Subiectul 1 1. Functia de gradul II 2. Elemente de combinatorica 3. Functia de gradul I 4. progresii aritmetice 5. calcule de arii 6. calcule cu logaritmi 7.

coordonatele unui vector 8. ecuatii exponentiale 9. ecuatii logaritmice 10.ecuatii irationale(cu radicali) 11.trigonometrie 12.probabilitati 13.Vectori 14.ecuatia dreptei 15.teorema lui Pitagora generalizata 16.teorema sinusurilor 17.calculul unor distante 18.conditii de paralelism si perpendicularitate 19.calcul financiar 20.Progresii geometrice

Subiectului 2 1. matrice si determinanti 2. polinoame 3. legi de compozitie 4. coliniaritate a unor puncte si calcul de arii 5. sisteme de ecuatii 6. ecuatii algebrice si relatiile lui Viete

Subiectul 3
1. functii derivabile 2. integrale

 Functia de gradul II

funcie algebric de gradul doi , n matematic, este o funcie polinomial de forma Graficul unei funcii de gradul doi este o parabol a crei ax de simetrie este paralel cu axa Oy.

, unde

Expresia din definiia unei funcii ptratice, este un polinom de grad 2 sau funcie polinomial de grad 2, pentru c cel mai mare exponent al variabilei este 2.

Dac se pune condiia ca funcia ptratic s fie egal cu zero, atunci va rezulta o ecuaie ptratic. Soluiile acestei ecuaii sunt numite rdcini ptrate ale ecuaiei, sau puncte de nul ale funcie Cele dou rdcini ale ecuaiei de gradul al doilea , n care sunt:

Fie Dac Dac Dac , atunci exist dou rdcini distincte pentru c , atunci cele dou rdcini sunt egale, pentru c este un numr real pozitiv. este zero. este un numr imaginar.

, atunci cele dou rdcini sunt conjugate complexe, pentru c

Graficul Indiferent de forma n care este exprimat ea, graficul unei func ii de gradul al doilea este o parabol.

Dac Dac

, parabola are deschiderea n sus. , parabola are deschiderea n jos.

Coeficientul a controleaz viteza de cretere (sau descretere) a funciei de la vrf, un a pozitiv mai mare fcnd ca funcia s creasc mai rapid i ca graficul s par mai strns.

Coeficienii b i a mpreun controleaz axa de simetrie a pa rabolei (precum i abscisa vrfului) care este Coeficientul b singur este nclinaia parabolei la intersecia cu axa Oy. Coeficientul c controleaz nlimea parabolei, adic locul n care ea intersecteaz axa Oy.

ELEMENTE DE COMBINATORICA
BREVIAR TEORETIC Fie A multime si notam numarul de elemente al multimii A (cardinalul lui A) prin |A| si fie |A|=n, n N . Se numeste permutare a multimii A o multime ordonata asociata multimii A. Numarul tuturor permutarilor multimii A se noteaza Pn si este dat de formula Pn = n! Observatii: P0 = 0!= 1 ; n! coincide cu numarul de functii bijective definite pe multimi de acelasi cardinal n. Se numeste aranjament de n elemente luate cate k elemente, orice submultime ordonata a multimii A , formata din k elemente, 0 k n . Numarul tuturor aranjamentelor de n luate cate k se noteaza prin Ank si este dat de formula: n! k An = = n (n 1) ... (n k + 1) . (n k )! Acest numar coincide cu numarul de functii injective definite de la o multime cu k elemente la o multime cu n elemente. Se numeste combinare de n elemente luate cate k elemente, orice submultime a multimii A, formata din k elemente, fara sa conteze ordinea, 0 k n . k Numarul tuturor combinarilor de n luate cate k se noteaza prin C n si este dat de formula: Ak n! = n . k!(n k )! Pk Proprietati: Prin definitie 0!=1, n!= 1 2 3 ... n, n N * ; n 1 1 (n + 1)! ; n n!= (n + 1)!n!; = ; (n+1)!=n!(n+1); n!= (n + 1)! n! (n + 1)! n +1 P0 = 0!= 1; p1 = 1!= 1; P2 = 2!= 2;...
k Cn =

0 1 n C0 = C1 = ... = C n = 1, n N ; 0 0 0 C0 = C10 = C 2 = .. = C n = 1, n N ;
k nk k 1 k k k 1 ; kC nk = nC n Cn = Cn 1 ; C n = C n 1 + C n 1 ;

0 1 2 n Cn + Cn + Cn + ... + C n = 2n

O serie de aplicatii al probleme de numarare si obtinerea multor identitati combinatorice pornesc de la Binomul lui Newton:
k nk k Fie a, b R, n N . Atunci (a + b) n = C n a b . Membrul drept al egalitatii se k =0 n

numeste dezvoltarea binomului lui Newton, dezvoltare ce reprezinta o suma de n+1

k nk k termeni. Specific acestui cadru teoretic este notatia Tk +1 = C n a b ,0 k n si k reprezinta termenul de rang k+1 din dezvoltare; coeficientul C n se numeste coeficient binomial.

FUNCI# D 2R#DU- I
< R R( 678 = a7 > b( a( b R DEFINIIE. Funcia " = =) #x& * ax M () a) ( = se numete funcie afin. 2ac a C) atunci se numete funcie de gradul nt3i de coeficieni a) (. 2ac a C i ( * C atunci se numete funcie liniar ##x& * ax&. Fentru funcia de 0radul nt7i) ax se numete termenul de gradul nt3i) iar () termenul liber al funciei. +cuaia ax M ( * C se numete ecuaia ata4at funciei . '!N!"!NI# FUNCI I D 2R#DU- ?N"@I TEO"E#$. Funcia de 0radul nt7i " = =) #x& * ax M( ) a C este" ,& strict cresctoare daca a @ C
2&

strict descresctoare dac a ? C

!BS R.#II. 1. Femnul lui a )reci1ea1 monotonia funciei de gradul 5nt9i. '. =cuaia 7 8 ax A & re)re1int o )ant a 3o drea) o&lig D ne)aralel cu axa (x %au cu axa (74.
aP D funcia e%te %trict cre%ctoareCCG aQ Dfuncia e%te %trict de%cre%ctoare BC.

S 'NU- FUNCI I D 2R#DU- ?N"@I TEO"E#$. Funcia de 0radul nt7i " = =) #x& * ax M () a C are !eroul x * -(Na) iar semnul funciei este dat n ta(elul de semn x #x& - semn contrar lui a -(Na C acelai semn cu a

Dumrul x * -(Na este rdcina ecuaiei ataate ax M ( * C. Spunem c p7n n rdcin) adic pentru x ? -(Na) are semn contrar lui a) iar dincolo de rdcin) adic pentru x @ -(Na) are semnul lui a.
dac aP dac aQ

=
dac aP

( = f # x & C ) x # ) < & a ( f# x& C) x a ( ( f # x & > C ) x #)- &) & f # x & > C ) x # a a

dac aQ

( f # x & > C ) x # - ) - &( ( >) x C) #x- #-- )&- & ># x C& )a f& f#x a a ( ( ( C=a-x - f#x & = C) x a a )( & ( C x #)- &) & a f # x < & C ) x # a a

,/

2R#FICU- FUNCI I D 2R#DU- ?N"@I Graficul funciei de gradul 5nt9i e%te o drea)t o&lic de ecuaie 7 8 ax A &. Pentru tra%area unei dre)te %unt nece%are dou )uncte care a)arin graficului. , 'P-U< a4 f 6 ? ?0 f3x48 >'x A 1G &4 g 6 ? ?0 g3x48 3xG c4 2 6 ? ?0 23x48 3G x 78 >'x A 1 x 78 3x x 78 + ' >3 1 3 1 3

Fi0. a

Fi0. (

Fi0. c

Graficul functiei 6 ? ?0 3x4 8 ax A &0 a0 & ? e%te o drea)t care nu trece )rin origine %i nu e%te )aralel cu axa (x dac0 a 0 & . care trece )rin originea (3 0 40 dac & 8 . )aralel cu axa (x0 dac a 8 0 & %au axa (x0 dac a 8 0 & 8 . Numrul a %e nume%te panta 6coeficientul ungAiular8 al dre)tei D graficul functiei de forma 6 ? ?0 3x4 8 ax A &0 a0 & ?. BI9 C"I.I"#" # BI IN. RS#BI-I"#" # FUNCI I D 2R#DU- ?N"@I. C!'PUN R # FUNCII-!R D 2R#DU- ?N"@I. TEO"E#$. ,& Funcia " = =) #x& * ax M () a C este (iJectiv. 2& 8nversa funciei este funcia -, " = =) -,#x& * #x-(&Na. 3& 2ac 0 " = =) 0#x& * cx M d) c C) atunci 0o "= =) #0o&#x& * acx M (c M d. #1ompunerea a dou funcii de 0radul nt7i este o funcie de 0radul nt7i&.

Progresii aritmetice si geometrice Progresia aritmetica. Denitia 1. Sirul numeric (an )nN se numeste progresie aritmetica, daca exista un numar real d, numit ratia progresia, astfel incat an+1 an = d, (n N) (1)

adica daca ecare termen al sirului (incepand cu al doilea) este egal cu precedentul plus unul si acelasi numar (ratia). Elementul an se numeste termen general al progresiei sau termen de rang n. Exemplul 1. Sa se verice daca sirurile ce urmeaza formeaza o progresie aritmetica a) an = 2n 1, b) 3, 6, 9, . . . , 3k, . . . c) an = 1 . n

Rezolvare. a) Cum diferenta an+1 an reprezinta un numar constant an+1 an = 2(n + 1) 1 (2n 1) = 2 pentru orice n N, rezulta ca sirul dat de termenul general an = 2n 1 reprezinta o progresie aritmetica cu ratia 2, si anume 1, 3, 5, . . . , 2n 1, . . . b) Similar exemplului a) se obtine an+1 an = 3(n + 1) 3n = 3, (n N)

si prin urmare sirul dat formeaza o progresie aritmetica cu ratia 3. c) Se scriu primii trei termeni ai sirului a1 = 1, a2 = 1 , a3 = 1 si se observa ca a2 a1 = 2 3 , adica sirul dat nu formeaza o progresie aritmetica. 1 1 1 Altfel, se considera diferenta an+1 an = = si se observa ca ea depinde n+1 n (n + 1)n de n (nu este un numar constant) si prin urmare sirul dat nu este o progresie aritmetica. Proprietati ale progresiei aritmetice Demonstratiile proprietatilor ce urmeaza, pot gasite, de exemplu, in [1]. P1. Termenul general al progresiei aritmetice se poate determina prin formula an = a1 + (n 1)d, unde a1 - primul termen al progresiei, d - ratia ei. (2)

P2. (Proprietatea caracteristica a progresiei aritmetice). Termenul de rang n este media aritmetica a termenilor echidistanti de el: ank + an+k = 2 an , k = 1, n 1 (3)

Nota. Din propretatea P2 rezulta ca conditia necesara si sucienta ca a) trei numere a, b, c (in ordinea data) sa formeze o progresie aritmetica este 2b = a + b, (4)

b) trei numere a, b, c (fara precizarea consecutivitatii) sa formeze o progresie aritmetica este (2b a c)(2c a b)(2a b c) = 0. (5)

P3. Daca a1 , a2 , . . . , an , . . . este o progresie aritmetica si k + n = m + p (k, n, m, p N), atunci ak + an = am + ap . (6) P4. Formula sumei Sn primilor n termeni ai progresiei aritmetice: Sn = sau tinand seama de (2) 2a1 + (n 1)d n. (8) 2 Denitia 2. Progresia aritmetica este un sir crescator (descrescator), daca si numai daca ratia ei este un numar pozitiv (negativ). Daca ratia progresiei este zero avem un sir constant. In continuare sa anlizam cateva exemple. Sn = Exemplul 2. Sa se determine progresia aritmetica, daca a3 = 2 si a5 = 2. Rezolvare. Se aplica formula teremenul general al progresiei aritmetice si se obtine sistemul a3 = a1 + 2d, a5 = a1 + 4d, sau, tinand seama de conditiile problemei obtinem a1 + 2d = 2, a1 + 4d = 2, de unde se obtine primul termen al progresiei a1 = 6 si ratia progresiei d = 2. Exemplul 3. Sa se determine numarul x, astfel ca numerele a x, x, b (a, b ind date), luate in aceasta ordine sa formeze o progresie aritmetica. Rezolvare. Se utilizeaza proprietatea caracteristica a progresiei aritmetice si se obtine ecuatia liniara 2x = a x + b, cu solutia x = a+b . 3 a1 + an n, 2 (7)

Progresia geometrica Denitia 3. Sirul numeric (bn )nN se numeste progresie geometrica, daca exista asa un numar q , numit ratia progresiei, astfel incat bn+1 = bn q, (n N) (10)

adica daca ecare termen al sirului (incepand cu al doilea) este egal cu produsul dintre termenul precedent si unul si acelasi numar (ratia). Elementul bn se numeste termen general al progresiei de rang n. Urmatoarele siruri reprezinta progresii geometrice: 2, 4, 8, . . . , 2n , . . . 1 1 3; 1; ; , . . . 3 3 a, a, a, . . . a, 0, 0, . . . cu b1 = 2 si q = 2, 1 cu b1 = 3 si q = , 3 cu b1 = a si q = 1, cu b1 = a si q = 0

Tinem sa mentionam, ca daca unul din termenii progresiei geometrice este egal cu zero, atunci sau b1 = 0 sau q = 0.

Proprietatile progresiei geometrice P5. Termenul de rang n al progresiei geometrice se determine prin formula bn = b1 q n1 , (n N). (11)

P6. (Proprietatea caracteristica a unei progresii geometrice). Patratul termenului de rang n este egal cu produsul termenilor echidistanti de el: b2 n = bnk bn+k , (n 2, k = 1, 2, . . . , n 1) (12)

in caz particular, pentru orice trei termeni consecutivi b2 n = bn1 bn+1 . Nota. Formulele (12), (13) se pot scrie si astfel |bn | = |bn | = bnk bn+k , bn1 bn+1 , (14) (15) (13)

adica modulul termenului de rang n este media geometrica a termenilor echidistanti de el. In cazul progresiei cu termeni pozitivi insasi termenul de rang n este media geometrica a termenilor echidistanti de el bn = bnk bn+k (bi > 0, i = 1, 2, . . .). (16) P7. Daca k + n = m + p (k, n, m, p N), atunci bk bn = bm bp , unde bk , bn , bm , bp - termeni ai progresiei geometrice b1 , b2 , . . .. (17)

P8. Trei numere a, b, c formeaza o progresie geometrica (fara a preciza consecutivitatea lor) daca si numai daca verica relatia: (a2 bc)(b2 ac)(c2 ab) = 0, b2 = ac. P9. Suma primilor n termeni Sn ai unei progresii geometrice se determina prin formula Sn = b1 bn q , 1q (q = 1) (19) (18) iar numerele a, b, c formeaza o progresie geometrica (in ordinea indicata) daca si numai daca

unde b1 - primul termen, q - ratia, si bn - termenul general al progresiei geometrice. In caz q = 1 suma primilor n termeni se determina prin formula Sn = b1 n. (20)

P10. Suma S a tuturor termenilor ai progresiei geometrice innit descrescatoare (|q | < 1) se determina prin formula b1 S= . (21) 1q In continuare sa analizam cateva exemple. Exemplul 13. Produsul primilor trei termeni ai unei progresii geometrice este egal cu 1728, iar suma lor este egala cu 63. Sa se determine primul termen si ratia progresiei. Rezolvare. Fie primii termeni ai progresiei b1 , b2 si b3 . Atunci din conditia b1 b2 b3 = 1728 rezulta (a se vedea (12)) b3 2 = 1728 si b2 = 12. Astfel se obtine sistemul: b1 b3 = 144, b1 + b3 = 51, solutiile caruia sunt si solutiile (a se vedea teorema reciproca a lui Viete) ecuatiei patrate z 2 51z + 144 = 0. Se rezolva ecuatia si se obtine z1 = 3 si z2 = 48, adica b1 = 3, b3 = 48 sau b1 = 48, b3 = 3. 1 Cum b1 = 3, b2 = 12 sau b1 = 48 si b2 = 12 se obtine q = 4 sau q = . Asadar solutiile 4 1 problemei sunt b1 = 3 si q = 4 sau b1 = 48 si q = . 4

AD 2 = BDDC

'

&

TEOREMA N !"M""
AD 2 = BDDC
#

TEOREMA #ATETE"
AB 2 = BDBC AC 2 = DCBC
TEOREMA $" %"TAGORA

2 2 AB AC = BC 2 2 2 AB AC = BC

&

&uncii trigonometrice
m x
sin x cos x
tg x ctg x 30
0

450
2 2 2

600

90 0
1
0

1 2 3 2 1 3

3
2 1 2

3
1 3

cateta opus x sin x = ipotenuz cateta alturat x cos x = ipotenuz

tg x =

catetaopus x catetaalturat x
cateta alturat x cateta opus x

ctg x =

Aria triunghiului oarecare

A= bh 2

Aria triunghiului dreptunghic

c1 c 2 A= 2

b = baza triunghiului oarecare h=nlimea triunghiului oarecare

Aria ptratului
A =l
2

Aria dreptunghiului
A= Ll
L =lungimea dreptunghiului l =limea dreptunghiului

ungimea cercului
Lcerc = 2 r r = raza cercului

&ormule de calcul pre)curtat

a b = a 2 ab b
2 2 2 2 2 2

a b = a 2 ab b a b a b = a b
Re-ol0area ecuaiei de gradul doi
2 2

ax bx c =0 a0 #a $b $c %tapa && %tapa & = b 4 ac

2
a4 b4

ecuaia nu are rdcini reale

= 0 0

x 1= x 2 =
x1/ 2=

b 2 a

c4

b 2 a

Mulimi de numere
,ulimea numerelor naturale

={0,1 ,2 ,3 ,4 ,5 $ ... }
,ulimea numerelor ntregi

={... $5, 4, 3, 2,1,0 ,1 ,2 ,3 ,4 ,5 $ ... }

,ulimea numerelor raionale ,ulimea numerelor iraionale

a ={ a $ b ( $ a 0 } b

& ={numere care nu sunt raionale }

,ulimea numerelor reale

= &
Logaritmi

1. Fie A, a R, A > 0, a > 0, a 1. Se numeste logaritm in baza a din numarul real A, numarul notat log a A cu proprietatea a
X

log a A

=A.

Astfel spus log a A = X a = A.

Daca a = 10 atunci se utilizeaza notatia lg A (logaritm zecimal) . Daca a = e atunci se utilizeaza notatia ln A (logaritm natural).

Proprietati: Fie a > 0, a 1,

a) log a 1 = 0; b) log a a = 1; c) log a a = , ;
Formula de schimbare a bazei: log a A =
log b A unde A > 0, a > 0, a 1, b > 0, b 1 iar a este baza log b a

veche si b este baza noua. 1 Caz particular: log a b = sau log a blog b a = 1 unde a, b > 0, a 1, b 1 log b a

d) log a

1 = - log a (A>0) A e) log a (AB) = log a A+ log a B (A>0, B>0);

A = log a A- log a B (A>0, B>0); B g) .log a (A 1 A 2 A n ) = log a A 1 + log a A 2 ++ log a A n (A 1 >0, A 2 >0,,A n >0);

f) log a

h) log a A n = n log a A (A > 0);

i) log a n A = 1 log A (A > 0, n 2, n N) a n

loga a 1

loga 1 0

xy aloga x loga y
ln b loga b ln a

1 logak x loga x k

loga x logb x loga y logb y

loga x loga b logb x

log 1 x loga x
a

log 10n n

10logx x

logb a loga b 1

1 logx a loga x

alogc b blogc a
loga x log x log a

REPER CARTEZIAN N PLAN

1.1 REPER CARTEZIAN IN PLAN COORDONATELE UNUI VECTOR
Un reper cartezian n plan este definit de o pereche ordonat format din dou axe perpendiculare, perpendiculare, avnd aceea aceeai origine. Punctul O se nume numete originea reperului. Prima ax, ax, notat notat Ox, Ox, se nume numete axa absciselor, absciselor, iar a doua ax, ax, notat notat Rene DESCARTES (1596-1650) matematician, Oy, , se nume te axa ordonatelor. . Nota ia uzual pentru un reper cartezian Oy nume ordonatelor Nota filozof i fizician francez este xOy sau (O, i, j), unde i i j sunt versorii (vectorii unitate) pentru axele A avut contribuii deosebite n crearea geometriei Ox, Ox, respectiv Oy (figura 1). analitice. n cartea sa La geometrie" a prezentat
y

remarcabila metod a coordonatelor, cu ajutorul creia problemele de geometrie sunt reduse la probleme de algebr.

j o

Pentru fiecare punct M din plan, vectorul OM se descompune n mod unic dup direc direciile axelor de coordonate: OM = OM1+OM2 Vectorii OM1 i OM2 se numesc componentele vectorului OM (fig.1) De asemenea vectorul OM se descompune n mod unic dup vectorii necoliniari i i j (figura 2). x Rezult c exist numerele reale x, y e R, R, unic unic determinate, cu cu proprietatea c OM = x i + y j (1)
M2 M

i M1 Numrul real x se nume numete abscisa, abscisa, iar numrul y se nume numete ordonata punctului M, i se folose folosete scrierea M(x, y). Pentru punctele M de pe axa Ox se scrie M(x, 0), pentru punctele N de pe axa Oy se scrie N(0, Prof: Ciocotisan radu -Carei y), iar pentru origine se scrie O(0, 0).

Numerele reale x, y care verific egalitatea se numesc coordonatele vectorului OM n reperul cartezian (O, i, j). De asemenea, numerele x i y reprezint coordonatele punctului M n sistemul de coordonate xOy. xOy.

j o

COORDONATELE UNUI VECTOR NTR-UN REPER CARTEZIAN

Fie v un vector n planul P raportat la reperul cartezian ,avnd ca reprezentant segmentul orientat orientat AB, unde A(x1, y1) i B(x2, y2). Din egalitatea AB = OB - OA (figura 3) se ob obine c: c: AB = (x2i + y2j)j)-(x1i + y1j) = (x2-x1)i + (y2-y1)j. Numerele x2 x1 i y2 y1 reprezint coordonatele vectorului v n reperul cartezian (O, i, j ) i se scrie: v(x2-x1,y2-y1). Dac e R, atunci : AB = (x2-x1)i + (y2-y1)j (2) , iar coordonatele vectorului AB sunt (x2-x1) i (y2-y1).

1.2. COORDONATELE UNEI SUME VECTORIALE

Fie v1 (a1, b1) i v2 (a2, b2) doi doi vectori. Rezult c v1= a1i +b +b1j, v2 =a2i +b +b2j i suma lor este: v1 + v2 = (a (a1+a2)i+(b )i+(b1+b2)j. Aadar, vectorul vectorul sum v1 +v2 are coordonatele (a (a1 +a2 , b1 +b2).adic ).adic se adun componentele celor 2 vectori. Se poate generaliza : suma a n vectori = suma componentelor vectorilor.

Prof: Ciocotisan radu -Carei

Prof: Ciocotisan radu -Carei

Sunt ecuaii n care necunoscuta apare ca exponent al unei puteri. Iat cteva exemple luate din variantele propuse de Centrului Naional pentru Curriculum i Evaluare n nvmntul Preuniversitar pentru bacalaureatul din 2009:
32x1 = 35x 22x
2 +3x2

Ecuaii exponeniale

=8

2x + 2x+3 = 36 2x 14 2x = 5 32x + 2 3x 3 = 0

Rezolvarea unei astfel de ecuaii se bazeaz, n primul rnd, pe proprietatea de bijectivitate a funciei exponeniale.
ax = ay dac i numai dac x = y

Atenie! Proprietatea de mai sus nu se aplic de ecare dat n mod direct. Pn ajungem la acest pas mai avem de fcut i alte calcule. De aceea este util s cunoatem cteva proprieti ale puterilor. Dac a > 0 i a = 1, iar x i y sunt numere reale atunci: 1. ax este totdeauna un numr pozitiv.
ax > 0

2. Exponentul 0
a0 = 1, pentru orice numr a diferit de 0

3. Exponentul negativ "mut" puterea la numitor.

ax = 1 ax

4. nmulirea puterilor cu aceeai baz.

ax ay = ax+y

5. mprirea puterilor cu aceeai baz.

ax : ay = axy

6. Ridicarea la putere a unei puteri.

(ax )y = axy

7. nmulirea puterilor cu acelai exponent.

ax bx = (a b)x , b > 0, b = 1

8. mprirea puterilor cu acelai exponent.

ax : bx = (a : b)x , b > 0, b = 1 sau ax a = x b b
x

Revenim i rezolvm mpreun cteva exemple. Ex.1 S se determine soluiile reale ale ecuaiei 32x1 = 35x . Soluie: n acest caz, aplicarea proprietii de bijectivitate este imediat. Din 32x1 = 35x obinem 2x 1 = 5 x, o ecuaie de gradul nti, care se rezolv fr dicultate. Obinem 3x = 6, de unde x = 2. Aadar, soluia ecuaiei este 2.

Ex.2 S se determine soluiile reale ale ecuaiei 22x2 +3x2 = 8. Soluie: i aici soluia este imediat, dac "ne prindem" c 8 = 23 .
Ecuaia se scrie de unde sau
22x
2 +3x2

= 23

2x2 + 3x 2 = 3

2x2 + 3x 5 = 0 2 4ac. 5 Soluiile ultimei ecuaii sunt x1 = 1 i x2 = . 2 b Soluiile au fost obinute cu formula x1,2 = , n care a = 2, b = 3, c = 5 i = b 2a

ntre dou exponeniale. Dar, proprietile puterilor scrise mai sus ne permit s obinem n toat ecuaia aceeai exponenial (acum avem dou exponeniale: 2x i 2x+3 ). Vom scrie 2x+3 = 2x 23 (vezi proprietatea 4) sau 2x+3 = 8 2x Cu cele de mai sus ecuaia se scrie
2x + 8 2x = 36

Ex.3 S se determine soluiile reale ale ecuaiei 2x + 2x+3 = 36. Soluie: De aceast dat nu mai putem folosi direct bijectivitatea pentru c nu avem o egalitate

n continuare putem alege dou variante de a continua: 1. Notm 2x = y > 0 (mai mare ca 0 din proprietatea 1) i ecuaia devine y + 8y = 36 2. Scoatem factor comun pe 2x i ecuaia devine 2x (1 + 8) = 36 Alegem varianta 2 i avem
2x 9 = 36 2x = 4

de unde

Am obinut o situaie ca cea din Ex2. Vom scrie 4 = 22 De aici

2x = 22 x=2

i atunci Soluia ecuaiei este 2.

Sunt ecuaii n care necunoscuta apare ca argument sau ca baz a unui logaritm. Iat cteva exemple luate din variantele propuse de Centrului Naional pentru Curriculum i Evaluare n nvmntul Preuniversitar pentru bacalaureatul din 2009:
log3 (x2 2x) = log3 (2x 3) log5 (2x + 3) = 2 lg(x + 4) + lg(2x + 3) = lg(1 2x)

Ecuaii logaritmice

nainte de orice s lmurim ce nseamn "logaritm n baza a din N ", scris loga N . Deniie Dac a > 0 i a = 1, iar N > 0, atunci prin loga N nelegem numrul real x cu proprietatea
a =N loga N = x dac i numai dac ax = N

Observaie: Dac baza logaritmului este 10, n loc de log10 N vom scrie lg N (citim "logaritm zecimal"),

iar n loc de loge N vom scrie ln N (citim "logaritm natural") Avnd n vedere deniia logaritmului este evident c pentru cantitatea de sub logaritm (N ) trebuie impus o condiie de existen (s e mai mare dect 0).

Rezolvarea acestor ecuaii se bazeaz, ca i n cazul ecuaiilor exponeniale, pe bijectivitatea funciei logaritmice.
loga x = loga y dac i numai dac x = y

Ca i n cazul ecuaiilor exponeniale, nu totdeauna proprietatea de bijectivitate se aplic direct. De aceea este necesar s cunoatem cteva proprieti ale logaritmilor. Dac a > 0 i a = 1, iar A > 0 i B > 0, atunci: 1. Logaritm n orice baz din 1 este 0.
loga 1 = 0

2. Logaritmul bazei este 1.

loga a = 1

3. Orice numr real se poate scrie ca un logaritm.

x = loga ax

4. Suma a doi logaritmi este logaritmul produsului.

. 5. Diferena a doi logaritmi este logaritmul ctului.
loga A + loga B = loga A B

loga A loga B = loga

A B

6. Logaritmul unei puteri.

loga An = n loga A

7. Logaritmul unui radical.

loga n A= 1 loga A n

Revenim i rezolvm mpreun cteva exemple. Ex.1 S se determine soluiile reale ale ecuaiei log3(x2 2x) = log3(2x 3). Soluie: Deniia logaritmului ne oblig s impunem condiii de existen a logaritmilor. Avem urmtoarele condiii de existen:
x2 2x > 0 i 2x 3 > 0

Prima inecuaie are soluia x (, 0) (2, ), iar cea de a doua x

Prima inecuaie s-a rezolvat cu semnul funciei de gradul al doilea. x 0 2 Tabelul de semn este 2 x 2x + + + + + 0 - - - - - 0 + + + + Intersecia celor dou soluii conduce la x (2, ).

3 , . 2

Rezolvarea propriu-zis se bazeaz pe bijectivitatea funciei logaritmice. Din

log3 (x2 2x) = log3 (2x 3) x2 2x = 2x 3

obinem

Trecnd toi termenii n membrul stng i reducnd termenii asemenea se obine ecuaia
x 2 4x + 3 = 0

cu soluiile x1 = 1 i x2 = 3. Avnd n vedere condiiile impuse, soluia ecuaiei este 3.

Ex.2 S se determine soluiile reale ale ecuaiei log5(2x + 3) = 2. Soluie: Avem condiia de existen a logaritmului 2x + 3 > 0 cu soluia x
52

De aceast dat nu putem aplica direct bijectivitatea. Dar, n baza proprietii 3 putem scrie 2 = log5 sau 2 = log5 25. Cu cele de mai sus putem scrie
log5 (2x + 3) = log5 25

3 , . 2

i atunci
2x + 3 = 25

de unde x = 11 care ndeplinete condiia de existen (11 , ). Aadara, soluia ecuaiei este 11.

3 2

Ex.3 S se determine soluiile reale ale ecuaiei lg(x + 4) + lg(2x + 3) = lg(1 2x). Soluie: Condiiile de existen a logaritmilor sunt: x +4 > 0, 2x +3 > 0 i 1 2x > 0. Soluiile celor
trei inecuaii sunt x (4, ), x , , respectiv x ,
conduce . la x 2 , 2 .
3 1

3 2

1 . Intersecia celor trei intervale 2

Pentru a putea aplica bijectivitatea funciei logaritmice este necesar ca n membrul stng s avem un singur logaritm. Acest lucru se poate realiza folosind proprietatea 4. Avem lg(x + 4) + lg(2x + 3) =
lg(x + 4)(2x + 3)

Cu cele de mai sus, ecuaia se scrie

lg(x + 4)(2x + 3) = lg(1 2x)

i cu bijectivitatea funciei logaritmice avem

(x + 4)(2x + 3) = 1 2x

De aici obinem sau

11

2x2 + 3x + 8x + 12 = 1 2x 2x2 + 13x + 11 = 0

cu soluiile x1 = 1 i x2 = . 2 Avnd n vedere condiia impus rezult c soluia ecuaiei este 1.

(1 ,

3 1 2 2

11 3 1 / , ) 2 2 2

Sunt ecuaii n care necunoscuta apare sub radical. Iat cteva exemple luate din variantele propuse de Centrului Naional pentru Curriculum i Evaluare n nvmntul Preuniversitar pentru bacalaureatul din 2009:

Ecuaii iraionale

x5=2

x+1=5x x2 4 + x 2 = 0
3

x3 + x2 x 2 = x

n abordarea rezolvrii unei astfel de probleme distingem dou situaii:

n aceast situaie, rezolvarea ncepe prin impunerea unor condiii. Pe de o parte sunt condiii de existen a radicalilor de ordin par, pe de alt parte sunt condiiile de compatibilitate (a avea sau nu soluii) a ecuaiei Un radical de ordin par exist (are sens, este denit) numai atunci cnd cantitatea aat sub radical este mai mare sau egal cu 0.
2k

1. Indicele sau ordinul radicalului este 2 sau oricare alt numr par

f (x) are sens dac f (x) 0.

Valoarea unui radical de ordin par este totdeauna un numr mai mare sau egal cu 0.

Oricare ar  numrul a 0, numrul

2k

a 0.

2. Indicele sau ordinul radicalului este 3 sau oricare alt numr impar

n aceast situaie lucrurile sunt mult mai simple; nu avem nevoie de nicio condiie. Dup impunerea condiiilor, aarea soluiilor (rezolvarea ecuaiei) se face, n cele mai multe cazuri, prin ridicarea ecuaiei, membru cu membru, la o putere care s permit eliminarea radicalului. Ridicnd un radical la o putere egal cu indicele acestuia, radicalul dispare.
n
n

A =A

S rezolvm mpreun exemplele de mai sus. Ex.1 S se rezolve n mulimea numerelor reale ecuaia x 5 = 2. Soluie: Ecuaia conine un radical de ordin 2 (ordinul 2 nu se mai scrie), aadar trebuie impus condiia de existen a radicalului. Avem condiia de existen
x50

care conduce la
x5

sau
x [5, )

Nu avem condiii de compatibilitate deoarece radicalul este egal cu 2, care este clar un numr pozitiv Trecem la rezolvarea propriu-zis. Ridicm ecuaia la puterea a doua i avem
x5
2

= 22

de unde
x5=4

sau
x=9

Ne asigurm c 9 se a n intervalul [5, ). Soluia ecuaiei este 9.

Ex.2 S se rezolve n mulimea numerelor reale ecuaia Soluie: Condiia de existen a radicalului este .
x+10

x + 1 = 5 x.

care conduce la
x 1

sau
x [1, ) (1)

De aceast dat radicalul este egal cu o expresie (5 x) despre care nu avem certitudinea c este mai mare sau egal cu 0. Din acest motiv trebuie impus condiiia ca aceast expresie s e mai mare sau egal cu 0. Aceasta este condiiia de compatibilitate (a avea soluie).

Avem, aadar, condiia de compatibilitate

5x0

de unde
x 5

Pentru a elimina semnul din faa lui x ultima inegalitate trebuie nmulit cu 1. n acest fel se schimb sensul inegalitii. nmulind cu 1 obinem
x5

sau
x (, 5] (2)

Condiiile de existen i compatibilitate trebuie vericate simultan, de aceea trebuie intersectate cele dou intervale. Dac nu le intersectm va trebui, la sfrit, s vedem care dintre soluii veric ambele condiii. Din (1) i (2) avem
x [1, ) (, 5] = [1, 5]

Trecem la rezolvarea propriu-zis. Ridicm ecuaia la puterea a doua i avem

x+1
2

= (5 x)2

sau

x + 1 = 25 10x + x2

Ecuaia obinut se aduce la o ecuaie de gradul al doilea prin trecerea termenilor ntr-un singur membru i efectuarea calculelor Din ecuaia de mai sus obinem
x2 11x + 24 = 0

cu soluiile x1 = 3 i x2 = 8. (Soluiile au fost obinute cu formula x1,2 11, c = 24 i = b2 4ac.) Stabilim care dintre cele dou numere, 3 i 8, se a n intervalul [1, 5] Cum numai 3 se a n intervalul [1, 5] numai acesta este soluie a ecuaiei iniiale.

b = , n care a = 1, b = 2a

1. PROGRESII ARITMETICE Denit ie. Progresia aritmetic a este un sir de numere cu proprietatea c a ecare termen, ncep and cu al doilea, se obt ine din precedentul termen prin adunarea cu acela si num ar numit rat ia progresiei aritmetice. Exemplu. S irul 2, 4, 6, 8, 10, . . . este o progresie aritmetic a de rat ie r = 2.

a de rat ie r an = an1 + r, n 2 (an )n1 este progresie aritmetic

a de rat ie r an = a1 + (n 1) r, n 2 (an )n1 este progresie aritmetic

Num arul termenilor aat i n progresie aritmetic a este n =

an a1 +1 r

x, y, z sunt termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice y =

x+z 2

Suma primilor n termeni ai unei progresiei aritmetice:

S n = a1 + a2 + . . . + an =

(a1 + an ) n 2

2. PROGRESII GEOMETRICE Denit ie. Progresia geometric a este un sir de numere cu proprietatea c a ecare termen, ncep and cu al doilea, se obt ine din precedentul termen prin nmult irea cu acela si num ar nenul numit rat ia progresiei geometrice. Exemplu. S irul 1, 3, 9, 27, 81, . . . este o progresie geometric a de rat ie q = 3.

a de rat ie q bn = bn1 q, n 2 (bn )n1 este progresie geometric

a de rat ie q bn = b1 qn1 , n 2 (bn )n1 este progresie geometric

x, y, z sunt termeni consecutivi ai unei progresii geometrice y2 = x z

Suma primilor n termeni ai unei progresiei geometrice:

Sn = b1 + b2 + . . . + bn = b1

qn 1
q1

Teoria cosinusirilor

Formula distanei dintre dou puncte. Fie punctele A ( x , y ) i B ( x , y ) . Atunci AB =

A A B B

( x x ) + (y y ) .
B A B A

GEOMETRIE PLAN
TEOREME IMPORTANTE
suma unghiurilor unui triunghi este 180 suma unghiurilor unui patrulater este 360 unghiurile de la baza unui triunghi isoscel sunt congruente ntr-un triunghi isoscel liniile importante duse pe baz coincid ntr-un triunghi dreptunghic, mediana din vrful unghiului drept este jumtate din ipotenuz. ntr-un triunghi dreptunghic care are un unghi de 30, cateta opus acestui unghi este jumtate din ipotenuz. dac ABC dreptunghic teorema nlimii: AD =
BD DC

dac ABC dreptunghic formula nlimii: AD dac ABC dreptunghic teorema catetei: AB =

AB AC BC

BD BC

dac ABC dreptunghic teorema lui Pitagora: AB+AC=BC reciproca teoremei lui Pitagora: dac ptratul unei laturi este egal cu suma ptratelor celorlalte dou atunci este dreptunghic numere Pitagorice: numerele naturale care verific teorema lui Pitagora de exemplu tripletul (3,4,5) sau (5,12,13) ,... teorema lui Thales: dac EFBC
AE EB AF FC AE AF
EF BC

teorema fundamental a asemnrii: dac EFBC, atunci AEF~ABC, adic

AB AC raportul ariilor a dou triunghiuri asemenea este egal cu ptratul raportului de asemnare

teorema bisectoarei n orice , dac AD este bisectoare teoremei lui Pitagora generalizat:
2
2 2 2

AB BD

AC DC

a b c 2 ab cos A
2 2

teorema cosinusului:

cos A
a

b c a 2 ab
b sin B
2

teorema sinusurilor:

a
2

c sin C

2R

sin A
teorema medianei:

ma
a

ma
2

b c 2

Mediana determin triunghiuri echivalente (de aceeai arie)

ARII
TRIUNGHI

A b h l h h 2 A formula nlimii l 2 2 a b sin u A 2 A p ( p a) ( p b) ( p c) , p a b c 2 abc abc de unde scoatem formula pentru raza cercului circumscris triunghiului R A 4R 4A

A p r de unde scoatem formula pentru raza cercului nscris n triunghi r

triunghiul echilateral

A p
,

3 4

nlimea triunghiului echilateral

a 3 2

a 3 3

a 3 6

triunghiul dreptunghic

c1 c2 2

nlimea triunghiului dreptunghic

c1 c2 ip

ip 2

c1 c2 ip 2

PATRULATERE Paralelogram:

A l h, A l1 l2 sin u Dreptunghi: A L l Dd Romb: A , A l1 l2 sin u l 2 .sin u 2 d2 2 Ptrat: A l , A diagonala ptratului d l 2 2 ( B b) h B b Trapez: A , A lm h , lm 2 2

Patrulater oarecare:

d1 d 2 sin u , u unghiul dintre diagonale 2

TRIGONOMETRIE

Valorile funciilor trigonometrice n primul cadran :

x sinx 0 cosx 1 tgx 0 ctgx / 3 0 6

1 2

4
2 2 2 2
1

3
3 2 1 2

3 2 1 3

3 1 3

/
0

Pentru unghiurile obtuze aplicm formulele sin x = sin ( x ) , exemple: sin120o = sin 60o , sin135o = sin 45o cos x = cos ( x ) , tgx = tg ( x ) , ctgx = ctg ( x ) , exemple: cos135o = cos 45o , exemple: tg120o = tg 60o , cos150o = cos30o tg135o = tg 45o

exemple: ctg120o = ctg135o = tg 60o , tg 45o

Reinem: un unghi este obtuz dac i numai dac cos u 0

MATRICI I DETERMINANI

1. MATRICI 1.1. Despre matrici Acest concept l-am ntalnit nca din primul an de liceu, atunci cnd s-a pus problema rexolvarii unui sistem de dou ecuaii cu dou necunoscute x, y, de forma ax by c . ' ' ' a x b y c Acestui sistem i-am asociat un teblou ptratic, care conine coeficienii necunoscutelor (n prima linie sunt coeficienii lui x, y din prima ecuaie, iar in a doua a b linie figureaz coeficienii lui x, y din ecuaia a doua): a' b' . Am numit acest tablou matrice ptratic (sau matricea sistemului). Pe cele dou coloane ale matricei figureaz coeficienii lui x (pe prima coloan a, a ' ) i respectiv coeficienii lui y (pe a doua coloan b, b ' ). Definiie. Se numete matrice cu m linii i n coloane (sau de tip m n ) un tablou cu m linii i n coloane a11 a12 ... a1n a 21 a 22 ... a 2 n ... ... ... ... a a ... a mn m1 m 2 ale crui elemente aij sunt numere complexe. Uneori aceast matrice se noteaz i A ai j unde i 1, m i j 1, n . Pentru elementul aij , indicele i arat linia pe care se afl elementul, iar al doilea indice j indic pe ce coloan este situat. Mulimea matricilor de tip m n cu elemente numere reale se noteaz prin m ,n R . Aceleai semnificaii au i mulimile m ,n Z , m ,n Q , m ,n C . Cazuri particulare 1) O matrice de tipul 1 n (deci cu o linie i n coloane) se numete matrice linie i are forma A a1 a 2 ... a n . 2) O matrice de tipul m 1 (cu m linii i o coloan) se numete matrice coloan i are forma

 a1 a B 2 . ... a m 3) O matrice de tip m n se numete nul (zero) dac toate elementele ei sunt zero. Se noteaz cu O 0 0 ... 0 0 0 ... 0 O . ... ... ... ... 0 0 ... 0 4) Dac numrul de linii este egal cu numrul de coloane, atunci matricea se numete ptratic. a11 a12 ... a1n a 21 a 22 ... a 2 n A . ... ... ... ... a a ... a n 1 n 2 nn Sistemul de elemente a11 a 22 ... a nn reprezint diagonala principal a matricii A, iar suma acestor elemente a11 a 22 ... a nn se numete urma matricii A
notat Tr(A) ai i . Sistemul de elemente a1n a 2 n 1 ... a n1 reprezint diagonala
i 1 n

secundar a matricii A. Mulimea acestor matrici se noteaz n C . Printre aceste matrici una este foarte important aceasta fiind 1 0 ... 0 0 1 ... 0 In ... ... ... ... 0 0 ... 1 i se numete matricea unitate (pe diagonala principal are toate elementel e egale cu 1, iar n rest sunt egale cu 0).

1.2. Operaii cu matrici 1.2.1. Egalitatea a dou matrici Definiie. Fie A ai j , B bi j m ,n C . Spunem c matricile A, B sunt egale i scriem A = B dac ai j = bi j , i 1, m , j 1, n .

Exemplu: S se determine numerele reale x, y astfel nct s avem egalitatea de matrici

x 1 x y 2 x 1 0 x 2y . 0 9 2x R. Matricile sunt egale dac elementele corespunztoare sunt egale, adic: x 1 2 x y x 1 Rezolvnd acest sistem gsim soluia x = 1, y = -3. 0 0 x 2 y 9 2 x.
1.2.2. Adunarea matricilor Definiie. Fie A ai j , B bi j , C ci j m ,n C . Matricea C se numete suma matricilor A, B dac:
ci j = ai j + bi j , i 1, m , j 1, n .

Observaii 1) Dou matrici se pot aduna dac sunt de acelai tip, adic dac au linii i acelai numr de coloane, deci A, B m ,n C . 2) Explicit adunarea matricilor A, B nseamn: a11 a12 ... a1n b11 b12 ... b1n a11 b11 a12 b12 a 21 a 22 ... a 2 n b21 b22 ... b2 n a 21 b21 a 22 b22 ... ... ... ... + ... ... ... ... = ... ... a m1 a m 2 ... a mn bm1 bm 2 ... bmn a m1 bm1 a m 2 bm 2

acelai numr de

... a1n b1n ... a 2 n b2 n . ... ... ... a mn bmn

Exemplu: S se calculeze A + B pentru: 1 1 2 0 5 3 1. A 3 0 1 , B 10 1 5 ; 1 1 0 1 2. A 1 1 , B 1 0 . R. 1. Avem 1 1 2 0 5 3 1 0 - 1 5 2 - 3 1 4 1 A B 3 0 1 6 10 1 5 3 10 0 1 1 5 13 1 2. Avem 1 1 0 1 1 0 1 1 1 2 A B 1 1 . . 1 0 1 1 1 0 0 1 Proprieti ale adunrii matricilor A 1 (Asociativitatea adunrii). Adunarea matricilor este asociativ, adic:

 A B C A B C , A, B, C m,n C .
A 2 (Comutativitatea adunrii). Adunarea matricilor este comutativ, adic: A B B A , A, B m ,n C .
A 3 (Element neutru). Adunarea matricilor admite matricea nul ca element neutru, adic Om ,n m ,n C astfel nct A + Om ,n = A, A m ,n C .
nct

A 4 (Elemente opuse). Orice matrice A m ,n C are un opus, notat A , astfel

A A Om ,n .

1.2.3. nmulirea cu scalari a matricilor

C i matricea A, matricea notat A m ,n C definit prin A = ai j .
Obs.: A nmuli o matrice cu un scalar revine la a nmuli toate elementele matricii cu acest scalar.

Definiie.Fie C i A = ai j m ,n C . Se numete produsul dintre scalarul

a11 a Deci A = 21 ... a m1

a12 ... a1n a 22 ... a 2 n . ... ... ... a m 2 ... a mn 1 3 5 2 . Atunci 6A = Exemplu Fie A 2 1 0 3

3 18 30 . 0 4 6

Proprieti ale nmulirii matricilor cu scalari S 1 A A , , C, A m ,n C ;

S 2 A B A B , C, A, B m ,n C ;
S 3 A A A , , C, A m ,n C ;

S 4 1 A A ,1 C, A m ,n C ;

1.2.4. nmulirea matricilor matricile A i B (n aceasta ordine), notat AB este matricea C = c k j m , p R definit prin
c k j a k i bi j , k 1, m , j 1, n .
i 1 n

Definiie. Fie A = a k i m ,n R , B = bi j n , p R . Produsul dintre

Observaii 1) Produsul AB a dou matrici nu se poate efectua ntotdeauna dect dac A m ,n R , B n , p R , adic numrul de coloane ale lui A este egal cu numrul de linii ale lui B, cnd se obine o matrice C = AB m , p R .

2) Dac matricile sunt ptratice A, B n R atunci are sens ntotdeauna att AB ct i BA, iar, n general, AB BA adic nmulirea matricilor nu este comutativ. Proprieti ale nmulirii matricilor I 1 (Asociativitatea nmulirii). nmulirea matricilor este asociativ , adic

AB C ABC , A m,n C , B n, p C , C p ,s C .
I 2 (Distributivitatea nmulirii n raport cu adunarea). nmulirea matricilor este distributiv n raport cu adunarea matricilor , adic A B C AC BC , C A B CA CB, A, B, C matrici pentru care au sens operaiile de adunare i nmulire. I 3 Dac I n n C este matricea unitate, atunci I n A AI n A, A n C . Se spune c I n este element neutru n raport cu operaia de nmulire a matricilor.
1.2.5. Puterile unei matrici Definiie. Fie A n C . Atunci A1 A ,

A2 A A ,

A 3 A 2 A , ,

A n A n 1 A , n N * . (Convenim A 0 I 2 ).

TEOREMA Cayley Hamilton. Orice matrice A n C i verific polinomul caracteristic det A I 0 . Pentru n = 2. a b a b A c d det A c d ad bc a b 1 0 a b A I c d 0 1 . c d

det A I 0

a b 0 a d bc 0 ad a d 2 bc 0 c d 2 a d ad bc 0 polinom caracteristic

Generalizat.

A n TrA A n 1 det A I n 0

2. DETERMINANI 2.1. Definiia determinantului de ordin n 4 Fie A= ai j n C o matrice ptratic. Vom asocia acestei matrici un numr notat det(A) numit determinantul matricii A. Definiie. Dac A= a11 n C este o matrice ptratic de ordinul nti, atunci det(A) = a11 .

a11 a12 Definiie. Determinantul matricii A a a este numrul 21 22 a11 a12 det A a11 a 22 a12 a 21 a 21 a 22
i se numete determinant de ordin 2. Termenii a11 a 22 , a12 a 21 se numesc termenii dezvoltrii determinantului de ordin 2. Definiie. Determinantul matricii a11 a12 a13 A a 21 a 22 a 23 este numrul a a a 31 32 33 det( A) a11 a 22 a33 a13 a 21 a32 a12 a 23 a31 a13 a 22 a31 a12 a 21 a33 a11 a 23 a32 i se numete determinant de ordin 3. Termenii care apar n formul se numesc termenii dezvoltrii determinantului. Pentru calculul determinantului de ordin trei se utilizeaz trei tehnic i simple: Regula lui Sarrus Fie determinantul de ordin 3, d ai j determinant se utilizeaz tabelul de mai jos.

i , j 1, 3

. Pentru a calcula un astfel de

a11 a12 a13 a 21 a 22 a 23 a 31 a 32 a 33 a11 a12 a13 a 21 a 22 a 23

(am scris sub determinant primele dou linii)

Se face produsul elementelor de pe diagonale. Produsul elementelor de pe o diagonal descendent este cu semnul plus. Avem trei astfel de produse: a11 a 22 a33 , a13 a 21 a32 , a12 a 23 a31 . Produsul elementelor de pe o diagonal ascendent este cu semnul minus. Avem trei astfel de produse: a13 a 22 a31 , a12 a 21 a33 , a11 a 23 a32 . Suma celor ase produse d valoarea determinantului d de ordin 3. Acest procedeu de calcul se numete regula lui Sarrus. Regula triunghiului Am vzut c determinantul de ordin trei are n dezvoltarea sa ase termeni, trei cu semnul plus i ali trei cu semnul minus. Primul termen cu plus se gsete nmulind elementele de pe diagonala principal, iar ceilali doi, nmulind elementele situate n vrfurile celor dou triunghiuri care au o latur paralel cu cu diagonala principal. Dup aceeai regul, referitoare la diagonala secundar, se obin termenii cu minus.
Obs.: Att regula lui Sarrus ct i regula triunghiului se aplic numai determinanilor de ordin 3.

Exemplu. S se calculeze prin cele dou metode de mai sus determinantul 3 0 1

d
R. Regula lui Sarrus.

0 2 1 3 1 0

d 3 2 0 0 1 1 3 0 (1) 3 2 1 (3) 1 (1) 0 0 0 0 0 0 6 3 0 9

Regula triunghiului

d 3 2 0 0 (1) 3 0 1 1 3 2 1 (3) 1 (1) 0 0 0 0 0 0 6 3 0 9

Recurent (sau dezvoltare dup o linie sau o coloan) Determinantul de ordin 3 are 6 ( = 3!) termeni dintre care trei sunt cu semnul plus, iar ceilali cu semnul minus. Are loc urmtoarea proprietate: a 22 a 23 a 21 a 23 a 21 a 22 det( A) (1)11 a11 (1)1 2 a12 (1)13 a13 , a31 a32 a32 a33 a31 a33 (1) a 22 a 23 a12 a13 a12 a13 (1)11 a11 (1) 21 a 21 (1) 31 a31 = . a32 a33 a32 a33 a 22 a 23 (2) Observaii

1) Egalitatea (1) se mai numete dezvoltarea determinantului dup elementele liniei nti, iar egalitatea (2) se numete dezvoltarea determinantului dup elementele coloanei nti. 2) Formulele (1) i (2) sunt relaii de recuren, deoarece determinantul de ordin 3 se exprim cu ajutorul unor deteminani de ordin infe rior (2).

2.2. Definiia determinantului de ordin n Voi defini n continuare determinantul de ordin n prin recuren cu ajutorul determinanilor de ordin n 1. Pentru aceasta sunt necesare unele precizri. Fie A= ai j n C . Definiie1. Se numete minor asociat elementului ai j determinantul matricii ptratice Ai j de ordin n 1 obinut prin suprimarea liniei i i coloanei j din matricea A. Se noteaz acest minor prin det Ai j sau Di j . Definiie2. Se numete complement algebric al elementului ai j numrul

1i j det Ai j . Exponentul i
pe care se afl ai j .

j al lui (1) este suma dintre numrul l iniei i i coloanei j

Definiie. Determinantul matricii A= ai j de ordin n este suma produselor elementelor din prima linie cu complemenii lor algebrici adic n 1 det A a11 D11 a12 D12 a13 D13 ... 1 a1n D1n . Observaii 1) Elementelor, liniilor i coloanelor matricii A le vom spune de asemenea elementele, liniile i coloanele determinantului a11 a12 ... a1n . ... ... ... ... a n1 a n 2 ... a nn 2) Formula din definiie spunem c reprezint dezvoltarea determinantului de ordin n dup elementele primei linii. 3) Definiia determinantului de mai sus este nc puin eficient (o voi ilustra mai jos pentru n = 4). De aceea se impune stabilirea unor proprieti ale determinanilor care s fie comode att din punct de vedere al teoriei i din punct de v edere calculatoriu. Aceste proprieti le prezint n paragraful urmtor. 4) Continund cu explicitarea determinanilor de ordin n 1 din definiie D11 , D12 ,..., D1n se obine pentru det( A) o sum de produse de elemente din determinant, fiecare produs coninnd elemente situate pe linii i coloane diferite. 5) Determinantul este o funcie det : n C C . Exemplu S se calculeze determinantul de ordin 4:

det( A)

a 21 a 22 ... a 2 n

1 1 d 0 1 R. Aplicm definiia dat mai sus elementele liniei nti. Avem: 2 0 0 1

0 1 2 2 0 0 . 1 1 1 1 0 0 pentru n = 4 i dezvoltm determinantul dup

0 1 0

d 1 1 1

1 1 0 0 0 0 1

1 1 0 0

1 2 1 1

0 0

1 2 1 1 1

0 1 = 0

1 1 2 0

= 0 0 1 2 1, unde determinanii de ordin 3 i-am calculat prin una din metodele prezentate la determinanii de ordin 3. 2.3. Proprietile determinanilor

P1 . Determinantul unei matrici coincide cu determinantul matricii transpuse, adic dac A n C , atunci det A det t A .
a b a c t Demonstraie. Fie A i A c d b d . t Atunci det A ad bc , iar det A ad bc . Prin urmare det A det t A .

P2 . Dac toate elementele unei linii (sau coloane) dintr -o matrice sunt nule, atunci determinantul matricii este nul. 0 0 0 b Demonstraie. Avem 0 d 0 c 0 i 0d 0b 0 . c d 0 d
P3 . Dac ntr-o matrice schimbm dou linii (sau dou coloane) ntre ele obinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricii ini iale. Demonstraie. Prin schimbarea liniilor s art c avem egalitatea c d a b . Avem evident bc ad ad bc . a b c d

P4 . Dac o matrice are dou linii (sau coloane) identice, atunci determinantul su este nul. Demonstraie. Verific pentru linii (i tot odat pentru coloane). Avem: a b a b a b 0 . a b

P5 . Dac toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrici sunt nmulite cu un numr , obinem o matrice al crei determinant este egal cu nmulit cu determinantul matricii iniiale. Demonstraie. Verificm pentru linii proprietatea. a b a b a d b c ad bc . c d c d P6 . Dac elementele a dou linii (sau coloane) ale unei matrici sunt proporionale, atunci determinantul este nul. Demonstraie. Verificm pentru linii. a b a b ab ab 0 . a b a b

P7 . Dac linia i a unei matrici A este suma a doi vectori, atunci determinantul ei este egal cu suma a doi determinani corespunztori matricelor care au aceleai linii ca A, cu excepia liniei i unde au cte unul din cei doi vectori. a 11 ... a1n a 11 ... a1n a 11 ... a1n
... ... ... ... ... ai1 bi1 ... ain bin ai1 ... ... ... ... ... ain bi1 ... bin .

... ... ... ... ... ... ... ... ... a n1 ... a nn a n1 ... a nn a n1 ... a nn Demonstraie. Am de artat c: a a' b b' a b a' b' . c d c d c d
ntr-adevr membrul stng est e egal cu a a ' d c b b ' ad a ' d bc b ' c . Membrul drept este ad bc a ' d b ' c i egalitatea se verific.
Obs.: O proprietate analog are loc i pentru coloane.

P8 . Dac o linie (o coloan) a unei matrici ptratice este o combinaie liniar de celelalte linii (coloane), atunci determinantul matricii este zero. P9 . Dac la o linie (o coloan) a matricii A adunm elementele altei linii (coloane) nmulite cu acelai numr, atunci aceast matrice are acelai determinant ca i matricea A. Demonstraie. Voi aduna la linia nti L1 linia a doua nmulit cu . Vom nota acest fapt prin L1 L2 . Avem:

a a1 b b1 a1
P10 .

b1

P7

a b a1 b1 a b a b P6 0 . a1 b1 a1 b1 a1 b1 a1 b1

det I n 1

P11 .

det A n det A, A n C .

det A a11 a 22 ...a nn . (Valoarea determinantului este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principal).

P12 . Dac A= ai j este o matrice triunghiular (sau diagonal), atunci

P13 . Dac A, B n C , atunci det AB det A det B (Determinantul produsului a dou matrici ptratice este egal cu produsul determinanilor acelor matrici). n n particular det A n det A , n N * .
Teorem. Determinantul unei matrici A n C este egal cu suma produselor dintre elementele unei linii Li i 1, n i complemenii lor algebrici, adic
i 1 i2 i 3

det A ai1 1 Di1 ai 2 1 Di 2 ai 3 1 Di 3 ... ain 1 (Formula lui det A d dezvoltarea determinantului dup elementele liniei i).

in

Din .

Aceast teorem permite s calculm determinantul unei matrici dup oricare linie. Se va alege acea linie care are mai multe zerouri sau pe care se pot realiza (ct mai uor) mai multe zerouri. Observaie: innd seama de proprietatea P1 teorema precedent are loc i pentru coloane sub forma:

det A a1 j 1

1 j

D1 j a 2 j 1

2 j

D2 j a3 j 1

3 j

D3 j ... a nj 1

n j

Dnj .

2.4. Calculul inversei unei matrici Definiie. Fie A n C . Matricea A se numete inversabil dac exist matricea B n C cu proprietatea c A B B A I n , I n fiind matricea unitate. Matricea B din definiie se numete inversa matricii A i se noteaz B A 1 . Deci
A A 1 A 1 A I n .

Teorem. Matricea A n C este inversabil dac i numai dac det A 0. O astfel de matrice se numete nesingular. Construcia lui A 1 presupune urmtorii pai: Pasul 1. (Construcia transpusei)

 a11 a12 a a Dac A 21 22 ... ... a a n1 n 2

... a1n ... a 2 n , ... ... ... a nn ... a n1 ... a n 2 . ... ... ... a nn

a11 a12 a a atunci construim transpusa lui A t A 12 22 ... ... a a 1n 2 n

Pasul 2. (Construcia adjunctei) 111 D11 11 2 D12 121 D 12 2 D22 21 Matricea A* ... ... n 1 n2 1 Dn1 1 Dn 2 obinut din t A , inlocuin fiecare element cu adjuncta matricii A.

... ... ...

nn ... 1 Dnn complementul su algebric se numete ...

11 n D1n 12 n D2 n

Pasul 3. (Construcia inversei) Se ine cont de teorema precedent i se gsete c: d 0 0 ... 0 0 d 0 ... 0 1 1 A* A A A* , iar de aici A* A A A* I n . ... ... ... ... ... d d 0 0 0 ... d Ultimele egaliti arat

A 1

1 A* det A

2.5. Ecuaii matriciale Voi prezenta n continuare o tehnic de rezolvare a unor ecuaii de forma AX C , XA C , AXB C , unde A, B, C sunt matrici cunoscute, iar X este matricea de aflat. Astfel de ecuaii se numesc ecuaii matriciale. Astfel de ecuaii se pot rezolva numai atunci cnd A, B sunt matrici ptratice inversabile. Pentru rezolvarea ecuaiei AX C nmulim la stnga egalitatea cu A 1 i avem: A 1 AX A 1C A 1 A X A 1C IX A 1C X A 1C . Deci soluia ecuaiei date este X A 1C .

Pentru determinarea soluiei ecuaiei XA C vom nmuli la dreapta cu A 1 i analog vom gsi X CA 1 , soluia ecuaiei matriciale. Pentru gsirea soluiei ecuaiei AXB C nmulim egalitatea la stanga cu A 1 i la dreapta cu B 1 i obinem X A 1CB 1 .

Polinoame

Polinoame
Un polinom de gradul n in nedeterminata X se scrie in forma canonica astfel: P (X ) = a0 X n + a1 X n1 + ... + an1 X + an , unde a0 = 0. (1)

Numerele a0 , a1 , ..., an sunt coecientii polinomului. Daca nu se precizeaza se considera ca coecientii polinomului sunt numere complexe. Polinoamele P (X ) = a0 X n + a1 X n1 + ... + an1 X + an , a0 = 0 si n n1 Q(X ) = b0 X + b1 X + ... + bn1 X + bn , b0 = 0 sunt egale, daca si numai daca ai = bi pentru i = 0, n. Fie polinomul (1) si C. Numarul P () = a0 n + a1 n1 + ... + an1 + an se numeste valoare a polinomului P (X ) pentru X = . Teorema lui Bezout. Restul impartirii polinomului P (X ) prin binomul X este egal cu P (). Numarul C se numeste radacina a polinomului P (X ), daca P () = 0. Prin urmare, conform teoremei lui Bezout, numarul C este radacina a polinomului P (X ), daca si numai daca P (X ) se devide prin X . Numarul C se numeste radacina de multiplicitate m a polinomului P (X ), daca P (X ) se divide prin (X )m si nu se divide prin (X )m+1 . Daca C este radacina de multiplicitate m a polinomului P (X ), atunci este radacina si a polinoamelor P (X ), P (X ), ..., P (m1) (X ), si nu mai este radacina a polinomului P (m) (X ): P () = P () = ... = P (m1) () = 0, Probleme rezolvate 1. Sa se calculeze P (c), daca P (X ) = X 3 9X + 14 si c =
3

P (m) () = 0.

8+

37 +

37.

Solutie Aplicam formula (a + b)3 = a3 + b3 + 3ab(a + b) si obtinem: P (c) = 8 + 37 + 8 37 + 3 3 (8 + 37)(8 37) c 9c + 14 = 16 + 3 3 27c 9c + 14 = = 16 + 9c 9c + 14 = 30. Raspuns: P (c) = 30. 2. Sa se determine polinomul de gradul doi P (X ), daca P (1) = 4, P (1) = 7, P (3) = 24. Solutie Fie P (X ) = aX 2 + bX + c. Avem P (1) = 4 P (1) = 7 a + b + c = 4, a b + c = 7,

P (3) = 24 9a + 3b + c = 24. a+b+c=4 3 21 23 ab+c=7 Rezolvam sistemul si obtinem: a = , b = , c = . 8 2 8 9a + 3b + c = 24

Polinoame

2 23 2 3 21 X X+ . 8 2 8

Raspuns: P (X ) =

3. Sa se ae gradul polinomului P (X ) C[X ] in functie de m, m C, daca P (X ) = (m2 + 2m 3)X 4 + (m3 1)X 3 + (m2 1)X 2 + (2m 3)X + 5 + m. Solutie m = 3, Asadar, m = 1. daca m C\{3, 1}, atunci grad P (X ) = 4. Daca m = 3, atunci m3 1 = (3)3 1 = 0. Rezulta ca in acest caz grad P (X ) = 3. Daca m = 1, atunci m3 1 = 0, m2 1 = 0, iar 2m 3 = 0. Deci, in acest caz grad P (X ) = 1. Raspuns: daca m C\{3, 1} grad P (X ) = 4; daca m = 3 grad P (X ) = 3; daca m = 1 grad P (X ) = 1. Daca m2 + 2m 3 = 0, atunci grad P (X ) = 4. Dar m2 + 2m 3 = 0 4. Sa se determine pentru ce valori ale parametrilor reali a, b, c, p, q, r sunt egale polinoamele P (X ) = 6X 5 + 7X 4 33X 2 29X 42 si Q(X ) = 3aX 5 +(4a +3b)X 4 +(a 4b +3c)X 3 +(7a + b 4c + p)X 2 +(7b + c + q )X +(7c + r). Solutie Egalam coecientii termenilor de acelasi grad si obtinem sistemul: 3a =6 4a + 3b =7 a 4b + 3c =0 7a + b 4c + p = 33 7b + c + q = 29 7c + r = 42 Rezolvand acest sistem, obtinem: a = 2, b = 5, c = 6, p = 0, q = 0, r = 0. 5. Sa se determine catul si restul impartirii polinomului P (X ) la polinomul Q(X ), daca P (X ) = 15X 5 + 16X 4 + 13X 3 + 18X 2 + 4X + 5, Q(X ) = 3X 3 + 2X 2 + 1. Solutie Efectuam impartirea 15X 5 + 16X 4 + 13X 3 + 18X 2 + 4X + 5 | 3X 3 + 2X 2 + 1 5 4 2 15X + 10X + 5X | 5X 2 + 2X + 3 6X 4 + 13X 3 + 13X 2 + 4X + 5 6X 4 + 4X 3 + 2X 9X 3 + 13X 2 + 2X + 5 9X 3 + 6X 2 +3 2 7X + 2X + 2 De aici, catul C (X ) = 5X 2 + 2X + 3 si restul R(X ) = 7X 2 + 2X + 2. Raspuns: C (X ) = 5X 2 + 2X + 3, restul R(X ) = 7X 2 + 2X + 2.

Polinoame

6. Sa se determine radacinile polinomului P (X ) = X 3 + 2aX 2 5X a 9, a R, daca se stie ca restul impartirii lui P (X ) la binomul X 2 este egal cu restul impartirii lui P (X ) la binomul X + 1. Solutie Conform teoremei lui Bezout, din conditiile problemei, rezulta ca P (2) = P (1). Prin urmare, 8 + 8a 10 a 9 = 1 + 2a + 5 a 9. De aici a = 1. Deci, polinomul P (X ) are forma P (X ) = X 3 + 2X 2 5X 10. Obtinem: P (X ) = X 2 (X + 2) 5(X + 2) = (X + 2)(X 2 5). P (X ) = 0 (X + 2)(X Raspuns: 2, 5, 5. 5)(X + , X = 2 X = 5, 5) = 0 X = 5.

7. Pentru ce valori ale parametrilor reali m si n polinomul P (X ) = X 4 + (m 3)X 3 + (2m + 3n)X 2 nX + 3, impartit la binomul X 1 da rest 5 si impartit la binomul X + 1 da rest 3? Solutie Deoarece restul impartirii polinomului P (X ) la binomul X este egal cu P () (teorema P (1) = 5 lui Bezout), pentru aarea parametrilor m si n rezolvam sistemul de ecuatii: P (1) = 3 12 m = = 2, 4 5 3m + 2n = 4 1 + m 3 + 2m + 3 n n + 3 = 5 m + 4n = 4 1 m + 3 + 2 m + 3n + n + 3 = 3 8 n = = 1, 6 5 Raspuns: m = 2, 4; n = 1, 6. 8. Resturile impartirii polinomului P (X ) la binoamele X + 2, X + 4, X 2 sunt respectiv 38, 112 si 10. Sa se ae restul impartirii polinomului P (X ) la (X 2 4)(X + 4). Solutie Asa cum polinomul (X 2 4)(X + 4) = X 3 + 4X 2 4X 16 are gradul 3, restul impartirii polinomului P (X ) la acest polinom are gradul cel mult 2, adica el va avea forma R(X ) = aX 2 + bX + c. Fie C (X ) este catul acestei impartiri. Atunci P (X ) = (X 2 4)(X + 4) C (X ) + aX 2 + bX + c. Avem P (2) = 0 C (X ) + a (2)2 + b (2) + c = 4a 2b + c. Dar din conditia problemei P (2) = 38. Prin urmare, 4a 2b + c = 38.

Polinoame

In mod analog obtinem inca doua ecuatii: 16a 4b + c = 112 si 4a + 2b + c = 10. Rezolvam sistemul de ecuatii: 4a 2b + c = 38, 16a 4b + c = 112. 4a + 2b + c = 10. Gasim a = 5, b = 7, c = 4. Deci, R(X ) = 5X 2 7X + 4. Raspuns: R(X ) = 5X 2 7X + 4. 9. Sa se determine ordinul de multiplicitate a radacinii 1 pentru polinomul P (X ) = X 5 5X 4 + 14X 3 22X 2 + 17X 5. Solutie Avem P (1) = 1 5+14 22+17 5 = 0. Calculam P (X ) = 5X 4 20X 3 +42X 2 44X +17. De aici, P (1) = 5 20 + 42 44 + 17 = 0. Calculam P (X ) = 20X 3 60X 2 + 84X 44, P (1) = 20 60 + 84 44 = 0. Calculam P (X ) = 60X 2 120X + 84, P (1) = 60 120 + 84 = 24 = 0. Cum P (1) = P (1) = P (1) = 0, polinomului P (X ). Raspuns: 3. P (1) = 0 rezulta ca X = 1 este radacina tripla a

10. Polinomul P (X ) = X 4 X 3 2X 2 + mX + n admite radacinile x1 = 1 si x2 = 2. Sa se determine celelalte radacini ale polinomului. Solutie P (1) = 0 P (2) = 0 Rezolvam sistemul m + n = 2, 2m + n = 0, 1 1 2 + m + n = 0, 16 8 8 + 2m + n = 0. m = 2, Deci, polinomul P (X ) are forma: n = 4.

P (X ) = X 4 X 3 2X 2 2X + 4. Impartim P (X ) la (X 1)(X 2) si obtinem catul C (X ) = X 2 + 2X + 2. Prin urmare, P (X ) = (X 1)(X 2)(X 2 + 2X + 2). X = 1 i, Rezolvam ecuatia X 2 + 2X + 2 = 0. Obtinem: X = 1 + i. Raspuns: 1 i.

Polinoame

11. Sa se determine radacinile polinomului P (X ) = X 3 + 5X 2 2X 24, daca se stie ca x1 + x2 = 7, unde x1 si x2 sunt doua radacini ale polinomului P (X ). Solutie Fie a treia radacina a polinomului P (X ) este x3 . Au loc relatiile lui Viette: x1 + x2 + x3 = 5, x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = 2, x1 x2 x3 = 24. Din prima relatie si conditia x1 + x2 = 7 obtinem: 7 + x3 = 5 x3 = 2 . x1 + x2 = 7, Obtinem: x1 x2 = 12.

Pentru determinarea radacinilor x1 si x2 avem sistemul Raspuns: 4, 3, 2. x1 x2 x1 x2 = 4, = 3, = 3, = 4.

12. Sa se determine radacinile polinomului P (X ) = X 3 15X 2 + 74X 120, daca se stie ca una din radacini este media aritmetica a celorlalte doua radacini. x1 + x2 Fie x1 , x2 , x3 sunt radacinile polinomului si x3 = . Aceasta egalitate si relatiile lui 2 Viete conduc la sistemul x1 + x2 + x3 = 15, x1 x2 + x1 x3 + x 2x3 = 74, x 1 x2 x3 = 120, x1 + x2 = 2 x3 . Din prima si a treia ecuatie obtinem 3x3 = 15 x3 = 5. Determinam catul impartirii polinomului P (X ) la binomul X 5, aplicand schema lui Horner: X3 1 5 1 X2 X1 15 74 10 24 X0 120 0 Solutie

Astfel C (X ) = X 2 10X + 24 si P (X ) = (X 5)(X 2 10X + 24) = (X 5)(X 6)(X 4). Deci, polinomul P (X ) are radacinile 4, 6 si 5. Raspuns: 4, 5, 6. 13. Sa se determine polinomul P (X ) care satisface relatia 2P (X ) = XP (X ) 2X 3 + 10X 2 16X + 8.

Polinoame

Solutie Scriem relatia data sub forma (2 X )P (X ) = 2X 3 + 10X 2 16X + 8. De aici se observa ca polinomul P (X ) este un polinom de gradul 2. Fie P (X ) = aX 2 + bX + c. Fie X = 1. Din relatia data obtinem: (2 1)P (1) = 2 + 10 16X + 8, adica P (1) = 0. Fie X = 0. Din relatia data obtinem: (2 0)P (0) = 8, adica P (0) = 4. Fie X = 1. Atunci 3P (1) = 2 + 10 + 16X + 8, adica P (1) = 12. Pentru determinarea coecientilor a, b, c obtinem sistemul a + b + c = 0, c = 4, a b + c = 12. Solutia acestui sistem este a = 2, b = 6, c = 4. Deci, P (X ) = 2X 2 6X + 4. Raspuns: P (X ) = 2X 2 6X + 4. Nota. Problema poate rezolvata si prin metoda coecientilor nedeterminati: (2 X )(aX 2 + bX + c) = 2X 3 + 10X 2 16X + 8 3 2 3 2 aX + (2a b)X + (2b c)X + 2c = 2X + 10X 16X + 8 a = 2, a = 2, 2a b = 10, b = 6, 2b c = 16, c = 4. 2c = 8, 14. Sa se determine pentru ce valori reale ale parametrului a polinomul 3 P (X ) = X + X 2 + aX + 3 admite o radacina dubla. Solutie Fie radacinile x1 , x2 , x3 ale P (X ) verica relatia x1 = x2 (x1 este radacina dubla). Scriem relatiile lui Viete pentru polinomul P (X ): x1 + x2 + x3 = 1, x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = a, x1 x2 x3 = 3. Utilizand conditia problemei avem: 2x1 + x3 = 1, x2 + 2x1 x3 = a, 1 x2 1 x3 = 3.

Polinoame

Din I-a relatia obtinem x3 = 1 2x1 . Substituim acest x3 in ecuatia a III-a si obtinem pentru determinarea radacinii duble x1 ecuatia: x2 1 (1 2x1 ) = 3
2 2x3 1 + x1 3 = 0 .

Observam ca o solutie a acestei ecuatii este x1 = 1, iar celelalte doua sunt solutii ale ecuatiei: 2 x2 1 + 3 x1 + 3 = 0 . Cum aceasta ecuatie nu admite solutii reale, rezulta ca x1 = 1. Deoarece P (1) = 0 13 + 12 + a 1 + 3 = 0 a = 5. Raspuns: a = 5. 15. Sa se determine pentru care valori ale parametrelor reali m si n polinomul 4 3 2 P (X ) = X 7X + 15X + mX + n admite o radacina x1 = 3 + i 2. Solutie Se stie ca daca un polinom P (X ) cu coecienti reali admite o radacina complexa x = a + bi, atunci si numarul conjugat lui x: x = a + bi = a bi este radacina a acestui polinom. Prin urmare, in cazul nostru, x2 = 3 i 2 este o radacina a polinomului P (X ) si polinomul P (X ) se divide prin (X x1 )(X x2 ) = X 2 (x1 + x2 )X + x1 x2 = X 2 6X + 11. Efectuam impartirea lui P (X ) la X 2 6X + 11 X 4 7X 3 + 15X 2 + mX + n | X 2 6X + 11 X 4 6X 3 + 11X 2 | X2 X 2 3 2 X + 4X + mX X 3 + 6X 2 11X 2X 2 + (m + 11)X + n 2X 2 + 12X 22 (m 1)X + n + 22 Cerem ca restul (m 1)X + n + 22 sa e polinomul nul. Prin urmare, m 1 = 0 si n + 22 = 0. De aici, m = 1, n = 22. Raspuns: m = 1, n = 22. 16. Rezolvati in C ecuatia 2x4 x3 39x2 + 18x + 54 = 0, daca se stie ca una din radacini este x = 3 2. Solutie Se stie, ca daca polinomul P (X ) cu coecienti rationali are o radacina de forma a + b c, unde a, b, c Q, c 0, atunci si numarul a b c este radacina a acestui polinom. In plus, aceste radacini au acelasi ordin de multiplcitate. 4 3 2 In cazul nostru x = 3 2 este radacina a polinomului P (X ) = 2X X 39X +18X +54, deoarece P (3 2) = 0. Prin urmare, si numarul 3 2 este radacina a lui P (X ) si polinomul P (X ) se divide prin (X 3 2)(X + 3 2) = X 2 18. Efectuand impartirea lui P (X ) la X 2 18, obtinem: P (X ) = (X 2 18)(2X 2 X 3) = 2(X 2 18)(X + 1) X 3 2 .

Polinoame

8 x = 3 2, = 0 x = 1, 3 x= . 2

3 Deci 2x4 x3 39x2 +18x+54 = 0 2(x3 2)(x+3 2)(x+1) x 2 Raspuns: S = 3 3 2; 1; . 2

17. Sa se determine si sa se rezolve ecuatia x3 3x + = 0, stiind ca radacinile ei satisfac relatia nx1 + (n + 1)x2 + (n + 2)x3 = 0. Solutie Scriem aceasta relatie in sistem cu relatiile lui Viete: nx1 + (n + 1)x2 + (n + 2)x3 = 0, x1 + x2 + x3 = 0 , x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = 3, x1 x2 x3 = . Din prima si a doua ecuatie gasim: x1 + x2 + x3 = 0 , x2 + 2 x3 = 0 , x1 = x3 , x2 = 2x3 .

Substituind aceste relatii in a treia ecuatie gasim: x2 3 = 1 x3 = 1. Deci, sunt posibile doua cazuri: 1) x3 = 1 x1 = 1, x2 = 2, = x1 x2 x3 = 2; 2) x3 = 1 x1 = 1, x2 = 2, = x1 x2 x3 = 2. Raspuns: daca = 2 x1 = 1, x2 = 2, x3 = 1; daca = 2 x1 = 1, x2 = 2, x3 = 1. 18. Sa se determine parametrii reali a si b pentru 4 P (X ) = X + 5X 3 + 9X 2 + aX + b are o radacina de multiplicitatea trei. Solutie I metoda. Radacina tripla trebuie sa satisfaca relatiile P (X ) = P (X ) = P (X ) = 0, Deci, avem sistemul P (X ) = 0. care polinomul

4 X + 5X 3 + 9X 2 + aX + b = 0, 4X 3 + 15X 2 + 18X + a = 0, 12X 2 + 30X + 18 = 0, 24X + 30 = 0.

3 Solutiile ecuatiei a treia X1 = 1, X2 = verica inegalitatea 24X + 30 = 0. 2 Pentru X1 = 1, din prima si a doua ecuatii gasim a = 7 , b = 2. Analog pentru X2 = 3 27 27 obtinem: a = , b = . 2 4 16

Polinoame

9 27 27 , b= . 4 16

Raspuns: 1) a = 7, b = 2 sau 2) a =

II metoda. Fie radacina tripla este x1 = x2 = x3 = , x4 = . Scriem primele 2 reatii ale lui Viete: 3 + = 5, 32 + 3 = 9. 3 1 Rezolvand acest sistem gasim radacinile polinomului: = 1, = 2 sau = , = . 2 2 In primul caz polinomul are forma P (X ) = (X + 1)3 (X + 2) = X 4 + 5X 3 + 9X 2 + 7X + 2; deci a = 7, b = 2. In al doilea caz polinomul are forma P (X ) = deci, a =
2

X+

3 2

X+

1 2

= X 4 + 5X 3 + 9X 2 +

24 27 X+ ; 7 16

27 27 , b= . 4 16

19. Caturile impartirii polinomului P (X ) la binoamele X a si X b sunt respectiv X 3X + 4 si X 2 4X + 2. Sa se determine numerele a, b si polinomul P (X ), daca termenul liber al polinomului este 1. Solutie I metoda. Din datele problemei rezulta ca P (X ) poate scris in doua moduri: P (X ) = (X a)(X 2 3X + 4) + R1 si P (X ) = (X b)(X 2 4X + 2) + R2 . Deoarece termenul liber este egal cu 1 rezulta ca 1 = P (0) = R1 4a = R2 2b R1 R2 = 4a 2b. Avem P (1) = (1 a) 2 + R1 = (1 b)(1) + R2 R1 R2 = 2a + b 3. De asemenea () ()

P (2) = (2 a) 2 + R1 = (2 b)(2) + R2 R1 R2 = 2a + 2b 8.

( )

Scazand din (*) pe (**) si din (**) pe (***), obtinem: 2a 3b + 3 = 0, b + 5 = 0 , a = 6, b = 5.

Prin urmare, R1 = 1 + 4a = 25. Polinomul P (X ) are forma P (X ) = (X 6)(X 2 3X + 4) + 25 = X 3 9X 2 + 22X + 1. Raspuns: a = 6, b = 5, P (X ) = X 3 9X 2 + 22X + 1.

Polinoame

10

II metoda. Problema poate rezolvata si astfel. Avem P (X ) = (X a)(X 2 3X + 4) + R1 = X 3 (a + 3)X 2 + (3a + 4)X + R1 4a si P (X ) = (X b)(X 2 4X + 2) + R2 = X 3 (b + 4)X 2 + (4b + 2)X + R2 2b. Cum doua polinoame sunt identice doar daca sunt egali coecientii respectivi, obtinem sistemul: a + 3 = b + 4, 3a + 4 = 4b + 2, R1 4a = R2 2b = 1. De aici gasim: a = 6, b = 5, R1 = 25. Deci, P (X ) = X 3 9X 2 + 22X + 1. Doritorii de a se perfectiona in rezolvarea exercitiilor referitoare la polinoame pot gasi exemple rezolvate si exemple propuse spre rezolvare in urmatoarele surse accesibile: 1. I.Achiri, V.Ciobanu, P.Efros s. a. Matematica. Manual pentru clasa a XII-a, Prut International, 2005; 2. I.Achiri, V.Ciobanu, P.Efros s. a. Matematica. Culegere de exercitii si probleme pentru clasa a XII-a, Prut International, 2005.







Coliniaritatea reprezint calitatea mai multor puncte de a fi situate pe aceeai dreapt. Condiia de coliniaritate a trei puncte situate pe laturile ale unui triunghi sau pe prelungirile lor este dat de reciproca teoremei lui Menelaus: dac:

atunci

sunt coliniare.

Condiia de coliniaritate cnd se cunosc coordonatele carteziene ale punctelor este:

iar pentru trei puncte n spaiu condiiile de coliniaritate sunt:

Condiia ca n puncte matricii:

s fie coliniare este ca rangul

s fie egal cu 2.

Dac cele trei puncte sunt redate prin coordonate triliniare atunci condiia de colniaritate a acestora este:

n cazul coordonatelor polare scrie:

condiia de coliniaritate se

Condiiile de coliniaritate ale punctelor date prin coordonate carteziene au fost stabilite de Monge (1809), iar Cayley (1843) le-a redat sub form de determinani.

Cuprins
1. Forma generala a unui sistem de ecuatii liniare 3 2. Metode de rezolvare a sistemelor de ecuatii liniare ..4 2.1. Metoda matriceala 4 2.2. Metoda lui Cramer ...5 2.3. Metoda lui Gauss .6 3. Discutia unui sistem de ecuatii liniare ...7 3.1. Rangul unei matrice .7 3.2. Compatibiliatea unui sistem liniar ...7 4. Aplicatii ale sistemelor liniare in economie ...8 4.1. Economia Generalitati ..8 4.2. Aplicatie ...9

1. Forma generala a unui sistem de ecuatii liniare

Definitie: O ecuatie liniara cu n necunoscute x1,x2,,xn are forma: a1x1+a2x2++anxn=b , a1,,an, b
.

Numerele a1,a2,,an se numesc coeficientii necunoscutelor x1, x2,,xn , iar b se numeste termenul liber al ecuatiei. Definitie: Se numeste solutie pentru ecuatia liniara orice n-uplu (s1,s2,,sn)
n

care verifica egalitatea: a1,s1+a2s2++ansn=b.

Definitie: Se numeste sistem de m ecuatii liniare cu n necunoscute, un sistem de forma:

a11 x1 a12 x2 .... a1n xn b1 a x a x .... a x b 21 1 22 2 2n n 2 .......... .......... .......... ....... .......... am1 x1 am 2 x2 .... amn xn bm
aij
, i= , j= , bi .

- x1, x2,,xn, se numesc necunoscutele sistemului. - aij , i = , j= , se numesc coeficientii necunoscutelor sau coeficientii sistemului. - bi , i= , se numesc termenii liberi ai ecuatiilor sau termenii liberi ai sistemului. Asadar un sistem de ecuatii liniare este o multime finita de ecuatii liniare. Numarul aij se afla in ecuatia cu numarul I in fata necunoscutei xj si reprezinta in aceasta ecuatie coeficientul acestei necunoscute. Definitie: Sistemul se numeste omogen daca toti termenii liberi bi , i= sunt egali cu zero.

Definitie: Se numeste solutie a sistemului orice n-uplu (s1,s2,,sn) este o solutie pentru fiecare din ecuatiile sistemului.

care

Definitie: Un sistem care nu are nici o solutie se numeste incompatibil. Daca sistemul poseda solutii se spune ca este compatibil (determinat cu o solutie si nedeterminat cu mai mult de o solutie). Definitie: Doua sisteme liniare sunt echivalente daca sunt amandoua incompatibile sa amandoua compatibile si au aceleasi solutii.

2. Metode de rezolvare a sistemelor liniare

2.1. Metoda matriceala
Fie sistemul liniar format din n ecuatii cu n necunoscute scris sub forma matriceala: AX=B, cu det (A) (matricea sistemului este nesingulara). Numarul det (A) il vom numi determinantul sistemului. In acest caz matricea A este inversabila. Inmultim egalitatea de mai sus, la stanga , cu A-1 si obtinem X=A-1B, Solutia sistemului. Spunem ca sistemul este compatibil determinat. Daca sistemul este liniar omogen, adica B = O, atunci sietmul admite numai solutia banala, X = O, adica x1 = x2 == xn = 0. Procedeu practic: 1) Daca sistemul liniar are n ecuatii cu n necunoscut, atunci se scrie sistemul sub forma AX=B si se calculeaza det(A). 2) Daca det(A) 0, se calculeaza A-1.

3) Solutia sistemului este X = A-1B . Aceasta metoda precizeaza in ce conditii sistemul este compatibil determinat si cum i se determina solutia. Exemplu: { Raspuns: Matricele care definesc sistemul sunt:

A=(

( )

( ) si sistemul se scrie matriceal AX =B matricea A este inversabila si deci X=A-1B.

Deoarece det (A) = -5

Calculand inversa matricei A, gasim A-1 = (

) si

deci X=A-1B=(

adica x = , y =

2.2. Metoda lui Cramer

Este aplicabila unui sistem de n ecuatii liniare cu n necunoscute de forma:

a11 x1 a12 x2 .... a1n xn b1 a x a x .... a x b 21 1 22 2 2n n 2 .......... .......... .......... ....... .......... an1 x1 an 2 x2 .... ann xn bn
sau in scriere matriceala AX = B, cand determinantul sistemului este nenul, adica det (A) . In aceste conditii sistemul este compatibil determinat (din cerinta det (A) rezulta A este matrice inversabila si functioneaza metoda precedent de determinare a solutiei sistemului) si Solutia unica este data de urmatoarea: Teorema: Orice sistem liniar pentru care determinantul sistemului, det(A) este nenul, este compatibil determinat cu solutia data de formulele x1 = , x2 = , , xn= unde =det(A), se obtine din inlocuind .

coloana coeficientilor lui xk prin coloana termenilor liberi, k=

Formulele de mai sus, care dau solutia sistemului, se numesc formulele lui Cramer. Un sistem liniar cu det(A) 0 se numeste sistem Cramer.

Procedeu practic: 1) Se calculeaza

si se observa ca

0. , obtinuti din

2) Se calculeaza determinantii xk , k= prin inlocuirea coloanei k prin coloana termenilor liberi.

3) Solutia sistemului este data de formulele lui Cramer: x1 = Exemplu: { , x2 = , , xn= .

Raspuns : Determinantul sistemului este:

| = 12

si deci

sistemul este compatibil determinat (sistem Cramer), cu solutia x = | | = 4, | |

y=

, z=

, unde:

| = -12. De aici ne rezulta ca x =

, y=

z = -1.

2.3. Metoda lui Gauss

Metoda lui Gauss sau metoda eliminarii partiale consta in transformarea echivalenta a sistemului prin transformari elementare, in sisteme in care necunoscuta x1 apare numai in prima ecuatie, iar in celelalte ecuatii se elimina. Pentru sistemul astfel format se pastreaza prima ecuatie neschimbata, iar in celelalte m-1 ecuatii se aplica procedeul pentru necunoscuta x2 , pastrand-o in a doua ecuatie si eliminand-o din celelalte m-2 ecuatii. Se repeta procedeul pana cand intr-o ecuatie a sitemului ramane o singura necunoscuta. Cu valoarea ei se trece in celelalte ecuatii (de jos in sus) si se

Relatiile lui Viete : - reprezinta relatiile intre radacini (gradul maxim al polinomului indica numarul de radacini sau solutii a polinomului) Daca avem o ecuatie de gradul II de forma : ax2 +bx+c = 0 , cu solutiile x1,x2 se pot scrie relatiile lui Viete , adica x1+x2 = b/a x1x2 = c/a Daca avem o ecuatie de gradul III de forma : ax3+bx2+cx+d = 0 , cu solutiile x1 ,x2 ,x3 se pot scrie relatiile lui Viete , adica x1+x2+x3 = b/a x1x2+x1x3+x2x3 = c/a x1x2x3 = d/a Daca avem o ecuatie de gradul IV de forma : ax4+bx3+cx2+dx+e =0 ,cu solutiile x1 ,x2 ,x3 ,x4 se pot scrie reletiile lui Viete , adica x1+x2+x3+x4 = b/a x1x2+x1x3+x1x4+x2x3+x2x4+x3x4 = c/a x1x2x3+x1x3x4+x2x3x4+x1x2x4 = d/a x1x2x3x4= e/a De exemplu : Fie ecuatia : x3+4x-6 = 0 , cu solutiile x1 ,x2 ,x3 , se cere : a ) x1+x2+x3 = ? b) x1x2x3 = ? c) x12+x22+x32 = ? d) x13+x23+x33 = ? a),b) x3 +4x-6 = 0 ax3+bx2+cx+d = 0 , prin comparatie a=1, b=0, c=4 ,d=6 se pot scrie relatiile lui Viete , adica x1+x2+x3 = 0/1 =0 x1x2+x1x3+x2x3 = 4/1 =4 x1x2x3 = (6)/1 = 6

c) exista formula ( a+b+c )2= a2+b2+c2+2ab+2ac+2bc , analog pentru radacini ( x1+x2+x3)2= x12+x22+x32+ 2x1x2+2x1x3+2x2x3 ,de unde scoatem ce ne intereseaza : x12+x22+x32 = ( x1+x2+x3)2- 2x1x2-2x1x3-2x2x3 x12+x22+x32 = ( x1+x2+x3)2- 2(x1x2+x1x3+x2x3) = 02-24 =-8 d) atunci cand se cere suma radacinilor la puterea maxima a polinomului se foloseste ideea : ca o solutie a unei ecuatii, trebuie sa verifice ecuatia ,adica prin inlocuire sa se ajunga la un adevar. Deci radacinile ecuatie noastre sunt : x1 ,x2 ,x3 si le punem pe rand sa verifice ecuatia x1 : x13 + 4 x1- 6 = 0 x2 : x23 + 4 x2- 6 = 0 x3 : x33 + 4 x3- 6 = 0 , iar acum adunam cele trei ecuatii membru cu membru x13+x23+x33+4 x1+4x2+4x3 -6-6-6 =0 x13+x23+x33+4( x1+x2+x3) -18 = 0 x13+x23+x33+4 0 -18 =0 x13+x23+x33 =18