OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVELOR

Ce reprezintă operaționalizarea obiectivelor?

,,Conceptul de operaționalizare reprezintă specificarea demersului și a modalităților prin

care obiectivele proiectate pot fi identificate în rezultatele efective ale procesului educațional.
Acest demers se concretizează prin efectuarea a două operații:

1. derivarea din obiectivele generale a unor obiective concrete/ specifice;

2. traducerea efectivă a acestora în planul acțiunii, adică în comportamente observabile.”
(Massari, 2009, p. 32)

,,Obiectivele pedagogice reprezintă finalitățile pedagogige microstructurale care asigură

orientarea activității educative/ didactice la nivelul procesului de învățământ. Ele reflectă
dimensiunea valorică a finalităților macrostrucrutale (idealul pedagogic, scopurile pedagogice)
definite pe termen mediu și lung la scara socială a întregului sistem educațional.” (Cristea, 2000,
p. 210)

,,DeCorte (1973) considera că obiectivul operațional reprezintă un ,,mod care să reflecte

realizarea strategiilor și tacticilor instruirii, pe de o parte, și să ofere imaginea concretă a ceea ce
va trebui evaluat, pe de altă parte.” (Massari, 2009, p. 32)

C. Cucoș (1996) propunea ,,următorul evantai de condiții, ce se cere a fi respectat în procesul

de dimensionare și de formulare a obiectivelor:

 obiectivul vizează activitatea elevilor și nu a profesorului;

 obiectivul trebuie să fie realizabil, să corespundă particularităților de vârstă,
experienței anterioare a elevilor;
 obiectivul va descrie comportamente observabile și nu acțiuni sau procese psihice
interne;
  obiectivul desemnează un rezultat imediat al instruirii și nu unul de perspectivă,
neidentificat în timp și spațiu;
 în obiectiv se vor enunța atât condițiile de realizare a sarcinilor, cât și criteriul
performanței, al realizării acestora;
 exprimarea comportamentelor preconizate de obiectiv se va face prin apelul la ,,verbe
de acțiune”: a recunoaște, a identifica, a utiliza, a aplica, a distinge, a reda, a produce,
a proiecta, a rezolva, a propune.
 fiecare obiectiv va viza o operație singulară și nu un comportament compozit, greu de
analizat și evaluat;
 obiectivele nu se vor repeta prin reformulări diferite, ele trebuie să fie unice,
congruente logic și valide axiologic.” (Cucoș, 1996, p. 50)

,,Prin corelarea cu metodologia proiectării și realizării lecției, profesorul clarifică:

1. ce comportament observabil va urmări;
2. ce date i se oferă elevului (mijloace, tehnici și condiții);
3. ce sarcină de lucru se formulează (acțiuni);
4. în ce condiții va lucra elevul (modurile de organizare)
5. ce performanțe va dobândi elevul (verificarea, măsurarea);
6. cât s-a realizat (aprecierea, recuperarea, dezvoltarea).” (Massari, 2009, p. 32)

,,R. F. Mager (1962) a propus o tehnică de elaborare a obiectivelor operaționale care vizează
un singur comportament final, caracterizabil prin trei indicatori:

1. precizarea comportamentului final al elevului (,,să sublinieze substantivele”);

2. precizarea condițiilor de realizare specifice cadrului de manifestare a comportamentului
vizat (,,dintr-un text dat, pe baza cunoștințelor însușite);
3. performanța așteptată (,,obiectivul va fi considerat atins dacă vor fi identificate 7 dintre
cele 10 substantive pe care le conține textul.”)” (Massari, 2009, p. 32)
 ,,G. de și V. de Landsheere (1979, pp. 200-214) stabilesc cinci parametric de operaționalizare
a unui obiectiv:

1. cine va reproduce comportamentul vizat (elevul);

2. ce comportament observabil va demonstra că obiectivul a fost atins (,,să
alcătuiască”);
3. care va fi produsul/ performanța acestui comportament (,,rezumatul textului”);
4. în ce condiții trebuie să aibă loc comportamentul (,,folosind textul din manual”)
5. în baza căror criteria se consideră a fi satisfăcător produsul (,,fără sprijinul
profesorului”).

Obiectivul va fi considerat atins dacă a alcătuit rezumatul textului respectând criteriile de

elaborare.” (Massari, 2009, p. 33)

,,Descrierea comportamentului final trebuie să se face printr-un verb concret de acțiune

care să permită observarea și măsurarea comportamentelor realizate. Operațiile, abilitățile,
comportamentele vizate trebuie să fie cât mai variate, nu trebuie să se oprească la simpla
memorare, reproducere de informații.

Condițiile în care se realizează obiectivul vizat se referă la:

 condițiile materiale (ce i se oferă elevului ca sprijin; de exemplu: materiale

illustrative sau documentare, un anumit spațiu de lucru; ce volum de informație i
se comunică înainte de a i se cere rezolvarea, ce nu îi este permis să utilizeze etc.)
 condițiile psihologice (ce nivel de pregătire are elevul în momentul respectiv, ce
cunoștinte/ deprinderi posedă etc.)

Nivelul performanței acceptabile se referă fie la un aspect calitativ al performanței, fie la

un aspect cantitativ (procentajul admisibil al reușitei) sau temporal (în cât timp să rezolve o
anumită cantitate de sarcini didactice).” (Massari, 2009, p. 33)

,,Dintre cele mai frecvente erori în formularea obiectivelor operaționale, amintim

confundarea lor cu programa/ temele de învățat, confundarea obiectivului cu ceea ce cadrul
didactic intenționează să facă, formularea în termeni de capacități, includerea mai multor
obiective pentru același rezultat al învățării.
 Dacă obiectivele nu sunt clar formulate încă de la începutul activității, vor apărea
înevitabil erori în procesul didactic, cum ar fi: dificultăți în activitatea de proiectare a activităților
și strategiilor didactice, dificultăți în procesul de evaluare a rezultatelor acțiunii educative.”
(Massari, 2009, p. 34)

10 obiective identificate a fi operaționalizate incorect:

1. Să familiarizez elevii cu părțile componente ale unei cărți.

2. Să înțeleagă cu adevărat rolul lecturii.
3. Să știe care sunt părțile componente ale unei plante.
4. Să citească enunțul exercițiului.
5. Să asculte indicațiile învățătorului.
6. Să numere până la 10.
7. Să fie atent la lecție.
8. Să scrie corect după dictare.
9. Să decupeze după contur.
10. Să vorbesc despre rolul lecturii.

Bibliografie
 CUCOȘ, Constantin (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iași.
 MASSARI, Geanina (2009), Teoria și metodologia instruirii, Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași.

 CRISTEA, Sorin (2000), Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și

Pedagogică, București.