Să aveți în caiete numai ceea ce este scris cu roșu!!

Lecția 3 – Principiile fundamentale ale logicii

Logica tradiţională se sprijină pe anumite condiţii formale numite PRINCIPII

LOGICE sau LEGI DE RAŢIONARE/LEGI LOGICE FUNDAMENTALE. Acestea
sunt condiţii generale ele raţionamentelor – indiferent de tipul de propoziţii cu ajutorul
cărora formulăm inferenţa.

PRINCIPUL LOGIC REPREZINTĂ O CONDIŢIE FUNDAMENTALĂ DE

RAŢIONALITATE, UN CRITERIU FUNDAMENTAL PRIN CARE DISTINGEM
ÎNTRE CORECT ŞI INCORECT, UN REPER PENTRU ALTE CONDIŢII DE
RAŢIONALITATE.

Pentru a fi corect logic, un argument trebuie să respecte toate cele patru principii
fundamentale ale logicii (desigur, împreună cu toate legile ce decurg din ele).

1. Principiul identităţii
Se referă la faptul că, oricât de multe asemănări ar fi între două obiecte, fenomene, fiinţe,
ele nu pot fi identice. Fiecare lucru este identic doar cu sine. Identitatea este posibilă doar
dacă este vorba despre două nume diferite date aceluiaşi obiect, fenomen, persoană. De
aceea, în cadrul unui argument, cuvintele, formele logice folosite nu trebuie să-şi schimbe
sensul sau sistemul de referinţă. În cazul în care această cerinţă nu este respectată, se
încalcă principiul identităţii, argumentul nu este corect logic şi, de aceea, nu avem
certitudinea adevărului concluziei, chiar dacă premisele sunt adevărate.

A este identic cu A.

Dar, în acest caz, A poate fi identic cu B.

A = Mihai Eminescu
B= Autorul ”Luceafărului”
Este exemplul sinonimelor: A. Amic; B. Prieten

Exemple de încălcare a principiului identităţii :

1.„Şoarecele roade hârtia.”
„Şoarecele este un substantiv.”
„Substantivul roade hârtia.”
Deşi premisele sunt adevărate, concluzia este falsă. Acest lucru se poate întâmpla doar
dacă argumentul nu este corect. El nu este pentru că se încalcă principiul identităţii :
cuvântul „şoarece” este folosit cu sensuri diferite în cele două premise; în prima, cu sensul
de animal care în realitate roade hârtia, în a doua, cu sensul de cuvânt care, ca parte de
vorbire, este substantiv.
2.„Orice negru este originar din Africa.”
„Televizorul este negru.”
„Deci, televizorul este originar din Africa.”
3.”Când Alice explică faptul că ea s-a abătut din drumul ei, Regina Roşie ripostează :
- Nu înţeleg, cum adică din drumul tău ? Aici toate drumurile sunt ale mele.” (L.Carroll,
Alice in ţara minunilor)
4. Don Quijote, ştiind că aceia care nu erau învestiţi cavaleri au dreptul doar la arme albe,
decide că armele „le va freca de îndată ce are răgazul, aşa încât să fie mai albe decât
hermina.” (Cervantes) 5.”Bolnavii contagioşi trebuie pedepsiţi, deoarece ei fac rău altora
şi cine face rău altora trebuie pedepsit.”
6.”Ghiocelul este alb iar albul este o culoare, prin urmare ghiocelul este o culoare.”
7.”Mihai a apărut cu milioane de ani în urmă, deoarece Mihai este om şi omul a apărut
atunci.”

2. Principiul non-contradicţiei
Oricare două propoziţii, dintre care una afirmă iar cealaltă neagă aceeaşi proprietate despre
acelaşi obiect, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, nu pot fi împreună adevărate. Acest
principiu ne cere să nu ne contrazicem.
Exemple de contradicţii :
1.”X<Y” şi „X-Y=3”
2.”Lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani.”
3.”Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, să nu se revizuiască, primesc,
dar atunci să
se schimbe pe ici, pe acolo şi anume în punctele esenţiale.”
4.”Mama lui Niculăieş a murit din fragedă pruncie.”
5.”În secolul al XIX-lea limba populară era considerată vulgară şi de aceea nu o vorbea
nimeni.”
3. Principiul terţului exclus
În acelaţi timp şi sub acelaşi raport, orice propoziţie este sau adevărată, sau falsă , sau
acceptată, sau neacceptată într-un sistem de propoziţii a treia posibilitate este exclusă. Din
două judecăţi contradictorii una e neapărat adevărată, fiindcă a treia posibilitate nu există.
Dacă nu accepţi o propoziţie într-un sistem de propoziţii, nu înseamnă că accepţi negaţia
ei.
(Dacă nu accept în sistemul de propoziţii matematice propoziţia „Plantele sunt verzi.”, nu
înseamnă că accept negaţia ei „Plantele nu sunt verzi.”
Exemplu: ”Este adevărat că plantele sunt verzi” și ”nu este adevărat că plantele nu
sunt verzi”, propoziția ”Este adevărat că plantele sunt verzi și nu este adevărat că
plantele sunt verzi, este exclusă.”
4. Principiul raţiunii suficiente
Acest principiu ne cere să nu acceptăm sau să respingem o propoziţie fără a avea un temei
suficient pentru a face aceasta. Adică, într-un argument, premisele trebuie să fie temei
suficient pentru a justifica acea concluzie.
Există 4 tipuri de temeiuri posibile :
1. temei suficient, dar nu și necesar
Exemplu: O propoziţie „p” este temei suficient pentru o propoziţie „q” dacă admiţând
adevărul lui „p”, admitem şi adevărul lui „q”.
Exemplu de temei suficient :
p : „Ana şi Maria au aceeaşi mamă.” este temei suficient pentru
q : „Ana şi Maria sunt surori.”
 2. temei suficient şi necesar (dacă și numai dacă...atunci...)
Exemplu: Dacă un triunghi are un unghi drept, atunci el este triunghi dreptunghic.
Dacă am febră, înseamnă că sunt bolnav.
Mașina s-a stricat, în concluzie o voi duce la reparat.
O propoziţie „t” este temei şi suficient, şi necesar pentru o propoziţie „u” dacă aceste
două
propoziţii sunt echivalente.
Exemplu de temei suficient şi necesar :
t : „Triunghiul ABC este echilateral.” este temei şi suficient, şi necesar pentru
u : „Triunghiul ABC are toate laturile egale.”

3. temei necesar, dar nu și suficient

Exemplu: Eminescu și Creangă au fost contemporani.
Eminescu l-a îndemnat pe Creangă să scrie Amintiri din copilărie.
O propoziţie „r” este temei necesar pentru o propoziţie „s” dacă fără a admite adevărul lui
„r” nu putem admite adevărul lui „s”.
Exemplu de temei necesar :
r : „Azi am mers la şcoală.” este temei necesar pentru
s :”Azi am luat nota 10 la logică.”

4. temei nici necesar, nici suficient

a. Afară plouă.
b. Ana și Maria sunt colege de bancă.
Fiecare dintre cele două propoziții reprezintă pentru cealaltă un temei nici necesar, nici
suficient.

Aplicații:
Exercițiile 1,5,6 de la pagina 10 din manual.