FINALITĂȚI ALE DISCIPLNEI

RELIGIE ÎN NOILE PROGRAME

ȘCOLARE - ÎNVĂȚĂMÂNT
GIMNAZIAL

2017
 Finalitățile educaționale

Educația reprezintă sistemul de acțiuni exercitate în mod conștient și sistematic

asupra unor persoane în scopul modelării personalității lor, în conformitate cu anumite
finalități educaționale pentru anumite vârste.
Finalitățile educaționale constituie sistemul complex de norme prin care sunt
exprimate așteptările privind politica educației în vederea realizării activității de formare-
dezvoltare a personalității umane conform anumitor valori angajate în proiectarea sistemului
și a procesului de învățământ.
Sensul finalist al educatiei se referă la faptul că, în fiecare moment al desfășurării
sale, educația este orientată și dirijată în funcție de finalitățile (rezultatele) pe care aceasta le
urmarește.( aceste finalitati sunt determinate preponderent de contextul social-istoric în care
se desfășoară acțiunea educațională și mai puțin de dorințele elevului sau ale celui care
organizează, declanșează și conduce acțiunea educativa).
Finalitatile educatiei se structureaza pe 3 niveluri ierarhice:
 ideal educational
 scopuri educationale
 obiective educationale
Idealul educaţional exprimă cerinţele şi aspiraţiile unei societăţi într-o anumită etapă
istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate umană. Idealul educaţional are un
nivel ridicat de generalitate şi se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul
educativ în ansamblul său. Idealul educaţional al şcolii româneşti este formulat în Legea
educației nr.1/2011, astfel: ,,Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea
liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi
dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea
cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa
muncii”.
Scopurile educaționale reprezintă finalitati educationale cu nivel mediu de
generalitate care se realizeaza in intervale medii de timp, sunt anticipari mentale ale
diverselor acțiuni de formare a personalității umane si se referă la rezultatele ce urmează să
se obțină în cadrul unui șir de acțiuni educaționale.
Obiectivele educationale sunt finalități educaționale cu nivel redus de
generalitate ce se realizează în intervale scurte de timp, referindu-se la lecții sau secvențe de
lecții, respectiv enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni exacți rezultatele
scontate la finele unei secvențe de instruire.

Clasificari ale finalitatilor educatiei

Finalităţile educaţiei pot fi clasificate pe baza următoarelor criterii:

CRITERII TIPURI

1. după forma de  finalităţi de tip proiect: idealul pedagogic, scopurile

obiectivare a orientărilor pedagogice,obiectivele generale ale sistemului de
valorice: învăţământ;
 finalităţi de tip produs: obiectivele specifice
procesului de învăţământ, obiectivele operaţionale.

2. după modul de  finalităţi macrostructurale (raportate la nivelul

raportare la sistemul de macrostructural al sistemului de educaţie: idealul
educaţie: pedagogic, scopurile pedagogice, obiectivele generale);
 finalităţi microstructurale (raportate la nivelul
microstructural al sistemului de educaţie: obiectivele
specifice procesului de învăţământ, obiectivele
operaţionale).

3. după gradul de  finalităţi de maximă generalitate: idealul pedagogic,

generalitate reflectat: scopurile pedagogice;
 obiective pedagogice specifice: obiective cognitive,
afective, psihomotorii;
 obiective pedagogice operaţionale, definite în cadrul
activităţii didactice.

4. după gradul de  finalitate pedagogică (de exemplu: “o personalitate

generalitate asumat: dezvoltată”);
 scop pedagogic (de exemplu: “protejarea mediului”);
  obiectiv pedagogic operaţional (de exemplu: “să
depisteze, în mediul apropiat, semnele concrete ale
poluării”).

5. după gradul de  finalităţi pedagogice teoretice, de maximă

raportare la teoria, generalitate: idealul pedagogic, scopurile pedagogice;
respectiv la practica
pedagogică:  obiective pedagogice teoretice orientative: obiective
pedagogice generale ale sistemului de învăţământ;
 obiective pedagogice aplicative: obiectivele
operaţionalizabile pe domenii psihologice, pe domenii
cu conţinut specifice;
 obiective concrete (operaţionale): obiectivele unei
activităţi didactice (lecţii, excursii didactice).

6. după gradul de  finalităţi indivizibile: idealul pedagogic, scopurile

divizare: pedagogice ale sistemului de educaţie;
 finalităţi divizibile: obiectivele pedagogice specifice
(incluse în programele şcolare); obiectivele pedagogice
operaţionale (incluse în planul activităţii didactice,
elaborate de cadrul didactic)
 FINALITĂȚI ALE DISCIPLINEI RELIGIE

Finalităţile disciplinei religie sunt în relaţie directă cu idealul formulat de către Domnul
Iisus Hristos și anume cunoaşterea lui Dumnezeu şi dobândirea comuniunii de iubire cu El,
cunoaştere care se fundamentează pe adevărurile de credinţă revelate prin Însuşi Cuvântul
întrupat.
Finalităţile şi conţinuturile educaţiei religioase în şcoala publică se
subordonează,poziţiei adoptate faţă de acest domeniu de autorităţile responsabile. Specialiştii
în domeniu disting între învăţarea religiei, învăţarea despre religie şi învăţarea de la
religie.
• Învăţarea religiei ar face referire la centrarea curriculumului şcolar pe o singură
religie, în acest caz, comunitatea religioasă are răspunderea elaborării şi dezvoltării
curriculumului, se preocupă de selectarea şi formarea cadrelor didactice, stabileşte metodica
predării materiei. Scopul şi finalităţile educaţiei religioase abordate astfel se referă la crearea
de buni credincioşi (prin înţelegerea şi însuşirea învăţăturilor de credinţă, interiorizarea
valorilor, dezvoltarea atitudinilor, formarea comportamentelor agreate de comunitatea
religioasă).
• Învăţarea despre religie include cercetarea despre natura religiei, învăţăturile şi
modurile de viaţă propovăduite. Scopul şi finalităţile educaţiei religioase abordate astfel se
referă la dezvoltarea capacităţii de analiză critică a fenomenelor religioase şi la înţelegerea
modului în care religia influenţează viaţa personală, a comunităţii şi a societăţii.
• Învăţarea de la religie se referă la dezvoltarea la elevi a capacităţii de a reflecta şi de a
răspunde propriilor lor experienţe şi experienţelor celorlalţi din perspectiva a ceea ce au
învăţat despre religie. Scopul şi finalităţile educaţiei religioase abordate astfel se referă la
dezvoltarea gândirii critice şi atitudinii reflexive a elevilor şi vizează dezvoltarea personală
generală prin interiorizarea valorilor moral-religioase. Totuși,o separare deplină a celor trei
tipuri de învăţare nu se întâlneşte în realitate; în general, învăţământul confesional
accentuează învăţarea religiei (majoritare/proprii) şi învăţarea de la religie.
 Finalități ale disciplinei religie în noile programe școlare de gimnaziu

Finalitățile se prezintă pe niveluri de școlaritate (primar, gimnazial, liceal) și constituie o

concretizare a finalităților sistemului de învățământ pentru diferitele niveluri ale acestuia.
Acestea descriu specificul fiecărui nivel de școlaritate din perspectiva politicii educaționale,
reprezentând un sistem de referință pentru elaborarea programelor școlare, dar și pentru
orientarea demersului didactic la clasă. Nivelurile de școlaritate, respectiv ciclurile
curriculare reprezintă periodizări ale școlarității care au în comun obiective specifice și
grupează mai mulți ani de studiu. Astfel, învățământul gimnazial are ca finalități, ca obiectiv
major:observarea și orientarea în vederea optimizării opțiunii școlare și profesionale
ulterioare pentru clasele VIII-VII și dezvoltarea capacităților de bază necesare pentru
continuarea studiilor, pentru clasele V-VI.
Aceste finalități sunt cuprinse în cadrul programelor, realizate pe discipline. La
disciplina religie ortodoxă, programa este elaborată potrivit modelului de proiectare
curriculară centrat pe competențe. Construcția programei este realizată astfel încât să
contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul gimnazial, prin raportare
la cerințele exprimate în Legea educației naționale nr. 1/2011 cu completările şi modificările
ulterioare, precum şi prin raportare la caracteristicile de dezvoltare ale elevilor.
Competențele reprezintă, după cum sunt definite în noua programa școlară pentru
disciplina Religie, București 2017 , ,,ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini
dezvoltate prin învățare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a
unor probleme generale în contexte diverse”.
Competențele sunt de două feluri: generale și specifice. Cele generale vizează achizițiile
elevului dobândite la ora de Religie pe parcursul întregului învățământ gimnazial. Cele
specifice sunt derivate din competențele generale și se formează pe durata unui an școlar. De
fapt, competențele reprezintă un nou sistem de referință pentru stabilirea finalităților la
nivelul unui ciclu de învățământ.Astfel, competențele generale prevăzute în noua programă
sunt următoarele:
1.Utilizarea conceptelor specifice religiei proprii, în conexiune cu diferite
manifestări ale credinței.
 2. Manifestarea unui comportament moral, în viaţa personală şi în societate,
în acord cu valorile religioase
3. Raportarea experienţelor din viaţa de zi cu zi la principiile religioase, cu
respectarea identităţii şi diversităţii religioase
Se poate constata că , în noua programă, aceste competențe generale sunt comune
pentru toate cultele din România care au drept de predare a propriei religii în sistemul de
învățământ, iar competențele specifice și conținuturile sunt elaborate de fiecare cult,
permițând orientarea spre teme relevante și specifice acestora.
Competențele specifice, exemplele de activități de învățare și conținuturile sunt
formulate pe clase,ținând cont de specificul și particularitățile acestora.Totuși noua programă
se aplică anul acesta doar pentru clasa a 5-a, pentru celelalte clase vor fi aplicate în anii
următori.
În vederea atingerii obiectivelor vizate la clasa a 5-a se pune accent pe: explicarea rolului
personalităților din Vechiul Testament în devenirea umanității/istoria mântuirii descrierea
unor aspecte caracteristice religiei proprii, utilizând concepte specifice ; exprimarea unor
aprecieri personale privind semnificația morală a comportamentului persoanelor din textele
studiate ; selectarea unor reguli de comportament moral-religios din diferite contexte de viață,
din perspectiva unor criterii date ;identificarea unor responsabilități față de sine şi față de
comunitate, după repere date, prin raportare la valorile moral-religioase.
La clasa a 6-a noua programă urmărește: Prezentarea cronologică a principalelor
evenimente din viața şi activitatea Mântuitorului Iisus Hristos, pe baza textelor biblice ;
Integrarea unor concepte specifice în prezentarea de evenimente religioase, istorice şi
culturale ; Selectarea de informații adecvate din surse şi cu mijloace variate, pe teme cu
relevanță moral religioasă ;Prezentarea unor modele spirituale, pe baza textelor biblice,
religioase, literare studiate; Analizarea unor moduri de manifestare a diversității religioase în
viața personală, a grupurilor de apartenență, a comunității; Asumarea unor responsabilități
față de sine şi față de ceilalți, prin raportarea la valorile moral religioase.
La clasa a VII-a sunt urmărite aspectele: Analizarea manifestării lucrării Duhului Sfânt
în viața Bisericii şi în devenirea spirituală a omului, pe baza unor texte;Compararea unor
modalități diverse de manifestare a vieții religioase sau a unor aspecte de învățătură
religioasă; Analizarea unui mesaj moral-religios, comunicat în forme variate - stabilirea de
corespondențe între icoane şi texte biblice referitoare la marile sărbători creştine; Formularea
unor opinii personale privind aplicarea normelor moral-religioase în viața personală şi a
grupurilor de apartenență, în relație cu normele civice; Argumentarea importanței respectului
pentru diversitate şi a comunicării între persoane/ grupuri; Argumentarea importanței
participării fiecărei persoane la viața spirituală a comunității, ca membru activ al acesteia .
Pentru clasa a opta sunt stabilite următoarele competențe specifice: Argumentarea
importanței asumării modelului de iubire trinitară pentru împlinirea personală; Formularea de
argumente pentru susținerea importanței unor idei, fapte, evenimente cu relevanță moral-
religioasă, în plan individual şi social ; Compararea modurilor în care un mesaj religios poate
fi exprimat prin forme de comunicare diferite; Evidențierea implicațiilor moral-religioase pe
care modelele urmate le pot avea în viața personală şi socială ;Asumarea de responsabilități
specifice în contexte şcolare şi extraşcolare de colaborare cu ceilalți, respectând diversitatea
grupului, inclusiv cea religioasă; Susținerea rolului valorilor spirituale comune ale oamenilor,
ca factor de promovare a comuniunii şi ca sursă de rezolvare a problemelor ce apar în viața
cotidiană; Implicarea în activități şi proiecte individuale şi de grup, centrate pe nevoi şi
aspecte de viață spirituală a comunității.
Se poate constata că pentru fiecare an de studiu s-a ales o temă centrală: „Dumnezeu –
Părintele omenirii” (clasa a V-a), „Dumnezeu – Mântuitorul lumii” (clasa a VI-a),
„Dumnezeu – Sfințitorul lumii” (clasa a VII-a), „Dumnezeu – Sfânta Treime” (clasa a VIII-
a); ca mai apoi să fie abordată din perspectiva a patru domenii, centrate pe: aspecte de
învățătură creştină („Dumnezeu se face cunoscut omului”), aspecte de morală religioasă
aplicată („Iubirea lui Dumnezeu şi răspunsul omului”; „Viața creştinului împreună cu
semenii”), aspecte de viață comunitară („Viața comunității şi sărbătorile creştine”).
,,Actuala programă şcolară de Religie promovează principiile învățării centrate pe
elev, prin focalizarea actului educațional pe experiențele, capacitățile şi nevoile elevilor cu
relevanță pentru domeniul moral-religios. Centrarea pe elev presupune o învățare activă (în
care elevul este direct implicat în rezolvarea de sarcini de lucru), contextuală (în care noile
achiziții din învățământul gimnazial se construiesc pornind de la baza de cunoştințe din
învățământul primar), socială (prin faptul că promovează cooperarea şi colaborarea între elevi
pentru rezolvarea sarcinilor de învățare şi pentru punerea în practică a valorilor moral-
religioase ) şi responsabilă (prin faptul că elevul este susținut pentru implicarea activă şi
pentru asumarea de responsabilități în învățare şi ca membru al comunității)”.
 Bibliografie

1. Cucoș Constantin, Pedagogie, ediția a II-a revǎzutǎ și adǎugitǎ, Iași , Polirom,

2006;
2. Muntean- Trif, Letiția (coordonator), Psihopedagogie, Ghid pentru pregǎtirea
gradelor didactice, Alba Iulia, 2016;
3. Sorin Cristea, Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, 2010;

Resurse în format electronic

1. Programa școlară pentru disciplina Religie, clasele V-VIII, București,
2017,http://patriarhia.ro/images/pdf_2017/Programa%20V-VIII
%20aprobata%20prin%20Omen%20%203393%20din
%2028%20februarie%202017.pdf
2. Coordonatori: dr. Monica Cuciureanu, Simona Velea , Educaţia moral-
religioasă în sistemul de educaţie din România ,http://nou2.ise.ro/wp-
content/uploads/2008/08/2008_lucrare_TE.pdf
3. APOSTOLAT EDUCAŢIONAL Ora de religie – cunoaştere şi devenire
spiritual,http://patriarhia.ro/images/pdf/Invatamant_pdf/apostolateduc
ational.pdf