15.

SILOGISMUL
15.1. DEFINIRE ȘI CARACTERIZARE GENERALĂ
15.2. STRUCTURA SILOGISMULUI
15.3. FIGURI ȘI MODURI SILOGISTICE
15.4. LEGILE GENERALE ALE SILOGISMULUI
15.5. MODURI SILOGISTICE VALIDE
15.6. METODE DE VERIFICARE A VALIDITĂȚII SILOGISMELOR
 15.1. DEFINIRE ȘI CARACTERIZARE
GENERALĂ
Silogismul este inferența deductivă mediată în care din două propoziții
categorice care au un termen comun, se deduce drept concluzie o altă
propoziție categorică, ai cărei termeni sunt termenii necomuni ai
premiselor, subiectul logic - S și predicatul logic - P.
INFO LOGIC
- Ce înseamnă „a infera”?
A infera înseamnă a trece de la niște premise la o concluzie.
- De ce „inferență deductivă”?
Pentru că avem o concluzie dedusă din premise.
- De ce „mediată”?
Deoarece avem două premise (spre deosebire de inferențele imediate- cu o
premisă și o concluzie), iar legătura dintre subiectul - S și predicatul - P
concluziei este „mediată” de un al treilea termen, termenul mediu - M.
 Definiția corectă a silogismului trebuie să precizeze felul
și numărul propozițiilor, astfel:
1. Silogismul este inferența (argumentul, forma de
raționare) formată din trei propoziții (2 premise și 1
concluzie) și din trei termeni (S, P și M).
2. Silogismul este un argument în care din două premise
care au un termen comun (M) se deduce drept concluzie
o propoziție care unește ceilalți doi termeni, adică
termenii necomuni din premisă (S, P).
3. Silogismul este tipul fundamental de argument deductiv
mediat, alcătuit din numai trei propoziții categorice, din
care două sunt premise, iar a treia este concluzia.
 Silogismul format din trei propoziții categorice, din care
două sunt premise, iar a treia este concluzia, se
numește silogism categoric.
INFO LOGIC
Dacă concluzia este dedusă din mai mult de două
premise, se obține un silogism compus sau polisilogism.

Exemplu de silogism categoric:

Unii hoți sunt pedepsiți de justiție. (1) premisă
Toți hoții sunt răufăcători. (2) premisă
Unii răufăcători sunt pedepsiți de justiție. (3) concluzie
 15.2. STRUCTURA SILOGISMULUI
Structura silogismului se determină plecând
ÎNTOTDEAUNA de la concluzie, astfel:
1. SUBIECTUL concluziei (S), numit și termen minor, se
regăsește la nivelul uneia dintre premise (a doua), motiv
pentru care aceasta se numește premisă minoră;
2. PREDICATUL concluziei (P), numit și termen major, se
regăsește la nivelul uneia dintre premise (prima), motiv
pentru care aceasta se mai numește premisă majoră;
3. Termenii minor (S) și major (P) sunt numiți termeni
extremi, iar legătura dintre ei, la nivelul premiselor se
realizează cu ajutorul unui termen comun ambelor premise,
numit termen mediu (M).
În logică, un silogism categoric se scrie astfel:
premisa majoră
__premisa minoră__
concluzie
 Exemple
Toate amfibiile sunt vertebrate. MaP (premisa majoră)
Toate broaștele sunt amfibii. SaM (premisa minoră)
Toate broaștele sunt vertebrate. SaP (concluzia)

Unii hoți sunt pedepsiți de justiție. MiP

Toți hoții sunt răufăcători.____________ MaS
Unii răufăcători sunt pedepsiți de justiție. SiP
15.3. FIGURI ȘI MODURI SILOGISTICE
Poziția termenului mediu (M) și a celorlalți doi termeni,
subiectul logic (S) și predicatul logic (P) în premise nu este
întotdeauna aceeași.
În funcție de felul în care cei trei termeni „se așază” în
cele două premise, pot fi distinse 4 figuri silogistice, după
cum urmează:
De remarcat și de reținut este faptul
că, ÎNTOTDEAUNA, concluzia este formată din S și P!
FIGURA I II III IV
Premisa M-P P-M M-P P-M
majoră
Premisa S-M S-M M-S M-S
minoră
Concluzia S-P S-P S-P S-P
 Un silogism se scrie, în mod simbolic, indicând tipurile
premiselor și a concluziei prin simbolurile propozițiilor
categorice, urmate de o cifră (de la 1 la 4) care indică
figura silogistică.
Scrierea prescurtată a unei scheme silogistice se
numește mod silogistic.
În fiecare figură silogistică pot fi construite 64 de
scheme de argumentare, numite moduri silogistice. În
felul acesta, rezultă 256 de moduri silogistice, din care
numai 24 sunt valide (câte 6 în fiecare figură).
 15.4. LEGILE GENERALE ALE
SILOGISMULUI
1. Legi generale – exprimă cerințele speciale pe
care trebuie să le respecte orice silogism
pentru a putea fi considerat valid.
2. Legi speciale – exprimă condițiile speciale
pe care fiecare figură silogistică trebuie să le
îndeplinească pentru a asigura respectarea
tuturor legilor generale ale slogismului.
 Legile generale
Legile generale se referă la termeni, la cantitatea și
calitatea propozițiilor categorice.
Legile referitoare la termeni sunt:
1. Într-un silogism valid există trei și numai trei
termeni numiți major, minor și mediu, fiecare
dintre ei apărând de două ori.
Ex. Șiretul este de mătase
Vulturul este șiret.
Vulturul este de mătase.
Silogismul este nevalid.
 Legile referitoare la termeni

2. În cel puțin una din premise, termenul mediu

trebuie să fie distribuit, în caz contrar silogismul
este nevalid.
3. Oricare dintre termenii extremi poate apărea
distibuit în concluzie numai dacă el a apărut
distribuit în premisa din care provine, în caz
contrar silogismul este nevalid.
 Legile referitoare la calitatea
propozițiilor categorice
4. Din două premise afirmative rezultă o
concluzie afirmativă, în caz contrar silogismul
este nevalid.
5. Într-un silogism valid trebuie să existe cel
puțin o premisă afirmativă, în caz contrar
silogismul este nevalid.
6. Dintr-o premisă afirmativă și alta negativă
rezultă o concluzie negativă, în caz contrar
silogismul este nevalid.
 Legile referitoare la cantitatea propozițiilor
categorice

7. Cel puțin o propoziție trebuie să fie propoziție

universală, altfel spus, dacă ambele premise ar
fi propoziții particulare silogismul ar fi nevalid.
8. Dintr-o premisă universală și alta particulară
rezultă o concluzie particulară, în caz contrar
silogismul este nevalid.
 15.5. MODURI SILOGISTICE VALIDE
1. Legile speciale ale figurii I.
M–P
S–M
S–P
Această figură trebuie să respecte următoarele legi speciale:
 Premisa minoră este afirmativă
Demonstraţie: dacă premisa minoră ar fi negativă, atunci concluzia
ar fi negativă, predicatul concluziei, P , ar fi distribuit, ceea ce
înseamnă că ar fi distribuit şi în premise, unde are rol de predicat în
premisa majoră. Aceasta ar fi şi ea negativă, şi astfel s-ar ajunge la
două premise negative, ceea ce contrazice legile generale ale
silogismului.
 Premisa majoră este universală
Demonstraţie: Premisa minoră fiind afirmativă, are predicatul, M ,
care este termenul mediu, nedistribuit. Cum termenul mediu trebuie
să fie distribuit în cel puţin una dintre premise, el este cu necesitate
distribuit în premisa majoră, unde are rol de subiect, ori o propoziţie
cu subiect distribuit este o propoziţie universală.
Tipurile premiselor şi concluziile posibile:
A A A E E E – premisa majoră - universală
A A I A A I - premisa minoră - afirmativă
A I I E O O – concluzia
Dintre aceste moduri, cele din coloana a doua (AAI) şi a cincea
(EAO) sunt moduri “slabe” sau “subalterne”, ele formulând o
concluzie particulară, acolo unde este posibilă o concluzie
universală. De aceea, ele nu se utilizează în cunoaştere, deoarece
diminuează nejustificat concluzia. Rămân, aşadar, ca moduri
operante, celelalte patru moduri. Acestea, ca şi toate celelalte pe
care le vom studia, poartă denumiri aşa-zise “mnemotehnice” (de
tehnica memorării), denumiri în care sunt prezente, alături de
consoane, câte trei vocale, în ordinea tipurilor de propoziţii
standard A, E, I, O.
Cele patru moduri ale figurii I sunt denumite astfel:
BARBARA (aaa-1); DARII (aii-1);
CELARENT(eae-1); FERIO (eio-1)
 2. Legile speciale ale figurii II
Adăugaţi concluzia, la schema figurii II.
P–M
S–M
S–P
Această figură trebuie să respecte următoarele legi speciale:
 Una dintre premise este negativă
Demonstraţie: În figura II termenul mediu, M , este predicat în
ambele premise. Cum termenul mediu trebuie să fie distribuit
în cel puţin una dintre premise, indiferent în care este distribuit,
respectiva premisă este negativă.
 Premisa majoră este universală.
Demonstraţie: Una dintre premise fiind negativă, concluzia este
negativă, deci are termenul predicat, P, distribuit. Dar termenul
P nu este distribuit în concluzie, dacă nu este distribuit în
premise. Cum în premise termenul P are rol de subiect în
premisa majoră, respectiva premisă este universală.
Modurile silogistice posibile care respectă aceste
legi:
E E A A A E – premisa majoră - universală
A A E E O I – premisa minoră
E O E O O O – concluzia
Şi în cazul acestei figuri există moduri “slabe” sau
“subalterne” (modurile din coloanele a doua şi a
patra), rămânând, ca moduri operante, patru moduri
silogistice valide, denumite astfel:
CESARE – eae-2
CAMESTRES – aee-2
FESTINO – eio-2
BAROCO – aoo-2
 3. Legile speciale ale figurii III
M–P

M–S
S–P
Această figură trebuie să respecte următoarele legi speciale:
 Premisa minoră este afirmativă.
Demonstraţie: Este aceeaşi demonstraţie cu cea dela figura I.
 Concluzia este particulară.
Demonstraţie: Premisa minoră fiind afirmativă, are termenul
predicat, S, nedistribuit. Cum acest termen are, în concluzie, rol de
subiect, iar o propoziţie cu subiect nedistribuit este particulară,
concluzia este, cu necesitate, particulară.
Modurile silogistice care respectă aceste legi sunt:
A I A E O E – premisa majoră
A A I A A I – premisa minoră - afirmativă
I I I O O O – concluzia - particulară
În cazul acestei figuri există, ca moduri operante,
şase moduri silogistice valide, denumite astfel:
DARAPTI – aai-3
DISAMIS – iai-3
DATISI – aii-3
FELAPTON – eao-3
BOCARDO – oao-3
FERISON – eio-3
 4. Legile speciale ale figurii IV.
P–M

M–S
S–P
Această figură trebuie să respecte următoarele legi speciale:
 Dacă premisa majoră este afirmativă, atunci premisa minoră este universală
Demonstraţie: Dacă premisa majoră este afirmativă, atunci are termenul mediu cu
rol de predicat, M , nedistribuit. Cum termenul mediu trebuie să fie distribuit în cel
puţin una dintre premise, el este distribuit în premisa minoră, unde are rol de
subiect.
Cum o propoziţie cu subiect distribuit este universală, rezultă că premisa minoră
este universală, dacă majora este afirmativă.
 Dacă una dintre premise este negativă, atunci premisa majoră este
universală
Demonstraţie: Una dintre premise fiind negativă, concluzia este negativă, deci are
termenul predicat, P , distribuit. El este, prin urmare, distribuit şi în premise. Acesta
fiind prezent în premisa majoră cu rol de subiect, premisa majoră este universală,
dacă una dintre premise este negativă.
 Dacă premisa minoră este afirmativă, concluzia este
particulară
Demonstraţie: Premisa minoră fiind afirmativă, are,
potrivit legilor de distribuţie a termenilor, predicatul, S,
nedistribuit. Dacă S este distribuit în premise, este
distribuit şi în concuzia silogismului, unde are rol de
subiect logic. Ori, o propoziţie cu subiectul logic
nedistribuit este o propoziţie particulară.
Modurile silogistice care respectă aceste legi sunt:
A A A I E E – premisa majoră
A E E A A I – premisa minoră
I E O I O O – concluzia
În cazul acestei figuri, există un mod slab (cel din
coloana a treia), rămânând, ca moduri operante,
cinci moduri silogistice valide, denumite astfel:
BRAMANTIP – aai-4
CAMENES – aee-4
DIMARIS – iai-4
FESAPO – eao-4
FRESISON – eio-4
Notă: Din cele patru figuri silogistice rezultă, prin
însumare, 19 moduri valide şi operante.
 15.6. METODE DE VERIFICARE A
VALIDITĂȚII SILOGISMELOR
Validitatea, respectiv nevaliditatea silogismelor se poate
stabili prin: metoda diagramelor Venn și metoda reducerii
directe și indirecte.
1. Metoda diagramelor Venn constă dintr-o diagramă
alcătuită din trei cercuri intersectate, fiecare cerc
reprezentând unul din cei trei termeni ai silogismului.
Sunt reprezentate grafic numai premisele și dacă din
reprezentarea grafică a acestora a rezultat automat
reprezentarea grafică a concluziei, atunci modul silogistic
este valid, în caz contrar este nevalid.
În cazul inferențelor mediate pe care le cunoaștem cu
numele de SILOGISME conform primei legi
generale există trei termeni: termenii extremi (S și P) și
termenul mediu M. Reprezentarea grafică a acestei
inferențe constă în intersectarea celor trei cercuri
corespunzătoare celor trei termeni.
Pe această diagramă sunt reprezentate grafic exclusiv
premisele:

Modul silogistic corespunzător este valid dacă și numai

dacă prin reprezentarea grafică doar a premiselor a
rezultat automat reprezentarea grafică a concluziei.
 Reguli de urmat în reprezentarea VENN
1. Se reprezintă doar premisele
2. Se începe hașurarea cu o premisă universală
3. După hașurarea premiselor, dacă PUTEM CITI
CONCLUZIA, fără alt adaos, înseamnă că silogismul
este valid. Dacă nu se poate citi concluzia, atunci
silogismul este nevalid.
4. Fiecare termen (S, P, M) este reprezentat printr-un cerc
și 4 zone:
1. S - 2, 3, 5, 6
2. P - 1, 2, 3, 4
3. M - 3, 4, 6, 7

5. Dacă unul dintre termeni, după reprezentarea premiselor

are 3 din cele 4 zone hașurate, în zona 4 se pune X
 Exemplu: Verificați prin diagrame Venn
silogismul aaa-1
Pentru modul silogistic aaa-1 (premisa majoră - MaP,
premisa minoră - SaM, concluzia - SaP)
MaP Toți M sunt P
SaM Toți S sunt M
SaP Toți S sunt P

Putem începe reprezentarea cu oricare dintre premise,

pentru că ambele sunt propoziții universale.
Dacă începem cu premisa majoră vom avea MaP (Toți M
sunt P) - ceea ce înseamnă că vom hașura toată zona M din
afara intersecției lui M cu P.
Reprezentarea premisei minore (SaM - Toți S sunt
M) presupune hașurarea întregii zone S din afara
intersecției lui S cu M.
 Acum, dacă vom suprapune cele două reprezentări
vom obține următoarea diagramă:

Pentru ca silogismul să fie valid trebuie să putem citi

CONCLUZIA, imediat după reprezentarea premiselor.
Cum concluzia este SaP (Toți S sunt P) înseamnă că ar trebui să
fie hașurată întreaga zonă S din afara intersecției lui S cu P, fapt
pe care îl putem observa în diagramă.
Prin urmare, silogismul nostru este VALID.
Exemplul 2: „Epicurienii nu identificau binele suprem cu
virtutea; ei nu erau deci adevărați filosofi, pentru că
adevărații filosofi identifică binele suprem cu virtutea.”
Reprezentarea premisei majore
Reprezentarea premisei minore
 După reprezentarea celor două premise, concluzia SeP
- Niciun epicurian nu era adevărat filosof - se poate
citi, prin urmare silogismul este VALID.
Exemplul 3: „Mărimea cerută pentru soluția
acestei probleme trebuie să satisfacă această ecuație
particulară; întrucât mărimea x satisface această
ecuație, ea este mărimea cerută.”
INDICATORII: Mărimea cerută pentru soluția acestei
probleme trebuie să satisfacă această ecuație particulară;
întrucât mărimea x satisface această ecuație, ea este
mărimea cerută.
CONCLUZIA: ...ea (mărimea X) este mărimea cerută.
TERMENII:
S (termen minor) = mărimea X
P (termen major) = mărimea cerută
M (termen mediu) = mărimea care satisface această ecuație
particulară
Reconstrucția silogismului
Exemplu 4: „Dacă unele plăceri sunt reprobabile,
atunci sunt dăunătoare, căci tot ce este reprobabil este
dăunător.”
INDICATORII: Dacă unele plăceri sunt reprobabile,
atunci sunt dăunătoare, căci tot ce este reprobabil este
dăunător.
CONCLUZIA: ...unele plăceri sunt dăunătoare
TERMENII:
S (termen minor) = plăceri
P (termen major) = dăunătoare
M (termen mediu) = reprobabil
 După reprezentarea celor două premise, concluzia
SaP - Mărimea X este mărimea cerută - nu se poate
citi, prin urmare, silogismul NU ESTE VALID.
Reconstrucția silogismului
Reprezentarea premisei majore
Reprezentarea premisei minore
 După reprezentarea celor două premise
concluzia SiP – Unele plăceri sunt dăunătoare - se
poate citi, prin urmare, silogismul ESTE VALID.
• Se hașurează porțiunea vidă
• Se reprezintă grafic doar premisele, concluzia trebuie să
rezulte din reprezentarea premiselor
• Se începe cu premisa universală
• Se reprezintă grafic subiectul

Cazuri care pot apărea:

1) universală + universală = universală 2 hașuri
2) universală + particulară = particulară 1 hașură + 1 X
3) universală + universală = particulară 2 hașuri + 1X?
Cazul 1:
universală + universală = universală 2 hașuri
aaa-1 MaP
M P
SaM
S
SaP
Concluzia reiese din hașurare, deci modul este valid
aaa-2 PaM
M P
SaM
S SaP
Concluzia NU reiese din hașurare, deci modul NU este
valid
Cazul 1:
universală + universală = universală 2 hașuri
aaa-3 MaP
M P MaS
SaP
S
Concluzia NU reiese din hașurare, deci modul NU este valid
aaa-4 PaM
M P
MaS
S SaP

Concluzia NU reiese din hașurare, deci modul NU este valid

Cazul 1:
universală + universală = universală 2 hașuri
aee-4 PaM
M P
MeS
S
SeP

Concluzia reiese din hașurare, deci modul este valid.

aee-1 M P
MaP
SeM
S SeP

Concluzia NU reiese din hașurare, deci modul NU este

valid
Cazul 2:
universală + particulară = particulară 1 hașură + 1 X
Obs. Se reprezintă mai întâi premisa universală.
iai-4 PiM
M P
X MaS
S
SiP
Modul este valid deoarece avem unii S care sunt P (există un
X în intersecția lui S cu P).
iai-1 MiP
M X P SaM
SiP
S
În acest caz putem pune X în două zone, deci nu putem spune cu
certitudine dacă modul este sau nu valid. Alegem varianta în care
modul nu este valid.
 Metoda reducerii
Această metodă constă în demonstrarea validității
modurilor silogistice imperfecte cu ajutorul celor
perfecte, prin reducerea silogismelor la unul din
modurile valide ale figurii I, figură considerată
perfectă.
Modurile perfecte sunt: aaa, aai, aii, eae, eao, eio.
Celelalte moduri silogistice sunt considerate
„imperfecte”.
Astfel, pot fi utilizate două mecanisme;
a) reducerea directă;
b) reducerea indirectă.
 a. Metoda reducerii directe
Considerând admisă validitatea celor 6 moduri silogistice
perfecte din figura 1, se poate stabili validitatea unui mod
imperfect dintr-o altă figură. Dacă se demonstrează că:
1) din premisele modului „imperfect” decurg premisele
unuia dintre modurile „perfecte” prin conversiune,
2) concluziile celor două moduri sunt identice sau din
concluzia modului „perfect” decurge, prin conversiune,
concluzia modului „imperfect”;
se poate stabili că concluzia modului „imperfect” decurge
din premisele lui, deci modul este valid.
Modurile silogistice sunt determinate de tipul propozițiilor
componente, iar pentru a le ține mai ușor minte s-au
introdus o serie de cuvinte mnemotehnice.
În aceste cuvinte:
a) consoana inițială (B, C, D, F) arată modul din figura 1 la
care va fi redus;
b) vocalele reprezintă tipul de propoziție (A, E, I, O);
c) consoanele postvocalice din figurile 2, 3 și 4 au
următoarele semnificații:
- consoana „s” indică conversiunea simplă a propoziției
care este reprezentată de vocala ce o precede;
- consoana „p” indică conversiunea prin accident a
propoziției reprezentată de vocala ce o precede;
- consoana „m” indică schimbarea ordinii premiselor;
- consoana „c” indică reducerea indirectă.
 Exemplul 1
C

PeM → MeP
SaM SaM
SeP SeP
CESARE (fig.2) CELARENT (fig.1)

- litera S arată că se convertește simplu premisa

care o precede, adică premisa majoră PeM;

Deoarece se poate reduce la un mod perfect,

înseamnă că este valid.
 Exemplul 2
PeM → MeP
CS
MaS → SiM
SoP CA SoP
FESAPO (fig.4) FERIO (fig.1)
- litera S arată că se convertește simplu premisa
care o precede, adică premisa majoră PeM;
- litera P arată că se convertește prin accident
premisa care o precede, adică MaS.
Deoarece se poate reduce la un mod perfect,
înseamnă că este valid.
 Exemplul 3

MiP CS MaS
MaS PiM
SiP SiP
DISAMIS (fig.3) DARII (fig.1)

- litera S arată că se convertește simplu premisa

care o precede, adică premisa majoră MiP;
- litera M arată că se schimbă ordinea
premiselor.
 EXERCIȚIU

Verificaţi prin metoda reducerii directe

validitatea următoarelor silogisme:
1. aeo-2
2. iai-3
3. aee-4
4. eao-3
5. eio-4
 Metoda reducerii indirecte sau
demonstrația prin reducere la absurd
Această metodă se folosește atunci când nu poate fi aplicată metoda reducerii
directe.
1. se presupune că modul silogistic este nevalid, ceea ce înseamnă că premisele
sunt adevărate iar concluzia falsă;
2. din falsul concluziei rezultă adevărul contradictoriei ei;
3. contradictoria concluziei împreună cu una din premise se iau împreună ca
premise ale unui mod silogistic valid al figurii I;
4. silogismul astfel rezultat este sigur valid şi dacă vom constata că a sa concluzie,
care este adevărată, este contradictoria sau contrara premisei din silogismul testat,
premisă nefolosită pentru a construi al doilea silogism, înseamnă că am ajuns la o
contradicţie (nu pot fi adevărate şi o propoziţie, şi
contradictoria ei). Ceea ce înseamnă că silogismul testat este valid.
 Exemplul 1

Presupunem că este nevalid.

MaP = 1
MaS = 1
SiP = 0 → SeP = 1

SeP = 1 (este modul valid al figurii I - eae)

MaS =1
MeP =1 → MaP = 0
Dar MaP este 1 prin ipoteză, ceea ce înseamnă că am
ajuns la o contradicţie presupunând că silogismul ar fi
nevalid. Deci, este valid.
 Exercițiul 1
Verificaţi prin metoda reducerii indirecte
validitatea următoarelor silogisme :
1.eio – 3
2. aoo – 2
3. iai – 4
4. aii – 2
5. eae – 4
Exerciţiul 2: verificaţi prin metoda diagramelor Venn
validitatea următoarelor silogisme:
1.Unele păsări sunt păsări migratoare.
Toate găinile sunt păsări.
Unele găini sunt păsări migratoare.
2.Toţi pinii sunt conifere.
Nici un nuc nu este pin.
Nici un nuc nu este din grupa conifere.
3.Unii funcţionari nu sunt corupţi.
Toţi corupţii au o morală îndoielnică.
Nici unul din cei ce au o morală îndoielnică nu este funcţionar.
4. Nici o cămilă nu intră prin urechile acului.
Orice fir intră prin urechile acului.
Unele fire nu sunt cămile.
5.Toate pisicile sunt feline.
Toate birmanezele sunt pisici.
Unele birmaneze sunt feline.
6. Nici un medic nu este fără studii superioare.
Toate asistentele medicale sunt fără studii superioare.
Nici o asistentă medicală nu este medic.
7. Nici un şomer nu are serviciu.
Unii dulgheri sunt şomeri.
Toţi dulgherii au serviciu.
8.Unele plante au petale roşii.
Nici o orhidee nu are petale roşii.
Unele orhidee nu sunt plante.
9.Toţi oamenii morali sunt cinstiţi.
Toţi oamenii morali sunt virtuoşi.
Unii din cei virtuoşi sunt cinstiţi.