Tema 9.

Alte sisteme de poziționare satelitară disponibile (2 ore)

9.1 Sistemul GNSS GLONAS
9.2 Sistemul GNSS Galileo
9.3 Sisteme regionale de poziționare GNSS

9.1 Sistemul GNSS GLONAS

Scurt istoric. Dezvoltarea sistemului satelitar GLONASS (Global Navigation Satellite
System) a început aproximativ în aceeași perioadă cu sistemul satelitar GPS.
Dezvoltarea sistemului GLONASS a început în Uniunea Sovietică în anul 1976,
proiectul fiind complet în 1995. Primul satelit din sistemul GLONASS a fost Tsiklon lansat la 12
octombrie 1982 și avea scopul de a furniza rachetelor balistice ale submarinelor o metodă pentru
o poziționare mai exactă. Pentru o acoperire totală a țării era nevoie de 18 sateliți.
Din 1982 până în aprilie 1991, Uniunea Sovietică a lansat cu succes 43 sateliți
GLONASS și 5 sateliți de test. La destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, au rămas operationali
12 sateliți pentru folosirea limitată a sistemului.
Între anii 1989-1999 datorită dificultăților economice întâmpinate de Rusia, au fost
tăiate 80% din fondurile de dezvoltare ale sistemului GLONASS.
În perioada 2001-2011, au fost cheltuiți 4,7 miliarde de dolari pentru sistemul
GLONASS, iar pentru perioada 2012-2020 au fost alocate încă 10 miliarde de dolari. Începând
din 2007 la program participă și guvernul indian. În martie 2008 sistemul nu era complet, însă
era funcțional, având 16 sateliți activi, asigurând o acoperire de 66 % din timp pentru teritoriul
Rusiei și 56 % la nivel global.
Sistemul rusesc GLONASS (Globalnaya navigatsionnaya sputnikovaya sistema) este
de poziționare globală (GNSS), asemănător cu cel american GPS ca dată (anii ‘70) și motivație
(militară) de apariție, ca structură (a constelației și a sateliților), ca semnale și mod de
funcționare, ca utilizări și precizii asigurate, ș.a. Segmentul, pus la punct și devenit funcțional
sub puterea sovietică, a avut și are o evoluție sinuoasă în cadrul actual, al Federației Ruse. Astfel,
de la primii sateliți lansați în 1982 și pînă în 1991 numărul acestora era 43, pînă în 1991 mai erau
funcționali 12 iar în 2001 doar 6. De cîțiva ani, o dată cu lansările din 2011 a sateliților din a
treia generație (GLONASS K), preconizată cu performanțe similar celor GPS, programul este
reactivat spre a funcționa la întreaga sa capacitate proiectată.
Constelația dispune, teoretic, de 24 de sateliți, amplasați pe trei orbite circulare (ca și
structură), înclinate la 640,8 la înălțimea de 19100 km, care emit continuu semnale codate pe
două benzi de frecvență L1 și L2. Aceste semnale pot fi recepționate în orice punct de pe glob, în
repaos sau în mișcare, situate la sol, pe mare sau în aer, astfel încît, sistemul poate identifica

1
viteza și poziția acestuia în timp real. Așadar este vorba de un sistem de poziționare global, care
asigură o acoperire practice totală a suprafeței terestre și o precizie compatibilă cu sistemul GPS.
Transmiterea datelor satelitare se realizează pe aceleași principiu, folosind semnale de
tip SP (Standard Precision) și HP (High Precision) și aceleași metode de poziționare ale
sistemelor GNSS. Segmentul de control la sol GCS (Ground-based Control System) cuprinde un
centru principal Krasnoznamensk – Moscova și cîteva stații de urmărire (la Petersburg,
Ieniseiesk și Comsomolsk pe Amur) plasate pe teritoriul Rusiei, care supraveghează sateliții și
cumulează semnalele, respective datele geodezice care servesc la poziționare.
Receptoare moderne au capacitatea de a înregistra și a utilize împreună semnalele
emise de cei 50 de sateliți disponibili în constelația GLONASS, cît și de cei ai sistemului GPS,
asigurînd astfel o acoperire mai bună în cazul centrelor populate cu construcții înalte. În acest
Agenția Spațială a Federației Ruse are în vedere extinderea constelației GLONASS,
îmbunătățirea segmentului de control, localizat acum doar pe teritoriul Rusiei și dublarea
preciziei de poziționare.

9.2 Sistemul GNSS Galileo

Pe viitor se planifică crearea sistemului european GALILEO, care va fi integrat în

sistemul EGNOS. GALILEO este în curs de dezvoltare şi va deveni funcţional în cîţiva ani, de
aceea putem vorbi doar despre utilizarea acestuia pentru aplicaţii viitoare.
Galileo este un proiect al Uniunii Europene gestionat de Agenția spațială ca replică la
sistemul GPS American de poziționare globală, inițiat și demarat în anii 2000 după acceptul de
coexistență și utilizare combinată a celor două părți. Noul sistem urma să conducă la
independența asigurării navigației și a poziționării, în condiții superioare de siguranță și precizie,
odată cu sporirea serviciilor și aplicațiilor oferite. În esență este vorba de un sistem GNSS
regional, performant, pus în întregime sub control civil, cu tendințăde acoperire geografică, pus
la dispoziția oricărui utilizator.
Realizarea proiectului, finalizat în 2003, a fost îngreunată, din păcate, de criza
economică de la începutul anului 2007, dar termenele de execuție au fost depășite din cauza unor
controverse între țările europene participante care au condus la ajustări, amînări și reduceri de
fonduri. Primele lansări de sateliți proprii au avut loc în decembrie 2005 și aprilie 2008,
continuate cu alții doi în 2011. Întreg sistemul trebuia să devină operațional în 2011, dar această
dată a fost depășită fiind amînată probabil pentru 2018-2020. La sistemul Galileo au aderat
succesiv UE, Ucraina, Maroc (2005), Coreea de Sud (2006), Norvegia (2007), dar lista rămîne
deschisă.

2
 Constelația proprie este prevăzută să cuprindă 30 de sateliți (dintre care 3 de rezervă)
lansați pe orbite de o altitudine de 23222 km, dispuși în trei plane orbitale înclinate la 56 0 și o
durată de aproximativ 12 ani. Prin structura și dotările moderne, sistemul Galileo va deveni
suportul solid al siguranței și preciziei poziționării GNSS.
Caracteristicile semnalului
Galileo va transmite zece categorii de semnale : sase pentru servicii de securitatea vietii,
doua pentru servicii comerciale si doua pentru serviciul public regulat.

Din serviciile oferite de sistemul European Galileo reținem:

 Accesul liber la poziționare prin sincronizare simplă și precizie sub 1 metru;
 Poziționare comercială (criptată), la centimetru, garantată contra unor taxe;
 „Serviciul de Căutare și Salvare” SAR (Search and Rescue Support Service),
capabil să detecteze semnalele unor emițătoare, să le localizeze, să ia legătura cu ele, să
primească și să furnizeze informații de la și către sinistrați.
Alte servicii secundare completează lista multiplelor utilități furnizate de către sistemul
Galileo, a cărui realizare este așteptată cu interes.

9.3 Sisteme regionale de poziționare GNSS

În principiu sistemele de navigație prin satelit GNSS, care asigură o acuratețe sporită
pentru utilizatorii civili, pot fi grupate în două categorii:
 GNSS 1, respective sistemul de primă generație, care cuprinde primele sisteme
globale, în adevăratul sens al cuvîntului respectiv GPS, GLONASS, dublate de cele
complementare WAAS și EGNOS;
 GNSS 2 ce se referă la a doua generație, ce reunește sistemele regionale, respectiv
GALILEO (Europa), BEIDOU (China) – care tinde să devină globale, IRNSS (India) și QZSS
propus de Japonia, DORIS – Franța, Compass (global) sau BeiDou 2 - China. Această
categorie, ilustrată de sistemul European prezentat mai sus, furnizează, prin frecvențele L1 și L2,
precizia necesară pentru uzul civil și integritatea sistemului prin frecvența L5.
O descriere a structurii de utilizare a sistemelor de navigare spațială este reflectată în
tabelul următor.
Tabelul 1. Caracteristicile generale ale sistemelor de navigație prin satelit
Sistemul de Țara sau Data intrării în Numărul de Acuratețe
navigație prin satelit teritoriul funcțiune sateliți

NAVSTAR SUA cl.I – din 1995 24 – active 3-5 m

3
 cl.II – din 2012 4 – rezervă
GPS SUA 1993 32 – în funcțiune pînă la 50 m
pentru uz civil
GLONASS Rusia cl.I – din 1993 23 – în funcțiune pînă la 55 m
cl.II – din 2012 pentru uz civil
Galileo Europa din 2014 9 – în funcțiune pînă la 7 m
30 – planificați
BeiDou (regional) China 2012 – regional 18 – în funcțiune 10 m pentru uz
2020 – global 35 – planificați civil
QZSS (regional) Japonia 2013 (primul satelit 1 – în funcțiune pînă la 1 m (în
lansat 2010) 7-8 – planificați combinație cu
GPS)
IRNSS (regional) India 7 – planificați pînă la 20 m
DORIS (regional) Franța
Compass (global) sau China 35 – planificați 2015 10 m
BeiDou 2 (5-GEO, 30-MEO)
În prezent sistemele GNSS cu acoperire globală sau/și regională se înmulțesc și se
perfecționează continuu, prin extinderea poziționării, folosind sistemele satelitare auxiliare și
orbite joase pentru rețele de telefonie.