Teoria și metodologia instruirii

Profesor : Conf. Dr. Gianina-Ana Masari

Studentă: Rotaru Claudia Elena

Specializare: Pedagogia învățământului primar și preșcolar

 Obiective educaționale-taxonomiile pe domenii
psihocomportamentale

Ce sunt obiectivele educaționale? Dar taxonomiile?

“Obiectivele educaţionale (concrete/comportamentale/operaţionale) sunt finalităţile

educaţiei cu cel mai scăzut nivel de generalitate; desemnează tipuri de schimbări pe care procesul
de învăţământ le anticipează şi le realizează” ( Cucoş,C. 1996, p. 48).
Obiectivele educaţionale la nivel micro (obiectivele operaţionalizabile) sunt „invocabile
în fiecare lecţie sau secvenţă de educaţie similară lecţiei” (C. Moise, 1996, p. 25).
Obiectivele educaționale sunt enunțuri cu caracter finalist prin care se intenționează
provocarea unei schimbări în personalitatea elevului, ca urmare a implicării sale în activitatea de
predare şi învățare.”( http://dppd.ulbsibiu.ro)

“Finalitătile educației reprezintă orientările asumate la nivel de politică a educației în

vederea realizării activității de formare-dezvoltare a personalității umane conform anumitor
valori angajate în proiectarea sistemului și a procesului de învățământ.

Astfel, finalităţile educaţiei

 reprezintă un model metodologic de explicare şi înţelegere corectă a raportului dintre

planul general, particular şi concret al activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii la
nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ;
 în sens pedagogic larg, sesizat de Viviane şi Gilbert de Landsheere, finalitatea este „un
motiv pentru care există ceva”, care asigură „raţiunea de a fi a activităţii de educaţie”.”
(forum.portal.edu.ro)

Taxonomiile
 “Etimologia termenului „taxonomie” se află în grecescul „taxis”= aşezare, ordonare,
aranjare şi „nomos”= lege;

Conceptul de taxonomie didactică a fost introdus şi dezvoltat de Şcoala din Chicago, care
sub conducerea lui B. S. Bloom, şi-a propus să contureze dimensiunile acţiunii instructive pe
baza obiectivelor didactice, aceasta permiţând modelarea şi prelucrarea automatizată a datelor
caracteristice procesului de învăţământ.

În teoria şi practica instruirii s-a impus termenul de “taxonomie didactică”, ce reprezintă

ştiinţa clasificării metodelor didactice, a principiilor învăţământului, a formelor de organizare a
activităţilor instructiv-educative, a mijloacelor de instruire etc.

În procesul educaţional, obiectivele îndeplinesc mai multe funcţii: de orientare

axiologică (conţinuturi şi valori pe care procesul educativ doreşte să le transmită), predictivă (de
anticipare şi evidenţiere a rezultatelor), evaluativă (aprecierea a ceea ce s-a realizat), de
organizare şi reglare a procesului didactic (criterii referenţiale pentru organizarea procesului
didactic).” (http://www.qreferat.com)

“Funcţii pe care le îndeplinesc obiectivele:

 funcţia de orientare valorică a procesului didactic, demonstrează că formularea unui

obiectiv nu constituie un simplu exerciţiu/demers didactic în măsură să asigure creşterea gradului
de organizare a predării şi învăţării, ci în acelaşi timp constituie “o opţiune şi o aspiraţie” care se
subordonează unor valori referitoare la formarea personalităţii elevului. Dimensiunea valorică
rezultă din concepţia despre cunoaştere, societate şi om. (Promovarea unor valori ca spiritul
investigativ, imaginaţia creatoare, gândirea abstractă presupune formularea unor obiective care
să pretindă nu doar achiziţie de informaţii şi reproducerea acestora, ci, cu deosebire, analize,
sinteze, generalizări, experimentări);
 funcţia de reglare a procesului de învăţământ face ca orice activitate instructiv-
educativă în fiecare din fazele ei, de prospectare, proiectare şi desfăşurare, să înceapă cu
formularea obiectivelor. Modificarea unui obiectiv determină schimbări în toate componentele,
verigile, câmpului său de acţiune. De asemenea, abandonarea sau nerealizarea obiectivului
propus, presupune analiza retrospectivă a modului de desfăşurare-realizare a muncii instructiv-
educative, pentru a face modificările care se impun, respectiv pentru a regla activitatea didactică
asigurându-i eficienţa;
 funcţia de anticipare a rezultatelor şcolare se referă la faptul că în conţinutul
obiectivelor indiferent de gradul lor de generalitate, se prefigurează rezultatul aşteptat la finele
secvenţelor de instruire. Evitând formulările abstracte, generale, ambigue, ca de exemplu:
“transmiterea de noi cunoştinţe”, “dezvoltarea gândirii”, “formarea trăsăturilor de personalitate”
etc., obiectivele se formulează în aşa fel încât ele să indice în termeni concreţi cunoştinţele,
nivelul de dezvoltare afectivă pe care dorim să le constatăm la elevi. Numai în acest fel
obiectivele anticipă rezultatele şcolare şi mobilizează eforturile cadrului didactic şi ale elevilor
într-un sens clar, bine definit şi în mod eficient;
 funcţia evaluativă se referă la faptul că verificarea, evaluarea şi notarea randamentului
muncii elevului presupun utilizarea unor criterii între care obiectivele sunt cele mai importante.”
(forum.portal.edu.ro)

“Clasificari ale obiectivelor educatiei:

I. În funcție de gradul de generalitate:

A. Obiective generale, cu grade diverse de generalitate, denumite de unii autori și finalități sau
scopuri ale educației; obiectivele generale ocupă o arie foarte largă a intenționalității educative,
și pot fi identificate:

1. la nivelul întregului sistem de învățământ, dând expresie directă idealului educațional

(obiective generale ale învâțământului);
2. în functie de tipul și profilul școlii;
3. în funcție de ciclul de învățământ (obiective ale învățământului primar, ginmazial etc);
4. în funcție de dimensiunile formării personalitătii (formarea personalitătii morale, estetice,
religioase);
 5. pe discipline de învățământ (obiectivele generale ale disciplinelor de învățământ,
obiective ale predării/învățării matematicii, muzicii), dar și la nivelul unor sisteme de
lecții și chiar la nivelul unei singure lecții (obiectivul fundamental sau scopul lecției);
apar obiectivele cadru/competenţele generale și obiectivele de referinţă/ competenţe
specific.

B. Obiective concrete ce pot fi exprimate operațional. Obiectivul operațional este expresia

anticipării de către profesor a unor comportamente ale elevului observabile și măsurabile într-un
timp scurt (timpul desfășurării unei lecții).

II. În funcție de domeniile vieții psihice:

1. obiective cognitive: vizează însușirea de cunoștințe, deprinderi și capacități intelectuale;

2. obiective afective: se referă la formarea de sentimente, interese, atitudini.
3. obiective psiho-motorii: vizează comportamente de ordin fizic.” (forum.portal.edu.ro)

„Taxonomiile pe domeniile psihocomportamentale

Obiectivele reprezintă raţiunea de a exista a procesului instructiv-educativ, întrucât

precizează direcţia în care el se va îndrepta, pentru a satisface cerinţele de formare.

Ele joacă, totodată, un rol primordial în organizarea raţională şi funcţionarea procesului,

cu consecinţe asupra celorlalte componente ale sale (conţinuturi selectate, strategii de predare,
procedee de evaluare, etc )

Taxonomia domeniului cognitiv

Criteriul principal de organizare îl constituie ordonarea obiectivelor de la simplu la

complex, ideea de ierarhie fiind implicată atât în succesiunea claselor de obiective de la 1 la 6,
cât şi în interiorul fiecărei clase, conturându-se astfel 21 de tipuri sau trepte de obiective.

Taxonomia se compune din două secţiuni:

 I
-
C
z
i
o
V
l
n
u
s
ă
r
a
t
p
c
e
R
1. Cunoaşterea, care corespunde obiectivelor de natură informativă;

2. Deprinderi şi capacităţi (clasele 2-6), care se referă la obiective de factură formativă.

În timp ce prima secţiune indică tipurile de cunoaştere de care trebuie să dispună elevul,
secţiunea a doua are în vedere modurile în care se utilizează sau se operează cu informaţiile
dobândite, ele pot fi: interpretate (2), aplicate (3), analizate (4), sintetizate (5) sau evaluate
(6).” (http://dppd.ulbsibiu.ro)

„Taxonomia domeniului afectiv

Îi aparţine lui Krathwohl şi adoptă un alt criteriu de clasificare: cel al interiorizării.

Cele cinci clase de obiective descriu un continuu afectiv, marcând etape posibile în
asimilarea şi practicarea unei valori, unei norme etc. În primul stadiu, elevul conştientizează
prezenţa unor valori, norme, reguli, exigenţe, fenomene, activităţi dezirabile şi le acordă atenţie;
în al doilea „reacţionează” adecvat, în mod voluntar „le caută”, simte satisfacţie în contact cu
ele. În stadiul al treilea, le „valorizează”, le preţuieşte, le conceptualizează, le sedimentează şi le
„organizează”, pentru ca în ultimul stadiu, sistemul de valori constituit să „caracterizeze” şi să
exprime personalitatea elevului.

Taxonomia lui Simpson pentru domeniul psihomotor

ț
g
x
v
f
a
D
z
d
ă
c
r
t
h
s
p
l
u
i
n
e
m
o Aceasta utilizează ca principiu ierarhic de ordonare relativa dificultate sau gradul de
stăpânire a unei deprinderi necesare pentru a îndeplini o activitate motorie. Percepţia este mai
mult un act preparator, pentru o deprindere motorie şi se bazează pe stimularea şi descifrarea
senzorială (de exemplu, anticiparea sau descoperirea unei disfuncţii ascultând zgomotul produs
de funcţionarea unei maşini). Dispoziţia se referă la o stare de pregătire pentru a putea efectua un
act motor (cunoaşterea ordinii operaţiilor, a instrumentelor necesare etc.)

Nivelurile taxonomiei psihomotorii:

•
•
Adaptarea – modificarea voluntară a mişcărilor
Creaţia – crearea unor noi sisteme de mişcări “

(Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar -3-6/7 ani,2008,)

Verbe utilizate pentru a descrie comportamentul elevului în cele trei domenii:

 Exemplu de aplicare în învățământul preșcolar:

 Învățământ preșcolar
 Grupa: Mijlocie
 Categoria de activitate: Cunoaşterea mediului
 Tema proiectului: „Toamna, anotimpul bogăției”
 Subtema: ”E toamnă iar...”
 Tema activității: “Marul si para”
 Tipul activității: Observare
 Obiectiv fundamental:

Să recunoască mărul și para din mai multe fructe după caracteristicile lor privind:
aspectul general, structura, mărimea, culoarea, forma.

Obiective operaționale:

• Să denumească și să descrie părțile componente ale celor două fructe;

• Să sesizeze și să exerseze posibilitățile sale de cunoaștere prin văz, pipăit, miros, gust;
• Să enumere câteva reguli de igienă legate de utilizare în alimentație a celor două fructe;
• Să-și îmbogățească și activeze vocabularul cu noțiunile de: semințe, cotor, neted, lucios,
zemos.

֍ Aplicație pentru înțelegere mai bună a informației: ֍

Dați exemple de câteva obiective operaţionale, pe care cadrul didactic le poate avea drept repere
orientative în formularea propriilor obiective, în funcţie de specificul clasei, a condiţiilor de
realizare şi a nivelului de performanţă pe care îl vizează, pentru obiectul limba română:
  Perioada abecedară
 Pentru perioada abecedară şi postabecedară în care elevii învaţă literele, legarea lor în
cuvinte, a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în texte, elevii vor fi capabili să:

 Elementele grafice pregătitoare pentru scriere sunt:

 Pentru învăţarea citirii, în perioada abecedară se vor folosi obiective operaţionale de
forma:
 În ceea ce priveşte comunicarea orală, obiectivele operaţionale vor urmări ca elevii să :

Întrebări pentru colegi/profesor:

1.Ce credeți că presupune idealul educațional din societatea noastră?

2.Care sunt cele trei niveluri ierarhice pe care se structurează finalitățile educației?

3.Ce trăsături generale indică obiectivele?

Referințe bibliografice:

 “Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar (3-6/7 ani)”, Ministerul educației,

cercetării și tineretului, 2008
 http://pshihopedagogie.blogspot.ro/2007/08/4structura-si-dinamica-invatarii.html
 http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%201_curs_7-
Finalitatile%20educatiei.pdf
 http://www.qreferat.com/referate/pedagogie/TAXONOMII-BLOOM-KRATHWOHL-
HARR847.php
 forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=1818588