SOFISME ȘI PARALOGISME

Sofismul este eroare comisă în mod intenționat, cu scopul de a înșela interlocutorul și de a-l
conduce spre o anumită concluzie dorită.
Paralogismul este o eroare comisă în mod neintenționat, din necunoașterea regulilor logice.

Erori formale = se produc prin încălcarea regulilor de validitate în argumentele deductive

Erori materiale = sunt erori de conținut, legate de sensul și semnificația termenilor și a
propozițiilor din componența lor
Tipuri de sofisme

Sofismele materiale sunt grupate in 5 clase:

1.sofismele de limbaj (ale ambiguității) sunt determinate de folosirea greșită a termenilor:
a) echivocația se datorează folosirii într-un mod ambiguu a unui termen;
b) amfibolia apare atunci când o expresie sau o propoziție dintr-un argument este ambiguă
din punct de vedere sintactic;
c) accentul se produce datorita sublinierii improprii a unui cuvânt sau a unei expresii dintr-un
argument;
d) diviziunea apare atunci când se transferă în mod abuziv o proprietate de la întreg la parte;
un termen este folosit în mod colectiv în premisă, în timp ce în concluzie e folosit în mod
diviziv (distributiv). (ex. În orașul acesta de gogomani, unde eu sunt cel dintâi… (dintre
fruntașii politici)
e) compoziția apare atunci când se transferă în mod abuziv o proprietate de la parte la
întreg; un termen e folosit distributiv în premisa și în concluzie colectiv. (ex. fiecare capitol
este scris bine, deci cartea este scrisă bine)
2.sofismele circularității (argumentele circulare, petitio principii) sunt determinate de
presupunerea ca adevărat a ceea ce urmează de fapt să fie argumentat:
a) argumentul circular se produce atunci când se argumentează că o propoziție este
adevărată pentru că este adevărată;
b) expresiile circulare presupun că ceea ce este de demonstrat a fost deja demonstrat;
c) întrebarea complexă apare atunci când este pusă o întrebare care presupune răspunsul la
o altă întrebare, dar care nu a fost pusă;
d) afirmarea repetată se produce atunci când cineva încearcă să impună o idee prin
repetarea ei.
3.sofismele supoziției neîntemeiate sunt argumentele care se bazează pe supoziții false:
a) bifurcația apare atunci când se presupune că sunt posibile doar două soluții, când de fapt
sunt mai multe posibile;
b) falsa dilemă se datorează unei bifurcații, întemeindu-se pe supoziții false;
c) inconsistența se produce în baza unor premise contradictorii, din acestea putând
fi derivată orice concluzie.
4.sofismele de relevanță se produc atunci când premisele, deși sunt adevărate, nu sunt
relevante pentru stabilirea concluziei:
a) argumentum ad hominem (argumentul relativ la persoană) - se produce atunci când se
atacă persoana care susține un argument și nu se examinează critic argumentul însuși;
b) argumentum ad ignorantiam (argumentul relativ la ignoranță) - se produce atunci când
se consideră că o propoziție este adevărată pentru că nimeni nu a dovedit că este falsă sau
că o propoziție este falsă pentru că nimeni nu a dovedit că este adevărată;

1
c) argumentum ad verecundiam (argumentul relativ la modestie) – o idee se impune prin
apel la autoritatea altei persoane;
d) argumentum ad populum (argumentul relativ la popor) - se produce atunci când o
concluzie este întemeiată prin apelul la opiniile mulțimii; o idee este considerată adevărată
pentru că majoritatea oamenilor o consideră adevărată;
e) argumentum ad misericordiam (argumentul relativ la milă) - constă în înlocuirea apelului
la temeiuri, dovezi, probe obiective cu apelul la mila pe care ar trebui să o resimțim față de
cel în favoarea căruia se argumentează;
f) argumentum ad baculum (argumentul relativ la forță, argumentul bastonului) - atunci
când se încearcă întemeierea unei concluzii prin apelul la forță sau la amenințarea cu forța.

5. sofismele dovezilor insuficiente: atunci când premisele sunt relevante în raport cu

concluzia, dar nu sunt suficiente, cele mai întâlnite forme fiind:
a) sofismul generalizării pripite - atunci când se generalizează asupra unei clase de obiecte
pe baza unor exemple care sunt fie insuficiente, fie nereprezentative
b) cauza falsa, cu următoarele forme:
- post hoc ergo propter hoc: atunci când se argumentează că A este cauza lui B deoarece
A apare înaintea lui B
- efecte comune: constă în a considera că două fenomene care decurg dintr-un al treilea
sunt la rândul lor într-o relație de cauzalitate
- efecte reciproce: constă în a susține ca A este cauza lui B, aceasta înseamnă ca B nu
poate fi o cauză a lui A
- confundarea cauzei și a condiției: apariția unui efect presupune pe lângă cauză și
condiții de apariție, sofismul constând în considerarea unora sau a tuturor condițiilor
drept cauze
- confundarea cauzei și a efectului: atunci când efectul este confundat cu cauza, în
special datorită ignoranței.

Sofisme și paralogisme (A sau F)?

1. Paralogismul este o eroare de argumentare comisă în mod intenţionat.
2. Echivocaţia este un sofism de limbaj care se datorează folosirii cu un singur înţeles a
unui termen pe parcursul aceluiaşi demers raţional.
3. Sofismul este o eroare de argumentare comisă în mod neintenţionat.
4. Amfibolia este un sofism de relevanţă care apare atunci când o expresie sau o
propoziţie dintr-un argument este ambiguă din punct de vedere sintactic.
5. Falsa dilemă este un sofism al supoziţiei neîntemeiate care apare datorită unei
bifurcaţii şi se întemeiază pe supoziţii adevărate.