Conținuturile generale ale

educației
1. Conceptul pedagogic de conținut general al educației
2. Conținuturile generale ale educației din perspectiva paradigmei
curriculumului
3. Caracteristici ale conținuturilor generale ale educației
4. Educația morală
5. Educația intelectuală
6. Educația tehnologică
7. Educația estetică
8. Educația psihofizică
Conținutul general al educației
• este delimitat în cadrul dimensiunilor relativ stabile ale activității de
formare-dezvoltare a personalității, realizabile la nivel de sistem și de
proces, în conformitate cu finalitățile macro și micro – structurale care
angajează proiectarea acestora pe baza unor valori umane
fundamentale (binele moral, adevărul științific, utilitatea adevărului
științific, frumosul artistic, sănătatea psihică și fizică).
Din perspectivă istorică pot fi sesizate patru etape semnificative
pentru înțelegerea și analiza pedagogică a procesului de
evoluție a conținuturilor generale ale educației:
• A) etapa pedagogiei tradiționaliste, magistrocentriste, care urmărește,
în mod special, realizarea educației intelectuale și a educației moral-
religioase (a educației morale cu conținut predominant religios);
• B) etapa de debut a pedagogiei moderne – lansată la granița dintre
secolul al XIX-lea și secolul XX, prin mișcarea cunoscută sub numele
de Educația Nouă – care urmărește completarea modelului anterior
prin valorificarea laturilor umaniste ale educației (educația estetică,
educația fizică) și a unei laturi aplicative, profesionale, necesară în
contextul societății industrializate, aflată în fază de ascensiune;
continuare
• C) etapa de afirmare a pedagogiei moderne care impune, la mijlocul
sec. XX, modelul clasic al dimensiunilor sau laturilor educației, definit
de René Hubert în sensul articulării unor onținuturi fundamentale
definite în termeni de educație intelectuală-morală-profesională-
estetică-corporală;
• D) etapa pedagogiei postmoderne, dezvoltată după 1960, în
perspectiva proiectării curriculare, care vizează redefinirea și
reorganizarea conținuturilor generale ale educației, în paralel cu
deschiderea acestora spre ,,noile educații”, afirmate ca răspunsuri la
provocările lumii contemporane: educația ecologică, educația
demografică, educația pentru democrație, educația pentru și prin
mass-media, educația sanitară modernă etc.
Din perspectivă axiomatică conținuturile generale
ale educației sunt definite prin câteva formule
pedagogice:
• Discipline educative
• Laturile educației
• Dimensiunile educației
• Componentele educației
• Domeniile educației
Din perspectivă logistică este confirmat modelul
pentagonal de definire a conținuturilor generale
ale educației, exprimate în termeni de educație
intelectuală – educație morală – educație
profesională – educație estetică- educație
corporală
Valorile pedagogice generale
• Binele moral, aflat la baza construcției obiectivului general al educației
morale – care vizează formarea-dezvoltarea conștiinței pedagogice morale;
• Adevărul științific, aflat la baza construcției obiectivului general al
educației intelectuale – care vizează formarea-dezvoltarea conștiinței
pedagogice intelectuale;
• Utilitatea adevărului științific aplicat, aflată la baza construcției
obiectivului general al educației tehnologice – care vizează formarea-
dezvoltarea conștiinței pedagogice tehnologice;
• Frumosul (din artă, natură, societate), aflat la baza construcției obiectivului
general al educației estetice – care vizează formarea-dezvoltarea conștiinței
pedagogice estetice;
• Sănătatea psihică și fizică, aflată a baza construcției obiectivului general al
educației psihofizice – care vizează formarea-dezvoltarea conștiinței
pedagogice psihofizice.
Caracteristici ale conținuturilor generale ale
educației:
• Obiectiv
• Unitar
• Dinamic
• Deschis
Educația intelectuală
• reprezintă dimensiunea cognitivă a activității de
formare-dezvoltare a personalității umane proiectată
și realizată la nivel logic superior, pe baza valorilor
adevărului științific.
• ,,educația prin știință și pentru știință”
Sfera de referință a educației intelectuale include:
• A) un ansamblu de valori epistemologice fundamentale: obiectivitate,
legitate, rigurozitate, abstractizare, generalizare, spirit critic;
• B) sisteme de cunoștințe structurate la nivelul tuturor științelor
(matematice, ale naturii, socio-umane, istorice etc.), organizate pedagogic
în sens disciplinar, intradisciplinar, interdisciplinar, pluridisciplinar,
transdisciplinar;
• C) metodologii de cercetare afirmate istoric, în raport cu specificul fiecărui
domeniu care solicită observare și experimentare etc.
• D) un ansamblu de metode și tehnici de activitate intelectuală, bazate pe
acumulare de fapte și interpretare a acestora, pe documentare, analiză
funcțională și contextuală, rezolvare de probleme și situații-problemă,
descoperire, demonstrație, modelare, problematizare, exersare algoritmică
sau euristică etc.
Prin complexitatea și extinderea sa, educația
intelectuală...
• Întreține, în plan pedagogic, contradicția dintre dimensiunea sa
academică și cea populară,
• între procesul de elaborare a cunoașterii (care este îndelungat) și
conținutul elaborat (însușit de elev doar ca produs final).
• Soluția pedagogică eficientă este sugerată de paradigma
constructivismului, care stimulează:
• A) tratarea elevului ca cercetător angajat intelectual în sesizarea și
rezolvarea de probleme și situații-problemă;
• B)abordarea procesuală a conținutului științific al programei școlare,
prin crearea de situații de instruire raportate la contextul psihosocial
al clasei, școlii, comunității.
Problema 1?
• Prin efectele sale formative pozitive, probate la nivelul unor
capacități cognitive superioare (gândire, inteligență, limbaj,
memorie, imaginație), educația intelectuală asigură premisa
proiectării și dezvoltării calitative a tuturor conținuturilor
generale ale educației. Din cauza acestei situații există
tendința negativă de a acorda educației intelectuale un rol
exclusiv în cadrul instruiri școlare. Această tendință negativă,
este marcată prin definirea forțată a instruirii ca domeniu
echivalent cu cel al educației intelectuale.
Problema 2?
• O altă tendință negativă este cea care încurajează prejudecata
ponderii exclusiv sau predominant informative a educației
intelectuale.
• Pentru eliminarea acestei tendințe poate fi avansat un argument
substanțial de ordin psihologic și pedagogic. Structura gândirii, ca
resursă de bază a educației intelectuale, este bidimensională.
Funcționalitatea sa pedagogică este posibilă doar la nivelul corelației
dinte dimensiunea sa informativă (noțiuni, judecăți, raționamente) și
dimensiunea sa operațională. Educația intelectuală asigură formarea-
dezvoltarea operațiilor logice fundamentale (analiza-sinteza,
abstractizarea-generalizarea, comparația, concretizarea)
Obiectivele pedagogice ale educației
intelectuale
• 1) obiectivul general: formarea dezvoltarea conștiinței
științifice
• 2) obiectivele specifice: a) formarea-dezvoltarea conștiinței
științifice teoretice; b) formarea-dezvoltarea conștiinței
științifice practice.
• 3) obiective concrete ale educației intelectuale sunt rezultate
din operaționalizarea obiectivelor specifice.
Conținutul specific educației intelectuale
• este realizabil îndeosebi prin activitățile de instruire,
didactice și extradidactice, organizate la nivelul
procesului de învățământ, proiectate în perspectiva
formării-dezvoltării permanente a personalității.
• Structura sa de bază susține formarea și valorificarea
inteligenței la un nivel care ,,îl învață pe elev să o
dezvolte atât timp cât este capabil de progre, chiar
după încheierea vieții școlare”
Nivelurile educației intelectuale reflectă modul în care
resursele cognitive sunt realizate în raport de specificul
fiecărei vârste psihologice și trepte școlare:

• 1) educație intelectuală concretă – în învățământul primar

• 2) educație intelectuală abstractă – în învățământul secundar,
îndeosebi în cel superior, liceal și profesional;
• 3) educație intelectuală spirituală – în învățământul superior
universitar, în perspectiva educației permanente.
Principiile specifice educației intelectuale
• unității și diversității educației intelectuale evidențiază raportul
pedagogic necesar între baza comună a activității de formare-
dezvoltare intelectuală a personalității (cunoștințe-capacități-atitudini
științifice de maximă generalitate) și baza specifică a activității de
formare-dezvoltare intelectuală a personalității (cunoștințe-capacități-
atitudini științifice specifice anumitor domenii);
• ponderii educației intelectuale în raport cu toate celelalte conținuturi
generale ale educației;
• valorificării permanente a cunoștințelor empirice.