Finalitățile educației în societatea democratică

Educaţia nu este o activitate desfaşurată în sine şi pentru sine, ci una care urmăreşte atingerea
anumitor finalităţi. Sensul finalist al acţiunii educaţionale se referă la faptul că, în fiecare moment
al desfăşurării sale, educaţia este orientată şi dirijată în funcţie de finalităţile (rezultatele) pe care
aceasta le urmăreşte. Aceste finalităţi sunt determinate preponderent de contextul social-istoric în
care se desfăşoară acţiunea educaţională şi mai puţin de dorinţele proprii ale elevului sau ale celui
care organizează, declanşează şi conduce acţiunea educativă.
 Finalităţile educaţiei reprezintă orientările valorice ale activităţii de formare-
dezvoltare a personalităţii definite la nivel de sistem (educaţie/ invăţământ) şi de proces
(de învăţământ). Aceste orientări valorice sunt incluse în documente de politică a
educaţiei elaborate la diferite niveluri ale deciziei: legea invăţământului, statutul
cadrelor didactice, programele şcolare etc.
Finalităţile educaţiei reprezintă dimensiunea subiectivă a activităţii de educaţie care
transpune în practică – prin intermediul unor decizii de filozofie şi de politică a educaţiei, pe de o
parte, şi de politică şcolară, pe de altă parte – dimensiunea obiectivă a activităţii de educaţie, definită
la nivelul funcţiilor generale ale educaţiei.
În acelaşi timp, trebuie evidenţiat faptul că finalităţile educaţiei ridică problema raportului
dintre orientările valorice propuse, la diferite niveluri ale sistemului şi ale procesului de învăţământ,
şi resursele pedagogice necesare. Modul de rezolvare a acestui raport demonstrează calitatea actului
de politică a educaţiei, exercitat în cadrul unui sistem de învăţământ pe termen lung, mediu şi scurt.

1. IDEALUL EDUCAȚIONAL AL ȘCOLII ROMÂNEȘTI

A Finalităţile cu grad maxim de generalitate
1. Idealul educational
In Legea educaţiei naţionale, Titlul 1, art 2, alineatul 3, găsim urmatoarea definiţie a idealului
educaţional:
“Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă
a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de
valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru
incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.”
Idealul educaţional este un prototip uman cerut de societate într-un anumit timp istoric,în acord cu
potenţialul individual pe care educaţia trebuie să îl formeze.Acesta arată perfecţiunea fară să fie
utopic,este realist dar realizabil,trebuie să motiveze actorii educaţiei şi să orienteze educaţia către
realizarea lui.
Astfel, idealul educaţional românesc al acestei perioade vizează desăvârşirea potenţialului
uman şi valorificarea acestuia în vederea formării unei personalităţi armonioase şi creatoare capabilă
să se integreze în societate şi să facă faţă cu succes cerinţelor de orice natură ale societăţii.
Idealul educaţional al şcolii româneşti nu se referă doar la desăvârşirea interioară a
personalităţii ci are în vedere şi asigurarea dimensiunii de ordin vocaţional al procesului
instructiv-educativ, vizând exercitarea unei profesiuni cu randament optim.
În acest mod se realizează asigurarea unei corespondenţe cât mai bune a caracteristicilor
personalităţii subiectului uman cu activitatea prestată în contextul solicitărilor societăţii.
Un asemenea ideal vocaţional este un proiect ce cuprinde un ansamblu de valori şi însuşiri
posibil de a fi asimilate şi formate în grade diferite, în funcţie de dispoziţiile interne ale personalităţii
şi de calitatea organizării educaţiei. Societatea trebuie să ofere cadrul potrivit pentru desăvârşirea
personalităţii umane, iar aceasta să se implice în mod creator în dezvoltarea acelei societăţi.

2. SCOPURILE EDUCAŢIONALE reprezintă finalităţi educaţionale cu nivel mediu

de generalitate care se realizează în intervale medii de timp.
Scopurile invăţământului
Acestea vizează finalitatea unei acţiuni, prefigurând rezultatele aşteptate la fiecare tip de institutie
si treaptă de şcolarizare sau de la diferite elemente componente ale educaţiei
(intelectuala,morala,fizica etc.)
Domeniile finalitaţii educative la care se referă sunt:
-Tipuri de şcoli
-Profiluri de pregătire
-Cicluri de invaţământ
-Dimensiuni ale educaţiei

B. Finalităţile cu grad mediu de generalitate:

1. Competenţe generale (obiective cadru)

Prin competenţe generale, înţelegem ansambluri structurale de cunoştinte, deprinderi, aptitudini,
dobândite prin învaţarea unui obiect de studiu. Au grad ridicat de generalitate şi complexitate si au
rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de elev prin învaţarea,studierea
disciplinei de invăţământ respective.
2. Competenţe specifice (obiective de referinţă)
Programa scolară cuprinde competenţe specifice. Acestea sunt derivate din competenţele generale.
Unei competenţe generale îi corespund mai multe competenţe specifice. Acestea descriu achiziţia
progresivă a elevului in dobândirea competenţei generale şi se definesc pentru fiecare an de studiu.

C. Finalităţile cu grad minim de generalitate:

2. OBIECTIVELE sunt finalităţi educaţionale care au un nivel redus de generalitate şi se

realizează în intervale scurte de timp, referindu-se la lecţii sau secvenţe de lecţii.
Obiectivele educaţionale sunt enunţuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni
exacţi rezultatele aşteptate a fi obţinute la finele unei secvenţe de instruire.
În funcţie de natura şi conţinutul rezultatelor vizate, obiectivele educaţionale se împart în:
- obiective de ordin cognitiv,
- obiective de ordin afectiv-motivaţional
- obiective de ordin comportamental
În lanţul finalităţilor educaţionale, obiectivul este ultima verigă, cel care va particulariza şi
concretiza idealul şi scopurile educaţionale.
Obiectivul indică modificarea ce urmează a se produce în mod intenţionat în structura
personalităţii celui educat. Modificările pot surveni, aşa după cum precizam anterior la nivelul
proceselor şi însuşirilor psihice, calităţi intelectuale, aptitudini, motivaţii ş.a. Asigurarea
funcţionalităţilor specifice obiectivelor educaţionale necesită operaţionalizarea acestora. A
operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de comportament concret, direct
observabil şi măsurabil.
Operaţionalizarea unui obiectiv educaţional presupune realizarea unei suite de precizări:
precizarea performanţei, precizarea autorului performanţei, precizarea condiţiilor concrete în care
va avea loc realizarea performanţei respective şi stabilirea unui nivel minimal acceptat de reuşită.

Aşa după cum idealului educaţional îi corespund mai multe scopuri educaţionale, unui scop îi
corespunde un şir de obiective educaţionale.
Idealul şi scopurile educaţionale fiind mai generale şi mai îndepărtate ca timp de realizare, este
necesară detalierea acestora printr-un şir de obiective, fiecare anticipând o performanţă ce va putea
fi observată şi evaluată la sfârşitul acţiunii educaţionale.

1. Obiective
Obiectivul educational este un enunţ care arată schimbări obsevabile in comportamentul elevilor
rezultate din implicarea lor intr-o acţiune educativă.
Sarcina didactică o reprezintă un volum de cunoştinţe, capacităţi care urmează să fie dobândit de
elev, conform obiectivelor pedagogice specifice şi concrete. Pentru professor reprezintă un set de
obligaţii de predare, incluse într-un proiect de activitate pentru atingerea unor obiective. Pentru elev
reprezintă un prilej de a dovedi posibilităţile de învăţare în atingerea obiectivului.

Obiectivele educaţiei
 a. Clasificare

Obiectivele-cadru sunt obiectivele cu un grad ridicat de generalitate, complexitate, în termeni de

capacităţi, atitudini, pe specialităţi, de-a lungul mai multor ani de studiu, aparţin unei arii curriculare,
pentru a asigura coerenţa internă.
Obiectivele de referinţă sunt obiective care specifică rezultatele aşteptate ale învăţării la finalul
unui an de studiu şi urmăresc progresia în formarea unor capacităţi şi achiziţia de cunoştinţe ale
elevului pe ani. Alături de obiective, în calitate de finalităţi sunt explicitate şi alte rezultate ale
învăţării, alte tipuri de achiziţii ca traduceri de fapte ale obiectivelor - competenţele. Ele sunt
ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, cu ajutorul cărora elevii
por rezolva diferite probleme într-un domeniu. Competenţele pot fi generale (pentru o disciplină, pe
un ciclu de învăţământ) şi specifice (pe obiect de studiu, pe un an şcolar).

b. Funcţii pe care le îndeplinesc obiectivele

 funcţia de orientare valorică (axiologică) a procesului didactic, demonstrează că

formularea unui obiectiv orientează procesul de invăţământ spre asimilarea valorilor pe
care societatea le promovează la un moment dat.Acestea nu constituie un simplu
exerciţiu/demers didactic în măsură să asigure creşterea gradului de organizare a predării şi
învăţării, ci constituie “o opţiune şi o aspiraţie” care se subordonează unor valori
referitoare la formarea personalităţii elevului.
 funcţia de reglare a procesului de învăţământ reliefează faptul că obiectivele reprezintă reper
fundamental în desfăşurarea lecţiei.Orice activitate instructiv-educativă în fiecare din fazele
ei, de prospectare, proiectare şi desfăşurare, trebuie să înceapă cu formularea obiectivelor.
 funcţia de anticipare a rezultatelor şcolare se referă la faptul că în conţinutul obiectivelor
indiferent de gradul lor de generalitate, se prefigurează rezultatul aşteptat la finele
secvenţelor de instruire.Obiectivele se formulează în aşa fel încât ele să indice în termeni
concreţi cunoştinţele, nivelul de dezvoltare afectivă pe care dorim să le constatăm la elevi.
Numai în acest fel obiectivele anticipă rezultatele şcolare şi mobilizează eforturile cadrului
didactic şi ale elevilor într-un sens clar, bine definit şi în mod eficient;
 funcţia evaluativă -obiectivele educaţiei permit raportarea rezultatelor şcolare la anumite
standarde.Astfel,obiectivele reprezintă standarde iar rezultatele şcolare sunt comparate cu
obiectivele propuse

c. Structura obiectivelor pedagogice:

-este evidenta la nivelul activităţii de predare-învatare-evaluare

-implică o structură ierarhică care include trei trepte de organizare,specifică finalităţilor educaţiei
microstructurale:

- obiectivele generale ale procesului de învăţământ vizează „scopurile” sau „ţelurile” care orientează
activitatea tuturor cadrelor didactice pe toată perioada şcolarităţii, integrând diferite produse parţiale
sau specifice realizate în timp şi spaţiu, la nivelul instruirii formale, nonformale şi informale;

- obiectivele de generalitate medie vizează „scopurile” sau „ţelurile” unor niveluri, forme, discipline
specifice de instruire care pot fi „semioperaţionalizate” prin acţiuni ale tuturor cadrelor didactice
din domeniul respectiv, care angajează:
anumite părţi ale materiei de învăţat: capitole, subcapitole;
anumite posibilităţi de evaluare sumativă-cumulativă a cunoştinţelor, deprinderilor, strategiilor
asimilate la diferite intervale de timp.

- obiectivele operaţionale vizează „ţelurile” sau „ţintele” concrete ale fiecărei activităţi didactice
realizate de elevi sub conducerea managerială a cadrului didactic, pe secvenţe de timp exacte care
valorifică resursele interne şi externe ale învăţării disponibile însituaţia respectivă.
 Facem în acest context precizarea că, în general, eficienţa acţiunii educaţionale poate fi
apreciată parcurgând traseul de la obiective la idealul educaţional: atingerea obiectivelor ne ajută să
ne pronunţăm asupra realizării scopului, iar scopul ne oferă o imagine despre încadrarea acţiunii
educaţionale în ideal.
Între ideal, scopuri şi obiective educative există o strânsă interdependenţă. Idealul educaţiei
determină scopurile şi obiectivele educative, iar acestea, la rândul lor, concretizează pe diverse
planuri cerinţele generale ale idealului. Dacă obiectivele şi scopurile educaţionale nu sunt atinse
atunci idealul educaţional devine imposibil de realizat.

Idealul, scopurile şi obiectivele educaţionale se constituie într-un sistem, călăuzind

întreaga organizare şi desfăşurare a acţiunii educaţionale.

În funcţie de idealul educaţional, de scopurile şi obiectivele preconizate şi în vederea

realizării acestora, se organizează întregul sistem de învăţământ, se structurează conţinutul
învăţământului, se alege şi se utilizează tehnologia şi metodologia educaţională considerată a fi cea
mai eficientă. Odată precizate, scopul şi obiectivele educaţionale aferente constituie un important
criteriu de evaluare al eficienţei activităţilor educaţionale realizate efectiv.

III.Finalităţile educaţiei

Educaţia, ca orice acţiune umana are un caracter finalist. Ea începe ,in mod paradoxal,cu
anticiparea şi proiectarea sfarşitului,a rezultatelor dorite.

Finalităţile educaţiei se clasifică dupa gradul de generalitate in trei mari categorii:

a Finalităţile cu grad maxim de generalitate

3. Idealul educational
In Legea educaţiei naţionale, Titlul 1, art 2, alineatul 3, găsim urmatoarea definiţie a idealului
educaţional:
“Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă
a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de
valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru
incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.”
Idealul educaţional este un prototip uman cerut de societate într-un anumit timp istoric,în acord cu
potenţialul individual pe care educaţia trebuie să îl formeze.Acesta arată perfecţiunea fară să fie
utopic,este realist dar realizabil,trebuie să motiveze actorii educaţiei şi să orienteze educaţia către
realizarea lui.