OBIECTIVE EDUCAȚIONALE

TAXONOMIILE PE DOMENII PSIHOCOMPORTAMENTALE

Ce rol au obiectivele educaționale?

,,Noțiunea de finalitate reprezintă o componentă a procesului de învățământ care asigură
sensul, orientarea și direcțiile acțiunii instructiv-educative.” (Adriana Nicu, Curs de padagogie)
,,Taxonomia ştiinţelor pedagogice presupune avansarea unor criterii de validitate
adaptabile la nivelul dimensiunii funcţional-structurale a educaţiei, care constituie obiectul de
studiu specific pedagogiei, abordabil prin strategii de cercetare specifice, în contextul unor
norme, principii şi legităţi specifice.” (Cristea, 2000, p. 283)
,,Idealul pedagogic reprezintă finalitatea educaţională de maximă generalitate, care
angajează toate resursele formative ale societăţii existente la nivel instituţional şi
noninstituţional, într-un cadru formal, nonformal şi informal.” (Cristea, 2000, p. 137)
,,Scopul didactic reprezintă o finalitate pedagogică de tip microstructural care
concentrează obiectivele generale şi specifice ale unei capitol, subcapitol, grup de activităţi
(lecţii etc.), sintetizate printr-o formulare explicită şi imperativă care vizează orientarea
procesului de învăţământ la nivelul dimensiunii sale concrete, operaţionale.” (Cristea, 2000, p.
266)
,,Obiectivele educaţionale (concrete/ comportamentale/ operaţionale) sunt finalităţile
educaţiei cu cel mai scăzut nivel de generalitate; desemnează tipuri de schimbări pe care procesul
de învăţământ le anticipează şi le realizează.” (Cucoş, 1996, p. 48)
,,Scopul educației reprezintă o formă intermediară între ideal și obiectivele edicaționale,
vizează finalitatea unei acțiuni educative relativ bine determinate, iar principala funcție a
acestuia este de a detalia idealul educativ, astfel încât acesta din urmă să devină comprehensibil
și accesibil educatorilor.” (Massari, 2009, p. 35)
C. Moise (2005) propune următoarea definiţie: ,,Obiectivul este categoria pedagogică ce
exprimă anticipat rezultatele dezirabile ale educaţiei.”
Importanţa obiectivelor instruirii reiese din funcţiile pe care le îndeplinesc. În procesul
educaţional, obiectivele îndeplinesc mai multe funcţii: de orientare axiologică (conţinuturi şi
valori pe care procesul educativ doreşte să le transmită), predictivă (de anticipare şi evidenţiere a
rezultatelor), evaluativă (aprecierea a ceea ce s-a realizat), de organizare şi reglare a procesului
didactic (criterii referenţiale pentru organizarea procesului didactic).
„Funcţia de comunicare axiologică. Educaţia încorporează întotdeauna anumite opţiuni,
relative la trebuinţe şi aspiraţii social-umane. În determinarea orientării generale şi a conţinutului
concret al obiectivelor educaţiei instituţionalizate sunt angajate concepţii despre societate şi
individ, interese economice, de clasă, puncte de vedere despre rolul social al ştiinţei şi culturii
etc. În selecţia şi ierarhizarea obiectivelor intervin sistematic criterii axiologice. Există astăzi
suficiente dovezi experimentale care demonstrează că de cele mai multe ori comunicarea
obiectivelor lecției elevilor favorizează realizarea lor. În cadrul unei învățări focalizate pe
obiective explicite, elevii vor ști să diferențieze esențialul de neesențial, vor avea o dominantă
clară a activității lor care, se pare, este mai importantă decât îndemnurile adresate de profesor de
a fi atenți și de a urmări cursul lecției.” (Revista de pedagogie, p. 65)
,,Funcţia de anticipare a rezultatelor educaţiei. Prin definiţie, orice obiectiv anticipă o
realitate care nu există încă, prefigurează o capacitate care urmeză a fi formată. Din totdeauna
cadrele didactice, în virtutea unor exigenţe profesionale proprii, au făcut astfel de anticipaţii
elaborând şi ordonând scopurile activităţilor instructiv-educative cu elevii. Proiectarea
obiectivelor se poate realiza însă la diferite nivele de generalitate şi rigoare, indicând într-o
manieră mai abstractă sau mai concretă capacităţi şi performanţe umane.” (Revista de pedagogie,
p. 65)
,,Funcţia evaluativă. O varietate de forme şi tipuri de evaluare în educaţie se legitimează
prin raportarea la obiective. Calitatea obiectivelor, claritatea şi concreteţea lor sunt condiţii
esenţiale pentru validitatea şi fidelitatea evaluării randamentului şcolar.” (Revista de pedagogie,
p. 66)
,,Funcţia de organizare şi reglare a întregului proces pedagogic. Ar fi însă simplificator
dacă am considera că obiectivele marchează doar etapa iniţială şi finală a unui proces pedagogic.
Ele intervin în calitate de criterii referenţiale în cursul interacţiunii efective dintre predare şi
învăţare, însoţesc operaţiile de evaluare continuă sau formativă. Pe temeiul lor se selectează
strategiile didactice şi metodele de evaluare. La încheierea unei unităţi instrucţionale, rezultatele
şcolare ale elevilor, ca şi eficienţa globală a procesului didactic, sunt apreciate, de asemenea, în
conformitate cu obiectivele adoptate. În alţi termeni, obiectivele sunt implicate în toate cele trei
faze ale unei acţiuni educaţionale - proiectare, implementare, evaluare, ele având un rol esenţial
nu numai în definirea intenţiilor educative, ci şi în organizarea şi controlul ştiinţific al procesului
de instruire.” (Revista de pedagogie, p. 65-66)

Obiectivele educaţionale sunt numeroase şi complexe, de aceea clasificarea după anumite

criterii este necesară:
1. ”După gradul de generalitate obiectivele pot fi clasificate astfel:
● Obiective generale care au un caracter global, abstract și se referă la anumite laturi ale
personalității; desemnează finalități ce orientează întreaga activitate didactică, care
corespund idealurilor social-educaționale.
● Obiective de generalitate medie care derivă din obiectivele generale ale educației, pe
profiluri de pregătire; sunt finalități privind disciplinele școlare, stabilite pe trepte de
școlaritate în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor; vizează schimburi
comportamentale cognitive, afective și psihomotorii ale elevilor și evidențiază direcția în
care va fi valorificat conținutul informațional specific diferitelor discipline.
● Obiective specifice/ concrete/ comportamentale/ operaționale care sunt derivate din
obiectivele generale ale disciplineleor de învățământ; desemnează performanțe concrete
în cadrul lecției sau în timpul activității didactice și sunt direct observabile și
măsurabile.” (Massari, , p. 39)
2. ,,După domeniile pe care le vizează, obiectivele sunt:
● Cognitive – se referă la comunicarea/însușirea de noi cunoștințe; formarea și dezvoltarea
priceperilor, deprinderilor, capacităților intelectuale.
● Afective – vizează formare de sentimente, interese și dezvoltarea convingerilor,
atitudinilor, trăsăturilor de voință și caracter.
● Psihomotorii - ce urmăresc operații manuale, formarea și dezvoltarea priceperilor,
deprinderilor și obișnuințelor de aplicare a cunoștințelor, bazate pe acțiunea manifestă,
vizibilă, fizică.” (Massari, 2012 , p. 39).

,,Taxonomia cognitivă (B. Bloom) are drept criteriu de ierarhizare a comportamentelor

complexitatea acestora și vizează două grupe comportamentale: cunoașterea si deprinderile și
capacitățile intelectuale.” (Massari, 2012, p. 40).
Cunoaștere – asimilarea terminologiei, datelor factuale, definițiilor, teoriilor.
 Comprehensiunea – reformulare, înțelegere, rezumarea unei comunicări, interpretare.
Aplicare – utilizarea cunoștințelor pentru a rezolva situații noi.
Analiză – descompunerea unui material în părțile sale, relevarea relațiilor dintre acestea.
Sinteză – producerea unei lucrări personale, eleborarea unui plan de acțiune.
Evaluare – formularea judecăților de valoare în legătură cu o anumită problemă.
„Taxonomia afectivă (D. Krathwohl) criteriul de ierarhizare este gradul de interiorizare a
atitudinii, sentimentului, interesului etc. care constituie obiectivul urmărit.
Receptarea (prezența) – moment în care elevul devine doar conștient de structura
conținutului.
Răspunsul (reacția) – este etapa în care elevul răspunde, răspunsul având o aproximativă
gradație: asentiment, adeziune (voință de a răspunde), satisfacție.
Valorizarea - vizează ”stabilitatea” și ”trăinicia” comportamentului subiectului.
Organizarea – implică includerea unei noi valori achiziționate în sistemul valorilor pe
care elevul deja le cunoaște.
Caracterizarea – reprezintă momentul în care noua valoare achiziționată se fixează în așa
măsură în conștiința individului, încât face parte din personalitatea lui.” (Massari, 2012, p. 44).
Taxonomia domeniului psihomotor (E. J. Simpson) are drept principii ierarhice gradul de
complexitate a comportamentului psihomotor vizat și gradul de însușirea a acestuia

,,Percepere – actul preparator pentru o deprindere motorie, bazat pe stimularea

senzorială.
Dispoziție – cunoașterea ordinii operațiilor, a instrumentelor necesare etc.
Reacție dirijată – exersare.
Automatism – deprinderea finalizată.
Reacție complexă – aplicarea deprinderilor eficiente, în contexte diferite.” (Massari,
2012, p. 45).
,,Taxonomia obiectivelor (R. F. Mager) presupune trei etape:
o Precizarea comportamentului final, care se așteaptă de la elevi (prin verbe de acțiune).
o Precizarea condițiilor în care elevii demonstrează că au dobândit performanța așteptată.
o Precizarea nivelului de reușită.” (Adriana Nicu, Curs de pedagogie)
Întrebări:
1. Care este diferența între obiectiv cognitiv și obiectiv psihomotor?
2. Care sunt funcțiile obiectivelor educaționale?

Bibliografie
● CUCOȘ, Constantin (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iași.
● MASSARI, Geanina (2009), Teoria și metodologia instruirii, Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
● NICU, Adriana, Curs de pedagogie.
● Revista de pedagogie, 2007.
● CRISTEA, Sorin (2000), Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și
Pedagogică, București.