Tema 2. TEODOLITUL 3T - 5 КП.

MĂSURAREA UNGHIURILOR
ŞI A DISTANŢELOR. (LL - 4 ore)

Scopul lucrării: a studia structura teodolitelor, verificarea şi reglarea lor, principiile

măsurării unghiurilor orizontale şi verticale, măsurarea distanţelor prin metoda directă şi
indirectă.
Sarcinile lucrării:
1. Familiarizarea cu părţile componente şi funcţiile teodolitelor;
2. Efectuarea verificărilor şi rectificărilor teodolitului 3T - 5 КП;
3. Organizarea lucrărilor în timpul măsurării unghiurilor orizontale şi verticale;
4. Măsurarea unghiurilor orizontale printr - o semirepriză şi repriză;
5. Măsurarea unghiurilor verticale;
6. Măsurarea distanţei cu ajutorul panglicii LZ - 20 (metoda directă);
7. Măsurarea distanţei pe cale optică (metoda indirectă).
8. Măsurarea distanţei cu ajutorul telemetrului sau „ruletei” laser.
Utilaje şi accesorii: seturi de teodolite cu echipamentul corespunzător, panglica de
oţel LZ - 20, mire, mărci de vizare, jaloane, ţăruşi din lemn, ciocan, microcalculator şi
formulare de carnete.
Ordinea îndeplinirii lucrării:
Pentru a îndeplini sarcina 1 se va purcede la analiza structurii teodolitului 3T - 5 КП
şi funcţiile lui. În acest scop studenţii primesc un teodolit cu echipamentul corespunzător
de la maistru didactic. În teren se instalează teodolitul pe trepied, se fixează şi se trece la
studierea părţilor componente ale teodolitului şi la precizarea următoarelor caracteristici
tehnice: eroarea medie pătratică de măsurare a unghiului orizontal şi vertical, puterea de
mărire a lunetei, diapazonul de măsurare a unghiurilor verticale, tipul dispozitivului de lec-
tură, valoarea diviziunii nivelei torice şi sferice a cercului orizontal, coeficientul stadime-
tric etc.
Studiul teodolitului poate fi efectuat folosind imaginile din (fig. 2.1., 2.2., 2.3.).
În timpul îndeplinirii sarcinii studentul trebuie să ţină cont de următoarelor momen-
te:
1. Componenţa şi structura echipamentului;
2. Verificarea caracteristicilor tehnice ale teodolitului;
3. Verificarea modului de funcţionare a lunetei;
4. Reglarea imaginii firelor reticulare şi a ocularului microscopului de lectură;
5. Studierea dispozitivului de lectură;
6. Verificarea şi examinarea pieselor pentru calarea şi orizontalizarea teodolitului;
7. Stabilirea modului de cifrare a cercului orizontal şi vertical;
8. Funcţionarea şuruburilor de mişcare lentă a limbului, alidadei şi a lunetei.
Rezultatele studiilor se prezintă în formă de raport în care se indică destinaţia piese-
lor principale şi influenţa lor asupra citirii rezultatelor măsurărilor. În caz de necesitate se
prezintă unele scheme funcţionale.


în cazul neîndeplinirii sarcinii prevăzute de program, studenţii sânt obligaţi să efectueze de sinestătător
exerciţiile rămase primind echipamentul de la maistru didactic.
 • Ambaza (1) - prismă tri-
unghiulară care se sprijină
pe trei şuruburi de calare.
• Limbul (2) - cercul ori-
zontal gradat.
• Alidada (3) - cerc alidad.
• Furcile de susţinere a
lunetei (4).
• Eclimetrul (5) - cercul
vertical gradat.
• Luneta topografică (7) -
dispozitiv optic ce serveşte
la vizarea de la distanţă a
obiectelor (semnale topo-
grafice).
• Nivelele de calare (8,9).
• Şuruburi de blocare a
diferitor mişcări (12,13,14).

Fig. 2.1. - Schema constructivă a teodolitelor clasice

 Fig. 2.2. - Teodolitul 3T - 5КП
1 - capac lateral de protecţie; 2,4 - şuruburi de blocare a limbului şi alidadei; 3,5 -
şuruburi de mişcare lentă a limbului şi alidadei; 6 - şurub de corecţie a nivelei torice;
7 - nivela torică; 8 - nivela sferică; 9 - şurub de corecţie a nivelei sferice; 10 - dispo-
zitiv de citire a unghiurilor (ocularul microscopului); 11 - ocularul lunetei; 12 -
montura de protecţie; 13 - cremaliera; 14 - axa de rotaţie a lunetei; 15 - vizor optic.
 Fig. 2.3. - Teodolitul 3T - 5КП
1 - mâner; 2 - cerc dioptric; 3 - capac lateral de protecţie; 4 - orificiu; 5 -
oglinda basculantă; 6 - şurub de blocare; 7 - şurub de fixare; 8 - şurub de calare; 9 -
şurub de blocare a ambazei; 10 - ambaza; 11 - dispozitivul centrării optice; 12 -
ocularul cercului orizontal; 13 - ocularul dispozitivului de centrare optică; 14 - fur-
ca; 15 - luneta.
 După îndeplinirea sarcinii 1 se trece la sarcina 2 şi anume, la verificarea şi rectifica-
rea teodolitului. Teodolite sunt diferite, însă ele toate sunt construite pe baza unei scheme
geometrice, principiul căreia constă în măsurarea aparte a unghiului orizontal şi a celui
vertical. Axele teodolitului trebuie să corespundă următoarelor condiţii de amplasare şi
anume:
Prima condiţie - axa nivelei torice a cercului orizontal trebuie să fie perpendiculară
pe axa verticală a aparatului.
Verificarea - amplasăm alidada în aşa fel ca axa nivelei verificate să fie paralelă cu
două şuruburi de calare. Cu aceste două şuruburi se aduce bula de aer în punctul zero. Ci-
tind lectura pe limb, alidada se întoarce fix la 180. Dacă bula de aer a rămas în punctul
zero sau sa abătut nu mai mult decât cu o diviziune, atunci condiţia se consideră satisfăcu-
tă, în caz contrar se face reglarea.
Reglarea - folosind şuruburile de corecţie se deplasează bula de aer spre zero cu o
jumătate din abaterea totală. A doua jumătate din abatere se corectează cu ajutorul şurubu-
lui de calare. Aceste operaţii se repetă până când abaterea bulei va fi mai mică decât o di-
viziune.
Condiţia a doua - axa de vizare a lunetei e necesar să fie perpendiculară pe axa de
rotaţie orizontală a ei.
Verificarea - se aduce axa de rotaţie a teodolitului în poziţia verticală, orientăm lu-
neta spre un punct îndepărtat şi citim lectura pe cercul din dreapta CD1, apoi întoarcem lu-
neta peste zenit şi din nou se vizează la același punct, şi se citeşte lectura din stânga CS1
pe limbul cercului orizontal. Schimbând poziţia alidadei şi a limbului la 180, repetăm
operaţiile şi se citesc lecturile (CD2 şi CS2), calculăm eroarea de colimaţie după formula:
2c=CDm–CSm, (2.1)
unde
CD1  CD2  180o
CDm= , (2.2)
2
CS  CS2  180o
CSm= 1 . (2.3)
2
Dacă c2, atunci se face corecţia erorii de colimaţie.
Reglarea - se calculează lectura medie după formula:
CD2  CS2  180o
Cmed.= . (2.4)
2
Instalăm alidada la lectura medie calculată. În rezultat, centrul firelor reticulare se
va abate de la punctul observat cu un unghi c, acţionând cu şuruburile de corecţie, se su-
prapune centrul firelor reticulare cu imaginea punctului observat. Pentru control, verifica-
rea se repetă, folosind alte lecturi ale limbului.
Condiţia a treia - axa de rotaţie a lunetei e necesar să fie perpendiculară pe axa de
rotaţie a teodolitului.
Verificarea - teodolitul se instalează la distanţa de 10 - 20 m de la un perete al clădi-
rii. Centrul firelor reticulare se orientează spre un punct situat foarte sus. Luneta se roteşte
până poziţia ei devine aproximativ orizontală şi se notează cu creionul pe perete proiecţia
centrului firelor reticulare a1. Luneta se întoarce peste zenit şi din nou se orientează spre
același punct. În mod analog se obţine proiecţia a doua a punctului a2. Dacă ambele proiec-
ţii ale punctului coincid (se află în bisectorul firelor reticulare), atunci condiţia este satisfă-
cută, în caz contrar rectificarea corecţiei poate fi făcută numai în ateliere speciale.
Condiţia a patra - firul reticular trebuie să fie paralel cu axa teodolitului.
Verificarea - axa de rotaţie a teodolitului se aduce în poziţie verticală şi se orientea-
ză centrul firelor reticulare spre un punct situat la distanţa de 5 - 10 m de teodolit, în care
este suspendat un fir cu plumb. Dacă la ridicarea şi coborârea lunetei imaginea firului reti-
cular va coincide cu imaginea firului cu plumb, atunci condiţia este satisfăcută, în caz con-
trar se scoate mantaua de protecţie a monturii firelor reticulare şi prin acţiune asupra ei o
rotim la unghiul necesar. După rectificarea aceasta se repetă măsurările.
Finalizând exerciţiul 2, se va trece la îndeplinirea sarcinii 3, şi anume la organizarea
lucrărilor în timpul măsurării unghiurilor orizontale şi verticale.
Cunoscând organele şi funcţiile teodolitului se trece la centrarea şi orizontalizarea
aparatului. Se staţionează cu teodolitul de asupra vârfului unghiului, în aşa fel ca partea de
sus a trepiedului să fie aproximativ orizontală, iar greutatea firului cu plumb să se afle dea-
supra ţăruşului, care arată vârful unghiului reţelei, sau în apropierea lui. După verificarea
stabilităţii aparatului se slăbeşte şurubul pompă şi se efectuează centrarea mai precisă, de-
plasând puţin teodolitul pe placa trepiedului (vezi fig. 2.4.).

Fig. 2.4. - Instalarea aparatului în stație: a - centrare aproximativă, b- centrare definitivă,

După centrare, teodolitul se fixează şi se aduce în poziţie de lucru folosind trei şuru-
buri de calare (vezi fig. 2.5.). Apoi se mai verifică încă o dată precizia de centrare, dar cu
ajutorul dispozitivului de centrare optic.
 Fig. 2.5. - Calarea definitivă a aparatului
a - punerea în evidenţă a dereglării; b - dereglarea nivelei; c - eliminarea jumătă-
ţii de dereglare din şurubul 3 de calare
După efectuarea orizontalizării, se materializează în teren trei puncte prin ţăruşi din
lemn sau prin alte semne topografice. Se amplasează teodolitul în punctul de staţie nr. 2,
iar în punctele 1 şi 3 se amplasează mărci de vizare sau alte accesorii (jaloane), (vezi fig.
2.6.).

Fig. 2.6. - Schema măsurării unghiurilor Fig. 2.7. - Vizarea semnalelor topografice în
orizontale teren
Finalizând sarcina 3 se va purcede la îndeplinirea sarcinii 4 şi anume la efectuarea
lucrărilor de măsurare a unghiurilor orizontale prin metoda semireprizelor şi reprizelor.
Succesiunea măsurării unghiurilor este următoarea:
1. În poziţia cercului vertical din dreapta CD (cercul din dreapta), orientăm centrul
firelor reticulare spre punctul (marca) 1. Cum numai marca 1 a nimerit în câmpul vizual al
lunetei, se fixează limbul, iar prin rotirea şurubului de mişcare lentă a limbului se suprapu-
ne centrul firelor reticulare cu centrul mărcii sau (cu capătul de jos al jalonului, ţăruşului,
etc.), instalat în punctul 1 (vezi fig. 2.6.). Se citeşte lectura ad şi se înscrie în coloniţa 5 co-
respunzător punctului de observaţie nr. 1 a carnetului (vezi tab. 2.1.).
 Notă: Este foarte important să se vizeze la baza semnalului (fig. 2.4.) pentru a se
diminua erorile de vizare. Se poate viza la vârful ascuţit al jalonului, la marcă, etc.
2. Slăbim şurubul alidadei, se orientează luneta aproximativ spre marca de vizare a
punctului 3. Se fixează alidada şi se vizează precis cu ajutorul şurubului de mişcare lentă a
alidadei. Rezultatul citit pe cercul orizontal bd se înregistrează în coloniţa 5 corespunzător
punctului de observaţie nr. 3 (vezi tab. 2.1.). Cu aceasta se termină prima semirepriză.
3. La măsurarea prin a doua semirepriză, schimbăm poziţia cercului vertical ca să fie
din stânga CS (cercul din stânga), făcând careva manipulaţii cu instalaţia de orientare, se
suprapune limbul faţă de alidadă şi se repetă măsurările, în rezultat primind lecturile a s şi
bs. Rezultatul măsurării se introduce in coloniţa 5 corespunzător punctului de observaţie
nr. 1 şi nr. 3 (vezi tab. 2.1.).
Tabelul 2.1. - Carnetul măsurării unghiurilor orizontale prin metoda reprizelor
Numă- Numărul Poziţia Lecturile Unghiul de- Valoarea Notă
rul mă- punctului cercu- pe cercul terminat în medie a
surărilor de: lui ver- orizontal semirepriză ughiului
sta- ob- tical
ţie servaţ      
ie
1 2 3 4 5 6 7 8
1 CD Teodolit
3 3T-5КП,
1 2 Nr. 9968.
1 CS Data mă-
3 surării
2 CD Teodolit
4 3T-5КП,
2 3 Nr. 9968.
2 CS Data mă-
4 surării
3 4
......
n
v
4. Valoarea unghiului orizontal pentru fiecare semirepriză se calculează ca diferenţa
lecturilor citite la punctul 1 şi 3. Relaţiile de calcul sunt:
d=ad–bd, (2.5)
s=as–bs. (2.6)
Valorile unghiurilor primite se înscriu în coloana 6 a carnetului.
5. Dacă ambele valori ale unghiului nu se deosebesc între ele mai mult decât preci-
zia dublă a dispozitivului de citire, atunci ca mărime finală a unghiului este acceptată me-
dia aritmetică. Relaţia de calcul a valorii unghiului este următoarea:
 1
med.= (d+s). (2.7)
2
Valoarea medie a unghiului se înscrie în coloana 7 a carnetului măsurării unghiuri-
lor orizontale.
Pentru a mări precizia măsurării unghiurilor orizontale se recomandă de a măsura
cinci - şase unghiuri orizontale. În acest caz e necesar de a determina eroarea medie pătra-
tică. Eroarea medie pătratică se determină cu relaţia:

m
v  ,
2
i
(2.8)
n 1
în care: vi=li–x - abaterea rezultatelor măsurării i de la media aritmetică (valoarea
probabilă);
l - rezultatul măsurării i;
x - media aritmetică a rezultatelor măsurării;
n - numărul măsurărilor efectuate.
Eroarea medie pătratică m caracterizează în aceiaşi măsură precizia rezultatelor mă-
surărilor, deoarece măsurările sunt de precizie egală. Pentru determinarea preciziei mări-
mii se calculează eroarea medie pătratică a mediei aritmetice după relaţia:
M
m

v 
2
i
. (2.9)
n nn  1
Rezultatele măsurărilor şi calculelor se introduc în carnetul măsurării unghiurilor
orizontale conform formei stabilite comparându - le cu caracteristicile tehnice ale teodoli-
tului cu care au fost efectuate măsurările (vezi tab. 2.1.). Diferenţa dintre rezultatul primit
şi precizia teodolitului caracterizează calitatea măsurărilor.
Sarcina 5 presupune măsurarea unghiurilor verticale. La teodolite, planul orizontal
este dat de alidada cercului vertical, care este rigid unită cu nivela, sau de indexul de citire
orizontal - la teodolite cu compensator. Dacă punctul de observaţie este amplasat mai sus
decât centrul cercului vertical, atunci unghiul vertical se consideră a fi pozitiv, iar dacă
mai jos - negativ. Unghiurile de înclinaţie se măsoară în timpul ridicărilor altimetrice, cre-
ării reţelelor altimetrice de ridicare şi îndesire prin nivelment trigonometric, etc.
În procesul măsurării unghiurilor de înclinaţie se determină valoarea locului ,,zero”
al cercului vertical (eroarea de index) LO - lectura citită pe cercul vertical, când axa de vi-
zare a lunetei ocupă poziţie orizontală; în acest caz orizontala trebuie să fie şi axa nivelei
torice a cercului vertical. Pentru determinarea LO teodolitul se instalează şi se aduce în
poziţia de lucru, iar după aceasta centrul firelor se orientează spre un punct. Bula de aer a
nivelei torice a cercului vertical se aduce în punctul zero şi se citeşte lectura pe cercul ver-
tical, când el este din stânga lunetei CSv. Luneta se întoarce peste zenit (la 180) şi din nou
centrul firelor reticulare se orientează spre același punct. Se repetă operaţiile, citind lectura
CDv. Mărimea locului ,,zero” (LO) se calculează cu relaţia:
LO=0,5(CSv -CDv), (2.10)
în care: LO - locul ,,zero” al cercului vertical, în minute.
Locul ,,zero” trebuie să fie constant. Această proprietate se foloseşte pentru verifica-
rea măsurărilor, de aceea mărimea LO e necesar să fie determinată de câteva ori, orientând
luneta spre diferite puncte ale obiectelor de pe teren.
 Diferenţa dintre mărimile LO nu trebuie să depăşească valoarea de: 0,1 – pentru teo-
dolitul 3T - 5КП.
Pentru comoditatea calculelor LO trebuie redus la o mărime aproximativ egală cu
zero (se reglează teodolitul). Rezultatul primit se înscrie în coloana 6 a carnetului măsură-
rii unghiului de înclinare.
Succesiunea măsurării unghiului de înclinaţie este următoarea:
1. Se efectuează controlul orizontalizării teodolitului, care deja este adus în poziţia
de lucru.
2. Când poziţia cercului vertical este din stânga CSv (cercul din stânga vertical), vi-
zăm centrul firelor reticulare la punctul dat şi citim lecturile pe cercul vertical. Rezultatul
se înscrie în coloana 4 a registrului, corespunzător punctului de observaţie nr. 3. Întoarcem
luneta peste zenit (la 180) şi din nou vizăm centrul firelor reticulare la același punct şi ci-
tim lectura din dreapta CDv (cercul din dreapta vertical). Rezultatul măsurării se înscrie în
coloană 5 a carnetului.
3. Mărimea unghiului de înclinare pentru teodolitul 3T - 5КП se calculează după re-
laţiile:
=0,5(CSv+CDv), sau (2.11)
=CDv+LO, (2.12)
în care: CSv, CDv - lectura citită pe cercul vertical din stânga şi din dreapta, grade.
Rezultatele calculelor se înscriu în coloana 7 a carnetului. Rezultatele măsurărilor şi
calculelor se introduc în carnet (vezi tab. 2.2.).
Tabelul 2.2. - Carnetul măsurării unghiului de înclinare
Numărul Numărul Lecturile pe cercul Locul Unghiul Notă
măsură- punctului de: vertical zero, vertical, 
rilor staţie obser- LO
vaţie CSv CDv
       
1 2 3 4 5 6 7 8
Teodolit
3T-5КП,
1 2 1 Nr. 9968.
Data măsu-
rării
Finalizând sarcina 5 se trece la îndeplinirea sarcinii 6 şi anume la măsurarea distan-
ţei prin metoda directă.
O clasificare detaliată a instrumentelor de măsurare a distanţelor este prezentată în
(fig. 2.8.). Această clasificare încadrează instrumentele în clase de precizie în funcţie de
principiul de măsurare care stă la baza fabricării. De asemenea ele pot fi grupate în funcţie
de nivelul de automatizare, preţ etc. La alegerea instrumentelor şi metodelor pentru efectu-
area lucrărilor de teren trebuie să se ia în consideraţie şi dotarea întreprinderilor.
 Ruleta de Ruleta Stabilia Panglica de mă- Ruleta elec- Telemetrul cu
metal 42 fabricată din surat cu fişe de tronică Lei- laser Yardage
stecloplastic de metal ca DISTO Pro 500 (laser
50 m Classic 5 invizibil)

Fig. 2.8. - Dispozitive pentru măsurarea directă a distanţelor

Măsurările cu panglica LZ - 20 le efectuează trei operatori: doi dintre care fac măsu-
rări, iar al treilea înscrie datele în registrul măsurărilor. Ordinea de lucru este următoarea
(vezi fig. 2.9.):
1. Operatorul din urmă suprapune reperul zero al panglicii pe punctul de capăt a li-
niei, care se fixează pe teren cu o fişă. Operatorul dinainte având 5 fişe în mână, aliniază
panglica după indicaţiile operatorului din urmă, o întinde şi fixează pe teren cu prima fişă
capătul (reperul) dinainte al panglicii.
2. După aceasta operatorul dinainte scoate panglica de pe fişă, lăsând fişa înfiptă în
pământ, iar operatorul din urmă scoate fişa, o ia în mână, iar panglica se transferă de - a
lungul liniei la o nouă poziţie.
3. Ajungând în dreptul primei fişe, operatorul din urmă fixează pe ea panglica şi se
continuă operaţiile ca şi la prima poziţie.
4. Când toate cele 5 fişe vor fi depuse pe teren, atunci operatorul din urmă va trans-
mite cele 5 fişe, pe care le - a strâns operatorului dinainte. Numărul acestor transmiteri
(adică al segmentelor a câte 100 m) se înscriu în registrul măsurărilor.

Fig. 2.9. - Măsurarea directă a lungimilor cu panglica de oţel LZ - 20

1 - dinamometru; 2 - panglica; 3 - fişa de metal; 4 - mânerul panglicii; 5 - jalon
5. La sfârşitul măsurărilor, de regulă, se determină lungimea intervalului incomplet
(restul - r), citind de pe panglică metrii şi decimetrii, iar centimetrii fiind apreciaţi cu rigla
sau din ochi.
 Distanţa D a liniei măsurate se calculează cu relaţia:
D=Ln.n+r, (2.13
în care: Ln. - lungimea nominală a bandei (în cazul dat - Ln.=20 m);
n - numărul bandelor depuse în aliniament, buc;
r - intervalul incomplet (restul), cm.
Lungimea liniei se măsoară înainte şi înapoi. Rezultatele se introduc în coloana 2 şi
3 (vezi tab. 2.3.). După aceasta se calculează lungimea medie a liniei şi se introduce în co-
loana 4.
1. Se calculează eroarea absolută (dinainte - dinapoi) şi relativă la două măsurări
(coloana 5, 6). Eroarea relativă se calculează ca diferenţa erorii absolute la lungimea me-
die a liniei şi ea nu trebuie să depăşească mărimea 1:2 000. Dacă toleranţa 1/T=1:2 000, iar
lungimea liniei este de 500 m, atunci ecartul nu trebuie să depăşească mărimea de 0,25 m.
În caz contrar măsurările se vor repeta.
La determinarea distanţei cu panglica în două direcţii poate fi asigurată o precizie de
1:3 500...1:2 000, deci pentru distanţa de 1 km, eroarea absolută va fi 0,29...0,50 cm.
În cazul cel mai neobişnuit al benzii nesuspendate, dar întinsă în aşa fel ca să nu se on-
duleze după neregularităţile terenului, lungimii brute măsurate i se aplică următoarele corecţii:
de etalonare, întindere (tensiune), temperatură (dilatare) şi reducerea distanţei la orizont.
Corecţiile se calculează după următoarele relaţii:
Δde=Δle Dmed./Ln=Δle·n;
Δdp=1000·Ln/S·E(F−F0)
dt=Dmed.(tr.–te.); (2.14)

d=–2Dmed.sin2 ,
2
în care: n - numărul care arată de câte ori se aplică panglica de oţel la măsurarea dis-
tanţei totale D, (n=Dmed./Ln.).
le. - corecţia de etalonare a unei panglici, mm;
S - secţiunea transversală a ruletei, exprimată în cm2;
E - modulul de elasticitate al oţelului (2,1·104 kg/mm2);
F - forţa în timpul măsurării;
Fo - forţa la etalonare;
Dmed. - lungimea medie a liniei, m;
 - coeficientul de dilatare liniară a materialului dispozitivului de măsurat,
(pentru oţel =1,2510-5);
tr - temperatura aerului din timpul măsurării, în grade C;
te - temperatura aerului în timpul etalonării, (se specifică în certificatul de
etalonare. De regulă te.=+200C);
 - unghiul de înclinaţie a liniei măsurate, în grade.
Rezultatele calculelor se introduc în coloana 7.
Luând în consideraţie corecţiile de etalonare de, întindere (tensiune) dp, tempera-
tură dt şi reducerea distanţei la orizont d, lungimea totală se calculează cu relaţia:
Dtot.=Dmed.+de+dp+dt+d. (2.15)
Rezultatul calculului se introduce în carnetul măsurării distanţelor (coloana 8 tab.
2.3.).
Tabelul 2.3. - Carnetul măsurării distanţelor cu panglica
Marca- Lungimea liniei, Lungi- Eroarea Corecţiile, m Lun.
rea li- m mea totală a
niei medie a Abso- Relati- liniei,
Înainte Înapoi liniei, lută, m vă de dp dt d m
m
1 2 3 4 5 6 7 8
1-2 150,12 150,06 150,09 0,06 1/2502 +0,02 0 0 -0,45 149,66
2-3 145,70 145,66 145,68 0,04 1/3642 +0,02 0 0 -0,54 145,16
etc.
Finalizând sarcina 6, e necesar de a căpăta unele deprinderi practice în ceea ce pri-
veşte măsurarea distanţelor pe cale optică (metoda indirectă) şi anume îndeplinirea sarcinii
7.
La determinarea distanţei reduse la orizont se foloseşte stadimetrul cu fire reticulare
(teodolitul) cu unghiul de înclinare constant (permanent), şi baza (mira) schimbătoare.
Stadimetrul cu fire reticulare prezintă o combinare a lunetei analitice cu fire reticu-
lare stadimetrice, care are două fire adăugătoare şi mira (stadia) cu diviziuni centimetrice.
Pentru determinarea distanţelor reduse la orizont în practică se foloseşte relaţia:
D=100li+, (2.16)
în care: li - numărul de diviziuni centimetrice cuprinse între firele reticulare orizon-
tale de sus şi jos, cm;
 - corecţia ce depinde de distanţa dintre teodolit şi miră.
Pentru calculul corecţiei se depune pe un teren neted un aliniament favorabil pentru
măsurări. De la axa principală (verticală) a teodolitului se depun distanţe în aliniament de
30, 60, 120 m şi se fixează cu ţăruşi din lemn. Se măsoară cu panglica înainte şi înapoi dis-
tanţele Dui, determinând valoarea medie cu o rotunjire până la 0,01 m. În punctul iniţial se
instalează teodolitul şi se aduce în poziţia de lucru, fixând numărul lui în (tab. 2.4.).
Tabelul 2.4. - Teodolit 3T - 5 КП, Nr. 9968
Indicii Unităţi de Rezultatele măsurării
măsură prima a doua a treia
1 2 3 4 5
Dui m
li cm
100 li
i m

Fig. 2.10. - Determinarea stadimetrică a distanţelor

 Se instalează succesiv mira pe ţăruşul cel mai apropiat, vizând luneta la miră şi se
citesc lecturile între proiecţiile firelor de sus şi jos rotunjind - le până la 0,1 cm.
Rezultatele măsurării se înscriu în coloniţa 3 în drept cu indicele respectiv. Calcu-
lăm mărimea i după relaţia:
i=Dui–100li. (2.17)
Se instalează mira pe ţăruşul următor la următoarea distanţă şi se repetă măsurările,
înscriind datele în coloniţele 4 şi 5 (tab. 2.4.). La fiecare distanţă lecturile citite se înscriu
de fiecare operator în caietul de lucru.
Dacă lungimea liniei este înclinată, atunci distanţa redusă la orizont se calculează
după relaţia:
D=D+D=D–klsin2, (2.18)
în care: k·l·sin  - corecţia pentru unghiul de înclinare.
2

După această formulă sunt calculate tabelele corecţiilor. Când unghiurile de înclina-
re  au valori până la 2, corecţiile D au valori mici şi nu se introduc în calcule.
Finalizând sarcina 7, e necesar de a căpăta unele deprinderi practice în ceea ce pri-
veşte măsurarea distanţelor prin intermediul telemetrului sau „ruletei” laser, deci se înde-
plineşte sarcina 8.
Telemetrul sau „ruleta” laser (fig. 2.11) este un dispozitiv portabil, de dimensiuni
comparabile cu ale unui telefon mobil, ce permite măsurarea distanțelor scurte, sub 100 m,
folosind un fascicul laser vizibil, a cărui urmă se vede punctiform (spot luminos) pe deta-
liul până la care se măsoară distanța (perete, arbore etc.).

Fig. 2.11. - Telemetria cu laser: a - „rulete”, b, c - modul de măsurare

Dispozitivul se fixează cu baza pe o suprafață stabilă și se dirijează spre punctul do-
rit (fig. 2.11 b, c). Fasciculul străbate drumul dus-întors, iar pe display se afișează distanța
D formată din cea măsurată efectiv și din valoarea adițională l0, care corespunde dimensi-
unii instrumentului.
Cele mai multe modele sunt utile la releveele interioare, întrucât lucrează într-un in-
terval convenabil de lungimi, asigurând o precizie de circa ± 3mm în măsurătorile curente.
Radiațiile laser folosite la instrumentele de acest tip nu sunt periculoase pentru vedere.

Întrebări pentru autocontrol:

1. Numiţi tipurile teodolitelor produse în prezent.
 2. Numiţi părţile principale ale teodolitului.
3. Descrieţi condiţiile geometrice de amplasare a axelor teodolitului.
4. În ce constau operaţiile de verificare ale teodolitelor şi cum se reduc erorile obser-
vate?
5. Descrieţi succesiunea instalării teodolitului în poziţie de lucru.
6. Care sunt operaţiile efectuate în timpul orientării lunetei spre obiect?
7. Ce se numeşte paralaxa firelor reticulare şi cum ea poate fi exclusă?
8. Cum se citesc lecturile cu ajutorul microscoapelor cu scăriţă?
9. Cum se citesc lecturile cu ajutorul microscoapelor cu reper?
10. Descrieţi succesiunea măsurării unghiurilor orizontale.
11. Descrieţi succesiunea măsurării unghiurilor verticale.
12. Care sunt operaţiile de pregătire pentru măsurarea lungimii liniei?
13. Descrieți, susținând prin desen și relații, etapele măsurării distanțelor cu panglica
sau ruleta.
14. Care este precizia de măsurare a liniei în cazul măsurării liniei cu ajutorul pangli-
cii sau ruletei?
15. Ce corecţii se introduc în lungimea liniei şi din ce cauză?
16. La o măsurare cu ruleta de 20 m rezultatul a fost de 148,65 m. Determinați
distanța corectă, știind că la etalonare ruleta a fost găsită mai scurtă cu 8 mm
17. Descrieţi ordinea operaţiilor de măsurare a lungimii liniilor prin metoda indirectă.
18. Ce corecţii se introduc în lungimea liniei măsurată prin metoda indirectă?
19. Explicaţi principiile de măsurare optică a distanţelor.
20. Care este scopul determinării pe teren a constantei şi coeficientului stadimetric?
21. Arătați modul de lucru cu telemetrul.

Bibliografie:

1. Maslov, F., Gordeev, A., Batracov, I. Geodezia. Moskva: Kolos, 2007. 597 s.
2. Danilevici, V.V., Lukioanov, V.F., Heifeţ, V.S. Lucrări practice la geodezia in-
ginerească. Manual pentru instituţiile de învățământ superior, / sub red. lui Novac, V.E.
Traducere din limba rusă de Turculeţ, M.L. Chişinău: Universitas, 1993. 322 p.
3. Novac, V.E., Lukianov, V.F., Kirocki, Iu.I. Curs de geodezie inginerească. Ma-
nual pentru instituţiile de învățământ superior, / sub red. lui Novac, V.E. Traducere din
limba rusă de Turculeţ, M.L. Chişinău: Universitas, 1992. 434 p.
4. Filimon, R. Topografia generală. Bucureşti: Ed. Tehnică, 1958. 359 p.
5. Kuleşov, D., Strelinikov, G., Reazanţev, G. Injinernaia geodezia. Moskva:
Kartgeoţentr-geoizdat, 1996. 304 s.
6. Instrucţiuni pentru organizarea activităţii în domeniul lucrărilor topo-geodezice şi
cartografie, ce se execută pe teritoriul Republicii Moldova.