4.1.

Finalitățile educaționale

Finalitățile pe niveluri de școlarizare (preșcolar, primar, gimnazial și liceal) sunt o

concretizare a finalităților sistemului de învățământ pentru diversele niveluri ale acestuia. Ele
descriu specificul fiecarui nivel de școlaritate din perspectiva politicii educaționale.
 reprezintă un sistem de referință atât pentru elaborarea programelor școlare, cât și pentru
orientarea demersului didactic la clasă.
 finalităţile educaţionale exprimă orientările prefigurate la nivel de politică a educaţiei în
vederea dezvoltării personalităţii umane, prin raportare la un sistem de valori acceptate de
societate.
 presupun realizarea în trepte, progresivă, dinamică a instruirii, dar de la acţiuni simple,
concrete, operaţionale, situative, către finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate
(idealul educaţiei), prin intermediul altora, cu o sferă mai restrânsă (obiective);
 finalităţile sunt determinate preponderent de contextul social-istoric în care se desfăşoară
acţiunea educaţională şi mai puţin de dorinţele proprii ale elevului sau ale celui care
organizează, declanşează şi conduce acţiunea educativă.

Finalitățile educației au suportat și vor fi supuse permanent evolutiei calitative, ca urmare

a schimbării de paradigmă din știintele educației, respectiv trecerea de la paradigma
tradițională la cea modernă/ postmodernă.

Sensul finalist al acţiunii educaţionale se referă la faptul că, în fiecare moment al

desfăşurării sale, educaţia este orientată şi dirijată în funcţie de finalităţile (rezultatele) pe
care aceasta le urmăreşte.

4.2. Taxonomii ale finalităților educaționale

Conceptul de taxonomie didactică

 etimologia termenului „taxonomie” - grecescul „taxis”= aşezare, ordonare, aranjare şi
„nomos”= lege;
 conceptul de taxonomie didactică a fost introdus şi dezvoltat de Şcoala din Chicago, care
sub conducerea lui B. S. Bloom, şi-a propus să contureze dimensiunile acţiunii instructive
pe baza obiectivelor didactice, aceasta permiţând modelarea şi prelucrarea automatizată a
datelor caracteristice procesului de învăţământ.
Taxonomia finalităților educaţionale
Este sistem de clasificare şi ordonare ierarhică logică a obiectivelor educaţionale funcţie
de domeniul lor de conţinut şi de gradul specific de complexitate a operaţiilor mentale
implicate în învăţare.

Taxonomia finalităților educaţionale (după criteriul generalității) cuprinde: idealul

educational, scopurile educaționale, obiectivele educaționale.
Ideal educațional
 condensează modelul de personalitate spre care tinde societatea şi pe care educaţia este
chemată să îl formeze. Idealul educaţional reflectă şi exprimă coordonatele majore ale
societăţii, într-o anumită epocă sau perioadă istorică;
 exprimă orientările strategice ale unui sistem educativ într-o anumită etapă istorică;
 prin conţinutul său proiectiv, realizează joncţiunea dintre factorii ereditari (dispoziţii
interne) şi cei externi (mediul şi educaţia) anticipând dezvoltarea personalităţii umane;
 domeniul la care se referă: sistemul educativ în ansamblul său

Idealul educaţional din societatea noastră:

 presupune formarea unei personalităţi integral-vocaţionale şi creatoare, capabilă să
exercite şi să iniţieze roluri sociale în concordanţă ca propriile aspiraţii şi cu cerinţele
sociale;
 implică două laturi complementare
- latura antropologică se referă la desăvârşirea interioară a personalităţii, la dezvoltarea
sa integral-vocaţională prin asimilarea valorilor culturale fundamentale şi stimularea
pe această bază a calităţilor general-umane (aptitudini, atitudini, interese, motivaţii
etc.
- latura acţională vizează implicarea şi exercitarea unei profesiuni în mod creator şi cu
un randament sporit (omul societăţii din zilele noastre trebuie să fie un om de acţiune,
implicat prin tot ceea ce face în procesul devenirii sociale) (Nicola, 2003);

Dimensiunile idealului educational:

 dimensiunea socială vizează tendinţa generală de dezvoltare a societăţii pe termen mediu
şi lung; fundamentele filosofice şi politice ale evoluţiei sociale; valorile culturale şi
economice angajate în diferite prospecte sociale; deschiderile instituţiilor sociale spre
(auto)perfecţionare;
 dimensiunea psihologică se referă la tipul de personalitate care corespunde tendinţei
generale de evoluţie a societăţii; tipul de învăţare socială, bazat pe cunoştinţe
fundamentale, cu grad de aplicabilitate şi adaptabilitate maximă; substratul motivaţional
al (auto)realizării umane;
 dimensiunea pedagogică se referă la posibilităţile de care dispune sau cu care va trebui
investită acţiunea educaţională pentru a putea pune în practică acest ideal.

Scop educațional
 vizează finalitatea unei acţiuni educative determinate, permit o conturare mai clară a
idealului educativ, detaliindu-l la nivelul tuturor dimensiunilor educaţiei, al nivelelor de
învăţământ, al sistemelor de activităţi educaţionale etc.
 prefigurează rezultatele aşteptate de la fiecare tip şi nivel de şcolarizare sau de la diferite
laturi ale educaţiei (intelectuală, morală, fizică etc.)
 domeniul la care se referă: tipuri de şcoli, profiluri de pregătire, cicluri de învăţământ,
laturi ale educaţiei
Tipologia scopurilor educaționale
- scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informaţii) şi scopuri formale (centrate pe
modelarea aptitudinilor şi cultivarea personalităţii);
- scopuri de conţinut (centrate pe achiziţionarea de cunoştinţe punctuale) şi scopuri
comportamentale (centrate pe formarea şi interiorizarea unor acţiuni sau deprinderi);
- scopuri utilitare (axate pe formarea deprinderilor şi competenţelor cerute de activitatea
practică) şi scopuri nepragmatice (centrate pe formarea unor conduite fără o finalitate
practică imediată);
- scopuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecărei discipline) şi scopuri
supradisciplinare (vizează dezvoltarea inteligenţei, motivaţiei etc.);

Obiectiv educațional
Obiectivul educaţional este ipostaza cea mai concretă a finalităţilor şi indică tipul de
schimbări pe care procesul de învăţământ îl aşteaptă şi îl realizează. El se referă la achiziţii de
încorporat, redate în termeni de comportamente concrete, vizibile, măsurabile şi exprimabile.
Caracteristici ale obiectivelor educaționale:
 orientează desfăşurarea unor activităţi educative determinate şi concrete; continuă drumul
de concretizare, detaliere, specificare a scopurilor în plan acţional bine delimitat, pe
termene variate (şcolaritate, ciclu curricular, an şcolar, predarea-învăţarea unei discipline,
a unei teme, capitol, lecţii, secvenţe);
 desemnează schimbări generale sau particulare proiectate în mod intenţionat, observabile
şi măsurabile; descrie o schimbare comportamentală observabilă şi măsurabilă;
 au grade diferite de generalitate (obiective cadru/ de referință/ operaționale);
 reprezintă o concretizare/ detaliere a scopurilor, care devin mai precise, mai clare şi mai
operante;
 domeniul la care se referă: școli de diferite tipuri, disciplină de învăţământ, domeniul
cognitiv/ afectiv/ psihomotor.

Precizăm că între idealul educaţional, scopurile şi obiectivele educaţionale există o

strânsă interdependenţă. Idealul educaţional este unic; lui îi corespunde un ansamblu de
scopuri educaţionale, iar unui scop îi corespunde un sistem de obiective educaţionale.

Analiza multinivelară a finalităților educaţionale (Păun, Potolea, 2002; Vlăsceanu, 1995):

IDEAL EDUCAȚIONAL

SCOPURI EDUCAȚIONALE

OBIECTIVE CADRU

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ

OBIECTIVE OPERAŢIONALE
Figura 7 Analiza multinivelară a finalităților educaţionale

4.3. Obiectivele educaţionale

4.3.1. Definire, funcții specifice
 enunţuri cu caracter finalist care dau expresie intenţiei de a produce o schimbare la
nivelul personalităţii elevului, ca urmare a implicării acestuia într-o activitate educativă;
 indică tipuri de schimbări pe care sistemul/ procesul de învăţământ preconizează să le
producă în dezvoltarea personalităţii elevilor;
 sunt enunţuri care dau expresie intenţiei de a determina o schimbare în personalitatea
elevului ca urmare a implicării sale în activitatea de predare şi învăţare. (Ionescu, 2001).
La nivelul activității didactice, obiectivelor educaționale exprimă:
 relaţia cu celelalte elemente ale procesului de învăţământ de care depinde realizarea lor:
prelucrarea conţinutului, alegerea metodelor, a mijloacelor, formelor de organizare, a
variantei optime de proiectare, de dirijare a elevilor, stabilirea formelor de evaluare;
 modul de raţionalizare a acţiunilor instructiv-educative în jurul scopurilor derivate,
ordonate, organizate, echilibrate;
 modul de reglare a acţiunilor pe măsura constatării realizării obiectivelor, a ceea ce s-a
aşteptat, putând conduce chiar la reformularea scopurilor, obiectivelor după evaluarea
posibilităţii reale de rezolvare a lor;
 modul de concretizare în sarcini de lucru pentru elevi, la variate nivele de dificultate
(Joiţa, 2006).
 Funcţiile obiectivelor educaționale:
 funcţia de comunicare axiologică
- educaţia încorporează valori socio-istorice, concepţii despre societate si individ, interese
socio-economice, având o puternică încărcătură filozofică şi social politică;
- selecţia si ierarhizarea obiectivelor se realizează după criterii axiologice.
 funcţia de anticipare a rezultatelor educaţiei
- orice obiectiv anticipă o însuşire/ deprindere/ capacitate/ competenţă ce urmează a fi
formată.
 funcţia evaluativă
- calitatea evaluării depinde de corectitudinea concretitudinea şi claritatea
obiectivelor educaţionale.
 funcţia de organizare si reglare a procesului de învăţământ
- obiective/ competenţe - strategii didactice – forme de evaluare
- eficienţa actului didactic depinde de selecţia şi calitatea obiectivelor.

4.3.2. Abordarea taxonomică a obiectivelor educaționale

În literatura de specialitate sunt prezentate numeroase taxonomii ale sunt valorificate

obiectivelor (De Landsheere; De Landsheere, 1979).

a. Taxonomia obiectivelor educaționale în functie de gradul de generalitate:

 obiective generale - vizează proiectarea planului de învăţământ;
 obiective specifice - vizează proiectarea programelor şi a manualelor şcolare;
 obiectivele concrete/ operaționale – vizează proiectarea lecţiei, orei de dirigenţie etc.

Obiectivele generale şi specifice sunt elaborate la nivel de politică a educaţiei sau de

politică şcolară; obiectivele concrete/ operaţionale sunt elaborate de profesor pentru fiecare
lecție/ activitate didactică.

Obiectivele generale
 reflectă dimensiunea funcţională a procesului de învăţământ, situată la linia de intersecţie
cu finalităţile macrostructurale ale sistemului de educaţie;
 vizează criteriile de elaborare a planului de învăţământ, validate la nivel de politică a
educaţiei în funcţie de capacitatea acestora de:
- a răspunde nevoilor reale de formare-dezvoltare a unui anumit tip de personalitate,
valabil la scara întregii societăţi;
- a îndruma acţiunile viitoare de programare şi operaţionalizare a conţinutului instruirii
în cadrul programelor şi manualelor şcolare;
- a indica rezultatele care trebuie obţinute prin activităţile şcolare;
- a orienta selecţia conţinuturilor, activităţile de învăţare şi exigenţele pedagogice ale
curriculum-ului (Curriculum Național).
 au grade diverse de generalitate și pot fi identificate:
- la nivelul intregului sistem de invatamant, dand expresie directa idealului educational
(obiective generale ale invatamantului);
- in functie de tipul si profilul scolii;
- in functie de ciclul de invatamant (obiective ale invatamantului primar, ginmazial
etc);
- in functie de dimensiunile formarii personalitatii (formarea personalitatii morale,
estetice, religioase);
- pe discipline de invatamant (abiectivele generala ale disciplinelor de invatamant.
obiective ale predarii/invatarii matematicii, muzicii), dar si la nivelul unor sisteme de
lectii si chiar la nivelul unei singure lectii (obiectivul fundamental sau scopul lectiei);

Obiectivele specifice:
 sunt valabile pe niveluri, trepte, discipline, forme de învăţământ şi de instruire;
 reflectă dimensiunea structurală a procesului de învăţământ, care vizează resursele de
conţinut plasate intermediar între criteriile stabilite la nivel de politică a educaţiei şi
cerinţele de proiectare didactică eficientă orientate în direcţia activităţii de predare-
învăţareevaluare;
 acţionează la trei nivele de proiectare a procesului de învăţământ:
- coordonata transversală vizează dimensiunile educaţiei:
o obiective pedagogice specifice educaţiei intelectuale;
o obiective pedagogice specifice educaţiei morale;
o obiective pedagogice specifice educaţiei tehnologice;
o obiective pedagogice specifice educaţiei estetice;
o obiective pedagogice specifice educaţiei fizice.
- coordonata verticală vizează treptele de învăţământ:
o obiectivul pedagogic specific învăţământului preşcolar;
o obiectivul pedagogic specific învăţământului primar;
o obiectivul pedagogic specific învăţământului secundar inferior;
o obiectivul pedagogic specific învăţământului secundar superior (liceal,
profesional);
o obiectivul pedagogic specific învăţământului superior (scurt, lung,
postuniversitar).
- coordonata orizontală vizează obiectivele pedagogice specifice ale fiecărei discipline
de învăţământ sau grupe de discipline proiectate intradisciplinar, interdisciplinar sau
transdisciplinar;

Obiectivele concrete/ operaționale

 au caracter concret, precis, fiind formulate de educator pentru fiecare activitate didactivă,
prin derivare de la obiectivele de referință;
 onstau în specificarea comportamentelor observabile şi măsurabile, care oferă informaţii
despre achiziţiile şi performanţele celor care se instruiesc.

Cele trei coordonate pot fi combinate la nivelul planului de învăţământ, în funcţie de

structura acestuia şi de criteriile care stau la baza elaborării acestuia. Valorificarea lor deplină
presupune instituţionalizarea obiectivelor pedagogice specifice la nivelul unor programe de
instruire formală şi nonformală, deschise educaţiei permanente şi autoeducaţiei (Cristea,
2000).

b. Taxonomia obiectivelor educaționale în functie de domeniile vietii psihice:

 obiective cognitive
 obiective afective
 obiective psiho-motorii

Obiectivele cognitive vizează însușirea de cunoștinte, deprinderi și capacități intelectuale,

urmând următoarele etape:
 cunoaştere (a defini, a recunoaşte, a distinge)
 înţelegere (a redefini, a reorganiza, a explica, a demonstra, a interpreta)
 aplicare (a aplica, a utiliza, a alege),
 analiză (a identifica, a deduce),
 sinteză (a generaliza, a deriva, a sintetiza, a sintetiza),
 evaluare critică (a valida, a decide, a argumenta, a emite judecăţi de valoare/ a evalua
critic);

Obiectivele afective se referă la formarea de sentimente, interese, atitudini, convingeri,

sentimente, urmând următoarele etape:
 receptare (a diferenţia, a accepta - afectiv)
 reacţie (a răspunde, a aproba, a susţine – afectiv),
 valorizare (a argumenta, a dezbate, a specifica, a susţine sau a protesta – afectiv),
 organizare (a armoniza, a organiza – afectiv),
 caracterizare (a aprecia, a dirija, a schimba, a rezolva, a colabora, a rezista – afectiv);
Obiectivele psiho-motorii vizează comportamentele fizice (dexteritate manuală, rapiditatea
mişcărilor), urmând următoarele etape:
 percepere (a percepe o mişcare),
 dispoziţie (a avea dispoziţie fizică şi psihică pentru realizarea unei mişcări),
 reacţie dirijată (a executa mişcarea după un anumit model, conform unui unei comenzi),
 reacţie automatizată (a executa mişcarea în mod automat, ca deprindere dobândită);
 reacţie complexă (a integra mişcarea în activitate, în termeni de adaptare dar şi de
creativitate).

c. Taxonomia obiectivelor educaționale în functie de criteriul rezultatelor aşteptate

 obiective exprimate în termeni de performanţe (realizabile pe termen scurt)
 obiective exprimate în termeni de competenţe (pe termen lung – mediu).
4.3.3. Clasificarea taxonomică a obiectivelor educaționale
Evaluare
Reacţie complexă Sinteză Caracterizare
Automatism Analiză Organizare
Reacţie dirijată Aplicare Valorificare
Dispoziţie Comprehensiune Reacţie
Percepere Achiziţie de Receptare
informaţii
Domeniul Domeniul Domeniul
psihomotor cognitiv afectiv
Figura 8 Clasificarea taxonomică a obiectivelor educaționale
COMPETENTELE SCOLARE

Delimitări conceptuale:
 competenta este "...o caracteristica fundamentala a unei persoane, care poate include o
trasatura, o abilitate, o intentie, un set de cunostinte, un aspect al imaginii de sine sau al
rolului social..." (Boyatzis, 1982);
 competenţa este un ansamblu integrat de capacităţi care se exersează într-un mod spontan
pe conţinuturi într-o categorie (într-un grup) determinată de situaţii în scopul de a rezolva
probleme puse de acestea. (Roegiers, 1996);
 competenţa este o structură cuprinzătoare, care însumează, deopotrivă, cunoştinţe,
capacităţi, abilităţi, atitudini (Mogonea, 2013);
 competenţele solicită un continuu proces de învăţare şi dezvoltare (…) reprezintă un
sistem permanent de construcţie şi reconstrucţie; odată concepute, competenţele sunt
mize majore ale formării, ele pot răspunde unor cereri sociale orientate spre adaptare la
schimbări (Ştefan, 2014);

 Competență – capacitate:
competenţă este, în acelaşi timp, mai largă şi mai restrânsă decât o capacitate. Mai largă,
deoarece ea recurge la mai multe capacităţi. Mai restrânsă, deoarece ea se exersează într-un
grup de situaţii bine determinate.

Tipuri de competenţe:
 competenţe generale
 competenţe specifice

Competenţele generale
- se definesc la nivelul unei discipline şi se formează pe perioada unui an/ ani şcolari;
- au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta demersul
didactic către achiziţiile finale ale elevului;

Competenţele specifice
- se definesc la nivelul unei discipline şi se formează pe perioada unui etape școlare
şcolare (semestru școlar, unitate de învățare);
- sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în rezolvarea acestora; acestora li
se asociază prin programă unităţi de conţinut.

4.3.5. Operaţionalizarea obiectivelor educaționale

Delimitări conceptuale
 activitatea de identificare a incidenţelor concrete/ practice ale unui enunţ general;
 trecerea printr-un ansamblu de operaţii succesive de la abstract la concret;
 specificarea criteriilor pe baza cărora un comportament dobândeşte caracteristica de a fi
operaţional;
 trecerea progresivă de la nivelul idealului, scopurilor, obiectivelor cadru şi de referinţă la
nivelul obiectivelor operaţionale.

Operaţionalizarea reprezintă activitatea de transpunere a scopurilor procesului de

învăţământ în obiective specifice şi a acestora în obiective concrete, prin precizarea unor
comportamente cognitive şi/sau psihomotorii observabile şi măsurabile (Ionescu, 2001).
 Operaţionalizarea presupune şi un aspect tehnic, şi anume enunţarea obiectivelor sub
forma comportamentelor observabile, măsurabile, cu ajutorul verbelor de acţiune. Prin
operaţionalizare se precizează ceea ce urmează să facă elevul, respectiv
performanţa/competenţa pe care trebuie să o dovedească, adică de care să fie capabil la finele
unei secvenţe de instruire;
Includerea într-un proiect de activitate didactică a unor obiective operaţionale impune
cadrului didactic să gândească şi să proiecteze riguros situaţiile, condiţiile de exersare şi
manifestare a comportamentelor prefigurate prin operaţionalizarea obiectivelor.
Metodologia operaționalizării obiectivelor educaționale

Operaţionalizarea unui obiectiv educaţional presupune::

- precizarea performanţei
- precizarea autorului performanţei
- precizarea condiţiilor concrete în care va avea loc realizarea performanţei respective
- stabilirea unui nivel minimal acceptat de reuşită.

Operaţionalizarea presupune 2 categorii de acțiuni:

- transpunerea unui obiectiv in termeni de acțiuni, acte, operații, manifestări directe
observabile, ceea ce presupune o delimitare și secvențierea analitică a obiectivelor,
concretizarea lor.
- presupune și un aspect “tehnic” care constă în enunțarea obiectivelor sub forma
comportamentelor observabile și “măsurabile”, cu ajutorul unor “verbe de acțiune”.

Obiectivele operaţionale se obţin prin derivarea celor intermediare (de referință) şi se

formulează – pentru activităţile educaţionale desfăşurate la micronivel pedagogic (lecție/
activitate ddiactică) – într-un mod concret, precis, prin specificarea comportamentelor
observabile şi măsurabile, care oferă informaţii despre achiziţiile şi performanţele celor care
se instruiesc.
Fiecărui obiectiv cadru îi corespund mai multe obiective de referinţă, acestea realizându-
se prin intermediul obiectivelor operaţionale. De aceea, în proiectele de lecție/ activitate
didactică, este absolut necesar să se precizeze obiectivele operaţionale urmărite, acestea stând
la baza formulării itemilor de evaluare.
Opţional, cadrele didactice pot consemna obiectivele de referinţă din programa şcolară,
cărora li se subordonează obiectivele operaţionale urmărite în cadrul lecţiei/ activităţii
didactice (sau pot consemna doar numerele/ simbolurile acestor finalităţi educaţionale).

Algoritmul operaţionalizării obiectivelor educaţionale

Operaţionalizarea este procesul de derivare/ concretizare a obiectivelor cadru şi de

referinţă prin specificarea incidenţelor concrete de realizare.
Formularea unui obiectiv operational se realizează prin derivare de la obiectivul de
referință/ corespunzător unui obiectiv cadru (Păiși-Lăzărescu, Tudor, Stan, 2009).

Obiective cadru: Formarea capacităţii de

comunicare.

Obiective de referinţă: Să înţeleagă conţinutul

unor mesaje.
 Obiective operaţionale: Să recunoască corect toate
propoziţiile simple din textul
dat pe baza cunoștințelor
anterioare

Proceduri de operaţionalizare:
 Criteriul performanţei (comportamental) este expresia nivelului de realizare a unei
sarcini de învăţare. Indicatorul cel mai concret al performanţei este comportamentul,
actul sau manifestarea vizibilă, observabilă (în plan verbal, psihomotor şi atitudinal),
măsurabilă.
Pe baza criteriului comportamental s-au elaborat mai multe tehnici de operaţionalizare, cele
mai cunoscute fiind cele ale lui Mager, D`Hainaut, De Landsheere.
a. Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale prin tehnica lui R. F. Mager:
Presupune parcurgerea a 3 pași:
1. identificarea şi denumirea comportamentului final (comportament observabil,
folosind verbe de acţiune);

Care este comportamentul observabil? CE?

să formuleze, să identifice, să rezume, să realizeze, să
analizeze, să aprecieze etc.

2. definirea condiţiilor (materiale şi/sau spirituale) în care trebuie să se producă

comportamentul (ce este dat, care sunt datele şi restricţiile); expresii care pot fi folosite: cu
ajutorul, pe baza, pornind de la, în funcţie de, folosind, pus în situaţia, având acces la, fiind
date etc.;

În ce condiţii este realizat comportamentul? CUM?

cu ajutorul expresiilor, pornind de la definiţia, pe baza
criteriilor, folosind schema, în funcţie de

3. definirea criteriilor performanţei acceptabile (respectiv criteriile în baza cărora

nivelul de performanţă atins poate fi pus în evidenţă):
- criteriul cantitativ (numărul minim de răspunsuri corecte solicitate): minim x raspunsuri
corecte;
- criteriul timp (intervalul maxim de timp oferit pentru rezolvarea corectă a sarcinii): maxim
x minute;
- criteriul calitativ: corect, adecvat, rapid, estetic, bine, frumos, îngrijit, citeţ, lizibil, creativ,
original.

Care sunt criteriile de performanţă acceptate? CARE? CÂT?

minim trei propoziţii; maxim cinci minute; în manieră
creativă, corect, adecvat

Verbe de acţiune recomandate:

Domeniul Domeniul Domeniul

cognitiv afectiv psihomotor
a defini, a a accepta, a a identifica, a
enumera, a dori, a se percepe, a
 formula, a conforma, a-şi recunoaşte, a
recunoaşte, a exprima, a alege, a distinge, a
reproduce, a aproba, a oferi, reprezenta, a
numi, a alege, a a aplauda, a transforma, a
demonstra, a aclama, a aplica, a căuta, a
exemplifica, a accepta, a separa, a
exprima, a ilustra, ajusta, a combina, a
a interpreta, a încuraja, a nega, exploata, a
rezuma, a stabili, a protesta, a organiza, a
a descoperi, a renunţa, a proceda, a
modifica, a supraveghea, a reconstitui, a
organiza, a aranja, a modifica, a crea, a
preciza, a utiliza, discuta, a obţine
a stabili, a formula, a
transfera, a organiza, a
clasifica, a aprecia, a
constitui, a crea, schimba, a
a deduce, a revizui, a
planifica, a pretinde
produce, a
transmite, a
aprecia, a
argumenta, a
decide, a descrie,
a interpreta, a
judeca, a evalua,
a justifica, a
efectua, a
valoriza, a
verifica.

Verbe interzise în formularea obiectivelor operaţionale:

să cunoască să observe să se familiarizeze

să mediteze să perceapă să conştientizeze
să ştie să-şi îmbogăţească să se emoţioneze
să înţeleagă să-şi dezvolte să se obişnuiască
să reflecteze să înveţe să se lămurească
să gândească să aprofundeze să se convingă
să imagineze să se concentreze să-şi însuşească
să cugete să asimileze să constate

Cerinţe de formulare a obiectivelor operaționale:

- obiectivele operaționale sunt corelate cu activităţile didactice determinate, concrete
organizate la nivel strict acţional (lecție/ activitate ddiactică) şi de aceea ele corespund
celui mai concret nivel al obiectivelor educaţionale.
- având caracter predominant concret, ele se urmăresc şi se ating pe termen scurt, în situaţii
specifice de învăţare.
- se referă la elev, condensează şi descriu ceea ce urmează să ştie şi/sau să facă elevul,
respectiv prestaţia, performanţa sau competenţa pe care acesta trebuie să o
dovedească, pe parcursul sau la finele unei secvenţe de instruire.
- se referă la modificările evolutive calitative şi cantitative ale prestaţiilor, performanţelor
şi competenţelor elevilor, la noile achiziţii ale acestora (de exemplu: noi cunoştinţe, noi
operaţii mentale sau practice/ materiale, noi acţiuni, noi capacităţi şi competenţe
intelectuale sau practice etc.).
- se formulează în termeni de produs al învăţării, respectiv prin precizarea a ceea ce trebuie
să demonstreze elevul că ştie sau ştie să facă, şi nu în termeni de proces de învăţare, adică
prezentând demersurile pe care trebuie să le întreprindă elevul pentru a ajunge la un
rezultat.
- se vor formula scurt, concis, fără cuvinte de prisos;
- în cadrul unei activități didactice nu se vor formula mai mult de 5-6 obiective
operaționale; în caz contrar, unele dintre ele nu vor fi realizabile, pentru că nu există timp
școlar suficient
- fiecărui obiectiv operational îi corespunde o secvență de instruire;
- nu se confundă cu conţinutul, cu ideile principale din lecţie, ele nu precizează şi nu
explicitează ce va trata o temă, ci care va fi influenţa formativă şi informativă a acesteia
asupra elevului (ce va şti şi ce va fi apt să facă elevul).
- nu se confundă cu evenimentele instruirii; ele se referă strict la activitatea de învăţare a
elevilor (ce trebuie să ştie şi să facă) şi nu la cea a profesorului.
- nu se confundă cu scopurile, care sunt mai generale şi nu se pot realiza într-o singură
activitate didactică.

Exemple privind modul de aplicare a modelului de operaţionalizare a obiectivelor

educaționale:

Comportamentul Condiţii de realizare

Criterii de
final (materiale şi/sau
performanţă
(verb de acţiune) spirituale)
un colaj cu ajutorul în manieră
Să realizeze
materialelor existente creativă
prin trasare cifra cu
Să asocieze cantitatea de obiecte în mod corect
corespunzătoare
pe baza imaginilor
Să descrie adecvat
personajul din poveste
acompaniat de instrument
Să interpreteze melodic
cantece pentru copii
cu ajutorul expresiilor minim trei
Să formuleze
enunţate propoziţii
din text pornind de la minim cinci
Să identifice
definiţia substantivului substantive
textul pe baza criteriilor în maxim
Să rezume
indicate cinci minute
cuvintele din text folosind
Să analizeze în mod corect
schema dată
numerele date cu ajutorul
Să compare în mod corect
semnelor de comparaie
Să formuleze pe baza experesiilor date minim 2
 enunțuri
semnificați textului dat pe
Să argumenteze adecvat
baza imaginii

Tabel 2 Formularea obiectivelor operaționale – exemple

b. Operaționalizarea obiectivelor prin tehnica lui D'Hainaut (1981)

 vizează formularea obiectivelor eduaționale pornind de la tipologia interdisciplinară a
demersurilor intelectuale;
 „se apropie mai puţin de cerinţele taxonomice, apropiindu-se în schimb de logica
didactică” (D'Hainaut, 1981) utilă pentru facilitarea efortului de operaţionalizare a unor
obiective educaţionale;
 „Obiectivele operaţionale nu au sens şi nu se justifică decât în calitate de componente ale
unor scopuri mai generale” (D'Hainaut, 1981)
Analiza obiectivelor educaționale se realizează pornind de la specificul operaţionalizării
obiectivelor domeniului cognitiv şi cele ale domeniului afectiv.
Obiectivul educational cu predominanţă cognitivă poate fi descris prin cinci caracteristici:
- obiectul activităţii elevului;
- natura activităţii elevului;
- operatorul pus în joc sau solicitat;
- produsul activităţii;
- disponibilitatea componentelor activităţii (operator, obiect produs) în repertoriul
cognitiv al elevului.
Obiectivul educational cu predominanţă afectivă poate fi descris prin următoarele cinci
caracteristici:
- obiectul care va declanşa reacţia afectivă şi situaţia în care este inserat;
- natura activităţii afective sau a atitudinii elevului
- operatorul afectiv;
- comportamentul potenţial sau răspunsul elevului;
- disponibilitatea produsă în personalitatea elevului.

c. Operaționalizarea obiectivelor prin tehnica lui Tehnica Landsheere

Formularea unui obiectiv presupune cinci indicaţii precise:
1. Cine va produce comportamentul dorit.
2. Ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins.
3. Care va fi performanţa.
4. În ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul.
5. Pe temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător.