APROB

Şef catedră sisteme de armament şi tehnică militară

locotenent-colonel Alexandru DADU

„___”__________________2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina „CONSTRUCŢIA TEHNICII MILITARE 2”

cu studenţii Academiei Militare

Tema nr. 3.
CADRUL, CAROSERIA ŞI CARCASA BLINDATĂ.

Discutat şi aprobat la şedinţa catedrei sisteme de

armament şi tehnică militară
Proces-verbal nr. 09 din 07 februarie 2020

Chişinău 2020
LECŢIA 1. Construcţia cadrului, caroseriilor şi carcasei blindate a autovehiculelor.
SCOPUL LECŢIEI:
Studenţii vor înţelege destinaţia, particularităţile constructive cadrului, caroseriilor şi
carcasei blindate a autovehiculelor.

OBIECTIVELE LECŢIEI:
La sfîrşitul lecţiei studenţi vor fi în măsură să:
- să definească destinaţia şi particularităţile constructive cadrului autovehiculelor;
- să cunoască destinaţia şi particularităţile constructive caroseriilor autovehiculelor;
să specifice destinaţia şi particularităţile constructive carcasei blindate maşinilor de
luptă.
DURATA: 180 min
FORMA DE ORGANIZARE: lecţie în grup
LOCUL DE DESFĂŞURARE: clasă de studiu 106.
BIBLIOGRAFIA:
1. Manual URAL-4320;
2. Manual KamAZ-4310;
3. Manual BTR-80;
4. Mihail Stratulat, Vlad Vlasie «Automobilul pe înţelesul tuturor».
5. Gheorghe şi Mariana Frăţilă „Automonilul. Construcţia, întreţnere, reparaţia”.

ASIGURAREA MATERIALĂ:
- cretă;
- caiete de lucru;
- arătător;
- panouri pe construcţia cadrului, caroseriei şi carcasei blindate.

PROBLEMELE DE STUDIU

1. Destinaţia, construcţia cadrului autovehiculelor.

2. Destinaţia, construcţia caroseriei autovehiculelor.
3. Destinaţia, construcţia carcasei blindate maşinilor de luptă.

Repartizarea timpului:
1. Secvenţa introductivă: - 10 min.
2. Secvenţa de bază: - 160 min.
- întrebarea întîi - 50 min.
- întrebarea doi - 50 min.
- întrebarea trei - 60 min.
3. Secvenţa finală: - 10 min

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
- primesc raportul;
- verific prezenţa, ţinuta, asigurarea materială a efectivului;
- verificarea cunoştinţelor primite anterior;
- anunţ tema şedinţei.
II. SECVENŢA DE BAZĂ
 1. Destinaţia, construcţia cadrului autovehiculelor.
Cadrul automobilului este elementul:
– pe care se montează motorul, toate ansamblurile transmisiei, sistemul de rulare şi organele de
conducere.
– care face legătura portantă dintre puntea din faţă şi puntea din spate, care preia toate solicitările ce
apar în exploatare ( încovoiere, tracţiune, răsucire, oscilaţii).
– la unele autoturisme şi autobuze, cadrul lipseşte ca organ distinct, funcţiile sale fiind preluate de
caroserie.
Condiţiile care trebuie să le îndeplinească un cadru de automobil sunt:
– Greutate minimă compatibilă cu o rigiditate suficientă
– Construcţie simplă care să permită montarea şi fixarea uşoară a diferitelor organe şi a caroseriei
– Cost redus
– Să permită amplasarea cât mai jos a părţilor componente ale utomobilului în scopul de a coborâ
centrul de greutate al acestuia
Forma generală a cadrului automobilului este determinată în mare măsură de:
– modul de dispunere a diferitelor organe (mai ales motorul),
– de felul suspensiei,
– de poziţia punţii motoare, etc.
Cadrul automobilului poate fi:
– Cu lonjeroane
– Cu tub central
– Cu platformă
– Combinat
Cadrul cu lonjeroane este cel mai utilizat. În principiu, se compune din două lonjeroane, legate între
ele printr-un număr de traverse. Lonjeroanele sunt executate din oţel profil U, I sau sunt ambutisate din
tablă de oţel, cu secţiune constantă pe toată lungimea lor sau variabilă, în funcţie de solicitări.Tipurile de
profile din care sunt executate lonjeroanele pot fi:
– Profil U deschis
– Profil U închis
– Profil tubular
– Profil eliptic
Tendinţa actuală este de a se folosi profile cu secţiune închisă, deoarece au rigiditate bună la
răsucire. Pentru a mări rigiditatea cadrului, în locurile de îmbinare a lonjeroanelor cu traversele, se
folosesc guşeuri, diagonale din tablă sau profile suplimentare. Cadrul se asamblează prin sudare, nituire
sau combinat. Pentru consolidarea lonjeroanelor, deci pentru a se mări rigiditatea cadrului, la unele
automobile se folosesc traverse în X.
Cadrul cu tub central e foloseşte la unele autoturisme cu suspensie independentă a roţilor. El se
compune dintr-un tub central (1) care serveşte în acelaşi timp şi pentru închiderea arborelui longitudinal.
În comparaţie cu cadrul cu lonjeroane, el este mai rigid, mai uşor şi permite roţilor o mobilitate mult mai
mare.
Cadrul platformă este compus tot din două lonjeroane şi traverse, legate între ele prin panouri de
tablă ambutisată, cu nervuri pentru mărirea rigidităţii.
Cadrul combinat este format dintr-un tub, prevăzut la capete cu lonjeroane.
2. Destinaţia, construcţia caroseriei autovehiculelor.
Caroseria reprezintă partea superioară (suprastructura) a automobilului, amenajată pentru transportul
persoanelor, al încărcăturii utile sau pentru instalarea diferitelor utilaje. Condiţiile impuse unei caroserii
de automobil sunt:
– Să aibă formă apropiată de cea aerodinamică
– Să fie cât mai uşoară şi rezistentă
– Să prezinte o vizibilitate maximă pentru conducător, în scopul măririi siguranţei circulaţiei
– Să fie confortabilă
Clasificarea caroseriilor se poate face după următoarele criterii:
1. Destinaţie:
• De autoturisme
 • De autocamioane
• Speciale
2 Construcţie (adică după modul de preluare a eforturilor):
• Neportantă (la care toate eforturile sunt preluate exclusiv de cadru; în acest caz, cadrul este
separat, iar caroseria este fixată elastic pe cadru)
• Semiportantă (care preia parţial eforturile datorită forţelor provenite din mişcarea automobilului;
podeaua caroseriei este fixată rigid pe cadru prin buloane, nituri sau sudură)
• Autoportantă (care preia toate forţele provenite din mişcarea automobilului; în acest caz, cadrul
nu mai există).
Caroserii de autoturisme. Datorită creşterii continue a vitezei de deplasare a autoturismelor, o bună
parte din puterea motorului se consumă pentru învingerea rezistenţei aerului. Din această cauză, forma
caroseriilor automobilelor moderne tinde către o formă cât mai apropiată de cea aerodinamică, care opune
o rezistenţă minimă aerului. În afară de rezistenţa frontală, în deplasarea sa, automobilul poate întâmpina
şi acţiunea transversală a aerului (vânt lateral), care influenţează asupra stabilităţii longitudinale. Pentru
aceasta, este necesar ca profilul caroseriei să aibă o suprafaţă laterală mare la partea posterioară, astfel ca
centrul de presiune al uprafeţei laterale să fie deplasat spre înapoi, fără a se mări însă înălţimea
automobilului. Acest lucru se poate obţine prin două ampenaje laterale la partea din spate a caroseriei.
În afară de aceste consideraţii, la construcţia caroseriilor de autoturisme trebuie să se aibă în vedere
şi alte cerinţe şi anume:
– Spaţiu interior suficient şi confortabil
– Îmbunătăţirea vizibilităţii pentru creşterea securităţii, prin adoptarea
parbrizului curbat
– Accesibilitate uşoară la organele automobilului
– Armonia liniilor şi aspect exterior plăcut
Caroseriile de autoturisme se clasifică după formă şi după construcţie
– După construcţie:
• Neportante
• Semiportante
• Autoportante
– După forma:
• Închise
• Deschise
• Transformabile
• Speciale
Caroseriile autoportante de autoturisme se execută după diferite principii constructive, putând fi cu
schelet sau fără schelet. La autoturismele uşoare şi de putere mijlocie, se foloseşte o caroserie de tip
cadru-grindă, care este un fel de cheson, ce înlocuieşte cadrul clasic. Pe cheson se fixează ansamblurile
mecanice şi se sudează caroseria metalică. Se obţine în acest fel un bloc de mare rigiditate, în toate
direcţiile.
De asemenea, se tinde spre generalizarea unui cadru integrat cu o caroserie autoportantă. Acest
ansablu este realizat dintr-un cadru uşor, compus din lonjeroane şi traverse pe care se sudează scheletul şi
tabla caroseriei. Această construcţie oferă ansamblului cadru-caroserie, care formează un tot omogen, o
rigiditate mărită pentru o greutate minimă. În urma unui accident, însă, se complică dezasamblarea
caroseriei pentru repararea sa.
Caroserii de autobuze se clasifică după:
– Destinaţie:
• Autobuze urbane
• Autobuze interurbane
• Autobuze de turism
• Autocare (transport internaţional)
– După modul de organizare sau dispunere a motorului:
• Cu capotă (motorul este montat în exteriorul caroseriei)
• Vagon (motorul este montat în interiorul caroseriei în faţă, în spate sau sub podea)
– Punctul de vedere al formei caroseriei:
 • Închis
• Salon
• Semietajat
• Etajat
• Deschis
• Articulat
– Modul de construcţie:
• Neportante
• Autoportante
• Semiportante
Caroseria cu schelet autoportant se compune dintr-o podea, care este o grindă cu zăbrele, stâlpii
laterali, stâlpii frontali din faţă şi din spate şi şinele ale acoperişului. Aceste elemente sunt asamblate
prin sudare. Stâlpii sunt fixaţi de postament prin eclise. Îmbrăcămintea exterioară este din tablă de
aluminiu, în afară de părţile bombate de la acoperiş şi din faţă care sunt din tablă de oţel,ambutisate.
Îmbrăcămintea exterioară este nituită de schelet. Îmbrăcămintea interioară este din carton presat, în afară
de părţile bombate din interiorul caroseriei care sunt din tablă subţire de oţel ambutisate. Îmbrăcămintea
podelei se execută din panel şi se fixează de podea prin şuruburi.
Caroseriile de autocamioane se compune din cabină, destinată conducătorului auto şi însoţitorilor, şi
din caroseria pripriu-zisă, destinată încărcăturii utile. Cabina este de tip închis, cu geamuri mobile (cabină
avansată). În scopul amortizării şocurilor primite de la cadru, cabina se fixează de aceasta prin tampoane
de cauciuc. Cabinele obişnuite se compun dintr-un schelet metalic din tablă ambutisată, din postament şi
îmbrăcămintea exterioară, car e se asamblează între ele prin sudură electrică. În vederea accesului la
motor, la autocamioanele cu cabină avansată, se pot distinge trei soluţii:
– Cu capotă interioară
– Cu capote laterale
– Cu cabină rabatabilă
În funcţie de destinaţia autocamionului, partea caroseriei autocamioanelor destinată încărcăturii utile
poate avea diferite forme:
– Deschise (platforme)
– Închise (autodube)
– Basculante
– Pentru transportul lichidelor (autocisterne)
Caroseriile cu platformă pot fi executate din elemente metalice sau din lemn fără obloane şi cu
obloane. Pentru uşurarea încărcării şi descărcării mărfurilor, obloanele sunt rabatabile. Uneori, în scopul
protejării mărfurilor, se montează schelete metalice pentru menţinerea prelatei.
În funcţie de înălţimea oblonului, platformele pot fi:
–Cu obloane joase
–Cu obloane înalte
Caroseriile închise (autodube) şi de tipul autofurgonete (şi autofurgoane sunt amenajate special
pentru transportul anumitor mărfuri (produse alimentare, poştă, etc.). Aceste caroserii sunt din elemente
metalice, îmbinate prin sudare, sau dintr-un schelet din lemn acoperit cu tablă subţire de oţel.
Platformele basculante se folosesc în special la transportul mărfurilor în vrac (nisip, pietriş, var,
ciment, beton, etc).
Caroseriile autocisterne sunt nişte recipiente pentru transportul lichidelor.
Ventilarea şi încălzirea caroseriilor
În scopul măririi confortului, automobilele moderne sunt prevăzute cu instalaţii de ventilare şi
încălzire a aerului sau instalaţii de climatizare, care au rolul de a menţine în limitele dorite următoarele
mărimi:
– Temperatura
– Umiditatea aerului
– Viteza curenţilor de aer
– Conţinutul de gaze de ardere, praf, benzină, etc.
Ventilarea caroseriilor se poate face natural sau forţat.
 Ventilarea naturală. Aerul proaspăt este captat, fie cu ajutorul geamurilor rotitoare ale uşilor din
faţă, fie cu ajutorul unor prize de aer. În cazul folosirii prizelor de aer, intrarea aerului se alege în locurile
unde există o presiune dinamică exterioară pe caroserie, iar ieşirea, unde există o depresiune.
Ventilarea forţată. În scopul eliminării neajunsului ventilaţiei naturale, cu eficienţă redusă la viteze
mici, automobilele moderne sunt prevăzute cu ventilatoare (suflante), acţionate electric, care se utilizează
atât pentru ventilare cât şi pentru încălzire.
Instalaţia de încălzirea caroseriilor trebuie să menţină în caroserie o temperatură de circa 18 oC la o
temperatură exterioară de -20 oC.
Instalaţiile de încălzire se clasifică după:
–Principiul de funcţionare:
• În circuit deschis (constă în încălzirea aerului pentru
aerisire)
• În circuit închis (constă în reîncălzirea aerului din interiorul
caroseriei)
–Sursa de căldură:
• Apa din instalaţia de răcire a motorului
• Gazele de evacuare
• Alte surse parbrizului.
În cazul în care se utilizează ca sursă de căldură gazele de evacuare ale motorului, instalaţia este
prevăzută cu un schimbător de căldură în contracurent. În acest schimbător, gazele de evacuare încălzesc
aerul proaspăt care se va introduce în caroserie.•
Instalaţia de climatizare Se află în dotarea automobilelor moderne (în unele cazuri este o dotare
opţională), având rolul de a menţine temperatura din habitaclu în jurul unei valori reglate, indiferent de
temperatura atmosferică.
Are elemente şi construcţia asemănătoare cu instalaţia de încălzire având însă în componenţa ei un
compresor (în general cu lamele, centrifugal) şi un rezervor de gaz special (freon). Datorită comprimării
puternice a gazului în compresor, acesta este lichefiat. La trecerea prin instalaţie acesta revine în starea
gazoasă. Această transformare se face cu absorbţie de căldură (reacţie endotermă), fapt ce determină
scăderea temperaturii aerului din exterior.
Declanşarea funcţionării instalaţiei poate fi manuală sau automată, pe baza înregistrărilor unui
senzor de temperatură din caroserie. În funcţie de valorile maximă şi minimă a temperaturii din cabină,
calculatorul de bord comandă închiderea sau deschiderea circuitului electric al instalaţiei de climatizare.
3. Destinaţia, construcţia carcasei blindate maşinilor de luptă.
Carcasa blindată este o construcţie rigidă, autoportantă, etanşată, realizată din plăci de blindaj, de
diferite grosimi, îmbinate prin sudură. Ea asigură protecţia efectivului, ansamblurilor şi instalaţiilor
dispuse în interior, împotriva schijelor şi proiectilelor armamentului uşor de infanterie, şi pentru protecţia
împotriva radiaţiei, particulelor otrăvitoare şi bacteriologice în cazul deplasării prin câmpurile
contaminate.
Carcasa este sudată şi este compusă din:
- partea din faţă;
- părţile laterale;
- partea de conducere;
- trapuri (obloane);
- partea de jos;
- păretele izolat de despărţire a compartimentului energetic;
- podeaua demontabilă pentru accesul la agregatele principale a maşinei de luptă.
III . SECVENŢA FINALĂ
- răspund la întrebările apărute (neclare);
- reamintesc conţinutul temei şi lecţiei;
- verific însuşirea materialului;
- evidenţiez studenţii care au participat activ, părţile pozitive şi negative;
- sarcina pentru pregătirea individuală, anunţ tema şedinţei următoare.

Conducătorul şedinţei: locotenent-colonel Pavel REDICO