POLISILOGISMUL Polisilogismul este un raţionament compus, alcătuit din mai multe silogisme, în care

concluzia primului silogism (prosilogism) este premisă a silogismului următor (episilogism).

Polisilogismul poate fi construit în două moduri:
5.6.2.1. Polisilogismul progresiv, când concluzia prosilogismului devine premisa majoră a
episilogismului:
Toţi A sunt B AaB
Toţi C sunt A CaA (prosilogism)
Toţi C sunt B CaB
Toţi D sunt C DaC (episilogism)
Toţi D sunt B DaB
Exemplu:
Toate elementele chimice sunt substanţe simple
Toţi metaloizii sunt elemente chimice
(deci) Toţi metaloizii sunt substanţe simple
Toţi halogenii sunt metaloizi
(deci) Toţi halogenii sunt substanţe simple
Clorul este halogen
(deci) Clorul este substanţă simplă

5.6.2.2. Polisilogismul regresiv, când concluzia prosilogismului devine premisă minoră a

episilogismului (premisele fiind transpuse):
Toţi A sunt B AaB
Toţi B sunt C BaC (prosilogism)
Toţi A sunt C AaC
Toţi C sunt D CaD (episilogism)
Toţi A sunt D AaD
Verificarea validităţii raţionamentelor de tip polisilogistic nu presupune însuşirea unor metode
speciale, ci verificarea succesivă a fiecărui silogism component. Dacă toate silogismele componente se
dovedesc a fi valide, atunci întreg argumentul este valid.
Această formă complexă de argumentare se simplifică prin sorit.

SORITUL Este un polisilogism entimematic (contractat), caruia îi lipsesc concluziile intermediare.

si el are doua forme:

6.3.1. Soritul goclenian1[7] care deriva din polisilogismul progresiv, enunta primul predicat despre
ultimul subiect:

Toti A sunt B AaB

Toti C sunt A CaA

Toti D sunt C DaC

Toti D sunt B DaB

Legile soritului deriva din legile silogismului.

Pentru soritul goclenian:

O singura premisa poate fi negativa si anume cea dintâi;

O singura premisa poate fi particulara si anume cea din urma

1
 6.3.2. Soritul aristotelic, care deriva din polisilogismul regresiv, enunta ultimul predicat despre
primul subiect:

Toti A sunt B AaB

Toti B sunt C BaC

Toti C sunt D CaD

Toti A sunt D AaD

Legile soritului aristotelic:

O singura premisa poate fi negativa si anume ultima

O singura premisa poate fi particulara si anume prima

Verificarea validitatii soritului se poate realiza prin verificarea legilor sale, dar se poate apela si la
reconstituirea polisilogismului si verificarea succesiva a silogismelor componente printr-una din metodele
cunoscute.

Iata un exemplu de sorit extras dintr-un text filosofic al lui Seneca (Scrisori catre Luciliu):

"Cine este prevazator este si moderat; cine este moderat este si statornic; cine
este statornic este si netulburat; cine este netulburat nu este mohorât, cine nu este
mohorât este fericit; asadar, omul prevazator este fericit".

Prima operatie consta în identificarea termenilor:

A= prevazator

B= moderat

C= statornic

D= netulburat

E= mohorât

F= fericit

Pasul urmator consta în identificarea propozitiilor si realizarea schemei de inferenta:

AaB

AaB

BaC

AaC

CaD

AaD
 DeE

AeE

EaF

AaF

BaC

CaD

DeE

EaF

AaF

Vom verifica acum silogismele componente, considerând cunoscute modurile figurii I. Pentru
aceasta este utila transpozitia premiselor:

BaC

AaB

AaC , mod valid (Barbara)

CaD

AaC

AaD, mod valid (Barbara)

DeE

AaD

AeE, mod valid (Celarent)

EaF

AeE AaE2[8]

AaF , mod valid (Barbara)

ENTIMEMA Entimema este un argument condensat, un silogism eliptic, căruia îi lipseşte una dintre
propoziţii, considerată fiind subînţeleasă (“păstrată în gând” se exprimă prinţul moldav). Întrucât este foarte
utilizată în argumente, entimema a fost numită şi silogism retoric. Silogismul având trei propoziţii, există
trei tipuri de entimeme:

a)Entimema de ordinul I, care nu are exprimată premisa majoră. De exemplu: Această substanţă
este acid, deoarece înroşeşte hârtia de turnesol (subînţelegându-se că toate substanţele care înroşesc hârtia
de turnesol sunt acizi)

2
 b)Entimema de ordinul II nu exprimă premisa minoră: Toţi studenţii anul I au promovat, deci şi
Mihai (care este student în anul I)
c)Entimema de ordinul III nu exprimă concluzia: Toţi studenţii au un comportament decent, iar
Mihai este student. Nu exprimăm concluzia atunci când vrem ca ea să fie dedusă de interlocutor urmărind un
efect retoric.
Pentru verificarea entimemei nu se impun reguli speciale fiind necesară doar reconstituirea
argumentului şi apoi verificarea lui printr-o metodă cunoscută.
Iată un exemplu:
N-ar trebui să-i îngădui copilului tău să vadă filmul „Portocala mecanică”
Este foarte violent.
În forma silogismului categoric simplu argumentul susţine teza că:
Trebuie să interzici copilului tău să vadă filmul „Portocala mecanică”
Această teză - care constituie concluzia silogismului - este sprijinită de premisa că
Filmul „Portocala mecanică” este foarte violent.
Premisa tacită este:
Trebuie să interzici copilului tău să vadă filmele foarte violente.
Structura formală va fi:
Trebuie să interzici copilului tău să vadă filmele foarte violente.
Filmul „Portocala mecanică” este foarte violent.
Trebuie să interzici copilului tău să vadă filmul „Portocala mecanică”
Este evident cazul unei entimeme de ordinul I, căreia îi lipseşte premisa majoră.
Şi această formă argumentativă presupune alte judecăţi, care dacă sunt adevărate, justifică necesar
teza:
Vizionarea filmelor violente îi face pe copii violenţi.
Ar trebui să le interzici copiilor tăi orice îi poate determina să devină violenţi.
Poţi să interzici copiilor tăi să vadă un film.
„Portocala mecanică” este un film violent
Ar trebui să interzici copilului tău să vadă filmul „Portocala mecanică”
Ar fi desigur plicticos să procedăm la astfel de extinderi argumentative în comunicarea cotidiană.
Comunicarea cu ceilalţi este relativ uşoară pentru că împărtăşim numeroase asumţii, premise neenunţate,
acceptate tacit de către cei care comunică. Fără aceste asumţii ar fi necesare interminabile introduceri şi
justificări de justificări, încât n-am mai ajunge niciodată la miezul problemei. Viaţa este prea scurtă pentru a
ne pierde timpul cu apărarea tuturor aserţiunilor.
Argumentul extins este compus din mai multe premise decât silogismul simplu, având de-a face cu
un argument de tip polisilogistic.