Ministerul Educației ,Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Biologie și Pedologie

Referat
Laturile și noile educații

Tema : Educația intelectuală

A realizat : Bîrdan Cristina

Costaș Ana
Grupa :G2104
A verificat: Bernaz Nina

Chișinău, 2022
 Cuprins:

• Definiţie
• Obiectivele acestui tip de educaţie
•  Particularităţi
• Concluzii referitoare la importanţa acestui tip de educaţie în
contextul societăţii contemporane
•  Teme  pentru desfăşurarea unor activităţi în contextul acestui tip
de educaţie în şcoală.
 • Definiţie
Educaţia intelectuală reprezintă un conţinut pedagogic cu caracter
general implicat în orice activitate de formare-dezvoltare a personalităţii
umane.
În sens larg, aceasta poate fi înţeleasă ca educaţie ştiinţifi că, realizată
în mod special în cadrul procesului de învăţămînt.
Esenţa sa este concentrată la nivelul funcţiei şi structurii sale de bază.
Funcţia de bază a educaţiei intelectuale constă în formarea-dezvoltarea
personalităţii la nivelul dimensiunii sale cognitive ştiinţifi ce.
În sens restrîns, educaţia intelectuală poate fi raportată doar la activităţile
didactice specifi ce, care vizează realizarea unor obiective pedagogice de
ordin cognitiv. În această accepţie există tendinţa raportării educaţiei
intelectuale doar la resursele existente în cadrul activităţilor de instruire,
în general, a celor de tip formal, în mod special. În mod analogic este
întreţinută ideea reducerii educaţiei ştiinţifi ce doar la disciplinele
integrate convenţional în familia ştiinţelor exacte.

 Date istorice
Procesul educaţiei intelectuale ridică probleme de ordin metodologic
legate de ponderea pe care trebuie să o aibă această dimensiune a
educaţiei în învăţământul primar, secundar şi superior.
* În prima jum. a sec. XX, educaţia intelectuală este realizată, în mod
special, în învăţământul universitar, care reprezenta un nivel de instruire
elitist, situat la mare distanţă de cel secundar.
*În a doua jum. a sec. XX, bazele educaţiei intelectuale sînt puse în
învăţământul primar şi secundar prin modul de proiectare al activităţii de
predare-învăţare-evaluare.
Aceasta vizează formarea-dezvoltarea unor capacităţi intelectuale de
bază prin receptarea, înţelegerea şi aplicarea unor cunoştinţe şi
metodologii de bază, dependente de ìstructura obiectului, care reprezintă
cultura generală a disciplinei respective.
 • Obiectivele acestui tip de educaţie
Obiectivele pedagogice ale educaţiei intelectuale pot fi clasificate după
gradul lor de generalitate:
a) obiectivul general: formarea-dezvoltarea conştiinţei ştiinţifice;
b) obiectivele specifice: formarea-dezvoltarea conştiinţei ştiinţifice
teoretice; formarea-dezvoltarea conştiinţei ştiinţifice practice;
c) Obiective formative.

Obiectivul general:
Obiectivul pedagogic general al educaţiei intelectuale angajează
procesul psihologic complex de formare-dezvoltare a conştiinţei
ştiinţifice a personalităţii, în diferite contexte formale şi nonformale, în
mediul şcolar şi extraşcolar.
Prin raportarea permanentă la obiectivul dat, educaţia intelectuală are un
caracter complex şi dinamic, angajat dincolo de latura informativă a
demersului specific sau chiar de coordonatele activităţii de instruire, care
poziţionează, de regulă, în mod pregnant şi prioritar, acţiunile sale
realizabile în cadrul procesului de învăţământ.
Acest obiectiv reflectă interdependenţa dintre latura informativă şi cea
formativă a cunoaşterii logice, bazată, pe de o parte, pe dobândirea de
concepte, judecăţi, raţionamente, principii, paradigme ştiinţifi ce, iar, pe
de altă parte, pe dobândirea de deprinderi, strategii, atitudini ştiinţifi ce.
Cele două laturi sînt complementare la nivelul structurii de funcţionare a
conştiinţei ştiinţifi ce formată şi dezvoltată continuu prin mijloace şi
resurse pedagogice specifice.
 Obiectivele specific:
Reflectă structura de funcţionare a obiectivului general, transpusă
pedagogic la două niveluri de referinţă:
a) la nivel teoretic, ele vizează dobândirea: cunoştinţelor ştiinţifi ce
fundamentale, care constituie nucleul epistemic tare al fi ecărei
ştiinţe, trunchiul de bază al fiecărei discipline de învăţământ; a
capacităţilor intelectuale cu valoare de aplicabilitate pedagogică şi
socială ridicată: competenţă de cunoaştere, competenţă de
comunicare, competenţă de creaţie; a capacităţilor cognitive de
maximă eficienţă pedagogică şi socială: aptitudini cognitive
generale şi specifice; atitudini cognitive cu o largă susţinere
afectivă, motivaţională, caracterială; ; dobîndirea capacităţii de
integrare a cunoştinţelor, deprinderilor, strategiilor şi atitudinilor
intelectuale căpătate anterior.
b) la nivel practic ele vizează dobîndirea: deprinderilor şi a
strategiilor intelectuale fundamentale, bazate pe:
*tipuri de raţionament deductiv şi analogic;
*a atitudinilor intelectuale creative, aplicabile ca strategii de
învăţare eficientă în condiţii de adaptabilitate optimă la situaţii şi
contexte aflate în continuă schimbare.

 Obiective formative
Care proiecteaza pedagogic actiuni educationale cu scopuri prioritar
formative: a) dezvoltarea capacitatilor cognitive: spirit de observatie;
gandire operationala (analiza-sinteza; generalizare-abstractizare;
comparatie, concretizate logic in sisteme de notiuni-judecati-
rationamente; principii, modele, paradigme etc); memorie (memo-rare-
pastrare-actualizare) logica - rapida; imaginatie reproductiva - creatoare;
inteligenta generala, verbala; aplicata in diferite domenii de cunoastere
stiintifica/discipline de invatamant;
Dezvoltarea resurselor afectiv-motivationale ale invatarii, interese
cognitive, interiorizate valoric; sentimente superioare, stabilizate valoric;
Dezvoltarea creativitatii prin: orientarea valorica a activitatii spre "nou"
(creativitatea ca trasatura general-umana); stimularea activitatii in
directia "aparitiei noului" (creativitatea ca proces); validarea noului pe
criterii relevante social (creativitatea ca produs).

• Particularităţi
• Principiile educaţiei intelectuale
Principiile educaţiei intelectuale evidenţiază aspectele esenţiale care
normează activitatea de formaredezvoltare a personalităţii prin valorile
ştiinţei, valabile în orice situaţie de proiectare, realizare şi dezvoltare a
obiectivelor, conţinuturilor şi metodologiilor specifi ce asumate într-un
context pedagogic determinat. În raport de complexitatea educaţiei
intelectuale, identifi căm două categorii de principii:
I) Principii generale ale educaţiei intelectuale:
1) Principiul corespondenţei pedagogice dintre conştiinţa teoretică
intelectuală/ştiinţifi că şi conştiinţa intelectuală/ştiinţifi că practică;
2) Principiul valorifi cării resurselor şi a disponibilităţilor intelectuale
pozitive ale personalităţii umane în vederea compensării, corectării şi
eliminării celor negative;
3) Principiul unităţii şi al continuităţii axiologice între toate formele de
proiectare şi de realizare a educaţiei intelectuale;
4) Principiul diferenţierii educaţiei intelectuale în funcţie de
determinările sale particulare (vîrstă, domeniul socio-profesional,
context educaţional) şi individuale (structura fi ecărei personalităţi).
II) Principii specifi ce educaţiei intelectuale, subordonate celor
generale, dar avînd o coloratură şi o dinamică aparte:
1) Principiul unităţii şi diversităţii educaţiei intelectuale evidenţiază
raportul pedagogic necesar între baza comună a activităţii de formare-
dezvoltare intelectuală a personalităţii (cunoştinţe-capacităţi-atitudini
ştiinţifi ce de maximă generalitate) şi baza specifică a activităţii de
formare-dezvoltare intelectuală a personalităţii (cunoştinţe-
capacităţi,atitudini ştiinţifice specifice anumitor domenii);
2) Principiul ponderii educaţiei intelectuale în raport cu toate celelalte
conţinuturi generale ale educaţiei evidenţiază conexiunea existentă între
calitatea cunoştinţelor-capacităţilor-atitudinilor ştiinţifice dobîndite la
diferite niveluri de evoluţie a personalităţii şi efectele corespunzătoare
înregistrate în plan moral (ìechilibrul moral-afectiv), tehnologic (spiritul
aplicativ), estetic (receptarea frumosului în orice context natural, social,
artistic) şi psihofizic (ìsănătatea fi zică şi psihică)
3)Principiul corelaţiei dintre nivelul cultural al educaţiei intelectuale şi
necesităţile pedagogice proprii fi ecărei vîrste psihologice şi şcolare ñ
evidenţiază ìprocesul de adaptare evolutivă a omuluiî la realitatea
proprie copilăriei, tinereţii, maturităţii, bătrîneţii, posibil doar prin
selectarea şi valorifi carea deplină a unor conţinuturi specifice ;
4) Principiul valorifi cării permanente a cunoştinţelor empirice ñ proprii
vîrstelor educaţiei intelectuale concrete, dar şi etapelor de iniţiere a
cunoaşterii.

Metodologia specifi că educaţiei intelectuale

În esenţa lor, metode active care formează ìnu numai capacitatea de
achiziţionare a cunoştinţelor ci, în primul rând, obişnuinţa de a gândi
sănătosî, susţinută atitudinal prin ìdorinţa de a şti întotdeauna mai mult
şi mai bine.
• a) metoda demonstraţiei, care deduce ìrezolvarea unei probleme de
inteligenţă practică din reprezentările teoretice clareî
 • b) metoda descoperirii, care, prin raţionament inductiv, permite
rezolvarea unei probleme ìprintr-o tatonare empirică dar în care nu
este greu să regăsim neâncetat infl uenţa unor cunoştinţe anterior
gândite

Concluzii !
Formarea intelectuala este o sarcina extrem de complexa care, implica
aspectediverse, diferentiate in raport de perioadele de varsta la care se
raporteaza.Abordand formarea intelectuala ca pe un proces complex , de
durata presupune:
 Elaborarea unor capacitati intelectuale de natura instrumentala cum
sunt insusirea limbii materne , a scris-cititului .
 Formarea capacitatilor intelectuale operationale si functionale
care vizeazatoate capacitatile intelectuale.
 Cultivarea motivatiei invatarii, in ideea optimizarii relatiei dintre
elev siprocesul de invatare.

Teme pentru desfășurare:

• Jocuri ale mintii.
O activitate și mai mare în rândul elevilor poate fi observată atunci când
se folosesc jocuri intelectuale speciale, care, prin mecanismul lor,
necesită activitate cognitivă activă din partea elevilor. În această
categorie sunt incluse și așa-numitele sarcini „pentru ingeniozitate” -
șarade, puzzle-uri de mare interes.
Acestea sunt mistere larg cunoscute. Ghicirea ghicitorilor de către
studenții mai tineri poate fi privită ca un proces creativ, iar ghicitoarea în
sine ca o sarcină creativă.
Prezentări multimedia:
 Ele ajută la transmiterea informațiilor într-o formă vizuală, ușor de
perceput. Schimbarea impresiilor vii din ceea ce vedeți pe ecran vă
permite să vă păstrați atenția pe tot parcursul lecției.
Utilizarea prezentărilor multimedia vă permite să faceți lecțiile mai
interesante, include vederea, auzul, emoțiile, imaginația în procesul de
percepție, îi ajută pe copii să se scufunde mai adânc în materialul studiat
și face procesul de învățare mai puțin obositor.
Prezentările economisesc timp semnificativ, măresc cultura lecției, vă
permit să diferențiați abordarea față de studenți, contribuie la formarea
interesului pentru subiect și, prin urmare, au un efect pozitiv asupra
calității educației elevilor mai tineri.

Lucrați la concept
Ofer elevilor numele subiectului lecției pentru percepția vizuală și îi rog
să explice sensul fiecărui cuvânt sau să îl găsească în „Dicționarul
explicativ”.
De exemplu, subiectul lecției este „Conjugarea verbelor”. Mai mult, din
sensul cuvântului determinăm sarcina lecției. În mod similar, se poate
face prin selectarea cuvintelor înrudite sau prin căutarea tulpinilor
componente ale cuvântului într-un cuvânt compus.
De exemplu, subiectele lecțiilor „Expresie”, „Dreptunghi”.

Situație de punct luminos

Dintre numeroasele obiecte de același tip, cuvinte, cifre, litere,  una este
evidențiată în culoare sau dimensiune. Prin percepția vizuală, atenția
este concentrată asupra obiectului selectat. Motivul izolării și
generalității a tot ceea ce se propune este stabilit în comun. În
continuare, se determină tema și obiectivele lecției.
De exemplu, tema lecției din clasa 1 este „Numărul și numărul 6”.