Subiectul 1 Introducere

Termenul de sonde orizontale, deşi este uzual, se foloseşte oarecum impropriu în industria de petrol. De
fapt, sondele sunt iniţiate vertical şi apoi sunt dirijate într-un plan orizontal sau aproape orizontal.
Prin djrijare se înţelege forajul, inclusiv investigarea si completarea sondei, de-a lungul unei traiectorii
stabilite, diferită de directia verticala, spre o tinta data.
Pentru a caracteriza o sonda deviata (dirijata) este suficient să fie descrisă axa ei, care, în cazul general,
este o curba oarecare în spatiu. Într-un punct de-a lungul ei, direcţia sondei este definitî dacă se cunosc doua
unghiuri: de inclinare şi de orientare.
Unghiul de înclinare, pe scurt înclinarea sondei, reprezintă unghiul format de tangenta la axa sondei şi
verticala care trece prin punctul considerat; se va nota cu α.
Unghiul de orientare, pe scurt orientarea sau azimutul sondei, este unghiul dintre proiecţia tangentei în
planul orizontal şi o direcţie de referinţă din acelaşi plan, de regulă directia nordului magnetic sau a celui
geografic : se va nota cu ω.
Planul vertical în care deviaza sonda - planul format de verticala şi tangenta în punctul considerat -
poarta numele de plan apsidal. Azimutul constitute unghiul dintre planul apsidal şi planul meridianului magnetic
sau al celui geografic. Unghiul dintre directia nordului magnetic şi cea a nordului geografic, în plan orizontal,
reprezintă declinaţia magnetică.
Pentru a cunoaşte poziţia spaţială a unei sonde, curba care reprezinta axa ei se proiectează pe unul sau
mai multe plane verticale, precum şi în planul orizontal. Proiecţia axei într-un plan vertical constituie profilul
sondei în acel plan, iar proiecţia în planul orizontal poartă numele de înclinogramă.

Figura 1. Profilul (a) şi înclinograma (b) unei sonde deviate

Sondele orizontale au căpătat o mare extindere dupa 1980 şi reprezintă în prezent peste 7% din totalul
sondelor de petrol şi gaze.
Principalul scop al sondelor orizontale îl constituie creşterea productivităţii, în raport cu a celor
verticale forate în acelaşi loc, uneori chiar de zece, douazeci de ori, în faza iniţiala a exploatării. Creşte de
asemenea şi factorul final de extracţie datorită creşterii suprafeţei de drenare, mai ales când orizontul productive
are grosimea relativ mică
Sondele orizontale sunt indicate şi în cazul ţiţeiurilor grele, vâscoase, exploatate prin drenaj
gravitational, eventual prin injecţie de abur sau prin combustie subterană.
La exploatarea prin sonde orizontale se diminueaza efectul de formare a conurilor de apa sau de gaze,
se îmbunatateşte drenajul gravitaţional mărindu-se gradul final de extracţie.

Subiectul 2 Sisteme de informare geografică

Fotoînclinometre

Acest tip de inclinometre este inca destul de raspandit. atat in varianta monopunct, cat si in cea
multipunct. Cei doi parametri ai sondei in punctcle de masurare - inclinarea si azimutul - sunt inregistrati
fotografic si apoi cititi la suprafata, dupa extragerea aparatului.
Fotoinclinometrele pot fi introduse cu cablu, conductor sau nu, in gaura libera sau in prajini, iar unele
pot fi lansate liber in garnitura de foraj. Exista inclinometre comandate de la suprafata, dar si autonome
(programabile).
Fotoinclinometrele construite pentru inclinari nu prea mari (pana la 20 - 30°) contin de obicei un pendul
care masoara inclinarea sondei, o busola -magnetica sau giroscopica - pentru masurarea azimutului, un obiectiv
foto si cateva becuri pentru iluminare, un disc foto (la aparatele monopunct) sau o caseta cu film (la aparatele
multipunct), un mecanism de tragere a filmului si dc aprindere a becurilor, in cazul instrumentelor multipunct,
un ceas electronic care controleaza mecanismul respectiv si un set de baterii electrice la aparatele autonome (fig.
1).

1
 Ansamblul este introdus intr-o carcasa amagnetica din alama sau aluminiu. La capatul de jos al carcasei
poate fi atasat un sistem de orientare

Figura 1 Componentele unui fotoînclinometru autonom

Inclinometrele lansate liber in garnitura au la capatul inferior un amortizor de socuri, iar la capatul
superior o ciuperca pentru a putea fi prinse §i extrase cu ajutorul unei corunci, daca este nevoie. In sonde cu
inclinari rnari se ataseSza si un lest - o bara grea.
Componentele de masurare, pendulul si busola, sunt imersate intr-o camera cu lichid transparent, care
amortizeaza oscilatiile.
Cand inclinometrul se afla intr-o sonda inclinata, cum pendulul ramane in pozitie verticala, distanta
dintre varful lui si axa aparatului constituie o masura a inclinarii. Aceasta se citeste pe un disc din sticla pe care
sunt gravate cercuri concentrice, gradate corespunzator (figura 2).

Figura 2. Modul de măsurare a înclinării şi azimutului cu un pendul şi o busolă

Varful pendulului se proiecteaza si pe discul busolei magnetice sau giro-scopice, pe care sunt trasate
linii radiale, gradate de la 0 la 360°. Pozitia firelor reticulare din varful pendulului proiectate peste discul de
sticla transparent sj peste eel al busolei este fotografiata expunand filmul printr-un obiectiv aflat deasupra
pendulului timp de cateva zeci de secunde. „Distanta" dintre centrul imaginii fotografiate §i centrul discului
indica inclinarea, iar unghiul format de directia imaginii cu directia nordului constituie azimutul sondei.
Figura 3 prezinta doua fotoinclinometre monopunct cu plutitor, constructie Kuster. Plutitorul isi
pastreaza permanent axa de rotatie verticala (perpendicular pe suprafata orizontala a lichidului pe care pluteste).
Avand incorporat un magnet, el se autoorienteaza si in campul magnetic al pamantului. Plutitorul este
transparent, iar pe suprafata lui sunt gravate cercuri, pentru inclinare, si linii radiale, pentru azimut. Lumina unui
bee se propaga prin miezul transparent al suportului pe care se roteste liber plutitorul si pe un disc foto se
imprima imaginea firelor reticulare din centrul suportului peste o portiune din suprafata gradata a plutitorului.

Fotoinclinometre programabile

Din aceasta categorie fac parte majoritatea fotoinclinometrelor monopunct sau multipunct. De regula,
aceste inclinometre sunt miniaturizate si au dimen-siunile transversale reduse, fiind destinate sa opereze in

2
interiorul garniturii de foraj, intr-o prajina grea amagnetica. Ele sunt alimentate cu baterii de litiu, rezistente la
temperaturi ridicate. Pentru actionarea aparatului fotografic, ele au un motoras electric sau un arc, precum si un
ceas electronic (timer) care activeaza sistemul dupa un program prestabilit. Fotoinclinometrele multipunct au
film de 8 sau 10 mm §i pot imegistra sute de imagini.
Inclinometrele Eastman, folosite si in Romania, care au limita maxima de masurare a inclinarii pana la
20° au sistemul de masurare - busola §i pendulul -similar cu eel de la inclinometrele Zmieureanu, descris mai
sus. Imaginile fotografice inregistrate sunt, de asemenea, asemanatoare, doar ca azimutul se masoara de la nord
spre est sau vest si de la sud spre est sau vest. De exemplu, azimutul de 150° este indicat 30° NE, iar eel de 340°
ca 20°NW.
Cu ceasul electronic se programeaza perioada de timp, scursa de \a introducerea aparatului in sonda,
pana cand sistemul fotografic este activat.
In continuare, ceasul controleaza intervalele de timp la care se iau imagini (30 s, 1, 2, 4 sau 8 min).
Simultan cu ceasul electronic se porneste si un cronometru la suprafata. Perioada de timp pana la activarea
aparatului de fotografiat trebuie sa fie suficient de mare pentru ca instrumental sa ajunga in prajina amagnetica §i
sa se linisteasca. Daca timpul este prea scurt, se vor lua imagini cand incli-nometrul este in miscare, iar daca este
prea mare operatia este intarziata (problema este eliminate cu senzori de miscare: camera foto opereaza dupa 30
sau 60 s de stationare). Pana ce inclinometrul se apropie de capatul garniturii. aceasta poate fi manevrata pentru a
evita prinderea ei.
Cu inclinometre Eastman monopunct se masoara parametrii sondei doar intr-un punct al sondei, in
prajina grea amagnetica unde stationeaza. Cu cele multipunct se masoara parametrii de deviere in diverse puncte
ale sondei la extragerea garniturii de foraj (aparatul ramane permanent in prajina amagnetica). Folosind
cronometrul se lasa garnitura nemiscata un anumit timp pentru linistirea pendulului si a busolei, si pentru
expunerea filmului (15 s inainte de aprinderea becurilor si 15 s dupa). Uneori se lasa garnitura nemiscata
suficient timp ca sa fie luate doua imagini, care trebuie sa fie identice. Adancimile la care se afla. inclinometrul
dupa extragerea fiecarui pas se coreleaza cu imaginile de pe film; cele inregistrate cand garnitura este in miscare
sunt ignorate.
Inclinometrele Eastman cu domeniul de masurare mai mare, pana la 90 , au in locul pendulului un
cilindru transparent gol, cu o masa excentrica laterala, suspendat de-a lungul axei intr-o rama (fig. 6). Acesta are
un ax coliniar cu axa aparatului, ax care se poate misca liber in doua lagare. Capetele ramei sunt unite cu un fir
reticular. Cilindrul are o fereastra laterala gradata de la 0 la 100°, gradatii care semnifica unghiuri la centra, cu
un fir reticular pe mijloc

Figura 3. Unitatea de masurare Eastman pentru inclindri mari:

1 - cilindru mobil; 2 - masa excentricd; 3 - rama;
4 - lagare; 5 -fir reticular pentru citirea inclinarii;
6 - fir reticular pentru citirea azimutului;
7 -busold; 8-greutate excentrica.
In interiorul cilindrului se afla suspendata o busola magnetica, gradata corespunzator.

3
 Cand aparatul este inclinat, rama ramane permanent perpendiculara pe planul apsidal (planul format de
directia inclinarii si verticala), datorita unei greutati excentrice, iar cilindrul i§i pastreaza pozitia cu masa
excentrica in jos (figura 6 - desenul de jos).

Inclinometre giroscopice

Acestea sunt utilizate atunci cand inclinometrele magnetice, mai comode, nu sunt aplicabile: in coloane,
in prajini sau tubing, in vecinatatea unor sonde deja tubate (pe platforme cu mai multe sonde la adancimi
reduse), in prezenta unor roci cu anomalii magnetice, la latitudini mari, unde componenta orizontala a campului
magnetic terestru este mica, la iesirea din coloane (reintrari in strat).
In principiu, giroscopul are ca element principal un corp solid care se roteste cu viteza foarte mare §i
care, datorita inertiei, isi mentine directia axei de rotatie, cu conditia ca aceasta axa sa aiba posibilitatea sa ia
orice directie. Daca acest corp este montat in carcasa unui aparat printr-un sistem cardanic care-i permite
libertatea necesara, el isi mentine axa de rotatie in spatiu indiferent de pozitia carcasei. Cand axa respectiva este
dirijata dupa directia nordului geografic, unghiul dintre aceasta axa si cea a carcasei constituie azimutul carcasei

Figura 4 Schema giroscopului

Figura 4 prezinta schema unui giroscop pentru masurarea azimutului. Un motor in scurt circuit,
alimentat in curent alternativ de inalta frecventa si rotit cu peste 10 000 rot/min, este montat in carcasa aparatului
prin intermediul a doua cadre, unui orizontal si al doilea vertical. Motorul are trei grade de libertate: in jurul axei
proprii (axa spin sau axa giroscopului), impreuna cu cadrul interior, in jurul unei axe orizontale perpendiculare
pe axa spin §i impreuna cu cadrul exterior in jurul axei verticale. Sistemul motor-cadre este echilibrat static daca
cen-trul lui de greutate coincide cu punctul de intersectie a celor trei axe ortogonale.
Solidar cu axa cadrului exterior se afla un disc cu roza vanturilor. In dreptul discului, pe carcasa, se
gaseste o coroana circulara cu un vernier, pentru citiri mai precise ale azimutului, si un reper.
Daca initial axa spin este orizontala si axa aparatului verticala, atunci directia de pe disc paralela cu axa
spin (directia nordului magnetic, de exemplu) ramane in acelasi plan vertical cu axa spin cand discul impreuna
cu aparatul se inclina intr-o parte sau alta (fig. 9, a) ori cand acesta se roteste (fig. 9, b). Cadrul interior ramane
permanent orizontal, iar eel vertical doar se inclina: nu se roteste odata cu aparatul.
Inainte de a fi introdus in sonda, cu aparatul in pozitie verticala, se orien-teaza axa spin in directia
nordului (sau o alta directie orizontala cunoscuta) si se roteste carcasa aparatului astfel incat un reper de pe
marginea lui (zeroul vernierului de pe coroana circulara) sa coincida cu directia nordului.

Subiectul 3 Metode şi tehnologii avansate de dirijare a sondelor

În industria de petrol şi gaze, sondele dirijate se foreaza de obicei cu instalatii obişnuite: ele sunt iniţiate
vertical şi, apoi, de la o anumită adâncime, sunt dirijate pe traseul dorit. S-au construit şi instalaţii capabile să
foreze înclinat chiar de la suprafaţă, dar ele au o răspandire redusă, la exploatarea unor zăcăminte de mică
adâncime
Pentru prospecţiuni şi explorări geologice, există instalaţii (numite sondeze) care pot fora înclinat de la
gura sondei. Din galerii miniere se foreaza în toate direcţiile, inclusiv orizontal sau ascensional. Asemenea
instalaţii se folosesc şi la exploatarea petrolului prin metode miniere.
Există, de asemenea, instalaţii specializate care se utilizează în diverse alte domenii, nepetroliere: la
montarea conductelor prin subtraversare, la consolidarea sau impermeabilizarea terenurilor etc.
Pentru a schimba direcţia unei sonde sunt necesare : o anumita alcătuire a garniturii de foraj, mai exact
a ansamblului de fund, unele scule specifice, mijloace pentru controlul poziţiei acestor scule, instrumente de
măsurare a parametrilor spaţiali ai sondei şi o tehnologie adecvată. şi pentru mentinerea direcţiei unei găuri de
sondă - înclinată, orizontala sau chiar verticală - este nevoie de o anumită componentă a ansamblului de talpă şi
de o tehnologie corespunzatoare.

4
 S-au inventat şi s-au perfecţionat în ultima sută de ani numeroase metode de dirijare a sondelor. Ele pot
fi clasificate după diverse criterii.
După metoda de foraj, sondele se dirijează:
- cu masă rotativă sau cu capul hidraulic motor (top drive),
- cu motoare submersibile;
- combinat.
După scopul urmărit, mijloacele utilizate servesc la:
- cresterea înclinării;
- scaderea înclinării;
- pastrarea direcţiei;
- schimbarea azimutului (întoarcerea sondei);
- folosirea tendinţei naturale de deviere.
Dupa modul de lucru, procedeele de dirijare sunt:
a) mecanice:
- cu pene de deviere
- cu motoare submersibile dezaxate ori insotite de dispozitive deflectante,
- cu sisteme de deflectie sau impingere laterals rotary.
- cu stabilizatori, ficsi sau reglabili,
- cu prajini articulate.
- cu conductori inclinati sau curbati,
- cu instalatii specializate pentru foraj inclinat;
b) hidraulice (cu jet orientat):
c) naturale (folosesc tendinţa naturală de deviere).
Metodele mecanice utilizate pentru schimbarea direcţiei unei sonde urmăresc fie să împingă sapa (freza)
lateral faţă de axa sondei - pentru a-i folosi efectul de frezare laterală -, fie să încline sapa (freza) faţă de axa
sondei, schimbând planul de frezare frontală. Cele două efecte se obtin:
- prin mijloace exterioare (plasarea unei pene în sondă, folosirea unui conductor curbat sau
înclinat);
- prin utilizarea unui motor de fund dezaxat ori a altor sisteme deflectante;
- prin exploatarea modului de comportare a ansamblului de talpă, în absenţa sau în prezenţa
stabilizatorilor sau a altor mijloace de deflecţie.
Metoda hidraulică presupune folosirea efectului eroziv a unui jet de noroi orientat în direcţia dorită.
Dirijarea cu pene de deviere, cu prăjini articulate, cu stabilizatori, precum şi dirijarea cu jet sunt
specifice forajului rotary. Conductorii curbaţi sau înclinaţi pot fi utilizaţi atât la forajul rotary, cât şi la cel cu
motoare submersibile.
Aplicarea uneia sau a alteia dintre metodele de dirijare este conditional de scopul urmărit (iniţiere,
creştere, menţinere ori scădere a înclinării), intensitatea de deviere dorită, adâncimea, diametrul şi înclinarea
sondei, duritatea şi stabilitatea rocilor, mijloacele disponibile şi experienţa operatorilor.
Astfel, penele de deviere se folosesc pentru luarea unei găuri noi pe lângă o garnitura de foraj sau o
porţiune de sondă abandonate, frezarea unei ferestre de ieşire dintr-o coloană de burlane, precum şi atunci când
alte metode nu dau rezultate satisfăcătoare. Se utilizează şi la forajul sondelor cu intensităţi mari de deviere,
împreună cu garnituri de prăjini articulate. Penele au domeniul cel mai puţin restrictiv, practic în orice roci, la
adâncimi unde motoarele submersibile nu sunt eficiente, în sonde fierbinţi ori cu diametrul mic, cand nu exista
motoare adecvate.
Dirijarea cu jet este aplicabilă în roci slabe şi numai pentru iniţierea devierii.
Ansamblurile cu stabilizatori se folosesc pentru creşterea înclinării, după ce s-a iniţiat devierea cu altă
metodă, pentru menţinerea sau reducerea înclinării.
Motoarele submersibile dezaxate ori însoţite de dispozitive de deflecţie adecvate sunt cele mai comode
mijloace de dirijare pentru că garnitura de foraj nu se roteşte. Se obţin intensităţi mari de deviere, sondele sunt
relativ netede, iar posibilitatile de control al devierii sunt mai mari faţă de forajul rotary. Dar. în sonde cu
înclinări mari sunt mai eficiente sistemele de dirijare rotary.
Uneori se combină forajul cu motor submersibil cu cel rotary. Există situaţii când, pentru schimbarea
direcţiei găurii de sondă se foloseşte şi pană de deviere. şi un motor submersibil.

Subiectul 3.1 Intensităţi limită de deviere la forajul cu motor submersat

Cel mai uşor se dirijează sondele cu motoare de fund. Deoarece garnitura de foraj nu se roteşte, este
suficient ca în apropierea sapei să existe o dezaxare sau un punct de sprijin lateral pentru ca sapa să fie înclinată,
faţă de axa sondei, şi să fie împinsă într-o parte. Într-un singur marş, sonda işi schimbă semnificativ direcţia, în
mod treptat, fără schimbări bruşte ale traseului.

5
 Garnitura de prăjini fiind nemişcată, controlul devierii în timpul forajului este relativ comod: se pot
folosi aparate de dirijare lansate cu cablu prin interiorul prăjinilor, cablu prin care transmiterea datelor de la talpă
la suprafaţă este practic continuă.
Pentru dirijare se vor folosi motoarele dezaxate, specializate pentru forajul direcţional. Corpul
motoarelor este dezaxat spre capătul inferior, la 0,2 - 0,3 din lungimea lor, iar arborele lor are o articulaţie
universală, în dreptul dezaxării, care permite să se transmită mişcarea de rotaţie. În acest mod, punctul de sprijin
este mult mai aproape de sapă. Cu asemenea motoare, intensitatea de deviere şi unghiul de înclinare maxim sunt
semnificativ mai mari: prima poate ajunge pana la 5 - 6°/10 m, iar înclinarea maxima pana la 90°. Este posibil,
totodată, ca, la dezaxari moderate, ansamblurile să fie rotite, pentru a păstra direcţia sondei pe un anumit
interval.
Exista diverse variante de motoare dezaxate (figura 10):
- cu una sau doua dezaxări, orientate în aceeaşi direcţie sau în direcţii opuse;
- cu dezaxare fixă sau reglabilă (în trepte):
- motoare articulate;
- motoare dezaxate scurte.

Figura 1. Motoare pentru forajul directional:

a - cu o dezaxare; b - cu două dezaxări în aceeaşi direcţie;
c - cu două dezaxări în direcţii opuse.

În figura 1 - a este prezentat un motor cu o singură dezaxare, care de regulă nu depaşeşte 3°. Este
motorul de dirijare uzual.
Motorul din figura 1 - b are două dezaxări, în acelaşi sens, de regulă reglabile. Efectul celor două
dezaxări se cumuleaza şi se pot obţine intensitati de deviere pana la 6°/10m.
Figura 1 - c prezintă un motor cu dublă dezaxare, dar în sensuri diferite. Daca γ1 şi γ2 sunt cele două
unghiuri de dezaxare, relativ mici, dezaxarea rezultantă, efectivă, γ = γ2 – γ1. Aceasta construcţie are avantajul că
deplasarea laterală a sapei faţă de axul motorului este mai mică decât în cazurile anterioare, la acelaşi unghi de
dezaxare γ. Sapa este mai puţin solicitată lateral şi sonda avansează mai ales pe seama înclinării sapei.
Intensităţile de deviere sunt: 0,6 - 1,5°/10 m.

6
 Figura 2 Ansamblul pentru dezaxare reglabilă

Obisnuit, dezaxarea este plasată între motorul propriu zis şi lagărul principal, aflat la partea inferioară.
La motoarele elicoidale aceasta este zona axului cardanic care centrează miscarea planetară a rotorului, ceea ce
rezolvă şi problema rotirii arborelui dezaxat. În cazul turbinelor, în dreptul dezaxării corpului, arborele trebuie
prevăzut cu o articulaţie universală, care să permită schimbarea direcţiei de rotire. Legături universale sunt
necesare şi atunci când dezaxarea corpului se află între două secţii ale motorului ori când acesta are două
dezaxări.
Majoritatea motoarelor pentru dirijare au dezaxarea reglabilă, în 12 trepte: 0,39°; 0,78°; 1,15°; 1,50°;
1,83°; 2,12°; 2,38°; 2,60°; 2,77°; 2,90°; 2,98°; 3°

Subiectul 3.2 Ansambluri speciale de dirijare a sondelor

Sisteme rotary dirijabile

De circa 50 ani, forajul directional in industria de petrol şi gaze este dominat de motoarele submersibile
- mai intai turbine si apoi motoare elicoidale. Ele se utilizeaza mai ales sub forma unor sisteme dirijabile, cu
instrumente de orientare (steering tools) introduse cu cablu prin prajini (din 1970) sau cu mijloace MWD (din
1978). Celelalte metode de dirijare au o aplicabilitate limitata
Totuşi, forajul cu motoare submersibile fara rotirea garriiturii - forajul prin glisare - are anumite
inconveniente în sonde cu înclinari si deplasari orizontale mari: transmiterea şi controlul apasarii pe sapa devin
dificile, cu efect nemijlocit asupra vitezei de avansare, evacuarea detritusului este nesatisfacatoare, riscul de
prindere a garniturii prin lipire creste. Daca este destul de elastica, garnitura de prajini ia o forma spiralata in
sonde orizontale si se poate bloca in peretii sondei. Controlul devierii devine problematic.
Prin rotirea periodica a garniturii - pentru mentinerea directiei sondei, imbunatatirea spalarii si a vitezei
de avansare - motorul dezaxat este supus la incovoieri excesive, apar vibratii periculoase pentru sistemul MWD,
se accelereaza uzura sapei.
Alternarea forajului prin glisare, cand intensitatile de deviere pot fi mari, cu cel rotary, cand directia se
mentine, mareste tortuozitatea sondei, momentele si fortele de frecare cresc, densitatea echivalenta a fluidului are
fluctuatii ce pot deveni periculoase. Gaura de sonda are si schimbari nedorite ale diametrului.
În sonde adanci si fierbinti poate interveni si bariera temperaturii, daunatoare pentru cauciucul din
statorul motoarelor elicoidale.
Din aceste motive, exista in prezent preocupari privind introducerea unor sisteme dirijabile fara a opri
rotirea garniturii de prajini.
Cu un astfel de sistem, numit AutoTrak RCLS, lansat in anii 1995 - 1996 de firmele Baker Hughes
Inteq si ENI-AGIP, opereaza firma Halliburton.
Sistemul AutoTrak (figura 1) are ca element de dirijare, la circa 0,6 m de sapa, un stabilizator nerotativ
expandabil. Acesta consta dintr-o bucsa, libera fata de arborele de transmitere a rotatiei la sapa, in care se afla
trei patine articulate expandabile in contact permanent cu peretii gaurii de sonda (figura 2, a)

7
 Figura1. Componentele sistemului de dirijare rotary – AutoTrak

Figura 2. Modul de lucru al stabilizatorului cu patine expandabile:

a - secţiune transversala prin stabilizator; b - rezultanta forfelor de presiune.

Fiecare patina este actionata hidraulic independent, presiunea uleiului fiind reglata cu niste valve
comandate electronic de un micoprocesor care controleaza permanent inclinarea si azimutul sondei. Rezultanta
fortelor de presiune de pe cele trei patine este orientata intr-o directie controlata, sapa fiind impinsa in directia
contrara (figura 2, b). Eventuala antrenare a bucsei in miscarea de rotatie este masurata, iar presiunea de sub
patine este controlata automat, astfel incat sa se mentina directia de dirijare.
În bucsa nerotativa sunt incorporate valvele de actionare, senzorii de inclinare a sapei (trei
accelerometre triaxiale) si un microprocesor. Acesta compara datele furnizate de senzori cu inclinarea şi
azimutul programate, calculeaza marimea si directia fortei laterale necesare si apoi presiunea ce trebuie aplicata
sub fiecare patina, comanda valvele hidraulice, transmite datele la suprafata de unde primeste eventuale comenzi
si confirma aplicarea lor.
O turbina antrenata de fluidul de foraj actioneaza o pompa de ulei care furnizeaza presiunea hidraulica
transmisa sub patinele expandabile. Aceeasi turbina antreneaza şi un alternator care genereaza energia electrica
necesara pentru actionarea valvelor şi pentru alimentarea sistemelor electronice.
Pentru ca ansamblul de dirijare sa se inscrie pe un arc de curba, el este prevazut §i cu un stabilizator
obişnuit, precum şi cu o reductie flexibila, ambele amagnetice. Intensitatea de deviere variaza de la 0 la 4°/10 m.
Ansamblul poate fi utilizat §i impreuna cu un motor submersibil, cu o turatie mai redusa a garniturii. Se
obtin viteze de avansare sporite.
Un sistem de telemetrie cu pulsatii pozitive in noroi transmite informatiile de la talpa la suprafata.

Figura 3. Sistemul de suprafata RCLS

8
 Caracteristic sistemului AutoTrak este prezenta unui al doilea canal de comunicatie, de la suprafata la
talpa. Acesta permite operatorului sa intervina fara a intrerupe forajul: pot fi comunicate noi valori pentru
inclinarea si azimutul sondei, pot fi modificate vitezele de crestere ori de scadere a inclinarii sau de schimbare a
azimutului, pot fi activate sau dezactivate anumite module, pot fi schimbate unele variabile. De aici, denumirea
sistemului: rotary closed loop system (RCLS) - sistem rotary cu bucla inchisa.
Comunicatia de sus in jos este controlata de un calculator printr-o supapa de by-pass montata pe
incarcator (figura 3). Pe baza semnalelor codificate transmise de calculator, supapa lasa sa scape spre batale,
codificat, cu ajutorul unui disc de diamant, circa 15% din debitul pompat. Variatiile de debit genereaza variatii
ale tensiunii unui alternator, care sunt apoi decodificate. O comanda completa de sus in jos dureaza 2-8 rnin, in
functie de numarul de variabile si de instructiuni ce se transmit.
Sistemul poate fi programat sa functioneze in doua module: sa mentina automat o directie data ori sa
dirijeze sonda pe un anumit traseu. El permite schimbari mari de azimut, la sonde cu trasee spatiale complexe.
Instrumentul contine trei accelerometre §i trei magnetometre pentru masurarea inclinarii si a azimutului
sondei.
Sistemul are si posibilitati de carotaj in timpul forajului (LWD), pentru evaluarea cantitativa a
formatiunilor si dirijarea geologica a sondei. In acest scop, el contine senzori cu scintilatii pentru raze gama,
senzori de rezistivitate si senzori de inclinare, relativ apropiati de sapa. Cei doi senzori de raze gama, orientati la
180° unul fata de celalalt, permit sa se stabileasca daca limita dintre doua strate se afla deasupra ori sub aparat.
Senzorul de rezistivitate compensata consta in doua antene care emit secvential in frecventele de 400
kHz §i 2 MHz, §i antenele receptoare aflate intre primele doua. Prima frecventa permite o adancime mare de
investigare, iar cea de-a doua o rezolutie ridicata. Combinatia este specifica dirijarii geologice. Optional,
sistemul poate contine senzori pentru masurarea vibratiilor, a presiunii noroiului din spatiul inelar, a densitatii §i
porozitatii formatiunilor ş.a.

Figura 3. Sistemul Geo-Pilot:

a - schema generala; b - pozitia normala; c - dezaxare 1,5°; d - dezaxare 1,2°.

Un sistem avansat de Japan National Oil Co şi Sperry Sun foloseste doua inele excentrice (came), care,
aflate intr-o camasa nerotativa, forteaza arborele de rotatie sa se incovoaie intr-o anumita directie (figura 3).
Unghiul de deflectie şi directia acestuia sunt determinate de pozitia celor doua inele in raport cu camaşa. Pozitia
inelelor excentrice, stabilita cu ajutorul mai multor senzori, este comandata de controler prin intermediul unor
angrenaje, cuplaje şi frane de un motor de curent continuu. Portiunea de arbore de deasupra inelelor excentrice
joaca rolul unei bare de torsiune (de legatura universala). Se obtin intensitati de deviere pana la 3°/10 m

Dirijarea cu jet

Metoda foloseste actiunea eroziva a unui jet hidraulic, orientat in directia dorita. Ea se utilizeaza pentru
initierea devierii de la verticala si este eficienta in roci slabe-medii, cu rezistenta relativ scazuta, dar omogene:
calcare si gresii slab cimentate (viteze de avansare de 20 - 50 m/h). Marnele se erodeaza mai dificil, iar in roci
prea slabe, cum sunt nisipurile, obtinerea unei directii noi este problematica: cand se roteste garnitura, sonda se
largeste şi tinde sa revina la verticala.
Procedeul se aplica pana la 1200 - 1500 m: intensitati de deviere de l-3°/10m.

9
 Ansamblul de dirijare este format dintr-o sapa cu doua role §i o duza marita, in locul celei de-a treia
role, un stabilizator cu lame elicoidale cu diametrul egal cu cel al sapei, reductia de orientare, o prajina grea
amagnetica si, in continuare, prajini grele obisnuite (figura 4). Este un ansamblu de crestere a inclinarii.
Se pot folosi, eventual, sape obisnuite, cu trei role, la care doua duze sunt obturate sau micsorate, iar a
treia este marita: frecvent, primele doua duze au 6-8 mm, iar a treia 16-24 mm. Debitul şi duzele se aleg astfel ca
viteza jetului principal sa fie de ordinul 120 m/s.

Figura 4. Dirijarea cu jet:

a - orientarea ansamblului; b - erodarea orientata;
c - erodarea cu manevrare; d - rotire, foraj normal

Se introduce ansamblul la talpa, se orienteaza duza de lucru la azimutul necesar §i se blocheaza masa
rotativa. Cu pompele functionand la debitul maxim posibil, se lasa o apasare u§oara pe talpa. Jetul de fluid
erodeaza roca formand o adancitura asimetrica, laterala. Periodic, garnitura se manevreaza pe un interval scurt.
În 10-20 min, sapa avanseaza 1 - 2 m. Se limiteaza operatia la circa 2 m pentru a evita intepenirea ( daca sapa nu
avanseaza pe acest interval in 30 -45 min, este recomandabila dirijarea cu un motor dezaxat).
Se reduce debitul la jumatate §i, rotind garnitura, se angajeaza usor stabilizatorul pentru a calibra
portiunea erodata.
Trebuie urmarit momentul de torsiune, care poate atinge valori periculoase pentru prajini.
In continuare, cu un debit normal §i apasarea suficient de mare se foreaza obi§nuit pana ce se termina
prajina de avansare. inclinarea sondei creste conti-nuu, pentru ca ansamblul respectiv este specific acestui scop.
Se masoara inclinarea §i azimutul sondei. Daca intensitatea de deviere este mai mica decat cea dorita,
se reorienteaza ansamblul, folosind pozitia prajinii de antrenare de la prima orientare, §i se repeta operatia cu
urmatoarea prajina de avansare. Daca intensitatea de deviere este satisfacatoare, operatia se reia dupa doua, trei
prajini.
Avantajele metodei constau in simplitatea §i costul ei redus. Nu sunt nece-sare echipamente scumpe §i
marsuri suplimentare pentru schimbarea ansamblului. Sapa poate fi mentinuta la talpa pana la uzarea ei. Este
posibil, uneori, cand durata sapei este suficient de mare §i conditiile sunt favorabile, ca intregul interval de
cre§tere a inclinarii sa fie forat in acest mod. Devierea sondei se masoara pana in apropierea sapei (in cazul
motoarelor de dirijare, devierea sondei se masoara deasupra acestora, la 10 - 15 m de sapa).
În raport cu alte metode, dirijarea cu jet este mai putin precisa, iar domeniul de aplicabilitate este limitat
la anumite roci §i adancimi. §i capacitatea pompelor, la instalatii u§oare, poate limita aplicabilitatea metodei.
Racordurile din zona stabilizatorului trebuie bine stranse pentru a evita desurubarea lor. Cand procedeul este
repetat §i avansarile sunt rapide este posibil ca sonda sa aiba ingenunchieri severe. Sunt necesare masuratori
dese de deviere, iar sonda trebuie corectata cu toata atentia

Ansambluri cu prajini articulate

Ramificatiile laterale, unele reintrari in strat §i sonde orizontale presupun existenta unor mijloace şi
tehnologii de foraj cu care sa se schimbe directia gaurii de sonda pe un interval foarte scurt, adeseori chiar brusc,
la 90°. Sunt cunoscute, in acest sens, diverse sisteme de foraj cu raza mica sau foarte mica de curbura, dar care
nu s-au extins.

10
 O oarecare raspandire a capatat-o un sistem de foraj rotary cu prajini articulate, in diverse variante, cu
care se pot realiza gauri cu raza de curbura de 10 - 20 m (intensitati de deviere de 45 - 90°/10 m) - figura 5

Figura 5. Sistem de foraj cu prajini articulate:

a - ansamblu de crestere a inclinarii; b - ansamblu de menfinere a direcfiei.

Sistemul include un ansamblu de orientare, un ansamblu de crestere a inclinarii, prajini de actionare

articulate si un ansamblu de mentinere a directiei pe portiunea rectilinie.
Ansamblul de orientare este alcatuit dintr-o pana de ghidare cu unghi mare de inclinare, 7 - 9°, un
packer inflatabil special adaptat pentru ancorare in peretii gaurii de sonda in punctul de initiere a devierii, o
reductie de orientare, o reductie de legatura §i un sistem de lansare. Ansamblul este recuperabil.
Ansamblul de foraj curbiliniu este format dintr-un arbore flexibil care tran-smite miscarea de rotatie,
aflat fntr-o camasa articulata nerotativa ce imprima apasarea pe sapa, §i o prajina articulata pentru preluarea
miscarii de la garnitura de foraj verticala (figura 5, a). Camasa nerotativa are doua lagare axial-radiale la capete
si doi sau trei stabilizatori pentru reglarea intensitatii de deviere. Modul cum sunt taiate articulatiile in peretii
camasa permit ca aceasta sa se indrepte in portiunea verticala a sondei, dar sa creeze o forta laterala necesara
devierii, de circa 4,5 kN. Prajinile de actionare care transmit miscarea de rotatie si ajung in portiunea curbata au
in interior o teava flexibila prin care circula fluidul de foraj
Ansamblul de mentinere a directiei, dupa forajul portiunii curbate, este format din prajini de actionare
articulate, cu Jeava de circulatie in interior, si doi stabilizatori subcalibrati in apropierea sapei (figura 5, b).
Turatiile folosite sunt de 20 - 40 rot/min pe portiunea curbata §i ajung la 100 rot/min pe intervalul
rectiliniu. Dupa circa doua treimi din portiunea curbi-linie, se verifica azimutul si curbura acestuia.

Subiectul 4 Urmărirea traiectelor sondelor forate dirijat

Pentru orice sonda, dirijata sau nu, este necesar sa se cunoasca pozitia ei in spatiu, nu doar atunci cand
este terminata, ci şi in timpul forajului. Motivele sunt numeroase.
- urmarirea traseului sondei in cursul forajului astfel ca tinta (tintele) preconizata sa
fie atinsa;
- evaluarea intensitatii de deviere de-a lungul sondei;
- evitarea coliziunii cu alte sonde existente in apropiere;
- evitarea situatiilor nedorite, cand sonda ajunge intr-o zona sterila sau inundata,
intr-un cap de gaze ori in zona de influenta a altei sonde;
- determinarea adancimii reale, pe verticala, a formatiunilor geologice intalnite,
inclusiv a celor productive, si intocmirea unor harti geologice corecte;
- interceptarea unei sonde scapate de sub control, care trebuie omorată.
Traseul unei sonde este determinat daca se cunosc coordonatele spatiale in oricare punct de-a lungul ei.
Aceasta presupune masurarea unor parametri spatiali intr-un numar cat mai mare de puncte pe traseul sondei si
prelucrarea aces-tor parametri cu ajutorul unor algoritmi matematici adecvati.
În mod obisnuit, parametrii care se masoara intr-un punct sunt: inclinarea, azimutul şi adâncimea de-a
lungul sondei. Primii doi parametri se masoara cu ajutorul unor instrumente numite inclinometre, iar ultimul,
lungimea, prin intermediul cablului de lansare a instrumentelor sau al garniturii de prajini, de la suprafata pana in
punctul respectiv. Exista insa si aparate care masoara direct coordonatele spatiale in orice punct.

11
 Datele primare - masuratorile de deviere - sunt prelucrate manual sau automat, uneori chiar in interiorul
instrumentelor de masurare, şi se obtin coordonatele carteziene ale diverselor puncte.
Masuratorile de deviere pot atinge, o pondere insemnata in durata şi costul unei sonde, in cele
directionale pana la 8 - 10 % .

Subiectul 5 Analiza metodelor de calcul a traiectelor sondelor – Erori de măsurare

Traseul real al unei sonde poate fi sensibil diferit de cel calculat. Consecintele sunt uneori grave: de la
hărţi sau secţiuni geologice inexacte şi scheme de exploatare a zăcământului incorecte până la „coliziunea”
nedorită a două sonde vecine sau ratarea obiectivului preconizat. La forajul unei sonde de salvare, care urmăreşte
să întâlnească sau să se apropie cât mai mult de sonda scăpată de sub control, incertitudinea poziţiei relative a
celor două sonde întârzie rezolvarea accidentului, necesitând uneori resăparea sondei de salvare de la o anumită
adâncime.
Situatii nedorite pot interveni şi atunci când ţinta se află în vecinătatea conturului unui zăcământ, a
limitelor apă-petrol şi gaze-petrol. Problema devine serioasă la forajul sondelor orizontale când stratele urmărite
sunt subţiri sau când domeniul ţintelor este redus, la forajul sondelor multiple şi în cazul reintrărilor.
Traseul calculat poate diferi de cel real din două motive: aproximaţiile introduse de modelul matematic
ales pentru descrierea curbei reale care reprezintă axa sondei şi erorile măsurătorilor de deviere. Atât erorile
introduse de modelul matematic, cât şi cele de măsurare se pot cumula cu fiecare punct de calcul şi traseul
determinat se îndepărtează continuu de cel real, abaterile ajungând la zeci de metri. Efectul ambelor surse de
erori, îndeosebi cel introdus de modelul de calcul, este diminuat dacă distanţa dintre punctele de măsurare a
devierii este suficient de mică.
S-au dezvoltat şi modele de calcul mai precise, dar şi mai laborioase, totuşi, la precizia aparatelor de
măsurare uzuale, ele nu conferă o certitudine mai mare a traseului calculat. Cauza principală a abaterii traseului
stabilit faţă de cel real o constituie erorile măsurătorilor de deviere, mai exact, erorile introduse de condiţiile de
operare în sonde (fluctuaţiile magnetice, nealinierea aparatului cu axa sondei etc.), modul de stabilire a
declinaţiei magnetice.
Aşa cum se ştie, erorile de măsurare sunt sistematice sau întâmplătoare. Chiar dacă sunt mai mici decât
celelalte, erorile sistematice se pot cumula de la un punct la altul şi efectul lor este de câteva ori, mai mare,
pentru că erorile întâmplătoare au o tendinţă de compensare reciprocă.
Unele erori sunt caracteristice senzorilor de măsurare, altele au drept cauze influenţe externe
(nealiniere, interferenţe magnetice, orientare imprecisă).
O parte dintre erori sunt comune tuturor tipurilor de aparate de deviere, iar altele sunt specifice
diverselor tipuri de instrumente utilizate, magnetice sau giroscopice.
Mărimea erorilor depinde de foarte mulţi factori: construcţia şi precizia aparatului de deviere, centrarea
lui în gaura de sondă, înclinarea, azimutul şi curbura locală a sondei, amplasarea geografică a sondei (în primul
rând latitudinea locului), durata operaţiei (pentru giroscoape), temperatura, starea găurii de sondă, tehnologia de
operare s.a. Sunt afectate de erori mai ales măsurătorile de înclinare şi de orientare, mai puţin cele de adâncime.
Erorile comune tuturor tipurilor de aparate sunt provocate de :
- nealinierea instrumentelor cu axa sondei;
- toleranţele constructive (centrare, paralelism) şi de funcţionare;
- calibrarea imprecisă;
- funcţionarea defectuoasă (frecări mari în lagăre, în articulaţii şi în mediul de lucru);
- citirea imprecisă a indicaţiilor;
- măsurarea eronată a cablului de lansare sau a garniturii de prăjini;
- oscilaţiile curentului de alimentare.
Erorile de aliniere pot fi semnificative (figura 1). Mărimea lor depinde de modul de operare (cu cablu,
în gaură libera, prin prăjini, în sistem MWD), de înclinarea şi curbura sondei, de prezenta ocnirilor. În sonde
apropiate de verticală, în găuri escavate, în zone cu intensităţi mari de curbură investigate cu aparate lungi, dacă
au diametrul redus în raport cu cel al sondei şi nu sunt centrate (figura 1, a), dar şi în sonde cu înclinări mari
unde centrorii de la capete (când există) se deformează inegal, aparatele introduse cu cablu nu sunt paralele cu
axa sondei.
La masuratorile prin pr’jini, inclusiv cele în sistem MWD, prăjina în care se află aparatul de deviere
este de obicei încovoiată (figura 1, b, şi c). Mărimea erorii de aliniere în acest caz este determinată de rigiditatea
prăjinilor din zonă, diametrul găurii de sondă, amplasarea stabilizatorilor, prezenţa unui motor dezaxat, poziţia
aparatului, înclinarea sondei, apăsarea pe sapă. În prăjini nestabilizate eroarea ajunge la 0,2 - 0,3° şi se consideră
sistematică.
La sistemele MWD, erori de aliniere sunt introduse şi de toleranţele privind montarea senzorilor în
carcasele lor, fixarea carcaselor în prăjina grea, liniaritatea acesteia din urmă.

12
 Erorile de calibrare sunt diminuate dacă instrumentele sunt calibrate periodic şi rezultatele operaţiei
sunt cunoscute.
Citirea imprecisă poate interveni în cazul imaginilor fotografice. Dacă ele sunt citite de doi operatori
independenţi, precizia de citire poate fi îmbunătăţită.

Figura 1 Aparatele de măsurare a devierii sunt adeseori nealiniate cu axa sondei

a) aparat necentrat în sondă; b) şi c) prăjini încovoiate

Exceptand greşelile grosolane de măsurare a cablului, de numarare a prăjinilor sau de evidenţă a

imaginilor fotografice, pot interveni şi erori de lungime ca urmare a alungirii cablului (garniturii) provocate de
tracţiune, presiune interioară, dilatare termică.
Masuratorile cu aparate magnetice sunt afectate de :
- interferenţele magnetice din vecinătatea corpurilor feroase (coloane de burlane, prăjini,
platforme metalice);
- fluctuatiile declinaţiei magnetice (diurne, seculare, crustale, neregulate);
- anomaliile magnetice locale (semnificative în apropierea polilor);
- magnetizarea longitudinală a prăjinilor, ca urmare a rotirii şi a manevrării lor în câmpul
magnetic terestru şi a inspectării lor electromagnetice;
- existenta unor zone magnetice în prăjinile grele amagnetice, de obicei în apropierea
capetelor;
- automagnetizarea aparatelor de deviere;
- vecinătatea bateriilor galvanice.
Unele dintre aceste erori pot ajunge pana la 10°.
Pentru a reduce efectul interferenţelor magnetice provocate de prăjinile de foraj, lungimea prăjinilor
grele amagnetice trebuie să fie suficient de mare. Aparatul se plasează cât mai departe de capetele acestora (la
latitudini mari, se folosesc chiar două sau trei prajini amagnetice).
Masuratorile cu aparate giroscopice sunt afectate de :
- precizia orientării iniţiale;
- precizia corecţiilor de deriva;
- latitudinea locului geografic;
- înclinarea sondei.
Erorile de mai sus se intalnesc la giroscoape obişnuite, fără corecţia automată a derivei şi căutarea
permanentă a nordului geografic. Aceste giroscoape nu sunt utilizabile la înclinari mari, peste 70°, şi la latitudini
mari.
Între deriva calculată, presupusă proportională cu timpul, şi cea reală poate exista o diferenţă, în plus
sau în minus, care uneori ajunge la cateva grade /h. Din acest motiv, la multe giroscoape obisnuite, durata
operaţiei şi, implicit, adâncimea de folosire sunt limitate.
Presupunând că există un număr suficient de mare de măsurători, eventual în aceleaşi puncte şi cu
aparate diferite, şi că erorile sistematice şi cele întâmplătoare au o anumită comportare, ele pot fi prelucrate
probabilistic în acest sens, s-a introdus noţiunea de elipsoid de incertitudine (în plan, elipsă de incertitudine):
fiind dat un anumit nivel de încredere, un punct oarecare de-a lungul sondei se afla, cu o anumita probabilitate,
în interiorul unui elipsoid ale carui dimensiuni pot fi calculate. Cu aparate uzuale, la 2000 - 3000 m, cu o
probabilitate de 99 %, de exemplu, punctul se afla în interiorul unui elipsoid cu axele de ordinul zecilor de metri.

13
 Figura 2 “Conul” de incertitudine al unei sonde

Dimensiunile elipselor de incertitudine aflate în plane perpendiculare pe axa sondei cresc cu lungimea
acesteia, cu nivelul de încredere impus, dar se reduc cu precizia aparaturii folosite. Se poate considera astfel că
sonda reală se află în interiorul unui „con" de incertitudine (figura 2).
Erorile sistematice pot fi cunoscute pentru diverse aparate, în diferite situaţii. Erorile de natură
magnetică pot fi identificate dacă se folosesc, pentru comparaţie, şi instrumente giroscopice.
Adeseori, erorile sunt cuantificate, măsuratorile sunt corectate şi se tratează probabilistic doar erorile
reziduale, considerate întâmplătoare. Unele aparate furnizează datele deja corectate.
Precizia măsurătorilor este marită prin centrarea aparatelor în gaura de sondă, investigarea ei atât la
introducere, cât şi la extragere, utilizarea a două instrumente ân tandem, calibrarea periodică a aparatelor. Când
exista bănuiala unor interferenţe magnetice se verifică măsuratorile executate cu instrumente magnetice cu un
giroscop.
Exista si alt gen de erori, cum sunt cele provocate de curbura pamantului. care nu pot fi ignorate la
sonde orizontale lungi şi cu ţinte mici.

Subiectul 6 Echipamente folosite la dirijarea sondelor

Pentru a schimba direcţia unei sonde sunt necesare : o anumita alcătuire a garniturii de foraj, mai exact
a ansamblului de fund, unele scule specifice, mijloace pentru controlul poziţiei acestor scule, instrumente de
măsurare a parametrilor spaţiali ai sondei şi o tehnologie adecvată. şi pentru mentinerea direcţiei unei găuri de
sondă - înclinată, orizontala sau chiar verticală - este nevoie de o anumită componentă a ansamblului de talpă şi
de o tehnologie corespunzatoare.
Principalele echipamente care se folosesc la dirijarea sondelor sunt:
- masă rotativă sau cu capul hidraulic motor (top drive);
- motoare submersibile dezaxate ori insotite de dispozitive deflectante;
- pene de deviere;
- sisteme de deflectie sau impingere laterală rotary;
- stabilizatori, ficşi sau reglabili;
- prajini articulate;
- conductori inclinati sau curbati;
- instalatii specializate pentru foraj inclinat;
- jetul abraziv

Dirijarea cu pene de deviere, cu prăjini articulate, cu stabilizatori, precum şi dirijarea cu jet sunt
specifice forajului rotary. Conductorii curbaţi sau înclinaţi pot fi utilizaţi atât la forajul rotary, cât şi la cel cu
motoare submersibile.
Astfel, penele de deviere se folosesc pentru luarea unei găuri noi pe lângă o garnitura de foraj sau o
porţiune de sondă abandonate, frezarea unei ferestre de ieşire dintr-o coloană de burlane, precum şi atunci când
alte metode nu dau rezultate satisfăcătoare. Se utilizează şi la forajul sondelor cu intensităţi mari de deviere,
împreună cu garnituri de prăjini articulate. Penele au domeniul cel mai puţin restrictiv, practic în orice roci, la
adâncimi unde motoarele submersibile nu sunt eficiente, în sonde fierbinţi ori cu diametrul mic, cand nu exista
motoare adecvate.
Dirijarea cu jet este aplicabilă în roci slabe şi numai pentru iniţierea devierii.
Ansamblurile cu stabilizatori se folosesc pentru creşterea înclinării, după ce s-a iniţiat devierea cu altă
metodă, pentru menţinerea sau reducerea înclinării.
Motoarele submersibile dezaxate ori însoţite de dispozitive de deflecţie adecvate sunt cele mai comode
mijloace de dirijare pentru că garnitura de foraj nu se roteşte. Se obţin intensităţi mari de deviere, sondele sunt

14
relativ netede, iar posibilitatile de control al devierii sunt mai mari faţă de forajul rotary. Dar. în sonde cu
înclinări mari sunt mai eficiente sistemele de dirijare rotary.
Uneori se combină forajul cu motor submersibil cu cel rotary. Există situaţii când, pentru schimbarea
direcţiei găurii de sondă se foloseşte şi pană de deviere. şi un motor submersibil.

Subiectul 6.1 Comportarea materialului tubular în sonde deviate şi orizontale

Rezistenţa şi stabilitatea burlanelor pentru tubaj la presiune exterioară

Rezistenţa burlanelor pentru tubaj la presiune exterioară reprezintă adesea factorul hotărâtor pentru
proiectarea coloanei de tubaj, alegerea dimensiunilor burlanelor reprezentând o problemă de optim între două
cerinţe contradictorii: asigurarea rezistenţei maxime la turtire simultan cu asigurarea secţiunii interioare şi a
spaţiului inelar exterior prescrise.
În cazul burlanelor pentru tubaj solicitate la presiune exterioară, starea limită se poate atinge în
următoarele situaţii:

- efortul unitar circumferential (sau inelar) dezvoltat la suprafaţa interioară a

burlanului sub acţiunea presiunii exterioare atinge valoarea limitei de curgere a
materialului. Avarierea burlanului se produce prin turtire în domeniul plastic (prin
curgerea materialului), deci după depăşirea rezistenţei materialului.
- în cazul în care presiunea exterioară care determină turtirea (flambajul) burlanului
este inferioară celei la care survine curgerea materialului, starea limită o reprezintă
pierderea stabilităţii, la eforturi unitare cu mult mai mici decât limita de curgere a
materialului, deci în domeniul de comportare elastică a materialului.

Forma de avariere a burlanelor solicitate la presiune exterioară şi valoarea presiunii critice depind de o
serie de factori dintre care determinante sunt dimensiunile burlanului (diametrul şi grosimea de perete) şi
caracteristicile fizico-mecanice ale materialului (alura curbei caracteristice, limita de curgere, modulul de
elasticitate şi coeficientul lui Poisson).
Cele două stări limită prezentate mai sus sunt specifice materialelor cu comportare „ideal plastică",
ilustrată în figura 4.1 - c, care evidenţiază doar două domenii de deteriorare: elastic şi plastic (curgerea).
Aceasta reprezintă o comportare ideală a materialelor, care însă nu este specifică oţelurilor pentru ţevi
petroliere.
La materialul burlanelor pentru tubaj, ca de altfel la majoritatea oţelurilor de înaltă rezistenţă, limita de
curgere nu este evidentă, motiv pentru care se defineşte limita de curgere convenţională (R p 0,2) sau limita de
întindere convenţională (Rt 0,5).
Între valoarea limitei de elasticitate Re (până la care comportarea materialelor este elastică) şi valoarea
limitei de curgere Rp0,2, oţelurile prezintă un domeniu de tranziţie între comportarea elastică şi cea plastică
(domeniul A-B în figura 4.1. - d), în care se manifestă fenomene de întărire (ecruisare).
Avarierea burlanelor sub acţiunea presiunii exterioare, care conduce în burlan la tensiuni
corespunzătoare domeniului de tranziţie, se produce tot prin pierderea stabilităţii. Această formă de avariere este
denumită instabilitate elasto-plastică.
În concluzie, în funcţie de caracteristicile dimensionale (raportul diametru - grosime de perete, D/t) şi
de valoarea limitei de curgere (Rp 0,2 sau .Rt 0,5), burlanele pentru tubaj solicitate la presiune exterioară se pot
avaria în trei moduri:
- turtire în urma depăşirii rezistenţei materialului (limitei de curgere);
- turtire (instabilitate) elastică;
- turtire (instabilitate) elasto-plastică, situaţii reprezentate schematizat în figura 2.

15
 Figura 2. Reprezentarea schematizată a celor trei moduri de avariere
a burlanelor în funcţie de raportul D/t

Uzual, sarcinile critice de turtire se studiază distinct, corespunzător celor trei moduri de avariere a
burlanelor. S-au elaborat însă şi metodologii de calcul prin care sarcina critică se determină fără a fi necesară o
ipoteză privind modul de avariere.

a) Cazul când avem presiune exterioară uniformă

Burlanel de tubare supuse la o presiune exterioară uniformă se turtesc atunci când presiunea depăşeşte o
anumită valoare, aceasta reprezintă rezistenţa lor la solicitarea respectivă.
Ştiind că tensiunea echivalentă maximă se află pe suprafaţa inferioară a tubului, la r=R1 şi pentru pi = 0
avem:

2  pe  R22 2  pe  R22 pe  D 2
t   2 2   
R2  R1 
t  R22  R12 
2t  D  t
(1)

r  0 (2)

Presiunea de turtire corespunde situaţiei când tensiunea circumferenţială σ t atinge limita de curgere Rp 0,2
pe suprafaţa interioara. Din relaţia (2), presiunea de turtire este:

D
1
t  D  t t (3)
pt  2  R p 0 , 2   2  R p 0, 2 
D2  D t2
Formala (3) este cunoscută sub numele de formula lui Lamé. Burlanul nu se turteşte imediat ce este
atinsă limita de curgere pe suprafaţa interioară. Există încă o rezervă de rezistenţi, de 10 - 20 %, în care burlanul
se plastifica pe toata secţiunea transversală şi, apoi, când tensiunile ating rezistenţa maximă a materialului Rm
burlanul cedează.
Valori mai apropiate de cele reale se obţin cu formula lui Barlow în care tensiunea medie pe grosimea
burlanului este egală cu limita de curgere.

D
psp  2  R p 0, 2  (4)
t

Experienţele arati că acest mod de turtire se întâlneşte doar la burlanele cu pereţii relativ groşi, la care
raportul D/t este mic. Burlanele mai subţiri, cu raportul D/t mare, se turtesc înainte ca tensiunile tangenţiale să
atingi limita de curgere, la presiuni exterioare mai scăzute, din cauza instabilităţii geometrice afecţiunii circulare.
Presiunea exterioară critică la care un inel subţire îşi pierde echilibrul elastic, se deformează sub
forma unei elipse, este dată de formula Grashof –Bresse:

3  EI
pt  (5)
R3

în care: I este momentul de inerţie al secţiunii longitudinale;

E – modulul de elasticitate al materialului;
R – raza inelului.
Trecând de la un inella un tub cilindric lung, în locul expresiei EI se introduce rigiditatea cilindrică
EI/(1-v2), cu v – coeficinetul lui Poisson. Dacă se scrie I = t3 / 12 formula (5) devine:

3  EI 2 E t3
pt 
1  v 2   R 3 1  v 2  D 3
 (6)

În 1939, Clinedinst înlocuieşte diametrul mediu al unui cilindru subţire pentru care este valabili formula
(6) cu diametrul exterior al unui tub cu pereţii groşi şi modifica formula (6) astfel:

16
 2  EI 1
pt  
1 v D  D
2

2
(7)
   1
t  t 

Se observă că presiunea de turtire elastică la care burlanele îşi pierd echilibrul elastic transversal este
condiţionaţi doar de raportul D/t şi a constantele elastice ale materialului E şi v, nu şi de rezistenţa lui. De aceea,
nu este profitabil si se fabrice burlane cu diametrul mare (raportul D/t ridicat) din oţeluri de calitate superioară.
Exişti inşi un domeniu semnificativ de valori ale raportului D/t, în care se afla majoriatea burlanelor
comerciale, unde presiunea de turtire este mai mică şi faţă de cea calculată ta limita de rupere, chiar şi de cea
determinată cu limita convenţională de curgere (4.34), (4.35) şi faţă de cea corespunzătoare turtirii elastice -
formula (4.38).
Acest domenii corespunde unor tensiuni circumferenţiale mai mici decât cea de rupere, dar mai nari
decât limita de proporţionalitate a materialului, până la care este valabilă legea lui Hooke a elasticităţii liniare;
aceasta este adesea mult mai mică decât limita convenţionali de curgere a materialului R p 0,2.
Pentru burlanele cu grosime neuniformă, presiunea de turtire se poate calcula cu formula:

 
p t  pt 0   1   (8)
 2

unde: pt0 este rezistenţa la tunire a burlanului perfect;

ε – excentricitatea
Formula este aplicabilă în domeniul turtirii plastice; ăn domeniul elastic, efectul excentricităţii pare să
fie neglijabil
Rezistenţa la turtire elastică a burlanelor necirculare cu ovalitate 0 (poate fi calculată cu formula lui
Timoshenko:

A  A2  4  B
p t  pt 0  (9)
2

unde:

D R p 0, 2 t
A  1  1,5  o   2  (10)
t pt 0 D

R p 0,2 t
B  2  (11)
pt 0 D

În domeniul plastic, Tokimasa şi Tanaka, pe baze numerice propun ecuaţia:

  p 
pt  1  r  1  c    pt 0 (12)
  pt 0  

unde:

r = 0,2 pentru D/t < 14

r = 0,0956∙D/t – 1,14 pentru 14 ≤ D/t ≤ 25 (13)
r=1 pentru D/t > 25

2  pt 0
pc  (14)
A  A2  4  B

A şi B au semnificaţiile de mai sus, iar pt0 se calculează cu formula lui Lamé (2).

b) Cazul când avem presiune exterioară neuniformă

17
 Dacă presiunea este distribuită neuniform pe suprafaţa exterioară a burlanelor, rezistenţa lor la turnire
scade considerabil, chiar la 10 - 20 % din cea pe care ele o manifestă la presiune uniformă

Figura 3. Scheme de încărcare exterioară neuniformă a burlanelor

Situaţia se întâlneşte în zonele eu activitate tectonică reziduală, acolo unde tensiunile de împingere
laterală sunt inegale, in masive de sare, în găuri de sondă cu formă neregulată sau ocnite, în zăcăminte care se
compaclizează în cursul exploatării şi coloanele flambează, în straze puternic înclinate, în cazul unei alunecări de
teren, în dreptul nisipurilor friabile care curg prin perforaturi.

c) Rezistenţa burlanelor concentrice la presiune exterioară

Dacă pe un anumit interval sunt tubate două sau mai multe coloane de burlane, solidarizate între ele cu
inele de ciment compacte, presiunea la care este supusă coloana exterioară se transmite parţial inelelor de ciment
şi coloanelor interioare. Rezistenţa ansamblului de coloane la presiune exterioară, ca şi fa presiune interioară de
altfel, creşte semnificativ În raport cu situaţia când coloanele de burlane "lucrează" separat, iar deformaţiile
radiale se reduc simţitor. Presiunea de turtire sau de spargere calculate cu relaţiile prezentate mai sus nu sunt
relevante în această situaţie. Trebuie calculată rezistenţa sistemului de coloane şi ciment ca un întreg.
Fie un ansamblu de coloane concentrice, cimentate între ele. Se consideră din nou că starea de tensiune
este plană σz = 0), axial simetrică, şi că, în orice punct al unei secţiuni transversale, ea este descrisă de ecuaţiile
lui Lamé.

Figura 4. Coloane de burlane concentrice cimentate între ele

Solicitate la presiune exterioară si la presiune interioară

Rezistenţa ansamblului corespunde atingerii pe suprafaţa interioară a burlanelor, indiferent de poziţia

coloanei, a unor tensiuni echivalente critice. Se aplici de obicei criteriul lucrului mecanic de deformare (Huber-
von Mises, Hencky) sau pentru simplitate, se va folosi criteriul tensiunilor tangenţiale maxime:

 t   r  R p 0, 2 (15)

Pentru a folosi ecuaţiile lui Lamé, trebuie cunoscute presiunile de contact de pe suprafeţele ciment –
burlane şi burlan – ciment. Ele se determină din condiţia de continuitate a deplasărilor radiale u pe suparfaţele de
contact.
Acestea se calculează cu relaţia:

18
 u  r t (16)

unde: r este raza suprafeţei cilindrice considerate,

εt – deformaţia tangenţială.

Potrivit legii lui Hooke, pentru σz = 0 rezultă:

1
t    t  v  r  (17)
E

Fie a – raza interioară, şi b – raza exterioară a unui element cilindricdin ansamblul respectiv, pa –
presiunea interioară şi pb – presiunea exterioară.
Deformaţiile tangenţiale pe suprafeţele de contact sunt:

pa  b2  a 2  pb  b 2  a 2 
 t ,r a    2  v     2  1 (18)
b a  E b a
2 2
E 

pa  b2  a2  pb  b 2  a 2 
 t , r b    2  1    2  v  (19)
b a  E b a
2 2
E 

Daca notăm:

b2  a2
 (20)
b2  a2

Relaţiile (19) şi (20) devin:

pa p
 t ,r  a      v   b     1 (21)
E E

pa p
 t , r b      1  b     v  (22)
E E

În cazul în care presiunea interioară este nulă, adică pi = 0, atunci coeficineţii de transmitere a presiunii
au următoarele expresii:

2  1
A
 2  v   Eo    c  vc   B   c  1  (23)
Ec

c  1
B
E
 c  v  c   1  vo 
(24)
Eo

C=0 (25)

În acest caz, coeficienţii A şi B depind doar de dimensiunile transversale şi de cosntantele elastice ale
oţelului şi ale cimentului.
Presiunile de turtire al burlanului interior se determină cu ajutorul relaţiei:

19
 R p 0, 2 R22  R12
pt1   (26)
A  B 2  R22

iar presiuena de turtire a burlanului exteriot se calculează cu ajutorul relaţiei:

R p 0, 2 R42  R32
pt 2   (27)
1  A 2  R42

Rezistenţa ansamblului o constituie valoarea minimă dintre pt1 şi pt2. Mărimea modulului de elasticitate
a cimentului, mai exact raportul Ec / Eo determină care dintre cele două coloane va ceda prima. La valori mici ale
lui Ec cedează coloana exterioară, iar la valori mari cedează coloana interioară.

Rezistenţa la tracţiune a burlanelor pentru tubaj

Sarcina limită a burlanelor pentru tubaj solicitate la tracţiune este valoarea cea mai mică dintre sarcina
axială ce conduce la dezvoltarea în corp a unei tensiuni egale cu limita de curgere a materialului şi rezistenţa
îmbinării filetate a burlanului. Rezistenţa îmbinărilor filetate corespunde următoarelor situaţii de avariere:
smulgerea din filet, ruperea în dreptul secţiunii celei mai solicitate a filetului şi forfecarea spirelor filetului.
Cercetarea statistică a avariilor coloanelor de burlane pentru tubaj a relevat faptul că 86% din acestea se produc
în îmbinările filetate.
Atât comportarea pe şantier cât şi cercetările experimentale au arătat că avarierea îmbinărilor filetate ale
burlanelor şi ţevilor de extracţie cu filet triunghiular având unghiul profilului de 60° se produce prin smulgerea
din filet, ca urmare a deplasării radiale relative dintre spirele filetului cepului şi mufei.
La îmbinările cu filet având profil trapezoidal, forţa de smulgere din filet este, sensibil mai mare decât
la cele cu profil triunghiular, avarierea producându-se în principal prin ruperea corpului burlanului în dreptul
primei spire angajate în îmbinare. în cazul în care survine smulgerea din filet, aceasta se produce ca urmare a
micşorării dimensiunilor diametrale ale cepului datorită alungirii sale (contracţia transversală).
Sarcina limită pentru care în corpul burlanului se dezvoltă o tensiune de tracţiune egală cu limita de
curgere a materialului se determină cu expresia:


F   D 2  d 2   R p 0, 2 (28)
4

unde: F este rezistenţa la tracţiune a burlanului;

D - diametrul exterior;
d - diametrul interior;
Rp 0,2 - limita de curgere a materialului.

Rezistenţa burlanelor pentru tubaj la presiune interioară

Sub acţiunea presiunii interioare, în burlanul pentru tubaj se dezvoltă o tensiune circumferenţială avînd
expresia:

pi  D
 (29)
2t

unde: D este diametrul exterior nominal

t - grosimea de perete
Din relaţia (4.1) se deduce valoarea presiunii interioare ce conduce la atingerea limitei de curgere în
burlan,

2  R p 0, 2 min  t
pi  0,875  (30)
D

În care factorul 0,875 este introdus pentru a lua în consideraţie grosimea minimă de perete, conform
toleranţei standardizate. Aceeaşi valoare a presiunii este luată în consideraţie şi pentru atingerea limitei de
curgere în zona filetată şi prevăzută cu mufă.

20
 În cazul în care presiunea admisibilă a îmbinării filetate este mai mică decât cea determinată cu relaţia S
= n∙p∙k, pentru evitarea neetanşeităţilor datorită depăşirii rezistenţei mufei, valoarea admisibilă a presiunii se
determină cu relaţia:

Dm  d m
pi  R p 0, 2 min  (31)
Dm

unde: Dm este diametrul exterior al mufei, iar

dm - diametrul de fund al filetului mufei în planul capătului burlanului, la înşurubare mecanică.

Subiectul 6.2 Forţe şi momente de frecare

În sonde cu înclinări, curburi şi deplasări orizontale mari, forţele de frecare longitudinale şi momentele
forţelor de frecare la rotire au valori semnificative. Ele pot limita adâncimea finală şi succesul sondelor
direcţionale sau orizontale.
Problemele create sunt:
- creşterea forţei axiale la extragerea garniturii de foraj din sondă, cu pericolul de atingere a
limitei de rezistenţă a prăjinilor sau a instalaţiei;
- creşterea momentelor de antrenare a garniturii, ajungându-se până la imposibilitatea rotirii
fără riscul de avariere a prăjinilor;
- controlul dificil al apăsării pe sapă şi al direcţiei de dirijare;
- uzarea coloanelor de burlane tubate în zonele unde curbura sondei şi forţele de contact
sunt mari;
- dificultăţi la tubarea coloanelor de burlane;
- dificultăţi la rotirea lainerelor, când acest lucru este dorit.
Din aceste motive mărimea forţelor de frecare şi a momentelor de rotire, în diverse faze tehnologice,
constituie elemente de proiectare: prin alegerea profilului sondei şi alcătuirea garniturii de foraj se urmăreşte o
minimizare a celor două mărimi. Măsurând forţa la cârlig şi momentul de antrenare la suprafaţă, comparându-le
cu cele calculate, pot fi detectate unele probleme din gaura de sondă: încărcarea cu detritus, prezenţa găurilor de
cheie, diversele instabilităţi ale pereţilor găurii de sondă.
Dacă se asimilează sonda cu un plan înclinat cu unghiul a faţă de verticală (fig. 1), pe care lunecă
garnitura de prăjini sau coloana de burlane cu greutatea G, forţa axială se calculează cu formulele:

F = G (cos α + µ sin α), la extragere (1)

F = G (cos α - µ sin α), la introducere (2)

unde µ este coeficientul de frecare (în figura 4.1, N este forţa normală, iar Ff = μN este forţa de frecare).
La extragere, forţa axială depăşeşte greutatea garniturii doar la unghiuri moderate şi la coeficienţi de
frecare relativ mari, cu cel mult 20 -30 % (fig. 2).

a. b.

Figura 1. Forţele care acţionează la manevrarea garniturii:

a - la extragere; b-la introducere.

21
 Figura 2. Influenţa înclinării sondei asupra forţei axiale

La introducere, sarcina la cârlig este întotdeauna mai mică decât greutatea manevrată: ea scade atât cu
înclinarea sondei, cât şi cu coeficientul de frecare.
Există un unghi de înclinare critic, pentru fiecare valoare a coeficientului de frecare, la care sarcina la
cârlig se anulează. Acesta rezultă din ecuaţia (4.2):

1
 cr  arctg (3)


Corelaţia respectivă este reprezentată în figura 3.

La înclinări mai mari decât valoarea critică, garnitura de prăjini sau coloana de burlane trebuie împinse
în sondă, ceea ce creează anumite dificultăţi.
Momentul forţelor de frecare, care se manifestă atunci când garnitura se roteşte, este determinat de
greutatea acesteia, de înclinarea sondei şi coeficientul de frecare la rotire. În general, acesta din urmă este mai
mic decât cel care intervine la deplasarea longitudinală. Rotirea reduce simţitor şi mărimea coeficientului de
frecare la manevrarea materialului tubular. De aceea, la forajul direcţional este folosit pe larg sistemul de foraj
cu top drive, care permite rotirea şi circulaţia în timpul extragerii.

Figura 3. Curba înclinarii critice

Considerând sonda dreapta momentul fortelor de frecare:

d
Mf  G sin  (4)
2

unde d este diametrul exterior al prăjinilor (burlanelor).

Într-o sondă cu un anumit profil, adesea spaţial, cu unele porţiuni drepte şi altele curbilinii, lucrurile
sunt mai complicate. Forţele normale, implicit cele de frecare, variază de-a lungul sondei, în funcţie de
înclinarea, azimutul şi curbura ei pe diverse intervale. Garnitura este formată adesea din prăjini cu diametre
diferite. Racordurile dintre prăjini şi stabilizatorii complică şi ei problema.
Conceptul clasic de frecare se referă la interacţiunea fizică dintre două suprafeţe aflate în contact
permanent între care se exercită o forţă de apăsare normală. In sonde cu înclinări mari, inclusiv în cele
orizontale, prăjinile relativ elastice aflate în compresiune flambează uneori în timpul forajului. Garnitura ia o
formă sinusoidală sau elicoidală şi chiar mai complicată. Forţele de contact în aceste situaţii nu sunt distribuite

22
uniform şi au valori importante. Forţele de frecare capătă şi ele valori semnificative şi se ajunge, uneori, chiar la
înţepenirea garniturii spiralate în pereţii sondei, lucru posibil la diametre mici, la forajul cu tubing flexibil.

Calculul forţelor şi momentelor de frecare

În cazul general al unei sonde spaţiale, pentru a stabili forţele de frecare şi momentele forţelor de
frecare la rotire trebuie determinată distribuţia presiunii de contact dintre garnitură (coloană, tubing) şi pereţii
sondei. Aceasta este o funcţie de forţa axială, de greutatea proprie şi de curbura sondei de-a lungul ei.
Fie un element de garnitură (coloană, tubing) cu lungimea AL şi greutatea proprie, eventual scufundată
în fluid, qgAL (figura 4). Se notează cu α înclinarea şi cu ω orientarea elementului la un capăt ( egale cu cele ale
sondei), cu α + Δα şi ω + Δω - înclinarea, respectiv orientarea la celălalt capăt.
Forţele axiale la cele două capete sunt F respectiv F + ΔF. Cu N s-a notat forţa normală de contact
(pozitivă dacă tubul se sprijină pe peretele inferior al găurii de sondă, negativă dacă el se sprijină pe cel superior)
şi cu Ff forţa de frecare. Prima este orientată după direcţia normalei, iar a doua după direcţia tangentei. între ele
există relaţia cunoscută:

F f  N (5)

Se demonstrează că forţa normală are expresia:

N  F sin   2
  F  qgL sin  
2
 (6)

Figura 4. Forţele care acţionează asupra unui

element de garnitură aflată într-o sondă spaţială

Cu aceasta, creşterea forţei axiale:

F  qgL cos   N (7)

iar creşterea momentului de torsiune:

d
M   N (8)
2

Semnul plus din ecuaţia (7) corespunde mişcării ascensionale, iar minus celei descendente.

Intervale verticale

Pe aceste intervale, considerate drepte, se acceptă că forţele şi momentele de frecare cu pereţii sondei
sunt nule, deoarece nu există forţe de contact normale între garnitura de foraj, manevrată sau rotită, şi pereţi.
Garnitura este supusă doar la forţe axiale create de greutatea proprie, flotabilitate şi, eventual, la forţe supli-

23
mentare de tracţiune. Cum nu există intervale perfect verticale, iar racordurile sau mufele întâmpină o oarecare
rezistenţă se pot accepta forţe de frecare de ordinul 10 - 20 kN/1000 m.

Intervale înclinate drepte

Forţele care acţionează asupra garniturii manevrate pe astfel de intervale sunt cele din figura 5: forţele
axiale de la cele două capete, F1 şi F2, greutatea qgl, forţa de contact N şi forţa de frecare Ff. S-a notat cu l -
lungimea intervalului sau a garniturii manevrate. Forţa de frecare este dirijată în jos la extragerea garniturii,
respectiv în sus la coborârea ei. S-au neglijat forţele de inerţie.
Cu un sistem de axe ales ca în figură, ecuaţiile de echilibru sunt:

 F2  F1  F f  qgl cos  (9)

N  qgl sin   0 (10)

La acestea se adaugă relaţia (4.5). Semnul plus corespunde ridicării, iar semnul minus coborârii.
Rezolvând sistemul de ecuaţii (4.5), (4.9) şi (4.10) se obţine:

F2  F1  qgl (cos   sin  ) (11)

a. b.
Figura 5. Forţele care acţionează asupra unei garnituri într-o sondă înclinată:
a - la extragere; b- la introducere.

N  qgl cos  (12)

F f  qgl sin  (13)

Forţa axială la capătul superior se poate calcula dacă se cunoaşte forţa axială la capătul inferior. La
introducere, şi una, şi cealaltă pot fi forţe de compresiune, când
α ≥ αcr.
Forţa axială variază liniar cu lungimea (figura 4.6, pentru F1 = 0). Presiunea de contact de-a lungul
intervalului este constantă: p = N∕l = qg sin α.
Intre forţa de ridicare F2r şi cea de coborâre F2c există un domeniu unde garnitura rămâne staţionară,
indiferent de valoarea lui F2, a cărui lăţime este proporţională cu valoarea coeficientului de frecare µ:

24
 Figura 6 Variaţia forţei axiale cu adâncimea
a) α <αcr; b) α>αcr; c) α=90º.

F2 r  F2 c  2 qgl sin  (14)

Există o situaţie „ neutră ", la care forţa de frecare este nulă şi:

F2 r  F2 c cos 
F2  F1  qgl cos   F1  (15)
2 sin 

situaţie ilustrată cu linie punctată în figura 6.

La rotirea garniturii trebuie învins momentul forţelor de frecare cu pereţii. La capătul superior,
momentul:

Nd qgld
M 2  M1   M1  sin  (16)
2 2

unde M1 este momentul la capătul inferior.

Variaţia momentului este, de asemenea, liniară.
Momentul forţelor de frecare se reduce când garnitura este manevrată longitudinal.

Intervale de creştere a înclinării

Problema frecării garniturii cu pereţii în sonde curbate este mai complicată deoarece presiunea de
contact este dependentă de forţa axială şi de înclinare, ambele variabile de-a lungul intervalului. Figura 7
ilustrează distribuţia presiunii de contact pe un sector de creştere a înclinării.

Figura 7. Distribuţia presiunii de contact pe un interval de creştere a înclinării:

a - contact numai pe peretele inferior; b - contact numai pe peretele superior; c - contact mixt.

Dacă forţa axială la capătul inferior al garniturii F1 este mică,eventual negativă (de compresiune),
garnitura se sprijină pe toată lungimea intervalului pe peretele inferior al sondei (figura 7, a). Când forţa axială
este suficient de mare, prăjinile se sprijină doar pe peretele superior al sondei şi presiunea de contact care
acţionează asupra prăjinilor se exercită în sens invers faţă de situaţia precedentă (fîgura 4.7, b). Poate exista şi o
situaţie intermediară, când pe porţiunea inferioară prăjinile se sprijină pe peretele de jos al sondei, iar pe cea

25
superioară pe peretele de sus al sondei (figura 4.7, c). Există un unghi de înclinare αt, la care se trece de la o
situaţie la cealaltă (în fapt, pe o anumită porţiune, dependentă de curbura sondei, de diametrul prăjinilor şi cel al
sondei, prăjinile nu se sprijină pe nici unul din pereţi). Prezenţa uneia sau a alteia dintre situaţii este determinată
şi de raza de curbură a sondei, de greutatea unitară a prăjinilor.
Aici se consideră intervale cu raza de curbură constantă (arce de cerc).

Extragerea garniturii

Fie un segment elementar din garnitură, aflat într-un punct de-a lungul sondei unde unghiul de înclinare
este a, cu lungimea dL= Rdα (R este raza de curbură a prăjinilor; dα este unghiul la centru corespunzător).
Să presupunem că prăjinile se sprijină pe peretele inferior al sondei (cazul a). Forţele care acţionează
asupra segmentului dL sunt indicate pe figura 4.8, a. Forţa normală N = pdL = pRdα este îndreptată în sus. Forţa
de frecare F1= µN = µpRdα se opune mişcării. Variaţia forţei axiale dF s-a luat în acelaşi sens cu cel de creştere a
unghiului de înclinare α.
Cu un sistem de axe ales ca în figură, ecuaţiile de echilibru sunt:

d d d
 F cos  ( F  dF ) cos  F f  qgRd  cos(  ) (17)
2 2 2

d d d
F sin  ( F  dF ) sin  N  qgRd  sin(  ) (18)
2 2 2

Pentru dα→0, sin dα→dα, cos dα→1, dα∙dF→0.

Figura 8. Forţele care acţionează asupra unui element

din garnitură pe un interval de creştere a înclinării:
a - cu contact pe peretele inferior; b - cu contact pe peretele superior.

Forţa de frecare de-a lungul intervalului se poate calcula cu relația:

F f  F1  F2  qgR(sin 1 sin  2 (19)

Introducerea garniturii

Ecuaţiile de echilibru sunt similare cu (17) şi (18) doar că forţa de frecare este orientată în sus, în sens
contrar mişcării.

26
 Unghiul de tranziţie de la o situaţie la alta (garnitura se sprijina pe peretele superior sau inferior) se
determină din ecuaţia implicită:

1 1   2 
(sin  t   cos  t )e t   F1  (1   2 ) sin 1  2 cos 1  e 1 (20)
2  qgR 

Momentul de rotaţie

Pe intervalul de creştere a înclinării, momentul necesar pentru învingerea frecărilor care iau naştere la
rotirea garniturii se calculează cu formula:

1 d
M  p Rd (21)
t 2

Intervale de scădere a înclinării

În acest caz, prăjinile se sprijină doar pe peretele inferior al sondei (figura 10). Forţele care acţionează
asupra unui element din garnitura de foraj sunt indicate în figura 11.

Figura 9. Modulul de acţiune Figura 10. Forţele care acţionează

a presiunii de contact asupra unui element din garnitură
pe un interval de scădere a înclinării pe un interval de creştere a înclinării

La extragere cu sistemul de axe ales ca în figura 10 ecuaţiile de echilibru sunt:

d d d
F cos  ( F  dF ) cos  F f  qgRd  cos(  )0 (22)
2 2 2

d d d
 F sin  ( F  dF ) sin  F f  qgRd  sin(  )0 (23)
2 2 2

Pentru dα→0, sin dα→dα, cos dα→1, dα∙dF→0.

Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (22) şi (23) rezultă:

F
p  qg sin   (24)
R

dF
 F  qgR  cos    sin   (25)
d

Integrând cea de-a doua ecuaţie se obţine:

27
 F   A sin   B cos   F1  A sin 1  B cos1  e    1  (26)

La introducere repetând analiza de mai sus se obţine:

F   A sin   B cos   F1  A sin 1  B cos1  e    1  (27)

Momentul de rotaţie se calculează cu formula:

2 d
M   p Rd (28)
1 2

Forţa axială rezultă din relaţiile (26) şi (27)

F  F1  qgR sin   sin 1  (29)

Cu această expresie în relaţia (24) se obţine:

F1
p  2qg sin   qg sin  1  (30)
R

Momentul de rotaţie

2  F d
M    1qg sin   qg sin 1  1  Rd 
1
 R2
(31)
dR   F 
 1qg  cos1  cos 2    qg sin  1  1   2  1  
2   R 
Similar pot fi calculate forţele de frecare şi momentele forţelor de frecare la rotire pentru alte curbe cu
ecuaţii cunoscute, ca de exemplu curbe catenare, arce de cerc în plan orizontal.

Subiectul 6.3 Flambajul materialului tubular în sondele dirijate

În timpul forajului, capătul inferior al garniturii se află în compresiune şi o parte dintre prăjini pot
flamba. Fenomenul se întâlneşte nu numai în sonde verticale, dar şi în cele înclinate sau orizontale. Flambajul
creează numeroase probleme: cresc fortele de frecare şi momentele de rotaţie ca urmare a presiunilor mari de
contact cu pereţii sondei, ajungându-se până la înţepenirea garniturii şi imposibilitatea transmiterii apăsării pe
sapă, se produc tensiuni de încovoiere periculoase, se accentuează uzura coloanelor de burlane, se îngreunează
controlul direcţiei găurii de sondă. Flambajul este periculos mai ales când garnitura se roteşte.
Se intalnesc două tipuri de flambaj, determinate de înclinarea sondei, mărimea forţei de compresiune,
prezenţa momentului de torsiune şi a rotaţiei, mărimea frecărilor, etc. În sonde verticale, după pierderea
stabilităţii, garnitura de prăjini ia o forma elicoidală. În sonde înclinate şi în cele orizontale, prăjinile flambează
iniţial sinusoidal, într-un singur plan, apoi, după o tranziţie instabilă, ele iau o forma elicoidală.
Forţa critică la care garnitura îşi pierde stabilitatea într-o sondă înclinată dreaptă şi ia o formă
sinusoidală se calculeaza de regulă cu formula Paslay-Dowson

(1)

în care: E este modulul de elasticitate

I - momentul de inertie axial
f - factorul de flotabilitate

28
 q - masa unitara a prajinilor
g - acceleratia gravitationala
α - inclinarea sondei
jr - jocul radial prajini-sonda

Formula (1), valabilă pentru lungimi suficient de mari (peste 60 m), înclinari diferite de zero şi jocuri
uzuale, înlocuieste formulele aplicate pentu sonde verticale, ca de exemplu cea a lui Timoshenko,

(2)

şi indică valori mult mai mari, deoarece prăjinile se sprijină pe peretele inferior al sondei. Cu cât sonda este mai
înclinată, cu atât mai ridicată este forţa critică de flambaj. În schimb, când jocul prâjini-sondă creşte, forţa critică
se reduce. Figura 1 ilustrează aceste afirmaţii pentru un exemplu calculat cu formula (1).
În zonele unde înclinarea sondei este crescătoare, forţa critică de flambaj este mai mare decât pe
porţiunile drepte, deoarece compresiunea din prăjini măreşte forţa normală de contact cu peretele inferior al
sondei, care se opune flambajului

Figura 1. Forţa critică de flambaj în sonde înclinate drepte

În figura 2, componenta normală care ia naştere datorită curburii Fm se adună la componenta normala
creata de greutate Fng = fqgsinα si rezulta forta normală N
Stabilitatea garniturii creşte când raza de curbură a sondei scade. Pentru sonde care au curbură
constantă, ecuatia (1) poate fi generalizata astfe

(3)

Formula este valabila cand jr <<R - raza de curbura a sondei.

Figura 2. Comportarea garniturii comprimate

în zone unde înclinarea sondei creşte

29
 Pentru raze de curbură moderate, de ordinul sutelor de metri, forţa critică de flambaj se poate dubla.
Pe intervalele unde înclinarea sondei scade, forţa critică de flambaj poate fi mai mare sau mai mică
decât pe o porţiune dreaptă cu aceeaşi înclinare. Când prăjinile nu sunt comprimate, ele se sprijină pe peretele
inferior al găurii de sondă. Când se aplică o forţă de compresiune la capetele lor, apare o tendinţă de ridicare
(forta Fnc este îndreptată în sus), destabilizând prăjinile (figura 3, a). Peste o anumită valoare a forţei de
compresiune există două posibilităţi. În sonde cu raze mari de curbură, prăjinile flambeaza sinusoidal ramânând
în contact mai mult sau mai putin cu peretele inferior. La raze de curbura mici, prajinile sunt împinse spre
peretele superior şi creşterea forţei de compresiune contribuie la stabilitatea prăjinilor (figua 3, b).

Figura 3. Comportarea garniturii comprimate

în zone unde înclinarea sondei scade:
a - contact cu peretele inferior; b - contact cu peretele superior.

În figura 4 sunt calculate forţele critice de flambaj pentru prăjini de 5 in, scufundate în noroi de 1440
kg/m3, într-o gaură de sondă cu diametral de 12 ¼ in, în funcţie de intensitatea de deviere, pentru cele doua
situatii. Jocul radial este considerat în dreptul racordurilor, nu al prăjinilor, iar efectul momentului de torsiune
este neglijat.
Mărimea zonei de tranziţie, dintre comportarea sinusoidală şi cea elicoidală, este determinată de tipul şi
mărimea diverselor perturbatii: prezenţa rotirii şi a momentului de torsiune, mărimea frecărilor, prezenţa
fenomenului de înţepenire - desprindere (stick-slip), neregularităţile găurii de sondă, rectilinitatea garniturii s.a.
Mai mult, la încărcare, trecerea la forma elicoidală are loc la forţe mai mari decât la descărcare. Buclele spiralei
formate au adeseori §i puncte de intoarcere, care apar, probabil, din cauza frecarilor §i a neregularitatilor
geometrice (fig. 8). In prezenta momentului de torsiune, forta critica de flambaj se reduce intr-o oarecare masura,
cu pana la 10%. Concomitent se micsoreaza si pasul elicei formate. Influenta momentului este mai pregnanta la
inclinari mici, la jocuri mari §i cand garnitura este mai flexibila [8].

Figura 4. Forţa critică de flambaj în sonde curbate

30
 La sondele cu înclinări mari garnitura de foraj are următoarea formă:

Figura 5. Schema gamiturii intr-o sondă cu înclinări mari

unde: la este lungimea ansamblului de foraj;

qa - masa lui unitară medie;
αt- înclinarea intervalului tangent.
Pe porţiunea dreaptă aflată deasupra punctului de iniţiere a înclinării, componenta greutăţii de pe
intervalul curbiliniu care creează apăsare pe sapă este:

(4)

unde: qp este masa unitară a prăjinilor;

lc - lungimea intervalului curbiliniu;
αt - unghiul de înclinare pe porţiunea tangentă;
αi- unghiul de inclinare in punctul de initiere;
c - curbura intervalului, considerate constanta.
Potrivit figurii 6, b, componenta verticală a greutăţii prăjinilor de pe intervalul curbiliniu, cea care
creeaza apăsare, este proporţională cu segmentul CD. Dar CD = OD - OC = R sinαt - R sinαi = lc (sinαt - sinαi)/(
αt - αi).
Dacă secţiunea tangentă nu este orizontală, greutatea de sub punctul de tangenţă contribuie şi ea la
apăsare, prin componenta
(5)
cu l- lungimea intervalului tangent.
Pentru a evita flambajul prăjinilor de deasupra intervalului curbiliniu

(6)

unde αt -αi= clc

Dacă deasupra punctului de iniţiere sonda este verticală, se acceptă că forţa critică de flambaj este nulă,
deşi ea are o valoare diferită de zero.
În concluzie, pentru a preveni flambajul prăjinilor într-o sondă cu un interval de creştere a înclinării,
apăsarea pe sapă trebuie să fie mai mică decât oricare dintre valoarea calculată cu formula (6).
Pe cele doua intervale drepte, prăjinile pot avea diametre diferite.
Se poate accepta şi un coeficient de siguranţă.
Daca prăjinile nu flambează, când garnitura este slăbita uşor de la suprafata, variaţia sarcinii se
transmite practic integral la talpă deoarece forţele de frecare nu se modifică semnificativ (presiunile de contact
nu se schimbă prea mult). Când intervine flambajul, presiunile de contact şi implicit forţele de frecare cresc
simţitor, neliniar, şi numai o parte din variaţia sarcinii la suprafaţă se transmite la talpă. Când garnitura este
ridicată de pe talpă, variaţia sarcinii la suprafaţă nu este sesizată la talpă până ce forţele de frecare nu îşi schimbă
orientarea.

31
 Subiectul 7 Interferenţa sondelor – studii anticoliziune

Sondele dirijate se planifică astfel încât toate ţintele geologice să poată fi atinse cât mai uşor şi cu
riscuri de coliziune minime.
O modalitate relativ simplă pentru evitarea coliziunii sondelor direcţionale. atât în faza de proiectare,
cât şi în cea de execuţie, o constituie aşa numita metodă a cilindrului mobil, o reprezentare plană în coordonate
polare. Ea are mai multe variante: proiecţii în plane normale, proiecţii în plan orizontal, calculul celei mai mici
distante.
În principiu, diagrama cilindrului mobil constă într-o serie de cercuri concentrice, trasate la o anumită
scară, cu ajutorul cărora se poate determina poziţia sondelor vecine (ca distanţă şi direcţie) faţă de o sondă de
referinţă considerată permanent în centrul diagramei, indiferent de poziţia ei spaţială, ceva similar cu un cadran
radar pe care se localizează poziţia obiectelor zburătoare sau plutitoare în raport cu punctul de observaţie.
Ne rezumăm la varianta proiecţiilor în plane normale pe traiectoria sondei: ea permite să se reprezinte
suficient de simplu şi de clar situaţii relativ complexe, fără să le distorsioneze prea mult. Metoda oferă
posibilitatea estimarii, relativ uşor, a distanţei dintre două sonde la orice adâncime, direcţia uneia în raport cu
cealaltă şi „viteza” de apropiere sau de îndepărtare reciprocă.
Fie o sondă de referinţă A ( figura 1). La adâncimile măsurate care intereseaza se duc nişte plane
perpendiculare pe direcţia ei. O sondă urmarită B intersectează aceste plane în nişte puncte ale căror coordonate
spaţiale pot fi calculate, grafic sau analitic (figura 1, a). Punctele de intersecţie calculate sunt figurate pe aceeaşi
diagrama, orientate cu nordul în partea de sus, care conţine o serie de cercuri concentrice, trasate la anumite
distanţe.
Distanţa radială a punctelor figurate indică depărtarea dintre sonda de referinţă, rămasă mereu în centrul
diagramei, şi sonda vecină. Unind punctele între ele se vizualizeaza traseul sondei vecine în raport cu cel de
referinţă. În dreptul punctelor sunt trecute adâncimile măsurate de-a lungul sondei urmărite. Dacă cele două
sonde sunt paralele, punctele calculate se suprapun.

Figura 1. Diagrama cilindrului mobil

a – în spaţiu; b – în plan
În faza de proiectare, metoda cilindrului mobil este folosită pentru a verifica dacă sondele propuse nu
sunt prea aproape de cele existente, luate ca referinţă.
Dacă acest lucru se întâmplă, adâncimea de iniţiere a devierii sau profilul sondelor proiectate.
În faza de execuţie, se urmăreşte traiectoria sondei în foraj pe măsură ce ea avansează, estimând
depărtarea ei faţă de traseul proiectat, care rămâne mereu în centrul diagramei.
Depărtarea radială a diverselor puncte reprezintă distanţa dintre sonda reală şi cea proiectată:
coordonata radială a cilindrului mobil. Coordonata unghiulară se stabileşte în raport cu direcţia de dirijare a
sondei proiectate, figurate cu o sageata pe diagrama.

32
 Figura 2. Exemplu de reprezentare a sondelor pe cilindru mobil

Pentru ilustrare, să considerăm situaţia din figura 2, unde o sonda A va fi forată pe o direcţie cu
azimutul de circa 120°, direcţie marcată cu o sageata. Poziţia ei planificată, luată ca referinţă rămâne mereu în
centrul diagramei, la toate adâncimile. Punctele figurate de-a lungul traseului A arată că sonda reală se
îndepărtează rapid de la traseul planificat, spre stânga faţă de aceasta.
Sonda vecina C s-a aflat iniţial la stânga celei proiectate, apoi s-a rotit spre dreapta şi începând de la
circa 1372 m a inceput sa se îndepărteze rapid. Aglomeraţia punctelor între 915 şi 1372 m indică faptul ca
traiectoria sondei C este aproape paralelă cu cea a sondei planificate A.
Sonda B aflată în foraj, cu talpa la 732 m, se apropie periculos de sonda existenta C: distanţa între cele
două a scăzut sub 4 m. Traseul sondei B trebuie corectat, altminteri la 800 - 850 m poate avea loc coliziune.
Sonda D a fost una de exploatare ţi se află la stânga celei proiectate. Distanţa relativ mare între puncte,
comparativ cu a celor de pe traseul C, indică un unghi de convergenţă ascuţit între cele două sonde.
Când două sonde converg în unghi drept nu este posibil să se detecteze pericolul de coliziune ducând
plane perpendiculare pe una dintre ele în diverse puncte (figura 5.2). Pentru a elimina dificultatea se duc
perpendiculare din diverse puncte ale sondei forate pe direcţia celei planificate. Aceste perpendiculare se află
într-un plan normal pe sonda planificată, plan care aparţine cilindrului mobil.

Figura 3. Convergenţa perpendiculară a două sonde

Deşi există şi procedee analitice, în continuare, se prezintă doar procedura de construire a diagramei
cilindrului mobil pe cale grafică.
Sunt disponibile proiecţia din planul vertical ce conţine gura şi ţinta sondei de referinţă (planificate) şi
cea din planul orizontal ( figura 4, a, respectiv b).

Figura 4. Construcţia grafică a cilindrului mobil:

a – proiecţia verticală a sondelor; b – proiecţia orizontală a sondelor;
c – figurarea unui punct pe cilindrul mobil.

33
 Fie Q un punct al sondei urmărite, aflat la o anumită adâncime măsurată, figurat pe cele două grafice.
Se coboară o perpendiculară din punctul Q pe direcţia sondei de referinţă. Fie P punctul de intersecţie.
Distanta PQ reprezintă coordonata x a punctului O pe direcţia azimutală a sondei în punctul P.
Se localizează punctul P, prin interpolare, pe proiecţia orizontală a sondei de referinţă.
Se estimează azimutul punctului P (când proiecţia orizontală a sondei nu este o dreaptă, el nu coincide
cu cel al ţintei) paralelă cu direcţia sondei în punctul P.
Se măsoară distanţa y = PR din punctul P la linia respectivă.
Se trasează direcţia sondei pe diagrama cilindrului mobil (figura 5.4, c).
Se figurează pe această diagramă punctul de coordonate (x,y) cu x pozitiv în direcţia de deviere a sondei
şi cu y în stânga sau în dreapta după cum indică vederea în planul orizontal.
Se repetă procedura pentru diverse puncte ale sondei urmărite, eventual punctele de măsurare a devierii.

Subiectul 8 Forajul sondelor orizontale

În raport cu sondele verticale, cele dirijate pun câteva probleme suplimentare şi anume:
- stabilirea traseului spaţial al sondelor;
- precizarea toleranţelor faţă de traseele proiectate;
- prevenirea coliziunii dintre sonde, atunci când este cazul;
- stabilirea mijloacelor şi a tehnologiei de dirijare;
- stabilirea mijloacelor de control al traseului, a celor de investigare geofizică, de
măsurare a unor parametri de foraj, de perforare a coloanelor.
Traseul sondelor în zona productivă, pentru a asigura drenajul dorit al zăcământului si modul de
completare în zona respectivă au şi ele o importanţă sporită la sondele dirijate şi mai ales la cele orizontale.

Traseul sondelor dirijate

Problema constă în găsirea celei mai potrivite traiectorii cu care să se atingă o ţintă dată, eventual pe o
direcţie impusă, pornind dintr-un anumit punct. Acesta din urma poate fi o locaţie de suprafata (un slot pe o
platformă) sau un punct de-a lungul unei sonde existente.
Uneori, cu aceeaşi sondă sunt urmarite mai multe tinte succesive. La unele sonde, cum sunt cele
orizontale, ţinta este reprezentată de un segment liniar, orientat, cu o anumită lungime.
În marea majoritate a situaţiilor se folosesc trasee plane, acestea fiind şi cel mai uşor de realizat.
Traseele spatiale sunt rar utilizate: când trebuie ocolită o zonă care provoacă dificultăţi de foraj majore, de
exemplu un masiv de sare sau o falie, când trebuie evitate sonde existente sau un cap de gaze, când se urmaresc
mai multe ţinte care nu se găsesc în acelaşi plan vertical, când locaţia este fixată (cazul platformelor marine), iar
zona productivă trebuie traversată pe o direcţie care nu se afla în acelaşi plan vertical cu locaţia, cănd există o
tendinţă semnificativă de deviere laterală a sondelor în regiune, când sonda a deviat substantial, în plan orizontal,
de la traseul planificat şi porţiunea ce urmeaza să fie forată trebuie corectată pentru a atinge ţinta propusă.
Datele iniţiale de proiectare sunt: adâncimea verticală a ţintei (ţintelor), deplasarea ei orizontală -
distanţa dintre punctul de plecare şi ţinta urmarită pe orizontală - şi azimutul acesteia faţă de punctul de plecare,
care poate fi gura sondei. Cei trei parametri definesc, de fapt, coordonatele ţintei (ţintelor). Adeseori, în special
la sondele orizontale, este impusă şi direcţia sub care trebuie atinsă ţinta.
Din punctul de pornire, o ţintă poate fi atinsă pe nenumărate trasee. Dar ele trebuie să îndeplinească
anumite restricţii geometrice, tehnologice, geologice, de exploatare şi de cost.
Aparent, cel mai simplu traseu este un arc de curbă, cu anumite proprietăţi care să satisfacă aceste
restricţii, eventual un arc de cerc, tangent la porţiunea iniţială în punctul de pornire şi care să atingă ţinta. Astfel
de curbe există, dar ele sunt dificil de urmărit cu ansambluri uzuale de dirijare pentru ca performanţele de
deviere ale acestora se modifică de-a lungul traseului, cu înclinarea sondei, rezistenţa rocilor, gradul de uzură al
sapei, iar controlul permanent al traseului măreste durata forajului şi costul total.
Există mijloace moderne care permit să se controleze permanent traseul şi să se dirijeze sapa de-a
lungul curbei dorite, dar costurile implicate nu sunt întotdeauna justificate. În plus, direcţia sub care trebuie
atinsă ţinta este adesea impusă şi nu poate fi asigurată cu orice curbă.
Pentru simplitate, traiectoriile sondelor dirijate se alcătuiesc în mod curent din mai multe intervale
curbilinii şi intervale drepte - verticale, înclinate sau orizontale -, pe care costurile sunt mai reduse. Segmentele
curbilinii sunt de regulă arce de cerc, dar se folosesc şi alte curbe mai complexe, cu anumite proprietăţi.
Problema constă în stabilirea formei, poziţiei şi lungimii diverselor intervale, inclusiv ale celor rectilinii. Din
cauza numărului mare de parametri, problema nu este geometric determinată. Ea poate fi rezolvată ca o
problema de optimizare: se caută o traiectorie care să minimizeze fie lungimea totala a sondei, fie costul
forajului, fie forţele axiale sau momentul de rotire.

34
 Adâncimea de iniţiere a dirijării, intensitatea de deviere pe intervalele curbilinii, lungimea diverselor
intervale, înclinarea maximă, unghiul de înclinare la atingerea ţintei, lungimea intervalului orizontal, când există,
trebuie să ia valori între anumite limite, care constituie restricţiile problemei de optimizare.
Astfel, este de dorit ca devierea să fie iniţiată după ce s-au traversat formaţiunile care creează probleme,
strângeri, surpări, pierderi de circulaţie, într-o rocă relativ consolidată. Când se foloseşte tehnica pendulului
pentru scăderea înclinarii, la sonde cu profil în S, este recomandabil ca procesul să înceapă în roci slabe.
Intensitatea de deviere pe porţiunile curbilinii se alege în funcţie de posibilităţile ansamblurilor
disponibile, dar şi pe alte considerente. La intensităţi de deviere mari, solicitarea de încovoiere a prăjinilor şi a
ansamblurilor disponibile de fund, dar şi a coloanelor de burlane în timpul tubării se accentuează, forţele laterale
de contact prajini (burlane) - pereţi se măresc şi, ca rezultat, cresc forţele axiale la manevrare şi momentele
necesare rotirii, se accentuează gradul de uzură a coloanelor de burlane şi riscul de formare a găurilor de cheie.
La intensităţi de deviere mici se lungeste intervalul curbiliniu pe care direcţia sondei trebuie controlată
permanent, mărind durata şi costul forajului pe intervalul respectiv. Intensităţile de deviere mici impun de obicei
şi o adâncime de iniţiere a devierii redusă.
Figura 1.1 ilustrează efectul razei de curbură asupra traseului unei sonde cu două intervale rectilinii şi
unul sub forma de arc de cerc. Când raza de curbură este mare (intensitatea de deviere scazută), lungimea totală
a sondei este mică, dar cum porţiunea pe care se dirijează sonda are lungimea mare, există posibilitatea ca durata
şi costul forajului să fie mai ridicate decât atunci când raza de curbură este mai redusă.

Figura 1. Efectul razei de curbură asupra traseului unei sonde

Cu mijloace de dirijare şi prăjini uzuale, intensităţile de deviere nu trebuie să depaseasca 1,5 – 2º/10 m.
Dacă ansamblurile de deviere vor fi şi rotite, intensităţile maxime trebuie să fie chiar mai mici.
Se recomandă ca unghiul de înclinare pe porţiunile înclinate să fie de cel putin 15°: la înclinari mai
mici, azimutul sondei se mentine cu dificultate. Trebuie avut în vedere că la înclinari mari, peste 50 - 60°,
lansarea unor aparate cu cablu prin cădere liberă nu mai este posibilă şi trebuie apelat la alte mijloace, care de
regulă sunt mai costisitoare. La înclinari de peste 70°, spălarea tălpii poate fi mai bună decât la înclinări
intermediare, 40 - 60°, iar stabilitatea garniturii de prăjini la compresiune este mai ridicată; ca rezultat, se pot
folosi ansambluri de fund mai scurte (se diminuează frecările, căderile de presiune şi riscul de prindere).
Şiul coloanelor de burlane este preferabil sa fie fixat pe porţiuni rectilinii ori cu intensitate mică de
deviere. în roci bine consolidate.
Există în prezent diverse teorii matematice de optimizare a traseului unei sonde dirijate. Ele folosesc
anumite criterii (lungimea sondei, costul total, durata de execuţie, momentele de torsiune şi chiar funcţii obiectiv
mai complexe). Pentru parametrii care intervin (curburi, lungimi, înclinari, azimuturi) se impun anumite restricţii
şi se indica valorile preferabile. Metodele matematice sunt de regulă iterative şi stau la baza unor programe de
calculator.
Se disting patru tipuri de profile plane:
- cu doua intervale: primul vertical şi al doilea curbiliniu (profil in J);
- cu trei intervale, primul vertical, al doilea curbiliniu - de crestere a înclinării - şi
ultimul rectiliniu înclinat (profile în pantă);
- cu un interval de creştere a înclinării şi unul de scădere a înclinării (sonde în S); la
cele două intervale se adaugă cel vertical iniţial, eventual unul înclinat intermediar şi altul
final înclinat sau vertical;
- cu doua intervale de creştere a înclinării, profile întâlnite la sondele cu deplasări
orizontale mari şi la cele orizontale.

Subiectul 9 Sonde Multilaterale

Acestea constituie. sonde cu doua sau mai multe ramificatii laterale forate dintr-o gaura principală
(figura 1). Ramificatiile sunt niste drenaje: ele permit sa se extinda zona de exploatare fara a sapa sonde noi.

35
 Sondele multilaterale pot constitui o alternativa mai economica §i mai rapida la procedeul de indesire.
Ele pot fi echipate cu investitii mai mici.
Asemenea sonde se foreaza §i pentru a mic§ora suprafata afectata de locatii, atunci cand sloturile pe
platforme sunt limitate, pentru cre§terea ritmului de exploatare, mai ales in zacaminte marginale, pentru
exploatarea unor blocuri productive mici sau izolate, pentru rezervoare lenticulare, pentru exploatarea unor
orizonturi cu caracteristici mult diferite, pentru exploatarea ulterioara a unor zone aditionale.
Ramificatiile pot fi forate in orice directie, inclusiv ascensional pentru un drenaj gravitational.
Trunchiul in care se foreaza ramificatiile poate fi vertical, inclinat sau chiar orizontal

Figura 1 Sondă multilaterală

Subiectul 10 Forajul cu tubing flexibil

Această metodă este destul de răspândită la deschiderea stratelor productive, mai ales în sonde
orizontale sau direcţionale, la adânciri de sonde, la reintrari şi recompletări, la forajul ramificaţiilor în sondele
multilaterale. Se foloseşte atât în formaţiuni cu presiuni mari, cât şi în zone depletate, utilizând adesea ca fluid de
circulaţie motorina, soluţii de clorură de potasiu, azotul, spuma, lichidele aerate.
Diametrul găurilor forate cu tubing înfăşurat pe tobă este relativ mic:100 -200 mm. La ramificaţii şi
reintrări, diametrul este chiar mai mic: 75 - 100 mm.
Faţă de alte metode de foraj subechilibrat, în acest caz se asigură, fără nicio dificultate, presiunea dorită
în sondă şi în timpul manevrelor, şi se scurtează durata de introducere-extragere. Este posibil forajul eruptiv. În
timpul manevrelor se poate face circulaţie în sondă. Costurile sunt în general mai mici, siguranţa mai mare, iar
impactul ecologic mai redus.
Tubingul este înfăşurat pe o tobă cu diametrul de 2 - 5 m, aflată pe o remorcă (figura 1). De pe tobă,
tubingul trece peste un arc de ghidare, fixat pe un suport, şi apoi, printr-un injector cu role şi un sistem de
prevenitoare specifice, intră în sondă. Injectorul are rolul să împingă sau să extragă tubingul din sondă. La foraj
se foloseşte tubing de 2, 2 3/8, 2 7/8 şi chiar de 3 1/2 sau 4 1/2 in; la reparaţii de sonde, diametrele sunt mai mici.
( coiled tubing).
La forajul vertical, echipamentul din sondă este format din sapă, de obicei cu PDC, un motor
submersibil, câteva prăjini grele şi până la suprafaţă tubingul continuu. Se folosesc motoare cu diametrul relativ
mic: 2 3/8, 2 7/8, 3 3/8, 3 1/2, 3 3/4, 4 3/4 in. Lungimea lor este de 3,6 -6 m. Deasupra motorului se montează
una sau două valve de reţinere, iar deasupra ansamblului de fund se află un „întrerupător" de siguranţă, care se
activează atunci când ansamblul este prins în gaura de sondă. Întrerupătorul este activat mecanic - prin forfecare
la tracţiune -hidraulic sau electric; în ultimele două cazuri este posibilă reîntregirea ansamblului de foraj.

Fig. 1. Instalaţie cu tubing înfăşurat pe tobă.

La forajul dirijat, ansamblul de fund conţine şi aparatura de măsurare şi transmitere la suprafaţă a

parametrilor de dirijare: înclinarea şi azimutul sondei, direcţia dezaxării motorului submersibil. Se măsoară de
obicei şi alţi parametri:

36
 presiunea din interior şi cea din exterior, momentul de torsiune, apăsarea pe sapă, mărimea vibraţiilor,
înclinarea sapei, rezistivitatea formaţiunilor şi radiaţiile gama. Datele sunt transmise la suprafaţă printr-un cablu
existent în tubing.
La suprafaţă, în afara instalaţiei propriu-zise (un mast cu un sistem de manevrare, toba cu tubing, arcul
de ghidare, capul de injecţie acţionat hidraulic) se află un sistem de preparare, curăţire, stocare şi pompare a
noroiului printr-un cap de circulaţie fixat pe tobă la capătul tubingului. Capacitatea de ridicare a capetelor de
injecţie este de 300 - 500 kN, dar poate ajunge si la 1000 kN.
La gura sondei se montează un sistem de prevenitoare cu diverse funcţii: închiderea spaţiului inelar şi
suspendarea tubingului ori a întregului ansamblu de fund, retezarea tubingului şi suspendarea lui, închiderea
totală a sondei. Configuratia aleasă trebuie să asigure o dublă posibilitate de închidere a sondei în timpul oricărei
operaţii, inclusiv în cazul unor avarii (figura 2). La acestea se adaugă un prevenitor cu bac inelar şi, eventual, un
lubricator care permite introducerea şi extragerea ansamblului din sondă sub presiune.
Întreaga instalaţie, inclusiv prevenitoarele, este acţionată hidraulic de la un punct de comandă şi este în
mare măsură automatizată.

Figura 2. Instalaţie de prevenitore la forajul subechilibrat

cu tubig înfăşurat pe tobă

37