PRINCIPIILE LOGICII TRADIŢIONALE

Logica tradiţională se sprijină pe anumite condiţii formale numite PRINCIPII LOGICE sau
LEGI DE RAŢIONARE/LEGI LOGICE FUNDAMENTALE.

Principiul logic reprezintă o condiție fundamentală de raționalitate, un criteriu fundamental

prin care distingem între corect și incorect, un reper pentru alte condiții de raționalitate.
Principiile logice au fost formulate pentru prima dată de Parmenide (cca. 515 – cca. 450 î.Hr.),
deşi nu într-o formă exacta.

Orice raţionament trebuie să respecte simultan următoarele principii logice:

1. PRINCIPIUL IDENTITĂŢII - Presupune că orice obiect este identic numai cu sine

însuşi, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.

Principiul identităţii se referă la faptul că, pentru anumite condiţii specifice, orice noțiune trebuie
să îşi păstrează sensul pe parcursul unui anumit proces de gândire, altfel spus, în cadrul
demersului logic noţiunile trebuie utilizate într-o singură accepţiune. În cadrul unui discurs dat,
conceptele folosite trebuie să fie identice cu sine, să rămână aceleaşi, în sensul că nu le putem
schimba înţelesul după cum ne vine nouă bine.

A= id.A ( A este identic cu A)

Ex. Logica este științifică.

Științific este un atribut

Logica este un atribut.

2. PRINCIPIUL NON-CONTRADICŢIEI- se refera la faptul ca nu putem nega si afirma

acelasi lucru în acelasi timp. Astfel, două enunţuri dintre care unul afirmă iar celălalt
neagă acelaşi predicat despre acelaşi subiect, nu pot fi ambele adevărate în acelaşi timp şi
sub acelaşi raport. Conform acestui principiu, două propoziții, A și A´, între care una
afirmă și alta neagă același lucru, nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi false în același
timp și sub același raport.

A&A` ( nu sunt simultan adevărate și A și A`)

Ex. A= Acest copac este stejar.

A´= Acest copac este brad.

3. PRINCIPIUL TERŢULUI EXCLUS - Presupune că în acelaşi timp şi sub acelaşi

raport sau este acceptată o propoziţie A, sau este respinsă dintr-un sistem de propoziţii, a
 treia posibilitate fiind exclusă. Mai pe scurt, ceea ce afirmam ori e adevarat ori e fals, o a
treia varianta nu exista.

A v ⌐A adică A sau non A

Este adevărat că toți oamnenii sunt muritori sau nu este adevărat ca Toți oamenii sunt muritori, a
treia posibilitate Toți oamenii sunt muritori și nu toți oamenii sunt nemuritori, este exclusă.

4. PRINCIPIUL RAŢIUNII SUFICIENTE se referă la faptul că orice afirmare sau

respingere a unei propoziţii trebuie să se facă pe baza unui temei satisfăcător - o raţiune
suficientă. Acest principiu cere ca orice afirmaţie sau negaţie, pentru a fi acceptată, să fie
dovedită adică să i se arate temeiul şi într-un fel constituie reflectarea la nivel logic a
relaţiei cauzale dintre fenomene.

Există următoarele tipuri de temeiuri:

1. Nici necesare, nici suficiente

Exemplu: 1. Afară plouă. 2. Ion şi Adrian sunt prieteni.

2. Necesare, dar nu şi suficiente

Exemplu: Eminescu şi Creangă au fost contemporani. 2. Eminescu l-a îndemnat pe Creangă

să scrie „Amintirile din copilărie”.

3. Suficiente, dar nu şi necesare

4. Necesare şi suficiente
Exemplu: 1. Triunghiul ABC este isoscel. 2. Triunghiul ABC are unghiurile de la bază
congruente.