Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti

Facultatea de Hidrotehnică
Specializarea: ISPM

Caiet de Practică topografică

Echipa 3

Nr. Anul
Numele și prenumele Nota
crt. /grupa
1 Meteleanu George ½
2 Dumitru Daniela ½
3 Marcoci Calin ½
4 Filip Laura ½
5 Avram Silviu ½
6 Anton Rares ½
7 Ciurescu Sorin ½
8 Paul Giriada ½
9 Bordea Manuela ½

2019 – 2020
 Program practică topografică

1. Organizarea echipelor de lucru și recomandarea materialelor de studiu;

2. Realizarea descrierilor instrumentelor topografice studiate (teodolite

Theo 080, Theo 020, instrumente de nivelment geometric Ni 050, Ni 030, mire
centimetrice, rulete topografice);

3. Pentru realizarea unui plan de situație la scara 1:200, se va trata teoretic

Drumuirea planimetrică închisă pe punctul de plecare cu radieri; echipele de studenți
vor primi seturi de măsurători pentru prelucrare și reprezentare grafica a planului
topografic;

4. Pentru întocmirea unui profil longitudinal (scara distanțelor 1:200, scara

cotelor 1:10 sau 1:20) și a două profile transversale (scara distanțelor 1:50, scara
cotelor 1:5 sau 1:2), se va trata teoretic Drumuirea de nivelment geometric închisă pe
punctul de plecare cu radieri altimetrice, pentru profilele transversale; echipele de
studenți vor primi seturi de măsurători corespunzătoare pentru calcule și reprezentări
grafice;

5. Colocviu de practică online; Susținerea dosarelor de practică, realizate

pe echipe, cu notarea individuală a fiecărui student.
2)

Teodolit

Teodolitul este instrumentul topografic universal utilizat la măsurarea

direcţiilor orizontale şi a unghiurilor vertical

Teodolitul poate fi utilizat şi pentru măsurarea diferenţelor de nivel (utilizând

principiul nivelmentului trigonometric) şi a distanţelor (pe cale optică – stadimetrică).
Aceasta îi conferă caracterul de instrument topografic universal .

Microscopul cu fir – pe reticulul microscopului de citire este gravată o trăsătură de

reper (fir), care serveşte ca index de citire pe cercul gradat

-> partea I –se citeşte direct pe cercul gradat, fiind ultima diviziune întreagă înaintea
indexului (230 g 60 c);

-> cea mai mică diviziune de pe microscop este de 10c;

-> partea a II -a – se apreciază vizual fracţiunea de diviziune (2c);

-> citirea finală va fi: 230 g 62 c

Microscopul cu scăriţă – pe reticulul microscopului este gravată o scăriţă egală cu
distanţa dintre 2 diviziuni de pe cercul gradat, scăriţa fiind divizată de regulă în 100
părţi

 partea I a citirii este formată din gradele care se află în domeniul scăriţei;

 partea a II -a – se numără intervalele întregi pe scăriţă de la “0“ al scăriţei până în

dreptul firului corespunzător gradelor, valoare care reprezintă minutele;

 partea a III -a – se aproximează vizual în cadrul unei diviziuni sfertul, jumătatea

sau trei sferturi (1/4,1/2,3/4), reprezentând 25cc, 50cc, 75cc;

 un exemplu de citire la dispozitivul de citire al cercului orizontal se poate observa

în Fig. 4.10;

Microscopul cu reper - este un dispozitiv optic al teodolitelor de precizie mică din

seria Zeiss Theo 120, Theo 080 şi Theo 080 A. Pe o placă de sticlă fixată în câmpul
microscopului s-a gravat un reper r, a cărui imagine se suprapune peste imaginile
diviziunile cercurilor gradate: limb (Hz) şi eclimetru (V), ce apar concomitent în
câmpul microscopului montat pe furca aparatului.
Pentru executarea citirilor se identifică următoarele elemente:

- sistemul de gradaţie;

- sensul de înscriere a gradelor;

- cea mai mică diviziune de pe cerc; - precizia de citire pe cercul gradat :

Caracteristici ale teodolitului theo 020:

->Mărirea lunetei - 25 – 30

->Distanţa minimă de vizare (m) - 1.5

->Sensibilitatea nivelelor - 30”

->Dispozitiv de citire / Valoare scală - Microscop cu scăriţă / 1c

->Abaterea standard a unei direcţii (unghi) măsurate în cele două poziţii ale lunetei -
20c
 Teodolit 080

Teodolitul este un aparat care se foloseşte numai la măsurarea valorilor unghiulare

ale direcţiilor orizontale între două sau mai multe puncte din teren, precum şi a
înclinării unghiulare a acestor direcţii cu precizie mare.

Clasificarea teodolitelor se poate face după mai multe

criterii:

- după modul de evoluţie în timp;

- după gradul de precizie oferit la determinarea

direcţiilor unghiulare;

- după firma constructoare. Clasificarea teodolitelor

după modul de evoluţie în timp:

• Teodolite clasice, care au fost construite la începutul secolului al XVIII-lea. Erau

instrumente voluminoase şi greoaie, cu lunete lungi şi diametre ale limburilor destul
de mari pentru a asigura precizia necesară. Pe teren era necesar să fie rectificate des.
Sistemul constructiv, cu părţile componente la vedere, conducea rapid la ancrasarea
câmpului vizual şi a axelor.

• Teodolite moderne (optice) au aproape acelaşi principiu constructiv, dar conţin

sisteme optice interioare care permit realizarea citirilor la cele două cercuri prin
intermediul unui microscop de lectură al cărui ocular se află alături de ocularul
lunetei. Datorită acestui sistem de construcţie teodolitele moderne se mai numesc şi
teodolite optice. Teodolitele moderne au apărut la începutul anilor 1920 şi sunt
perfecţionate în continuu până astăzi. Deosebirea de teodolitele clasice constă în
faptul că sunt superioare acestora şi că sunt realizate compact, iar părţile lor
componente (limburile de cristal, prismele de lectură, indecşii, etc.) sunt acoperite de
o carcasă de protecţie.

• Teodolite electronice (ultramoderne) au apărut odată cu deceniul 7 al secolului

trecut şi s-au perfecţionat rapid. Ele conţin un microprocesor care serveşte la afişarea
pe un display asemănător cu cel întâlnit la microcalculatoare (format din cristale
lichide) a rezultatelor măsurătorilor, precum şi a unei serii de elemente calculate
automat (lungimea înclinată, diferenţa de nivel, distanţa orizontală, orientarea,
coordonatele, etc.) Telemetrul electro-optic completat cu funcţiunile unui teodolit a
condus la staţia totală electronică, dotată cu afişaj digital automat al valorilor
măsurate, cu posibilitatea de înregistrare automată în memorii externe, precum şi cu
„tracking”, care oferă avantajul de a afişa direcţiile orizontale la fiecare secundă şi o
nouă valoare a distanţei la fiecare 3 secunde, existând astfel posibilitatea de a deplasa
reflectorul mobil fără a întrerupe vizarea. Realizarea carnetului electronic de teren
permite cuplarea la PC şi la plotter.

Clasificarea teodolitelor se poate face după mai multe criterii:

- după modul de evoluţie în timp;

- după gradul de precizie oferit la determinarea direcţiilor unghiulare;

- după firma constructoare.

3.2 Schema generală a teodolitului Părţile componente ale unui teodolit (fig.3.1)
sunt următoarele:

1. luneta topografică modernă, care serveşte la vizarea punctelor de pe teren. Mărirea

lunetei este cuprinsă între 18x şi 41x la teodolitele moderne.

2. ocularul lunetei.

3. obiectivul lunetei.

4. manşonul (şurubul) de focusare a imaginii.

 5. colimatorul, cu care se asigură vizarea aproximativă. 6+7. Cercul vertical, care
serveşte la măsurarea unghiurilor de pantă α sau zenitale Z.

6. alidada verticală sau braţul purtător de indecşi de citire.

7. limbul vertical sau cercul vertical gradat, solidar cu luneta.

8. furcile de susţinere pe care se sprijină luneta; în interiorul lor se află un sistem de

prisme care preiau şi centralizează citirile de la cele două cercuri, vertical şi orizontal;
furca 8a susţine, de asemenea, cercul vertical.

9. lagărele furcilor, care permit mişcarea de rotaţie a fuselor lunetei şi respectiv a

lunetei în plan vertical; această mişcare este marcată printr-o săgeată şi prin
şuruburile 10 şi 11; lagărele materializează, de asemenea, axa secundară OO .

10. şurubul de mişcare fină a lunetei în plan vertical.

11. şurubul de blocare a mişcării lunetei în plan vertical. 12. şi 13. Cercul orizontal,
alcătuit din două platouri concentrice:

12. cercul alidad, care are în acelaşi timp o funcţiune mecanică (poartă întreaga
suprastructură a teodolitului) şi o funcţiune la măsurarea unghiurilor, fiind prevăzut
cu doi indecşi de citire I1 şi I2 diametral opuşi.

13. limbul orizontal (cercul orizontal gradat) ;seamănă cu un raportor de cristal,

împărţit în 400g şi rămâne fix (imobil) în timpul operaţiunii de măsurare. 28

14. prisme diametral opuse, care preiau citirile de la cele două cercuri; ele se află în
interiorul furcilor şi formează un ansamblu care dirijează razele luminoase de la
cercurile gradate spre dispozitivul de citire 15.

15. dispozitivul de citire a unghiurilor, care poate fi un microscop la teodolitele

moderne, sau un afişaj de tip display la instrumentele electronice.

16. fiola de sticlă a nivelei torice, are forma unei porţiuni de tor şi este aproape în
întregime plină cu un lichid extrem de fluid şi practic necongelabil (amestec de eter şi
alcool); după etanşarea tubului-fiolă, în aceasta rămâne o bulă de vapori ai lichidului,
numită impropriu bulă de aer; aceasta se autodetaşează întotdeauna în partea cea mai
înaltă a fiolei, iar planul tangent la suprafaţa ei superioară, adică din punctul cel mai
înalt, sau centrul bulei, este orizontal; tangenta în centrul fiolei în formă de tor, NN ,
se numeşte directricea nivelei; fiola are, în partea ei superioară, o serie de trăsături
gravate echidistant şi simetrice faţă de centrul ei (24).

17. carcasa metalică de protecţie a nivelei torice.

18. articulaţia nivelei torice.

19. şuruburile de rectificare ale nivelei torice. Nivela torică serveşte la calarea fină
(precisă) a teodolitului.
 20. nivela sferică, ce serveşte la calarea aproximativă (provizorie) a instrumentului;
este mai puţin precisă decât nivela torică; la partea superioară, fiola are forma unei
calote sferice, axa VSVS fiind normala în centrul acestei calote; fiola de sticlă are
gravat, în jurul punctului central, un cerc pentru calare.

21. carcasa metalică de protecţie a nivelei sferice, prevăzută cu 3 şuruburi de

rectificare 22,23,24 ambaza, cu un triplu rol: a) de suport al teodolitului; b) de
intermediar între corpul teodolitului şi trepied; c) de element pentru calare.

22. partea superioară a ambazei, pe care este fixat corpul (suprastructura)

instrumentului.

23. şuruburile de calare, în număr de 3, întrucât orice plan este definit de 3 puncte; ele
servesc la operaţiunea de calare, parte componentă a punerii în staţie.

24. placa de tensiune, care serveşte la fixarea teodolitului pe trepied.

25. trepiedul cu picioare culisante, care serveşte la operaţiunea de centrare,

componentă a punerii în staţie; trepiedul este confecţionat din lemn, dar partea
superioară şi saboţii sunt din metal; la instrumentele Sokkisha, trepiezii sunt realizaţi
în întregime din aluminiu.

26. şurubul de prindere a teodolitului de trepied, prevăzut cu un cârlig pentru

agăţarea firului cu plumb şi cu un orificiu care permite centrarea optică.

27. şurubul de prindere a teodolitului de ambază.

28. clema repetitoare, pentru orientarea limbului; permite introducerea unei anumite
citiri dorite pe o direcţie din teren.

29. şurubul de mişcare fină a suprastructurii în plan orizontal.

30. şurubul de blocare a mişcării alidadei, in plan orizontal;

31. oglinda orientabilă de luminare a limburilor pentru efectuarea citirilor.

Teodolitul are 3 axe constructive:

Axa VV - axa principală de rotaţie a teodolitului;

Axa OO – axa secundară., de rotaţie a lunetei împreună cu cercul vertical

Axa rO (reticul – obiectiv) – axa de vizare a lunetei;

Aceste axa se întâlnesc într-un punct Cv, numit centrul de vizare al teodolitului (Fig.
4.2).

Axa NN – axa nivelei torice;

Axa SS – axa nivelei sferice

Caracteristicile tehnice ale teodolitilor:

Mijlocul cercurilor de măsurare a fost localizat în partea superioară a colțului și a fost

clar fixat. La deplasarea dispozitivului de măsurare, acesta a fost conectat la unghiul
poziției corecte. După aceea, conducătorul era conectat la cealaltă parte a colțului.
Diferența dintre primul și al doilea rapoarte este egală cu valoarea unghiulară. Rigla
în mișcare se numește "membre".

Probele de astăzi ale unor astfel de dispozitive diferă de elementele structurale:

1. Conectarea unei alidade cu puncte de colț necesită utilizarea unui tub de

vizualizare. Se mișcă ușor în raport cu indicatorii de unghi și înălțime.

2. Direcția membrelor presupune prezența unui dispozitiv de numărare.

3. Dispozitivul este echipat cu o jantă fiabilă.

Mișcarea de rotație a membrelor și alidade se bazează pe coordonarea muncii lor

cu ajutorul șuruburilor de strângere și de ghidare. Mișcarea depinde de sistemul axial.
Este posibil să instalați un teodolit pe teren folosind elemente de recuzită. Conectarea
mijlocului riglei în mișcare cu linii plumb care traversează partea superioară a
azimutului de interes se realizează printr-o linie de plumb cu fir.

Instrumente de nivelment clasice

 Determinarea diferenţelor de nivel se face cu ajutorul vizelor orizontale,
realizate riguros cu aceste instrumente, utilizând mire instalate în poziţie verticală în
cele două puncte (Fig. 4.19). Pentru determinarea diferenţei de nivel, pe mirele
instalate în poziţie verticală se execută citiri (a şi b), la înălţimea axei de vizare a
instrumentului. Diferenţa de nivel se determină cu relaţia:

În funcţie de modul de orizontalizare a axei de vizare, instrumentele de nivelment pot

fi :

 instrumente de nivelment geometric rigide – la care nivela torică face corp

comun cu luneta, orizontalizarea realizându-se prin calare fină;

 instrumente de nivelment geometric cu compensator – la care orizontalizarea

axei de vizare se realizează automat, cu ajutorul unui compensator.

Instrumente de nivelment geometric rigide:

-> Instrumentul de nivelment rigid, simplu :

La acest tip de instrument se disting 4 axe :

 axa principală VV;

 axa de vizare a lunetei rO;

 directricea nivelei torice NN;

 axa nivelei sferice VsVs.

Instrumentul de nivelment rigid, cu şurub de basculare:

In plus, fata de instrumental de nivelment rigid simplu , acest instrument are o

parghie de basculare , care permite deplasarea fina in plan vertical a lunetei prin
actionarea surubului de basculare.

Calarea aproximativă a instrumentului se face cu ajutorul nivelei sferice, iar

calarea fină (având ca scop orizontalizarea axei de vizare a lunetei) se face prin
acţionarea şurubului de basculare (Sb), care permite aducerea în coincidenţă a bulei
nivelei torice, pentru fiecare direcţie de vizare .

Instrumente de nivelment geometric cu compensator:

La acest tip de instrumente, procesul de măsurare este simplificat,

orizontalizarea axei de vizare realizându-se automat, cu ajutorul unui compensator,
după ce aparatul a fost calat aproximativ, cu nivela sferică. După modul de
construcţie compensatoarele pot fi: cu pendul, cu nivelă şi cu lichid. Aparatul de
nivelment geometric cu compensator se calează mai întâi cu nivela sferică, permiţând
intrarea în domeniul de funcţionare al compensatorului, acesta orizontalizând automat
axa de vizare.

Nivela Topografica Ni 050

Această nivela topografica este prevăzută cu un compensator care orizontalizează, în
mod automat axa de vizare a lunetei, fără ajutorul nivelei torice. După ce axa VV
devine aproximativ verticală prin calarea instrumentului cu nivela sferică, axa de
vizare devine orizontală.

Caracteristici: - Marimea lunetei este de 18 M

- Distanta minima de vizare este de 0.9 m

- Are compensator

- Abatarea standard a unei diferente de nivel/km dublu de

nivelment : 5mm

Schema nivelei este prezentată în figura de mai jos:

Părţile componente sunt următoarele:

1 – luneta;
2 – ocular;
3 – obiectiv;
4 – şurub de focusare a imaginii;
5 – şurub de mişcare fină a lunetei în plan orizontal;
6 – nivela sferică de Calare;
7 – ambaza;
8 – şuruburi de Calare;
9 – placa de tensiune;
10 – trepied;
11 – şurub de prindere a nivelei de trepied.

Modul de lucru pe teren

►Se instalează nivela pe trepied;
►Se calează nivela sferică din şuruburile de calare;
►Se vizează mira instalată pe punctual vizat şi se vizează astfel încât firul reticular
vertical să coincidă cu axa verticală a mirei;
►Se fac citirile pe miră la toate cele trei fire reticulare orizontale: la firul stadimetric
superior, la firul de mijloc şi la firul stadimetric inferior;
►Se verifică citirile pe miră cu relaţia:

Nivelul rigid cu şurub de fină calare (basculare)

Instrumentul de nivelment cu şurub de basculare are aceleaşi părţi componente ca şi

nivelul rigid simplu; posedă în plus o pîrghie de basculare, articulată de ansamblul
lunetă-nivelă torică, care permite înclinarea fină a acestui ansamblu cu şurubul de
fină basculare. Utilizarea acestui tip de nivel este tot atît de simplă ca şi a celui
prezentat anterior cu singura deosebire că pentru a cala nivela torică, în loc de a
acţiona de şurubul de calaj cel mai apropiat în direcţia planului vertical ce conţine
luneta, se acţionează din şurubul de basculare. Se obţine astfel orizontalizarea axei de
vizare cu o mare precizie. Gama lucrărilor ce pot fi executate cu acest nivel este
destul de mare datorita preciziei ce se poate obţine cu el. Chiar în condiţii de
observaţie puţin favorabile este posibil să se realizeze o precizie de ± 2—3 mm pe 1
km de dublu nivelment În această categorie intră şi nivelurile de înaltă precizie la
care micrometrul optic este introdus în corpul lunetei.

Nivelul Ni030 Carl Zeiss-Jena.

Reţeaua reticulară are pe lîngă fire stadimetrice şi un fir bisector care permite
încadrarea unei diviziuni de pe mira de invar, mărind astfel precizia de punctare şî
citire a aparatului. Micrometrul optic 008 poate fi detaşat de pe lunetă şi în acest caz
se folosesc mire centimetrice. Precizia de măsurare indicată de constructor este de i 2
mm la ± 3mm pe 1 km de dublu nivelment. Cu micrometrul optic se poate obţine o
precizie medie de ± 0,8 mm pe 1 km de dublu nivelment, în condiţii normale de
lucru.

Instrumentul de nivelment rigid , cu surub de basculare este alcatuit din(fig 4.21):

1- lunetă ;

2- nivelă torică ;

3 – ambază ;

4 – nivelă sferică ;

5 – şuruburile de calare;

6 – placă de tensiune ;

7 – şurub de blocare şi mişcare fină în plan orizontal

8 – pârghie de basculare

9 – şurub de basculare
Măsurarea unui unghi orizontal cu nivelmetrul Ni 030 se face astfel:

• se centrează şi se calează aparatul;

• se vizează cu luneta pe o miră situată într-un punct de viză şi se citeşte valoarea

unghiului orizontal în microscop;

• se roteşte aparatul în plan orizontal până pătrunde în câmpul vizual al lunetei cea
de-a doua miră, situată în alt punct de viză din teren, şi se citeşte din nou valoarea
unghiului orizontal în microscop;

• diferenţa dintre cele două citiri va reprezenta mărimea unghiului dintre cele două
vize din teren;

• gradele sunt date de valoarea gradaţiei mari care intersectează scăriţa microscopului
,în timp ce minutele sunt citite, din 10 în 10, pe gradaţia din scăriţă, peste care se
suprapune gradaţia mare a gradelor.

Mirele centrimetrice
 Mirele centrimetrice – sunt realizate din lemn uscat uşor sau din metale uşoare
şi pot avea lungimi de 3 m sau 4 m, pot fi dintr-o singură bucată, pliante (din două
bucăţi) sau telescopice. Capetele mirei sunt protejate cu rame de oţel, sunt prevăzute
cu mânere, iar unele au pe spate o nivelă sferică, utilizată la verticalizare. Diviziunile
centimetrice sunt aplicate pe faţa albă a mirei, în culorile alb şi negru (sau roşu),
alternând culorile la fiecare metru.

O citire pe mira centimetrică se compune din patru cifre:

- trei cifre exacte (metri, decimetri, centimetri), care se citesc direct pe miră;

-o cifră aproximativă (milimetrii), care se aproximează vizual.

O citire completă pe mira centimetrică se compune din trei citiri:

-o citire efectuată în dreptul firului reticular orizontal (firul nivelor) – citirea de

la mijloc Cm;

-o citire efectuată în dreptul firului stadimetric de sus – citirea de sus Cs;

-o citire efectuată în dreptul firului stadimetric de jos – citirea de jos Cj;

Controlul corectitudinii efectuării citirilor se verifică prin îndeplinirea egalităţii

din relaţia:

Observaţie: Mira se amplasează cu diviziunea zero la nivelul terenului, iar

citirile se efectuează totdeauna în sensul creşterii valorilor de pe miră.