SILOGISMUL

1. CARACTERIZARE GENERALĂ
Denumirea de silogism a fost dată de Aristotel, silogismul reprezentând o inferenţă deductivă
mediată în care din două propoziţii categorice care au un termen comun se deduce drept
concluzie o altă propoziţie, ai cărei termeni sunt termenii necomuni ai premiselor.

Exemplu:

Toţi oamenii sunt muritori. MaP

Toţi grecii sunt oameni. SaM
Toți grecii sunt muritori. SaP

Propoziţiile deasupra liniei reprezintă premisele, iar propoziţia aşezată sub linie se numeşte
concluzie, iar schema de inferență este reprezentată astfel:
MaP
SaM
………..
SaP

2. STRUCTURA SILOGISMULUI
În alcătuirea silogismului apar trei noţiuni, numite „termenii silogismului”:

TERMENUL MEDIU – termen care apare în ambele premise, dar nu apare în concluzie; termen
de legătură, prin care se pun în relaţie ceilalţi doi termeni ai silogismului;

TERMENUL MAJOR – termen care are rolul de predicat al concluziei; premisa care îl conţine se
numeşte PREMISĂ MAJORĂ;

TERMENUL MINOR – termen care are rolul de subiect al concluziei; premisa care îl conţine se
numeşte PREMISĂ MINORĂ.

3. FIGURI ŞI MODURI SILOGISTICE

În funcţie de poziţia termenilor silogismului în premise, se disting 4 figuri/structuri silogistice:

Figura I II III IV
Premisa majoră M–P P–M M–P P–M
Premisa minoră S–M S–M M–S M–S
Concluzie S–P S–P S-P S–P
 Figura I este structura silogistică fundamentală sau, cum a mai fost numită, figura perfectă.
Această figură silogistică este singura în care pot fi demonstrate drept concluzii toate tipurile de
propoziţii categorice.
În funcţie de calitatea şi cantitatea premiselor şi concluziei (A, E, I sau O) silogismele se împart în
mai multe MODURI silogistice. Fiecărei figuri silogistice îi corespund mai multe astfel de forme
particulare/moduri. Astfel, in fiecare figură silogistică se pot construe 64 de scheme de
argumentare, rezultând 256 de moduri silogistice, din care numai 24 sunt valide (câte 6 în
fiecare figură silogistică).

Moduri valide din figura I: Barbara, Celarent, Darii, Ferio; moduri slabe: Barbari, Celaront.

Moduri valide din figura II: Baroco, Cesare, Camestres, Festino; moduri slabe: Cesaro,
Camestrop.

Moduri valide în figura III: Bocardo, Darapti, Datisi, Disamis, Ferison, Felapton.

Moduri valide în figura IV: Bramantip, Camenes, Dimaris, Fesapo, Fresison; mod slab: Camenop.

Exemplu
Dacă vrem să determinăm schema de inferență specifică modului aee-2, se procedează astfel:
1. Prima literă a arată că premise majoră este universal afirmativă,
2. A doua literă, e, arată că premise minoră este universal negativă
3. A treia literă, e, arată că concluzia este universal negativă
4. Cifra 2 arată figura din care face parte modul silogistic respective.

Astfel, pt. aeo -2, obținem următoarea schemă de inferență: PaM

SeM

------------

SeP

Ex. Toți liceeni studiază logică.

Niciun preșcolar nu studiază logică.

Niciun prescolar nu este licean.

În funcţie de calitatea şi cantitatea premiselor şi concluziei (A, E, I sau O) silogismele se împart în mai
multe MODURI silogistice. Fiecărei figuri silogistice îi corespund mai multe astfel de forme
particulare/moduri.

Moduri valide din figura I: Barbara, Celarent, Darii, Ferio; moduri slabe: Barbari, Celaront.

Aaa-1 Toți elevii sunt prezenți. Niciun elev nu este absent.

Toți liceeni sunt elevi. Toți liceeni sunt elevi.

Toți liceeni sunt prezenți. Niciun licean nu este absent.

Moduri valide din figura II: Baroco, Cesare, Camestres, Festino; moduri slabe: Cesaro, Camestrop.

Aoo-2 Toți liceenii sunt elevi. Eae-2 Niciun elev nu este absent.

Unii copii nu sunt elevi. Toți liceeni sunt absenți.

Unii copii nu sunt liceeni. Niciun elev nu este licean.

Moduri valide în figura III: Bocardo, Darapti, Datisi, Disamis, Ferison, Felapton.

Oao-3

Moduri valide în figura IV: Bramantip, Camenes, Dimaris, Fesapo, Fresison; mod slab: Camenop.

LEGILE GENERALE ALE SILOGISMULUI CATEGORIC

I. LEGI REFERITOARE LA DISTRIBUIREA TERMENILOR

L1. Pentru ca un silogism să fie valid este necesar ca termenul mediu să fie distribuit în cel puţin una din
premise. (un silogism în care M nu este măcar o dată distribuit nu poate fi valid).

L2. Nici unul din termenii extremi ai silogismului nu poate fi distribuit în concluzie decât dacă este
distribuit şi în premisa în care apare.
II. LEGI REFERITOARE LA CALITATEA PREMISELOR ŞI A CONCLUZIEI

L3. Dacă ambele premise sunt afirmative, concluzia (presupunând că se poate extrage vreuna) nu poate
fi decât afirmativă.

L4. Cel puţin o premisă trebuie să fie afirmativă (sau: un silogism cu două premise negative nu poate fi
valid).

L5. Dintr-o premisă afirmativă şi alta negativă nu poate rezulta decât o concluzie negativă.

III. LEGI REFERITOARE LA CANTITATEA PREMISELOR ŞI A CONCLUZIEI

L6. Cel puţin una dintre premise trebuie să fie universală (sau: un silogism format din două premise
particulare nu poate fi valid).

L7. Dintr-o premisă universală şi una particulară nu se poate extrage decât o concluzie particulară.

Aai -1 aai-2

Toti elevii sunt prezenti. Toti elevii sunt prezenti.

Båietii sunt elevi. Băieții sunt prezenti.

Unii båietii sunt prezenti.. Unii elevi sunt prezenti.

Aeo-3 aeo-4

Toti elevii sunt prezenți. Toți cei care joacă fotbal sunt sportivi.

Niciun copil nu este prezent. Niciun sportiv nu dă bacul din mate.

Unii copii nu sunt elevi. Unii din cei care dau bacul din mate nu joacă fotbal.

Oao -3 iai-1

Unii elevi nu sunt atenți. Unii elevi sunt atenți.

Toți elevii sunt artiști. Toți artiștii sunt elevi.

Unii artiști nu sunt atenți. Unii artiști sunt a tenți.