1 Ridicari topometrice

Pentru utilizarea raional a terenurilor, a suprafeei terestre, n general este necesar cunoaterea acestora. Cunoaterea lor calitativa i cantitativ ne oblig la realizarea unor documente i materiale ce pot fi utilizate n mod practic: hrile i planurile topografice (generale) i speciale (tematice). Pentru realizarea hrilor i planurilor sunt utilizate metoda ridicrilor terestre, a restituiei fotogrametrice i combinat. Relativ mai recent a aprut i fotogrametria digital satelitar care contribuie din ce n ce mai mult la realizarea i actualizarea harilor i planurilor n general i n silvicultur n special. n momentul de fa nu mai este actual problema realizrii de la zero a hrilor i planurilor topografice, ci aceea de reactualizare a celor existente care sunt vechi i nu mai corespund realitii. O alt problem cu care ne confruntm este necesitatea transpunerii materialului cartografic pe suport material n form digital, pentru a putea fi prelucrat i exploatat computerizat. O problem specific n silvicultur este echiparea hrilor topografice generale, necesare n primul rnd n lucrrile de amenajarea pdurilor i pentru reactualizarea amenajamentelor silvice, lucrri care se execut periodic, n mod constant, la fiecare 10 ani. Operaii topografice sunt necesare n sectorul forestier n urmtoarele activiti: - evidena pdurilor (i a altor suprafee administrativ, vntoare etc) n ce privete ntinderea i poziia lor; - ntocmirea amenajamentelor separarea i cartografierea u.a i realizarea hrilor amenajistice; - cadastru forestier; - proiectarea cailor de acces i scoatere (drumuri forestiere, funiculare, platforme de colectare etc); - proiectarea lucrrilor de corectare a albiilor; - proiectarea lucrrilor de mpduriri / ameliorarea terenurilor degradate / reconstrucie ecologic etc; - delimitarea suprafeelor de exploatare; - trasarea limitelor administrative forestiere etc. Scopul operaiunilor topografice este de a afla poziia unor puncte de pe suprafaa terestr pentru ca ulterior acestea s fie figurate pe hri i planuri topografice. De asemenea exist situaia cnd puncte de pe o hart/plan topografic trebuie s fie transpuse n teren (numite operaii topografice inverse). Aceste operaiuni se realizeaz prin determinarea coordonatelor punctelor respective x,y i z. Operaiunile de determinare a coordonatelor unor puncte din teren fac obiectul topometriei (topos=loc metria=msurare). Aceste operaii poart denumirea generic de ridicri * topometrice. Topometria are dou aplicaii principale: 1. Determinarea coordonatelor unor puncte care nu reprezint detalii topografice dar ajut la ridicarea acestora, numite puncte de ndesire (sau puncte de sprijin); 2. Ridicarea detaliilor topografice propriu zise prin utilizarea punctelor de sprijin. Topometria are dou domenii majore: 1. ridicrile in plan planimetria (determinarea coordonatelor x, y) 2. ridicarea altitudinilor nivelmentul sau altimetria (determinarea coordonatei z)

In topometria clasic * determinarea coordonatelor se realizeaz prin msurtori de unghiuri i distane. Aceste msurtori se efectueaz cu metode i aparate specifice. Dup precizia i modul de efectuare a lucrrilor ridicrile topometrice se mpart n: 1. ridicri topografice propriu-zise realizate cu exactitate (acuratee) mare, prin care se ridic puncte de ndesire, n general, dar i detalii cnd este cazul. Se folosesc aparate de precizie ridicat i se fac numai msurtori directe. Planimetria i nivelmentul se realizeaz separat cu aparate specializate. Nivelmentul se realizeaz numai prin metoda nivelmentului geometric. 2. msurtori tahimetrice (tahis = rapid, metria = msurare) au productivitate mare i se realizeaz cu aparate de precizie mai sczut * i metoda mai expeditive. Metode utilizate n determinrile tahimetrice: - msurarea indirect a distanelor mult mai inexact (inacurat); - ridicare simultan a planimetriei si a diferenelor de nivel (nivelmentul). Diferenele de nivel se determin prin metoda nivelmentului trigonometric.

1.1 Aparatura tipometrica

Cele mai rspndite instrumente topografice clasice (foarte utilizat n silvicultur) sunt: teodolitul este un instrument care msoar 2 unghiuri: unghiul vertical i unghiul orizontal. tahimetrul este un aparat similar teodolitului, doar c are o prcizie mai redus i n plus are n cmpul lunetei fire stadimetrice pentru msurarea indirect a distanelor. busola topografic este un instrumente care msoar direct orientrile

1.1.1 Teodolitul. Utilitate, descriere.

Este un instrument care msoar 2 unghiuri: unghiul vertical i unghiul orizontal. Teodolitele au i posibilitatea msurrii indirecte a distantelor cu ajutorul unor fire reticulare se numesc teodolite tahimetrice sau pe scurt teodolite (n prezent toate teodolitele au aceast posibilitate). Unghiurile se msoar cu ajutorul unor discuri (sau sectoare de cerc) gradate (similare rapoartoarelor) numite cercuri, unul orizontal (numit limb) i atul vertical (numit eclimetru). Primele teodolitele (primitive) aveau cercurile gradate metalice i fiecare trebuiau citit separat cu cte un microscop montat pentru fiecare disc. Cercurile gradate erau la vedere, neprotejate. In figura 2 este prezentat un astfel de teodolit. Facei comparaie cu principiul teodolitului din figura 3. Teodolitele moderne au discuri realizate din sticl. Lumina este dirijat prin prisme i oglinzi, astfel nct citirea s se poat face centralizat, prin acelai vizor. Dispozitive principale ale teodolitului (vezi figura 4): - cercurile de msurare a unghiurilor : cercul orizontal = limb * gradat (centezimal sau sexazecimal); cercul vertical = eclimetru gradat (centezimal sau sexazecimal); - luneta axul optic al acesteia, materializat de fire reticulare, permite orientarea pe direciile dorite; - complexul alidad (alidada) e un suport care se rotete fa de limb i pe care sunt montate alte dispozitive, n principal luneta;

furca alidadei; sisteme de citire a cercurilor (microscoape, sisteme optice); uruburi de blocare i de micare fin; sistemul de prindere pe trepied; sistemul de orizontalizare i centrare pe punct;

Figura 1 Principiul teodolitului.

Figura 2 Teodolit primitiv.

Figura 3 - Teodolit modern.

Figura 4 Dispozitivele teodolitului

Cercurile. La instrumentele vechi erau din metal gravat, la nceput manual, cu precizie redus, fiind supus deformaiilor la variaiile de temperatur. La instrumentele moderne sunt din sticl special pe care gradaiile sunt gravate cu mare precizie. Lumina este dirijat cu ajutorul oglinzilor i lentilelor, trecnd prin cercuri, pentru a putea fi citite gradaiile n acelai ocular. Luneta servete la vizarea punctelor (semnalelor) cu ajutorul unor fire reticulare plasate n axul optic. Alidada este de fapt o carcas prins pe ambaz care se poate roti n jurul axului vertical i asfel n jurul limbului care este solidar cu ambaza. Pe ea sunt prinse : 1. furca alidadei, care susine cercul vertical, luneta i celelalte dispozitive: uruburi de micare fin i blocaj, dispozitivul de citire centralizat (plasat lng lunet etc.); 2. dispozitivele de citire ale limbului care trimite imaginea acestuia la dispozitivul de citire centralizat; 3. dispozitivele de micare fin i de blocare 4. nivela (sau nivelele) torice i sferice. Ambaza este un suport pe care este fixat alidada, limbul i suruburile de orizontalizare. Ambaza se fixeaz de trepied cu ajutorul unui urub cu diametru mare, numit urub-pomp. Sistemele de citire ale gradaiilor de pe cercuri pot fi: vernierul este plasat lng cercul gradat. scria este gradat pe o plac de sticl n cmpul vizual al microscopului i reprezint subdiviziuni. Sistemul de prindere este format dintr-un suport triunghiular i trei uruburi pentru orizontalizare. Acesta servete la prinderea pe trepied cu ajutorul urubul pomp. Dispozitivele de orizontalizare (calare) sunt: Nivela toric (n form de tor) este un dispozitiv de orizontalizare fin, ntr-un plan vertical dat. Nivela sferic este mai puin sensibil si se folosete pentru orizontalizare grosier. Trepiedul este confecionat din lemn sau aluminiu i are picioare reglabile care se pot nfige n sol (saboi) i poate avea dispozitiv de orizontalizare propriu, cu nivel sferic i dispozitiv de centrare pe punct: fir de plumb ( la cele primitive) sau optic (o lunet cotit). Aezarea n staie i calarea se instaleaz trepiedul i se face centrarea i orizontalizarea grosier; se monteaz instrumentul cu ajutorul urubului pomp; se orizontalizeaz instrumentul: dac are dou nivele torice perpendiculare, din uruburi; dac are o singur nivel toric se face calarea pe dou direcii perpendicular i se verific (la rotirea alidadei nu trebuie sa se dezorizontalizeze). 1.1.2

Busola topografica. Utilitate, descriere.

Busola este un instrument de masura pentru determinarea punctelor cardinale, indicnd Polul Nord i Polul Sud magnetic. Principalele parti componente ale busolei de orientare sunt: placa de baza dreptunghiulara, transparenta si alungita ce are incrustate pe ea celelalte piese ale busolei;

cadranul divizat mobil care se roteste o data cu cutia cu lichid. Aceasta are pe partea inferioara mai multe linii paralele intre ele, pe numele lor linii directoare sageata directoare o gasim pe cutia cu lichid in dreptul diviziunii 0 sau Nord, N acul magnetic are varful nordic colorat (rosu sau negru), si prezinta o portiune fluorescenta lupa pentru marirea diferitelor elemente de pe harta Busola topografic este un instrumente care msoar direct orientrile. Ridicarile cu busola topografica se caracterizeaza printr-o executie maiu rapida, in comparatie cu ridicarile cu teodolitul sau cele tahimetrice, dar cu o precizie mult mai mica. In timpul lucrarilor nu trebuie sa existe surse care sa produca perturbatia acului magnetic, cum ar fi: panglica de otel, ciocan, etc. Busolele topografice pot fi cu ac magnetic (busola F.B.u. 10 G.) sau cu disc (busola teodolit Wild To). Observatii: a) In ridicarile cu busola topografica este absolut necesar sa se cunoasca valoarea declinatiei magnetice din zona in care se fac masuratorile, de care trebuie sa se tina seama. b) Ridicarile cu busola topografica permit o ridicare completa a terenului planimetrica si altimetrica (prin nivelmetru trigonometric).

1.1.3 Nivelele. Utilitate, descriere.

Nivelele teodolitului . Teodolitul are dou nivele:

1. 2.

Nivela sferic va fi utilizat la calarea aproximativ; este o fiol de sticl umplut incomplet cu eter sau alcool, care prin vaporizare formeaz o bul de gaz, denumit bul de aer curbat dup o raz de cubur r.

Nivela toric va fi utilizat la calarea fin; este format dintr-o fiol de sticl de form cilindric avnd partea superioar sub forma unei calote sferice. Raza de curbur la nivelele sferice este cuprins ntre: 0,5 3 m. Fiola este umplut cu eter sau alcool i este nchis ermetic. Este montat ntr-o cutie de protecie metalic care este prins de suport cu trei uruburi. Partea cea mai de sus a calotei sferice reprezint punctul central al nivelei prin care trece axa V s V s care este perpendiculara la planul tangent n punctul central al nivelei. Gradaiile nivelei sunt cercuri concentrice cu centrul i distanate ntre ele la 2 mm. Acestea sunt utilizate la calarea instrumentului. Nivelmentul (altimetria) are rolul de determinarea a altitudinii (cotei) unor puncte din teren pentru reprezentarea reliefului (pe suprafa sau pe profile). Metode de nivelment . Tipuri de nivelmente: a) nivelment geometric (msurtoare direct) - mai exact i mult mai lent (i mai scump). Se bazeaz pe msurarea direct a diferenelor de cot i se efectueaz separat de planimetrie; Principiul acestuia const n faptul c axa de vizare este orizontal. Msurtorile se execut cu nivela i mira. b) nivelmentul trigonometric - mai rapid i mai puin precis. Se poate efectua prin metode tahimetrice, simultan cu ridicrile planimetrice. Diferena de nivel se calculeaz funcie de distana ntre dou puncte i de unghiul vertical ;

Metoda se caracterizeaz prin faptul c se vor determina diferene de nivel prin msurarea distanei dintre puncte i a unghiului vertical. Instrumentul utilizat este teodolitul cu ajutorul cruia se vor msura unghiurile verticale i distanele. Distanele pot fi determinate i prin calcul din coordonate dac acestea au fost determinate anterior. Principiul nivelmentului trigonometric const n determinarea diferenei de nivel funcie de distana orizontal i unghiul vertical. c) nivelment hidrostatic; d) nivelmentul barometric - pentru determinri rapide dar puin precise.

Figura 5 Nivele cu lunet istorice

Figura 6 Nivele cu lunet moderne. Msurarea diferenelor de nivel se face cu ajutorul unei stadii gradate (figura 7). Citirea diferenei de nivel se face direct pe stadie care se pune cu diviziunea zero (originea) la teren (jos). Verticalizarea stadiei se face cu o nivel sferic montat pe acesta.

Figura 7 Diverse tipuri de stadii gradare

1.2 Metode de ridicare topometrica

Ridicarea n plan cuprinde ansamblul lucrrilor de proiectare, msurtori, calcule i editare grafic la scar a unei poriuni din suprafaa terestr. Obiectul ridicrilor topografice constituie ntocmirea planurilor la scri mari prin parcurgerea terenului cu msurtori specifice. Ridicri planimetrice urmresc determinarea poziiei n plan a punctelor caracteristice pentru redactarea detaliilor naturale i artificiale de pe suprafaa terestr.

1.2.1 Planimetrice
Ridicarea topografica planimetrica a unei suprafete terestre este ansamblul operatiilor prin care se adauga toate datele necesare elaborarii planului topografic, la scara a zonei masurate. Principalele elemente de ridicare care sunt prezentate in acest capitol sunt marimile topografice (unghiuri, distante, diferente de nivel) cu ajutorul carora se transpune pe planul topografic un anumit obiectiv comun sau special. In acest scop se impun urmatoarele lucrari premergatoare: -se dezvolta retelele topografice de ridicare prin lucrari topografice plane si de nivelment pana in apropierea obiectivului nominalizat. -se stabilesc elemente geometrice cu ajutorul carora se defineste pozitia in spatiu a obiectivului. Odata rezolvata aceasta problema sunt identificate marimile topografice de pozitionare planimetrica si nivelitica a tuturor detaliilor. Pentru aceasta: -se stabilesc elementele topografice de ridicare in numarul si natura topografiei, geometriei si

constructiei corecte a obiectivului; -se stabilesc gradele de precizie cu care se materializeaza pe teren si se executa reteaua de ridicare; -se determina elementele topografice si se intocmeste schita masuratorilor, se culeg date structurale sau de orice alte detalii tehnice; Parcurgerea etapelor la ridicarea detaliilor din teren va respecta urmatoarele precizari: - distanta maxima punct de sprijin - punct caracteristic 100 m; - numarul punctelor masurate dintr-o statie sa nu depaeasca 100 m - masurarea punctelor caracteristice se va face in sens orar, pornind de la baza de sprijin, intr-o singura pozitie a lunetei (poz I); - prima viza si ultima viza va fi spre punctul de sprijin; - se masoara pentru fiecare punct caracteristic : - unghiul orizontal - unghiul de declivitate al terenului - distana inclinata (sau direct distanta orizontala).

1.2.1.1

Metode de indesire. Necesitatea, aparatura, rigori.

Orice punct de indesire nou determinat devine si el un punct de sprijin pentru determinarea altor pincte. Trebuie marcarte in teren corespunzator pentru a putea fi regasite. Aceste coordonate noi se pot calcula plecandu-se numai de la puncte de coordonate in prealabil, de aceea este necesara reteaua de sprijin (indesirea). Indesirea se realizeaza astfel incat sa asigure densitatea de puncte necesare pentru executarea lucrarilor de introducere si intretinere a cadastrului general. In configuratia retelei de indesire se include cel putin 4 puncte din reteaua de sprijin astefel incat poligonul format sa incadreze toate puncetele retelei de indesire. Metode folosite: - triangulatie - trilaterartie - triangulatie- trilaterartie - retele de drumiri poligonometrice - intersecti inainte - retrointersecti - intresecti combinate - tehnologi geodezice bazate pe observati satelitare (G.P.S.)

1.2.1.1.1 Intersectia inainte.

Se staioneaz n puncte cunoscute i se vizeaz la puncte necunoscute. Prin intersecie nainte se determin punctele inaccesibile(arbori, turnuri de biseric) sau puncte greu accesibile.
Principiul metodei const n staionarea punctelor vechi (de coordonate cunoscute), viznd att puncte vechi, ct i punctul nou ale crui coordonate dorim s le determinm. Se va utiliza procedeul analitic. Trebuie menionat c, aceste coordonate ale punctului nou sunt doar nite coordonate provizorii.

ASPECTE MATEMATICE: Dou drepte dac se intersecteaz ntr-un plan determin un punct. Punctul poate fi cunoscut dac dreptele sunt cunoscute.

1.2.1.1.2 Intersectia inapoi

Principial, problema este de a gsi coordonatele unui punct nou P(X,Y) prin vize date exclusiv din acest punct nou P spre trei puncte vechi A(XA,YA), B(XB,YB) i C(XC,YC) - date prin coordonatele lor. Soluia acestei probleme a fost dat de Snellius n 1624 i perfectat de Pothnot n 1692. Se mai numete i "Problema Pothnot" sau "Problema hrii". Spre deosebire de intersecia nainte, care impunea staionarea cu aparatul n cel puin dou puncte de coordonate cunoscute, din care sunt vizate puncte vechi i punctul nou ce urmeaz a fi determinat, intersecia napoi presupune staionarea exclusiv n punctul de coordonate necunoscute i msurarea direciilor spre cel puin trei puncte vechi (de coordonate cunoscute). Metoda se numete intersecie napoi deoarece msurarea direciilor se face n sens invers dect la intersecia nainte. n teren, culegerea datelor se face mult mai comod i mai uor, se staioneaz ntr-un singur punct, nu n dou sau mai multe puncte ca la intersecia nainte. Aceast metod se aplic obligatoriu cnd n regiune nu exist vizibilitate dect spre puncte vechi dar neaccesibile (cruci de biserici, semnale, couri de fum), precum i atunci cnd efectum msurtori de control n drumuiri. Trebuie menionat c, aceste coordonate ale punctului nou sunt doar nite coordonate provizorii. Este recomandat a se executa mai multe msurtori dect strictul necesar.

1.2.1.1.3 Intersectia combinata este o metoda de indesire a punctelor retelei de sprijin

combinata din cele doua intersectii descrise mai sus : intersectia inainte si intersectia inapoi. Prin urmare, punctele care se determina prin intersectii combinate, au o determinare mai buna deoarece folosesc atat masuratori din punctele vechi spre punctele de determinare (intersectia inainte) cat si unghiurile masurate in cpuntele de determinare (intarsectia inapoi). Intersectia combinata este folosita la determinarea punctelor stationabile ale retelei de indesire. Unghiurile se msoar att n punctele vechi ct i n punctele noi. Intersectia combinata asigur o precizie superioar interseciilor nainte i napoi. Calcule se desfoar in 2 etape : calculul orientrilor pentru punctele vechi i noi; calculul coordonatelor

Figura 8 Intersectia combinata

1.2.1.1.4 Comparatie intre metode. Avantaje si dezavantaje

Spre deosebi re de intersectia inainte, care impune stationarea cu aparatul in cel putin doua puncte de coordonate cunoscute din care sunt vizate punctele vechi si punctul nou ce urmeaza a fi determinat prin intersectaia inapoi. Avantaj intersectia inainte: In terem culegerea datelor se face mai comod si mai usor, se stationeaza intr-un punct, doua sau mai multe, ca la intersectia inapoi. Avantaj in tersectia inainte: Se determina punctele inacesibile (arbori, turnuri de biserica greu accesibile).

1.2.1.2.3 Drumuiri utilizate in silvicultura (amenajarea padurilora)

Amenajarea padurilor sau amenajamentul reprezinta un ansamblu de preocupari si masuri menite sa asigure aducerea si pastrarea padurilor n starea cea mai corespunzatoare functiilor economice si sociale ori ecologice pe care sunt chemate sa le ndeplineasca. Amenajamentele se elaboreaza pentru ntreg fondul forestier, indiferent de forma de proprietate, publica sau privata (apartinnd persoanelor fizice sau juridice: composesorate, obsti si alte forme asociative), administrat de catre ocoale silvice de stat sau de catre ocoale silvice private. Amenajamentele au valabilitate 10 ani. Pentru elaborarea unui amenajament este necesara parcurgerea urmatoarelor etape: * Lucrari pregatitoare * Faze de executie: culegerea datelor de teren prelucrarea datelor si redactarea n concept a amenajamentului definitivarea amenajamentului si a hartilor Culegerea datelor de teren presupune urmatoarele lucrari: * Materializarea parcelarului * Materializarea subparcelarului si descrierea parcelara * Culegerea datelor referitoare la tipurile de statiune si padure * Determinarea elementelor dendrometrice ale arboretelor * Inventarierea arboretelor exploatabile * Masuratori topografice cu tehnologie GPS pentru parcelar si subparcelar Aceasta etapa se ncheie cu receptia lucrarilor de teren.

Prelucrarea datelor si redactarea n concept a amenajamentului presupune urmatoarele lucrari: * Determinarea si calculul suprafetelor * Determi narea volumului n arboretele inventariate * Prelucrarea datelor de teren cu programul AS * ntocmirea hartilor amenajistice De asemenea, n aceasta etapa: * se stabilesc functiile social-economice ale padurii si bazele de amenajare * se reglementeaza procesul de productie lemnoasa si se stabilesc masurile de gospodarire a arboretelor cu functii speciale de protectie

3. Ridicari cu metoda GNSS

GNSS Global Navigation Satellite System cuprinde toate sistemele existente si viitoare. Prin sistem de navigaie prin satelit (numit i sistem de poziionare global prin satelit) se nelege un sistem independent care calculeaz poziia geospaial a obiectelor de pe pmnt sau din aer cu ajutorul semnalelor receptate de la satelii de navigaie sau a aa-numiilor pseudolii. Un astfel de sistem ajut i la orientarea sau dirijarea vehiculelor, navelor, rachetelor etc.

3.1 Principii generale

Determinarea poziiei se refer la obinerea n urma unor observaii (msurtori) satelitare efectuate n puncte de interes, a coordonatelor (absolute sau relative) acestor puncte ntr-un sistem de referin bine precizat. Observaiile satelitare constau n diverse tipuri de msurtori efectuate ntre receptorul satelitar aflat la sol sau n apropierea acestuia i unul sau mai muli satelii ce evolueaz pe orbite circumterestre. Metodele de determinarea a poziiei se bazeaz pe observaii efectuate utiliznd semnale satelitare difuzate n domeniul microundelor. Fluxul de emisie al semnalului satelitar este de regul continuu sau poate fi prin impulsuri la intervale regulate de timp. Recepia acestor semnale se face n mod similar. Sateliii au un rol activ difuznd semnale care sunt recepionate de ctre instrumente (receptoare) specializate care decodific acest semnal. Dup decodificarea semnalului din acesta sunt extrase informaiile necesare determinrii poziiei receptorului. Sistemele Satelitare de Navigaie Global (GNSS) sunt sisteme care permit determinarea cu precizie ridicat a poziiei ntr-un sistem de referin geocentric, n orice punct situat pe suprafaa terestr, n apropierea sau exteriorul acesteia, folosind satelii artificiali ai Pmntului.

3.2 Sisteme GNSS accesibile utilizatorilor civili

In momentul de fa cele mai cunoscute sisteme GNSS sunt sistemele NAVSTAR-GPS (SUA) i GLONASS (Rusia). ntre cele dou sisteme GNSS nu exist mari diferene n ceea ce privete principiile de funcionare i tehnologia utilizat. Alte sisteme GNSS: Galileo Uniunea Europeana in curs de realizare un singur satelit experimental (preconizat sa opereze din 2012). Operational din 2011 sistemul EGNOS: sistem pt corectie diferentiala in timp real (SBAS). COMPASS China (numai trei sateliti lansati pana acum).

3.3.1 Sistemul GPS

De-alungul timpului au fost concepute diferite metode de exploatare a sistemului GPS cu scopul de a spori precizia determinarii coordonatelor dupa o perioada relativ scurta de timp, avand posibilitatea de a misca receptorul pe o anumita traiectorie. Un criteriu esential pe baza caruia se realizeaza diferentierea metodelor este bazat pe faptul ca receptorul poate masura coordonate in timp ce se misca, sau poate masura coordonate numai in timpul stationarii, pe timpul deplasarii fiind inchis.

Un alt criteriu de departajare al celor 2 tehnici de determinare a coordonatelor este cel al influientei erorilor. In cazul determinarilor GPS statice o mare parte din erorile de masurare sunt eliminate rezidual dupa procesare. In schimb in cazul metodelor cinematice erorile acestea sunt absorbite de coordonate micsorand precizia. Pentru majoritatea utilizatorilor, precizia maxima a determinarilor GPS nu este o cerinta exclusiva. n funcia de problema care urmeaz s fie rezolvat - trebuie s se aleag o metod de msurare de msurare care s asigure un rezultat de precizie mare. Datorita preciziei ridicate ceruta de geodezie, nu intra n atentie dect metodele relative de pozitionare, cu ajutorul masuratorilor de faza asupra undelor purtatoare. n practica se folosesc metode de masurare combinate pentru sporirea eficientei. De exemplu metoda statica poate fi utilizata pentru a determina unele puncte de referinta n zona de lucru, care apoi sa constituie puncte de plecare pentru masuratorile cinematice si /sau pseudocinematice.

3.2.1.1 Segmentarea sistemului. Descreirea fiecarui segment.

Sistemul GPS este impartit in 3 segmente: control, spatial si utilizator. Segmentul de control reprezinta creierul sistemului GPS; urmareste satelitii si transmite pozitiile acestora la statia de control Master. Statia de control Master compileaza aceste date orbitale si le transmite inapoi statiilor monitoare. Apoi, segmentul de control trimite datele inapoi la sateliti sub forma unui mesaj de navigatie. Segmentul de control este alcatuit dintr-o statie de control Master (Colorado Springs) si 4 statii monitoare in Hawaii, Ascension Island (SouthAtlantic), Diego Garcia (Indian Ocean), si Kwajalein (West Pacific). Segmentul spaial cuprinde un numr de 32 de satelii dispui pe 6 plane orbitale nclinate la 55 la o altitudine de 20230 km. Perioada de revoluie a sateliilor este de 11 ore i 56 de minute. O constelaie satelitar identic poate fi observat dup o zi sideral cu 4 minute mai devreme. Segmentul utilizator este alcatuit din echipamentul GPS (receptor, antena,radio, etc.). Acesta receptioneaza semnalele transmise de segmentul spatial.

3.2.1.2 Modul de functionare.

Se bazeaza pe masurarea distantei dintre receptor si sateliti. Distanta fata de un satelit este determinata prin masurarea timpului de parcurgere a semnalului de la satelit la receptorul GPS. Aceasta distanta este denumita si pseudo-distanta deoarece poate fi alterata de eroarea ceasului din receptor. Tinand seama de viteza luminii, putem astfel calcula distanta de la SV la antena. DISTANTA = TIMP 300.000 km/s (viteza undelor electromagnetice in vid). Pentru determinarea momentului in care semnalul pleaca de la satelit se foloseste un semnal codificat (binar) numit zgomot pseudo-aleator (PRN = Pseudo-Random Noise). Modularea se face pe faza (care nu e afectata de efectul Dopller). Codul e foarte lung si se repeta dupa un timp indelungat (codul P se repeta dupa o saptamana).

Fiecare satelit transmite coduri proprii (dupa care e identificat). Doua coduri diferite: C/A Coarse Acquisition - pentru toti utilizatorii P Precision numai pentru utilizatori autorizati (SUA) Determinarea timpului de parcurs a semnalului intre sateliti si receptor permite determinara distantei. Teoretic, daca avem trei distante putem determina pozitia. Practic sunt necesare patru distante, deci este nevoie de patru sateliti. Astfel de masuratori permit precizii relativ scazute (sute zeci de metri) deoarece ceasurile nu pot fi perfect sincronizate, iar viteza luminii nu e constanta. De aceea se numesc PSEUDODISTANTE. Reducerea erorii se face prin masuratori repetate cu multi sateliti. Pentru marirea preciziei de masurare a distantelor se mai foloseste suplimentar si efectul Dopller. O alta metoda suplimentara este utilizarea fazei undei purtatoare (carrier). Cu cat receptorul este mai evoluat, cu atat foloseste mai multe metode precizie mai buna. Pentru astfel de determinari mai este necesara o conditie esentiala: cunoasterea cu precizie a pozitiei in spatiu a fiecarei satelit. Fiecare satelit transmite la receptor date suplimentare printre care cele mai importante sunt privitoare la pozitia sa (traiectoria): EFEMERIDE. Acestea sunt continute intr-un fisier numit ALMANACH. In momentul conectarii unui receptor la un satelit, se descaraca automat almanach-ul actualizat. Almanahul contine toate efemeridele. Acest lucru permite receptorului sa estimeze pozitia satelitilor inainte ca acestia sa poata fi receptionati.

3.2.2 Sistemul Gagileo. Caracteristici generale.

Sistemul european de radionavigaie prin satelit GALILEO este un proiect de infrastructura spaial destinat asigurrii informaiei de poziie i timp obtenabile n orice punct de pe glob. Constelaia sistemului Galileo va fi compus dintr-un numr de 30 de satelii dispui pe 3 plane orbitale nclinate la 56 la altitudinea de 23616km. Perioada de revoluie a unui satelit va fi de aproximativ 14.4 ore. In ceea ce privete precizia de poziionare, disponibilitatea i integritatea, Galileo va fi superior celorlalte sisteme. GALILEO va fi interoperabil cu NAVSTAR-GPS i GLONASS. Sistemul de referin i coordonate utilizat va fi de tip ETRS (European Terrestrial Reference System). ROMPOS utilizeaz pentru poziionare sistemele globale NAVSTAR-GPS i GLONASS. La darea n funciune a noului sistem european Galileo, ROMPOS va implementa utilizarea i a acestui nou sistem GNSS.

3.3

Utilizarea sistemelor GPS

Sistemul GPS este un sistem care permit determinarea cu precizie ridicat a poziiei dorite, n orice punct situat pe suprafaa terestr, folosind satelii artificiali ai Pmntului. Acesta mai e folosit si la orientarea sau dirijarea vehiculelor, navelor, rachetelor, etc.

3.3.1 Receptoare GPS. Descriere generala, clase de receptoare GPS

Receptoarele GPS au un almanah (set de parametri utilizat pentru a calcula pozitia aproximativa a fiecarui satelit) programat in memorie. Alamanahul specifica unde va fi fiecare satelit la un moment dat. Receptorul GPS este alcatuit din: antena, bloc electronic si data logger.

Exista o gama foarte mare de receptoare GPS. De la receptoare de navigare terestra (cu o precizie de zeci de metri) pana la receptoare geodezice (cu precizie de cativa milimetri). Clase de receptoare GPS: turistice sau navigatie terestra, topografice, GIS si geodezice

3.3.2 Parametrii care determina acuratetea masuratorilor sunt:

a. b. c. d. e. Geometria satelitilor DOP (Dilution Of Precision) PDOP = Position Dilution Of Precision (3-D) HDOP = Horizontal Dilution Of Precision (Latitude, Longitude) VDOP = Vertical Dilution Of Precision (Altitudine) TDOP = Time Dilution Of Precision (Timp)

3.3.3 Ridicari (determinarea coordonatelor) cu GPS-ul

Sistemul GPS este o tehnologie de mare precizie prin care se redau pozitiile exacte ale obiectelor de pe suprafata Pamantului. Principiul de baza al sistemului GPS consta in utilizarea satelitilor ca puncte de referinta pentru determinarea prin triangulatie a pozitiilor de pe Pamant. Fata de masuratorile clasice care se determina in raport cu elipsodul Krasowski in tara noastra (proiectie stereografica 1970), masuratorile GPS se determina in raport cu elipsoidul WGS 84.

3.3.3.1 Masuratori independente

Masuratorile efectuate cu GPS sunt independente pentru fiecare punct necunoscut, caruia i se calcueaza coordonatele, deoarece dispozitivele GPS calculeaza individual coordonatele fiecarui punct. Deci fiecare punct are propiriile coordonate determinate si nu e dependent de alt punct (cu coordonate diferite).

3.3.3.2 Masuratori diferentiale (DGPS). Surse de semnal diferential. Sistemul RomPos

In acest caz se folosesc doua receptoare GPS, din care unul (statie de baza) este instalat intr-un punct de coordonate cunoscut, iar celalalt masoara diferenta dintre coordonalele rezultate din analiza semnalelor GPS si coordonatele cunoscute ale statiei de baza. Pentru a lucra in timp real, aceste diferente se pot inregistra intr-un mesaj de tip RTCM care se transmite cu anjtorul unui transmitator radio. Receptorul GPS are nevoie in acest caz de o antena suplimentara pentru receptionarea semnalului RTCM, sau mai bine de o antena combinata (GPS-Radio). Surse de semnal diferential in Romania: RomPos, EUREF si IGS Sistemul Romnesc de Determinare a Poziiei ROMPOS reprezint un proiect al Ageniei Naionale de Cadastru i Publicitate Imobiliar prin care se asigur poziionri precise n sistemul de referin i coordonate european ETRS89 pe baza Reelei Naionale de Staii GNSS Permanente.

ROMPOS se bazeaz pe Sisteme Satelitare de Navigaie Global (GNSS - Global Navigation Satellite Systems) incluznd GPS, GLONASS i GALILEO (n viitor), furniznd date complementare necesare mbuntirii preciziei de determinare poziiei pn la ordinul ctorva milimetri. Acoperind ntreg teritoriul Romniei cu un numr de 48 de staii GNSS permanente, ROMPOS este disponibil n orice moment i pentru orice locaie din Romnia. Prin utilizarea ROMPOS, receptoarele moderne GNSS vor lucra mai eficient, mrind productivitatea muncii, iar costurile vor fi reduse.

3.3.3.3 Metode de ridicare: statistica, cinematica, pseudocinematica

Tehnica ridicarii este cea aratata la metodele respective descrise la planimetrie si altimetrie cu deosebirea ca distantele se masoara inclinat.

4. Bibliografie :
- www.scritube.com - www.wikipedia.org - www.topo-online.ro - www.scribd.com - informatii din cursuri - informatii din seminarii