Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TIPURI
DE RAȚIONAMENTE
DEFINIRE ȘI CARACTERIZARE
GENERALĂ
Raționamentele (inferențele) reprezintă forme
logice mai complexe și totodată și operații logice cu
propoziții.
Ceea ce în logica tradițională se numește
raționament, în logica modernă se numește inferență,
iar în logica contemporană se numește tehnică de
argumentare.
Raționamentul este operația logică prin intermediul
căreia din propoziții numite premise este derivată o altă
propoziție numită concluzie.
Structura raționamentelor
Premisa: Unii S sunt P.
Concluzia: Unii P sunt S.
sau
Exemplul 2:
P: Unii studenți sunt sportivi.
C: Unii sportivi sunt studenți.
Inferențele inductive (nedeductive) sunt acelea în
care concluzia este mai generală decât premisele din
care este obținută și chiar dacă premisele sunt adevărate,
concluzia obținută rămâne, totuși, probabilă.
Exemplu:
P: Ionescu Corina este bolnavă.
P: Popescu Alexandru este bolnav.
P: Voinea Roxana este bolnavă.
P: Ionescu Corina, Popescu Alexandru, Voinea Roxana
sunt (unii) elevi din clasa a IX-a A.
C: Toți elevii clasei a IX-a A sunt bolnavi.
CLASIFICAREA INFERENȚELOR
DEDUCTIVE
1. După numărul premiselor din care se obține concluzia, inferențele
deductive pot fi:
- imediate;
- mediate.
O inferență deductivă este imediată dacă și numai dacă concluzia este
derivată direct dintr-o singură premisă, fără niciun alt pas intermediar.
Exemplul 1:
P: Niciun elev nu este poet.
C: Niciun poet nu este elev.
Exemplul 2:
P: Niciun elev nu este sincer.
C: Toți elevii sunt mincinoși.
O inferență deductivă este mediată dacă și numai dacă concluzia este
derivată din mai mult de o premisă (ex. silogismul și polisilogismul).
După felul premiselor inferențele mediate pot fi:
- ipotetico-categorice;
- disjunctivo-categorice.
2. În funcție de corectitudinea logică, inferențele deductive
pot fi:
- valide;
- nevalide.
O inferență deductivă este validă atunci când din premise
adevărate se obține o concluzie adevărată.
Exemplu:
P: Unii elevi sunt sportivi.
C: Unii sportivi sunt elevi.
O inferență deductivă este nevalidă atunci când premisele
pot fi adevărate, însă concluzia este falsă.
Exemplu:
P: Unii oameni nu sunt intelectuali.
C: Unii intelectuali nu sunt oameni.
Clasificarea inferențelor inductive
1. După numărul cazurilor examinate inferențele inductive pot
fi:
- inducție completă;
- inducție incompletă.
2. În funcție de gradul de probabilitate al concluziei, inferențele
inductive pot fi:
- tari;
- slabe.
O inferență inductivă este tare numai dacă premisele sunt
adevărate și concluzia are mare probabilitate să fie adevărată.
Exemplu: Valentin a învățat 20 din cele 21 de subiecte de
examen. Probabil, Valentin, va lua la examen unul din subiectele
învățate și va lua nota 10.
O inferență inductivă este slabă numai dacă premisele sunt
adevărate și concluzia are mică probabilitate să fie adevărată.
Exemplu: Valentin a învățat 4 din cele 21 de subiecte de
examen. Probabil, Valentin, va lua la examen unul din subiectele
învățate și va lua nota 10.