unui sasiu sunt (fig.1.b): 1 si 2 longeroane de profil U rigidizate prin traversele 3,4,5,6,7,8,9, suportii
10 pentru montarea barei de protectie; suporti pentru maontarea cabinei 11,12,13,14; suport  pentru montarea
casetei de directie 15; suport pentru montarea radiatorului 16; suport  motor 17; suport pentru caroserie 18. Pe ultima
traversa din spate se monteaza carligul de remorcare.

Bară de torsiune
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Suspensie frontală longitudinală Volkswagen Broscuță

Suspensia cu Bară de torsiune este un tip de suspensie care este folosită la vehiculele grele sau vehiculele
care necesită modificarea gărzii de la sol. Este formată dintr-o bară de metal care funcționează ca un arc,
aceasta este atașată ferm la un capăt de șasiu, celălalt capăt al barei poate fi atașat la ax, la brațul de
suspendare sau de fus. Mișcarea verticală a roții determină bara să se răsucească în jurul axei sale, aceasta
este opusă de rezistența barei la torsiune. Eficiența barei ca arc este determinată de lungime, secțiunea
transversală, forma și materialul din care este făcută.

Avantaje și dezavantaje

Principalele avantaje ale suspensiei cu bare de torsiune sunt durabilitatea, reglarea ușoară a gărzii la sol și
profilul mic de-a lungul lățimii vehiculului. Ocupă mai puțin din volumul interior al vehiculului comparat
cu arcurile elicoidale. Dezavantajul barelor de torsiune, spre deosebire de arcurile elicoidale, este că nu pot
oferi o rată de destindere progresivă comparabilă. În cele mai multe mașini cu acest tip de suspensie
schimbarea barelor de torsiune pentru obținerea unei rate de destindere este mai ușor de realizat decât
reglarea manuală.

Utilizate

Suspensia cu bare de torsiune este folosită la vehicule de lupta gen T-72 (multe dintre tancurile din Al Doilea
Război Mondial), pe SUV-uri produse de Ford, Dodge, GM, Mitsubishi, Mazda șiToyota. Producătorii schimbă
bara de torsiune pentru a ajusta garda de sol, de obicei pentru a compensa greutatea mai mică sau mai mare
a motorului. Garda la sol poate fi ajustată prin rotirea șuruburilor de reglare.

Destinaţia şi clasificarea roţilor

 Roţile au rolul de legătură dintre automobil şi drum. Ele asigură mişcarea automobilului,
modifică direcţia de deplasare, amortizează şocurile produse în timpul deplasării.
În funcţie de destinaţie, roţile de automobil se clasifică în:
- roţi de susţinere, care îndeplinesc numai funcţia de element de susţinere;
- roţi motoare, care îndeplinesc funcţia de element de susţinere şi de element motor;
- roţi de direcţie, care servesc ca element de susţinere şi ca element de direcţie;
- roţi mixte, care au funcţia roţilor motoare şi de direcţie.

Roţile şi pneurile

Roata de automobil (fig. 20.1) se compune dintr-o parte rigidă (roata propriu-zisă) şi
partea elastică (pneul).
Roata constă din: butuc 3, disc 2, janta 4 şi pneul 1.
Legătura dintre butuc şi jantă se realizează prin disc. Discul se fixează de jantă prin
sudare sau nituire, iar de butuc cu şuruburi sau prizoane. Janta este partea roţii pe care se
montează pneul 1. Ele pot fi demontabile şi nedemontabile.

- Fig.20.1 Schema roţii de automobil:

1-pneu; 2-disc; 3-butuc; 4-janta.

Jantele nedemontabile (adânci) se utilizează la autoturisme iar cele demontabile (plate) la

autocamioane. Janta plată are o bordură fixă şi alta demontabilă. Bordura demontabilă se sprijină
pe inelul de închidere, care se introduce în canelul jantei. Bordura demontabilă este menţinută în
poziţie normală de marginea pneului sub presiune.