Cel mai uşor se dirijează sondele cu motoare de fund.

Deoarece garnitura de foraj nu se roteşte, este

suficient ca în apropierea sapei să existe o dezaxare sau un punct de sprijin lateral pentru ca sapa să fie înclinată,
faţă de axa sondei, şi să fie împinsă într-o parte. Într-un singur marş, sonda işi schimbă semnificativ direcţia, în
mod treptat, fără schimbări bruşte ale traseului.
Garnitura de prăjini fiind nemişcată, controlul devierii în timpul forajului este relativ comod: se pot
folosi aparate de dirijare lansate cu cablu prin interiorul prăjinilor, cablu prin care transmiterea datelor de la talpă
la suprafaţă este practic continuă.
Pentru dirijare se vor folosi motoarele dezaxate, specializate pentru forajul direcţional. Corpul
motoarelor este dezaxat spre capătul inferior, la 0,2 - 0,3 din lungimea lor, iar arborele lor are o articulaţie
universală, în dreptul dezaxării, care permite să se transmită mişcarea de rotaţie. În acest mod, punctul de sprijin
este mult mai aproape de sapă. Cu asemenea motoare, intensitatea de deviere şi unghiul de înclinare maxim sunt
semnificativ mai mari: prima poate ajunge pana la 5 - 6°/10 m, iar înclinarea maxima pana la 90°. Este posibil,
totodată, ca, la dezaxari moderate, ansamblurile să fie rotite, pentru a păstra direcţia sondei pe un anumit
interval.
Exista diverse variante de motoare dezaxate (figura 10):
- cu una sau doua dezaxări, orientate în aceeaşi direcţie sau în direcţii opuse;
- cu dezaxare fixă sau reglabilă (în trepte):
- fbdmotoare articulate;
- motoare dezaxate scurte.

Figura 1. Motoare pentru forajul directional:

a - cu o dezaxare; b - cu două dezaxări în aceeaşi direcţie;
c - cu două dezaxări în direcţii opuse.

În figura 1 - a este prezentat un motor cu o singură dezaxare, care de regulă nu depaşeşte 3°. Este
motorul de dirijare uzual.
Motorul din figura 1 - b are două dezaxări, în acelaşi sens, de regulă reglabile. Efectul celor două
dezaxări se cumuleaza şi se pot obţine intensitati de deviere pana la 6°/10m.
Figura 1 - c prezintă un motor cu dublă dezaxare, dar în sensuri diferite. Daca γ1 şi γ2 sunt cele două
unghiuri de dezaxare, relativ mici, dezaxarea rezultantă, efectivă, γ = γ2 – γ1. Aceasta construcţie are avantajul că
deplasarea laterală a sapei faţă de axul motorului este mai mică decât în cazurile anterioare, la acelaşi unghi de
dezaxare γ. Sapa este mai puţin solicitată lateral şi sonda avansează mai ales pe seama înclinării sapei.
Intensităţile de deviere sunt: 0,6 - 1,5°/10 m.
 Figura 2 Ansamblul pentru dezaxare reglabilă

Obisnuit, dezaxarea este plasată între motorul propriu zis şi lagărul principal, aflat la partea inferioară.
La motoarele elicoidale aceasta este zona axului cardanic care centrează miscarea planetară a rotorului, ceea ce
rezolvă şi problema rotirii arborelui dezaxat. În cazul turbinelor, în dreptul dezaxării corpului, arborele trebuie
prevăzut cu o articulaţie universală, care să permită schimbarea direcţiei de rotire. Legături universale sunt
necesare şi atunci când dezaxarea corpului se află între două secţii ale motorului ori când acesta are două
dezaxări.
Majoritatea motoarelor pentru dirijare au dezaxarea reglabilă, în 12 trepte: 0,39°; 0,78°; 1,15°; 1,50°;
1,83°; 2,12°; 2,38°; 2,60°; 2,77°; 2,90°; 2,98°; 3°