Tema 4. CALCULUL SUPRAFEŢELOR CONTURURILOR.

(LL - 2 ore)
Scopul lucrării: formarea deprinderilor la calculul suprafeţelor contururilor prin di-
ferite metode clasice şi moderne.
Sarcinile lucrării:
1. Calculul ariei prin metoda analitică (manual) sau utilizând computerul personal;
2. Calculul ariei prin metoda grafică;
3. Studierea construcţiei planimetrului polar şi modul de lucru cu el. Calculul ariei
prin metoda mecanică.
Utilaje şi accesorii: carnetul de calcul al coordonatelor vârfurilor poligonului, pla-
nul ridicării planimetrice, harta topografică (xerox color sau alb-negru, scara 1:1), trusa de
desen, riglă, creioane simple (H, HB), hârtie milimetrică sau de calc, planimetru polar, mi-
crocalculator.
Ordinea îndeplinirii lucrării:
Sarcina 1 constă în determinarea ariei prin metoda analitică. Calculul se efectuează
după rezultatele obţinute ale coordonatelor punctelor caracteristice ale conturului geome-
tric (vezi lucrarea nr. 3, tabelul 3.3, coloana 9).
Suprafaţa lotului prin metoda analitică se calculează după relaţiile:
n
2Sc=  Xi(Yi+1-Yi-1) (4.1)
1 1
n
2Sc=  Yi(Xi-1-Xi+1), (4.2)
11

în care: Xi,Yi - coordonatele punctului i, în m;

Xi+1, Yi+1 - abscisa şi ordonata punctului următor (dinainte) a drumului go-
niometric, m;
Xi-1, Yi-1 - abscisa şi ordonata punctului precedent (din urmă) a drumului
goniometric, m.
Calculul suprafeţelor cu aceste formule se poate face manual sau la computerul per-
sonal. Obligatoriu, determinarea suprafeţelor se va face folosind cele două formule, care
trebuie să dea riguros acelaşi rezultat (vezi tabelul 4.1.).
Tabelul 4.1 - Calculul suprafeţei prin metoda analitică (după coordonatele vârfurilor
poligonului)
Nr. pun. Coordonatele Diferenţa, m Produsul, m2
drum absolute, m
Xi Yi Xi-1–Xi+1 Yi+1–Yi-1 Xi(Yi+1–Yi-1) Yi(Xi-1–Xi+1)
1 2 3 4
1 +1256,0 +1543,0 +456,7 –528,1 –663294 +704688
2 +1298,7 +1052,4 –522,4 –462,3 –600389 –549774
3 +1778,4 +1080,7 –991,7 +58,8 +104570 –1071730
4 +2290,4 +1111,2 –460,8 +536,2 +1228112 –512041
5 +2239,2 +1616,9 +535,0 +469,3 +1050857 +865042
6 +1755,4 +1580,5 +983,2 –73,9 –129724 +1553948
+1979,9 +1064,3
Totaluri –1979,9 –1064,3 990132 990132
0,0 0,0
2Sc=990132 m2; 2Sc=990132 m2; Sc=990132/2=495066 m2, Sc=49,51 ha.

* originalul hărţii topografice studentul îl are de la lecţia de laborator Nr.1.

  Remarcă. În cazul calculării suprafeţei prin metoda analitică, coordonatele abso-
lute se rotunjesc până la 0,1 m, diferenţa - 1,0 m, iar suprafaţa calculată până la 0,01 m.
Determinarea ariei prin metoda analitică poate fi rezolvată foarte simplu folosind
Microsoft Excel (fig.4.1.), problema fiind formulată în modul următor: se consideră contu-
rul poligonal 1, 2, 3…….7, ce delimitează suprafaţa ce trebuie calculată. Calculul se face
în baza formulelor sus prezentate, avându-se în vedere că n=7, iar conform sensului marcat
pe schiţă, prin Y1-1=Y0=Y7 se va înţelege: punctul 6 aflat în urma punctului 1, în mod ana-
logic, pentru j=n=7, j+1 se va înţelege punctul 1, punct aflat înaintea lui 7.

Fig. 4.1. - Succesiunea calculării ariei utilizând Fig. 4.2. - Drumuirea circulară cu
Microsoft Excel pentru poligonul cu 7 puncte şapte puncte
Denumirea şi coordonatele punctelor pot fi aşezate pe foaia de lucru ca în (fig. 4.1.).
Primele două puncte se aşează prin copiere şi la sfârşitul listei. Motivul este că prin copie-
rea formulei D4 şi E4 să se obţină şi termenul ce conţine pe X7, X1, şi Y1, Y7.
În foaie se vor introduce formulele pentru celulele corespunzătoare indicate în rân-
durile 16, 18, 20. Formulele D5…D10 se obţin prin copierea celulei D4. În mod analogic
se procedează şi pentru E5…E10.
În cazul unui şir mai mare de puncte se procedează la fel, singura deosebire fiind le-
gată de formula de însumare a termenilor care va cuprinde o listă diferită de termeni.
Vom examina un exemplu cu un număr arbitrar de puncte. În acest exemplu este
prezentată prelucrarea unui fişier de date (vezi fig. 4.2.), ce conţine coordonatele punctelor
de pe conturul unei suprafeţe, a cărei arie dorim s-o determinăm. Preciziile de afişare sunt
cele corespunzătoare (fig. 4.3.).
 Fig.4.2. - Fişierul de date Fig. 4.3. - Coordonatele punctelor de pe contur
Datele iniţiale sunt prezentate în format textual, din această cauză ele se vor deschi-
de prin Microsoft Excel, fiind mai apoi copiate coloniţele A, B şi C în foaia de lucru pen-
tru calculul suprafeţelor.

Fig.4.4. - Rezultatele copierii datelor iniţiale în foaia de lucru

Rezultatul acestei operaţiuni este prezentat în (fig. 4.4.). În tabel se observă că celu-
lele din coloniţele D şi E primesc “#VALUE!” aceasta se datorează nerecunoaşterii de că-
tre calculator a “.” ca simbol de divizare a întregilor de zecimale. Vom înlocui acest sim-
bol “.” prin “,” folosind combinaţia “Ctrl+f” (fig. 4.4). După ce au fost înlocuite punctele
cu virgulele se vor copia formulele în celulele din coloniţele D şi E precum şi cele pentru
calculul sumei termenilor şi a suprafeţei. Rezultatele calculării ariei, pentru cazul examinat
sunt prezentate în (fig. 4.5.).
 Fig. 4.5. - Rezultatele calculării ariei poligonului cu 18 vârfuri
Finalizând sarcina 1 se trece la realizarea sarcinii 2 şi anume la calculul ariei prin
metoda grafică. Metodele grafice sunt expeditive şi asigură o precizie suficient de bună în
funcţie de scara planului (hărţii), modul de întocmire a planului, starea suportului, configu-
raţia suprafeţelor, etc. În practică mai frecvent se aplică următoarele procedee de calcul:
1. Determinarea unei suprafeţe prin descompunerea ei în figuri geometrice elemen-
tare, pe plan (hartă).
Suprafaţa loturilor cu contur regulat (se împarte lotul de pe harta topografică sau
plan în figuri geometrice simple), se calculează cu relaţiile:
a) pentru triunghi:
1
S= ah; S= P  (P  a)  (P  b)  (P  c) ,
2
1 1 sin A  sin C
S= absin C; S= b2 , (4.3)
2 2 sin( A  C )
în care: a,b,c - lungimea laturilor triunghiului, m;
A,B,C - unghiurile interioare opuse laturilor corespunzătoare, în grade;
P - semiperimetrul triunghiului, m;
h - înălţimea triunghiului dusă pe latura a, m.
b) pentru patrulater:
S=a2, când A=B=C=D=90, a=b,
S=ab, când A=B=C=D=90, a  b,
1
S= (a+b)h, când ab, (4.4)
2
1
S= (acsin B+bdsin A),
2
1
S= d1d2sin,
2
 în care: a,b,c,d - lungimea laturilor patrulaterului, m;
A,B,C,D - unghiurile interioare, în grade;
h - înălţimea trapezului, m;
d1, d2 - lungimea diagonalelor, m;
 - unghiul de intersecţie a diagonalelor, în grade.
2. Determinarea suprafeţelor folosind o reţea de pătrate (metoda pătratelor modu-
le).
Pentru a determina suprafaţa contururilor sinuoase sau cu multe frânturi prin această
metoda se foloseşte paleta (paleta - reprezintă o reţea de pătrate module, desenate pe hârtie
de calc, (vezi fig. 4.6.)).

Fig. 4.6. - Determinarea suprafeţei folosind o reţea de pătrate module

Ea se depune pe conturul lotului (pe hartă). Se numără pătratele întregi (n 1) cuprinse
pe suprafaţa lotului dat, şi pătratele obţinute prin însumarea fracţiunilor de pătrate (n2). Se
calculează aria a2 a unui pătrat la scara planului. Suprafaţa lotului se poate determina pe
două direcţii pentru verificare. Relaţia de calcul este:
Sc=(n1+n2)a2, (4.5)
2
în care: Sc - suprafaţa conturului, m ;
n1, n2 - numărul pătratelor întregi şi a fracţiunilor, buc;
a2 - suprafaţa unui pătrat, m2.
3. Determinarea suprafeţelor folosind o reţea de paralele echidistante.
Procedeul se aplică pentru suprafeţe ce sunt limitate, de regulă de contururi sinuoase
sau cu multe frânturi. Pentru determinarea unei suprafeţe se aplică peste aceasta o reţea de
paralele echidistante, care prin intersectare cu conturul sinuos formează o serie de suprafe-
ţe elementare trapezoidale, cu înălţimea constantă a.
Aria suprafeţei unui trapez elementar se determină cu relaţia:
S=a(di+dj)/2=admed., (4.6)
Rezultă că se pot măsura numai distanţele medii d med. care se însumează şi se înmul-
ţesc cu echidistanţa paralelelor, ţinând cont de scara planului. Deci, suprafaţa poate fi de-
terminată cu relaţia:
n n n
S=  si=  dmed.a=a  dmed. (4.7)
11 11 11

Reţeaua de paralele cu echidistanţa a de 2, 5, sau 10 mm (în funcţie de scara planu-

lui şi de precizia cerută la determinare), se poate desena în creion pe plan (nerecomanda-
bil), sau se poate realiza pe un material transparent şi se va suprapune peste suprafaţa care
ne interesează (vezi fig.4.7.).
 Fig. 4.7. - Determinarea suprafeţei folosind o reţea de paralele echidistante
Pentru control, se orientează reţeaua de paralele pe altă direcţie şi se refac determi-
nările. Diferenţa trebuie să se încadreze în toleranţa T.
Finalizând cu succes sarcina 2 ce trece la rezolvarea sarcinii 3, care constă din des-
crieri generalizatoare referitoare la calculul suprafeţelor prin metoda mecanică.
Pentru determinarea ariei prin metoda mecanică se foloseşte planimetrul polar, care
este un integrator mecanic şi poate fi de mai multe tipuri: polar (vezi fig. 4.8.), polar cu
disc, liniar, cu role, raster sau automat. Suprafeţele care se determină sunt limitate de con-
tururi sinuoase, sau cu ajutorul planimetrului se verifică suprafeţele calculate prin alte me-
tode.
Pentru a calcula suprafaţa unei figuri se face conturarea cu stilul planimetrului de
două ori, când polul este din dreapta (PD) şi când polul este din stânga (PS), citind pe dis-
pozitivul de înregistrare (vezi fig. 4.9.) lectura iniţială (m1) şi finală (m2).
În timpul conturării trebuie să se respecte următoarele condiţii:
a) planul sau harta se fixează pe o planşetă orizontală şi netedă;
b) unghiul cuprins între braţul polar şi braţul trasor trebuie să fie de 30 - 150;
c) ruleta dispozitivului de înregistrare trebuie să se mişte lin fără a întâlni obstaco-
le;
d) conturarea se termină în punctul din care sa început.
Determinăm diferenţa dintre lecturi:
(m2–m1)PD şi (m2–m1)PS; (4.8)
dacă:
(m2–m1)PD–(m2–m1)PS4; (4.9)
atunci se determină mărimea medie:
(m2–m1)med.=  (m2–m1)PD+(m2–m1)PS
1
2
. (4.10)
Suprafaţa lotului se determină după relaţia:
Sc=P(m2–m1)med., (4.11)
în care: P - constanta planimetrică, ha.
Pentru a determina constanta planimetrică se face conturarea unui cerc cu suprafaţa
egală 100 cm2. Din două poziţii ale polului se conturează şi se citesc lecturile pe dispoziti-
vul de înregistrare. Mărimea P exprimată în hectare se determină după relaţia:
1 10 6  N 2
P= , (4.12)
( m2  m1 ) med .
 în care: N - numitorul scării numerice a planului sau a hărţii, cm.
Datele calculate se introduc în (tab. 4.2.).

Lectura: m1 = 6614
Fig. 4.8. - Planimetru polar (părţi componente): Fig. 4.9. - Dispozitiv de înregistrare
1 şi 2 - dispozitiv de înregistrare şi citire a lecturi- al planimetrului
lor; 3 - braţul polar; 4 - contragreutatea; 5 - mâ-
ner; 6 - stilul de trasare; 7 - braţul trasor; 8 - arti-
culaţie; 9 - contor; 10 - ruleta; 11 - vernier.
Tabelul 4.2. - Calculul suprafeţei prin metoda mecanică
Denumirea con- Lectura Lectura Diferenţa Diferenţa Constanta Supra-
turului iniţială, finală, lecturi- medie, planime- faţa,
m1 m2 lor, m2- (m2-m1)med trică, ha ha
m1
1 2 3 4 5 6 7
Determinarea
8204 9204 1000
constantei plani- 1000,5 0,1 100,00
9204 10205 1001
metrice

8713 9667 954

Tot sectorul 955,5 0,1 5,55
9667 10624 957

6115 6994 879

Arătură 877,5 0,1 87,75
6994 7870 876

7870 7978 108 108,5:3=

Fâneţe 0,1 3,62
7978 8087 109 =36,17

8424 8499 75 74:3=

Mlaştină 0,1 2,47
8499 8572 73 =24,7

Drumuri – – – – – 1,54
 Întrebări pentru autocontrol:
1. Descrieţi succesiunea determinării suprafeţelor prin metoda analitică.
2. Descrieţi succesiunea determinării suprafeţelor prin metoda grafică. Care este
domeniul de întrebuinţare a lor?
3. Descrieţi metodele pentru determinarea suprafeţelor contururilor regulate imagi-
nate pe planuri şi hărţi.
4. Numiţi părţile principale ale planimetrului.
5. Citiţi lectura pe dispozitivul de înregistrare al planimetrului.
6. Ce se numeşte valoarea diviziunii planimetrice şi cum se determină ea?
7. Descrieţi succesiunea verificării şi reglării planimetrului.
8. Descrieţi ordinea şi regulile de folosire a planimetrului la determinarea suprafeţei
contururilor imaginate pe planuri şi hărţi.

Bibliografie:

1 Maslov, F., Gordeev, A., Batracov, I. Geodezia. Moskva: Kolos, 2007. 597 s.
2 Cristescu, N. Topografie inginerească. Bucureşti:Didactică şi Pedagogică, 1978.
455 p.
3 Danilevici, V.V., Lukioanov, V.F., Heifeţ, V.S. Lucrări practice la geodezia
inginereasc . Manual pentru instituţiile de învățământ superior, / sub red. lui Novac, V.E.
Traducere din limba rusă de Turculeţ, M.L. Chişinău: Universitas, 1993. 322 p.
4 Novac, V.E., Lukianov, V.F., Kirocki, Iu.I. Curs de geodezie inginerească. Ma-
nual pentru instituţiile de învățământ superior, / sub red. lui Novac, V.E. Traducere din
limba rusă de Turculeţ, M.L. Chişinău: Universitas, 1992. 434 p.
5 Filimon, R. Topografia generală. Bucureşti: Ed. Tehnică, 1958. 359 p.
6 Kuleşov, D., Strelinikov, G., Reazanţev, G. Injinernaia geodezia. Moskva:
Kartgeoţentr-geoizdat, 1996. 304 s.