Tema 1: GEODEZIE – DEFINIŢIE, OBIECT,

SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ (2 ore)

1.1 Noțiuni
1.2 Studiul problemelor principale ale geodeziei
1.3 Istoria dezvoltării geodeziei în lume și unele
performanțe obținute
 1.1 Noțiuni
Geodezia este ştiinţa măsurării şi reprezentării
suprafeţei Pământului.
(Friedrich Robert Helmert 1880)
Date personale
Născut 31 iulie 1843
Freiberg, Germania
Decedat
15 iunie 1917 (73 de ani)
Potsdam, Imperiul
German 

Cetățenie  Germania 
Ocupație matematician
geodesist
statistician
profesor universitar 
Geodez german cu importante lucrări despre teoria erorilor.
Este considerat fondatorul teoriilor matematice și fizice
ale geodeziei moderne.
 Geodezia este disciplina care se ocupă cu măsurarea
şi reprezentarea Pământului, inclusiv a câmpului său
gravific, într-un spaţiu tridimensional, funcţie de timp.

Geodezia este ştiinţa care are ca obiect să determine

configuraţia, mărimea şi câmpul gravific al Pământului,
plus reprezentarea acestora sub formă de hărţi.
geodezia geometrică,
geodezia fizică,
geodezia matematică,
geodezia dinamică,
geodezia cu sateliţi,
geodezia spaţială,
geodezia marină,
geodezia inerţială, etc.
 Funcțiile de bază ale geodeziei:
1. Poziţionarea – determinarea poziţiei unui punct (grup de
puncte) în raport de anumite sisteme de coordonate.
2. Câmpul grafic al Pământului – prin intermediul căruia se
poate realiza transformarea observaţiilor geodezice, care se fac în
spaţiul fizic care este afectat de gravitate, într-un spaţiu geometric în
raport cu care se realizează poziţionarea.
3. Variaţiile în timp – care se datorează deformaţiilor
Pământului şi a câmpului său gravitaţional, deformaţii care au la
origine diverse cauze: mişcări tectonice, alte fenomene naturale,
etc., cauze care trebuie şi sunt studiate de specialiştii geodezici
 Categorii de persoane implicate în activitatea geodezică:
•Specialişti în geodezia teoretică sau oameni de ştiinţă se ocupă
cu problemele teoretice ale geodeziei în toate aspectele sale.
•Inginerii geodezi realizează legătura între teoreticieni şi
tehnicieni, să fie buni teoreticieni ca şi tehnicieni.
•Tehnicieni geodezi însărcinaţi cu culegerea datelor (efectuarea
observaţiilor geodezice), alcătuiește cea mai numeroasă parte din
specialiştii geodezi.
•Personalul auxiliar constituit din oameni cu diferite stadii de
pregătire care să ajute la efectuarea operaţiilor specifice geodeziei.
AIG - Asociaţia Internaţională de Geodezie.
IUGG - Uniunea Internaţională de Geodezie şi Geofizică.
FIG - Federaţia Internaţională a Geodezilor.
INGEOCAD - Institutul de geodezie, prospecțiuni tehnice
și cadastru.
DGCG - Direcţia Geodezie, Cartografie şi Geoinformatică.
ISSGTR - Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea
Geodezică, Tehnică şi Regim.

 FCGS - Fondul Cartografo-geodezic de Stat.

1.2 Studiul problemelor principale ale geodeziei

1. Studiul privind forma şi dimensiunile

Pământului.
2. Geodezia elipsoidală.
3. Reţelele geodezice:
a) reţele de triangulaţie
b) reţele de nivelment geometric
c) reţele gravimetrice.
 Suprafeţe de referinţă:
1) suprafeţe de nivel geoidul şi cvasigeoidul;
2) elipsoidul de referinţă;
3) sfera de rază medie (sfera Gauss);
4) planul de proiecţie (pentru R. Moldova avem
proiecţia UTM cu xo=500 000m şi yo=200 000m).
 Sisteme de coordonate utilizate pentru
determinarea poziţiei punctelor reţelei geodezice
naţionale (RGN)
- global (WGS-84) şi
- de referinţă (ETRS-89<European Terrestrial
Reference System>).
 Reţelele geodezice de nivelment geometric sunt
raportate la un punct fundamental numit punct Zero
fundamental sau punct origine.

Stabilirea şi utilizarea punctului zero

fundamental implică de rezolvat 2 probleme:
a) problema amplasamentului punctului;
b) problema verificării stabilităţii punctului zero
fundamental.
 Metode de determinare a formei şi dimensiunilor
Pământului:
- metode geometrice, care au constat la început din măsurări
de arce de meridian şi de paralel, apoi din măsurări complexe în
reţele de triangulaţie, poligonometrice ş.a. în scopul deducerii
parametrilor de bază care definesc suprafaţa de referinţă;
- metode dinamice (fizice);
- metode astronomo-geodezice şi cu sateliţi artificiali ai
Pământului, care formează obiectul cursului de geodezie
cosmică.
1.3 Istoria dezvoltării geodeziei în lume și unele
performanțe obținute

În concepţia idealistă a lui Pitagora (anul 582 î.e.n.),

pământul este sferic, deoarece pământul ca element de
bază trebuie să aibă o formă perfectă, ori cea mai perfectă
formă geometrică fiind sfera.

Concepţia lui Aristotel (384-322 î.e.n.) privitoare la

forma rotundă a pământului este materialistă.
 Sub conducerea lui V.A.Struve (1817-1855), s-a făcut
măsurătoarea arcului de meridian de 25º25' între Dunăre şi
oceanul Îngheţat, în urma cărora s-a dedus turtirea de
1:298,6. Această valoare merită o atenţie cu totul deosebită
deoarece este extrem de apropiată de valoarea recomandată
în anul 1980 de AIG (Asociaţia Internaţională de geodezie
1:298;26) dovedind o tehnică de măsurare şi de prelucrare
cu totul remarcabile.
 Eratostene din Alexandria (geniul antichității), a
demonstrat nu numai că pământul este rotund dar
totodată, i-a stabilit şi dimensiunile, care sînt apropiate de
cele admise azi, deşi nu a avut la îndemână decât mijloace
rudimentare de măsurare.
Eratostene a fost un matematician, poet, geograf și
un astronom antic excepțional. S-a născut la Cirene,
actuala Libie, însă mare parte a vieții și-o petrece în
Atena. Acesta pune bazele geografiei matematice,
devine membru al Academiei din Alexandria și
reușește cu o precizie extrem de mare să măsoare
circumferința Pământului (40000km).
Astăzi, măsurătorile moderne, ne arată faptul că
Pământul are o circumferință de 40.075 km la ecuator
și o circumferință meridională de 40.007 km.
Descoperirea lunetei de către Galileo Galilei în 1609
Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564 – d. 8 ianuarie
1642) a fost un fzician, matematician, astronom și
filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția
Științifică. Printre realizările sale se numără
îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice
realizate astfel. Galileo a fost numit „părintele
astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii
moderne”, „părintele științei moderne”.
 Snellius (1591-1625), - introducerea metodei
triangulaţiei, pentru ştiinţa măsurătorilor.
Triangulaţia reprezinta o metoda de determinare a
poziţiilor punctelor de pe suprafaţa Pământului pe una
din suprafeţele de referinţă şi de proiecţie adoptate.
Aceasta se caracterizează prin aceea că legăturile directe
între puncte conduc la forme geometrice simple
(triunghiuri şi mai rar patrulatere) în care mărimile
Willebrord măsurate sunt unghiurile. Denumirea de triangulaţie a
Snellius metodei provine de la aceasta caracteristică
Reţeaua de triangulaţie utilizată ca reţea de sprijin este astfel
constituită încât să ofere baza de sprijin pentru ridicările de detaliu,
motiv pentru care reţeaua de triangulaţie poate fi îndesită de câte ori
este necesar în zona respectivă de interes.
  „Geodezia este disciplina care se ocupă cu
măsurarea și reprezentarea suprafeței Pământului și a
celorlalte planete, precum și a câmpului gravitațional al
acestora, într-un spațiu tridimensional cu variație
temporală”.
„Institutul Național de Cercetări Științifice” al Canadei