Finalitățile educației: ideal educațional, scopuri, obiective, educaționale;

modalități de derivare.
Introducere

Educatia, asa dupa cum demonstreaza inclusiv etimologia acestui concept (lat. educe,
educere – a duce, a conduce), nu este o activitate desfasurata in sine si pentru sine ci una care
urmareste atingerea anumitor finalitati

Educaţia nu este o activitate desfaşurată în sine şi pentru sine, ci una care urmăreşte
atingerea anumitor finalităţi. O abordare corectă şi sistemică a fenomenului educaţional se poate
realiza doar prin prisma intenţiilor urmărite şi a rezultatelor scontate.

Finalitatile educatiei reprezinta orientarile asumate la nivel de politica a ed in vederea

realizarii activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane conform anumitor valori angajate in
proiectarea sistemului si a procesului de invatamant.

Finalitati sunt determinate preponderent de contextul social-istoric in care se desfasoara

actiunea educationala si mai putin de dorintele proprii ale elevului sau ale celui care organizeaza,
declanseaza si conduce actiunea educativa.

Educatia reprezinta un sistem de actiuni informativ-formative, desfasurate in mod constient

si sistematic asupra subiectului uman in vederea transformarii acestuia in conformitate cu finalitatile
educationale urmarite. Aceste finalitati exprima orientarile asumate la nivel de politica educationala
in vederea dezvoltarii personalitatii umane in conformitate cu anumite valori.

Finalitatile educatiei se structureaza pe trei niveluri ierarhic organizate:

-ideal educational;

-scopuri educationale;

-obiective educationale;

Clasificari ale finalitatilor educatiei.

Finalitatile educatiei pot fi clasificate pe baza urmatoarelor criterii:

1. dupa forma de obiectivare a orientarilor valorice:

-finalitati de tip proiect: idealul pedagogic, scopurile pedagogice,obiectivele generale ale sistemului
de invatamant;

-finalitati de tip produs: obiectivele specifice procesului de invatamant, obiectivele operationale.

2. dupa modul de raportare la sistemul de educatie:

-finalitati macrostructurale (raportate la nivelul macrostructural al sistemului de educatie: idealul

pedagogic, scopurile pedagogice, obiectivele generale);

-finalitati microstructurale (raportate la nivelul microstructural al sistemului de educatie: obiectivele

specifice procesului de invatamant, obiectivele operationale).

3. dupa gradul de generalitate reflectat:

finalitati de maxima generalitate: idealul pedagogic, scopurile pedagogice;

-obiective pedagogice specifice: obiective cognitive, afective, psihomotorii;

-obiective pedagogice operationale, definite in cadrul activitatii didactice.

4. dupa gradul de generalitate asumat:

-finalitate pedagogica (de exemplu: “o personalitate dezvoltata”);

-scop pedagogic (de exemplu: “protejarea mediului”

-obiectiv pedagogic operational (de exemplu: “sa depisteze, in mediul apropiat, semnele concrete ale
poluarii”).

5. dupa gradul de raportare la teoria, respectiv la practica pedagogica:

-finalitati pedagogice teoretice, de maxima generalitate: idealulpedagogic, scopurile pedagogice;

-obiective pedagogice teoretice orientative: obiective pedagogice generale ale sistemului de

invatamant;

-obiective pedagogice aplicative: obiectivele operationalizabile pe domenii psihologice, pe domenii

cu continut specifice;

-obiective concrete (operationale): obiectivele unei activitati didactice (lectii, excursii didactice).

6. dupa gradul de divizare:

-finalitati indivizibile: idealul pedagogic, scopurile pedagogice ale sistemului de educatie;

-finalitati divizibile: obiectivele pedagogice specifice (incluse in programele scolare); obiectivele

pedagogice operationale (incluse in planul activitatii didactice, elaborate de cadrul didactic).

Idealul educational

Idealul educaţional, conform Dicţionarului de pedagogie, reprezintă finalitatea educaţională

de maximă generalitate, care angajează toate resursele formative ale societăţii existente la nivel
instituţional şi noninstituţional, intr-un cadru formal, nonformal şi informal.

Ca finalitate macrostructurală, idealul educaţional este determinat de tendinţele de evoluţie

ascendentă a societăţii, are un caracter strategic, fiind proiectat pe termen mediu (6-10 ani) şi lung
(1-3 decenii), şi are capacitatea de a declanşa acţiuni de anvergură la nivelul finalităţilor pedagogice
(scopuri şi obiective). De aceea, sugerează J. Dewey,se impune alegerea cu mare grijă a scopurilor
pozitive ale educaţiei, iar acestea ar trebui să se inscrie in următoarea logică managerială:

-asigurarea concordanţei cu idealul pedagogic, prin acţiuni planificate la nivel de politică a

educaţiei;

- depăşirea stării actuale a sistemului, prin acţiuni de perfecţionare, corectare, ameliorare,

ajustare structurală de tip reformator;

- valorifi carea potenţialului existent, prin acţiuni bazate pe resursele interne şi pe

necesităţile interne ale sistemului;

-deschiderea spre alternative operaţionale, prin acţiuni adaptabile la diferite situaţii

particulare.
 Dat fiind că modelul devenirii superioare a personalităţii umane este proiectat la linia de
intersecţie dintre cerinţele de formare-dezvoltare optimă ale societăţii şi cele ale personalităţii, un
ideal educaţional, potrivit lui I. Nicola, se proiectează pe trei dimensiuni:

- socială - idealul trebuie să fi e congruent unor cerinţe sociale;

- psihologică - idealul trebuie să răspundă nevoilor şi posibilităţilor de formare ale indivizilor;

- pedagogică- idealul trebuie să permită o transpunere practică in plan instructiv-educativ.

Prin urmare, activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii, concretizată in

finalităţile/obiectivele educaţiei şi transpusă in standardele educaţionale, curriculum şi manuale
şcolare ar trebui să se menţină pe sinteza acestor trei dimensiuni ale idealului educaţional.

Scopuri educationale

Scopurile educaţionale reprezintă finalităţi educaţionale cu nivel mediu de generalitate care

se realizează în intervale medii de timp.

Scopurile educaţionale sunt anticipări mentale ale diverselor acţiuni de formare a

personalităţii umane şi se referă la rezultatele ce urmează să se obţină în cadrul unui şir de acţiuni
educaţionale. Specificul scopurilor educaţionale constă în faptul că acestea practic detaliază idealul
educaţional la nivelul diverselor situaţii instructiv-educative. Astfel dacă idealul educaţional este unul
singur, scopurile educaţionale vizează finalităţi educaţionale particulare, specifice spre exemplu
diverselor laturi ale educaţiei, diferitelor nivele şi profile de învăţământ şi diferitelor tipuri de şcoli.

Analizând structura scopurilor educaţionale, Geissler distinge existenţa a patru perechi de

scopuri, contradictorii dar, în ultimă instanţă, complentare:

• scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informaţii) şi scopuri formale (urmărind

modelarea aptitudinilor şi cultivarea personalităţii);

• scopuri de conţinut (centrate pe achiziţionarea de cunoştinţe punctuale) şi scopuri

comportamentale (formarea şi interiorizarea unor acţiuni sau deprinderi);

• scopuri utilitare (axate pe formarea deprinderilor şi competenţelor cerute de activitatea

practică) şi scopuri nepragmatice (vizează formarea unor conduite fără o finalitate practică imediată);

• scopuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecărei materii) şi scopuri supradisciplinare

(dezvoltarea inteligenţei, motivaţiei etc.);

Obiective concrete (operationale)

Obiectivele sunt finalităţi educaţionale care au un nivel redus de generalitate şi se realizează

în intervale scurte de timp, referindu-se la lecţii sau secvenţe de lecţii. Obiectivele educaţionale sunt
enunţuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni exacţi rezultatele aşteptate a fi obţinute la
finele unei secvenţe de instruire. În funcţie de natura şi conţinutul rezultatelor vizate, obiectivele
educaţionale se împart în obiective de ordin cognitiv, obiective de ordin afectiv-motivaţional şi
obiective de ordin comportamental.

În lanţul finalităţilor educaţionale, obiectivul este ultima verigă, cel care va particulariza şi
concretiza idealul şi scopurile educaţionale. Obiectivul indică modificarea ce urmează a se produce în
mod intenţionat în structura personalităţii celui educat. Modificările pot surveni, aşa după cum
precizam anterior la nivelul proceselor şi însuşirilor psihice, calităţi intelectuale, aptitudini, motivaţii
ş.a. Asigurarea funcţionalităţilor specifice obiectivelor educaţionale necesită operaţionalizarea
acestora. A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de comportament concret,
direct observabil şi măsurabil. Operaţionalizarea unui obiectiv educaţional presupune realizarea unei
suite de precizări: precizarea performanţei, precizarea autorului performanţei, precizarea condiţiilor
concrete în care va avea loc realizarea performanţei respective şi stabilirea unui nivel minimal
acceptat de reuşită.

In concluzie, in funcţie de idealul educaţional, de scopurile şi obiectivele preconizate şi în

vederea realizării acestora, se organizează întregul sistem de învăţământ, se structurează conţinutul
învăţământului, se alege şi se utilizează tehnologia şi metodologia educaţională considerată a fi cea
mai eficientă. Odată precizate, scopul şi obiectivele educaţionale aferente constituie un important
criteriu de evaluare al eficienţei activităţilor educaţionale realizate efectiv.

Bibliografie selectiva:

Cucoş, C., Pedagogie, Polirom, Iaşi, 1996;

Cristea, S., Dictionar de termeni pedagogici, EDP, 1998;

Dewey, J., Trei scrieri despre educaţie. Copilul şi curriculum-ul. Scoala şi societatea.
Experienţă şi educaţie. EDP, Bucureşti, 1977;

Iancu, S., Psihologia şcolarului. De ce merg unii elevi “încruntaţi“ la şcoală?, Polirom, 2000;

Ionescu M., Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 2000;
+