Proiect de diplomă

Capitolul 1

BAZA CARTOGRAFICĂ A LUCRĂRILOR

TOPOGRAFICE

6
Proiect de diplomă

1.1. Proiecția și nomenclatura planurilor topografice

Reprezentarea grafică convențională a unei suprafețe de teren mai restrânse se numește

plan topografic.
Planul topografic se întocmeşte la scări mai mari sau egale cu 1: 10 000, unde proiectarea
punctelor de pe suprafaţa terestră se face ortogonal, iar efectul de curbură al Pământului se
neglijează. Pe planurile topografice întocmite la scările: 1: 500, 1: 1 000, 1: 2 000, 1: 5 000 şi 1:
10 000 se reprezintă în mod fidel forma geometrică şi dimensiunile elementelor de planimetrie,
dar şi relieful terenului prin formele sale.
Hărțile topo-cadastrale existente în prezent pentru teritoriul României sunt realizate
folosind unul dintre următoarele sisteme de proiecție cartografică : Stereografică-1970, Gauss
Krüger sau UTM ( Universala Transversala Mercator ). Utilizarea unui sistem de proiecție pentru
întocmirea hărților și planurilor s-a adoptat în ipoteza realizării unor deformații cât mai mici a
distanțelor, a unghiurilor și suprafețelor.

1.1.1 Elementele caracteristice de bază ale proiecției azimutale perspective

stereografice oblice conforme, pe plan secant unic -1970

În perioada cuprinsă între anii 1933-1951 s-a folosit „proiecția azimutală perspectivă
stereografică, oblică, conformă pe plan unic secant Brașov”, cu elipsoidul internațional de
referință Hayford – 1910. Polul proiecției sau „punctul central” a fost situat la circa 30 km nord-
vest de Brașov, fiind definit de coordonatele geografice ϕo = 51g 00c 00cc N si λo = 28g 21c
38cc,510 E Greenwich.
Sistemul de proiecţie stereografic –1970 are la bază principiile şi formulele aplicate şi în
sistemul de proiecţie stereografic – 1930, ce au fost definite în 1924 de geodezul francez
H.Roussilhe. Proiecţia azimutală perspectivă stereografică oblică conformă, cu planul de
proiecţie secant unic 1970 este denumită si „Proiecţia STEREO-70” a început sa fie folosită din
anul 1973 când s-a trecut la întocmirea şi editarea hărţii cadastrale la scara 1: 50 000, precum
şi a planurilor topografice de bază la scările 1: 2 000, 1: 5 000, 1: 10 000, acest sistem având la
bază planul de referinţă pentru cota Marea Neagră şi elementele elipsoidului Krasovski -1940.
Această proiecție păstrează nedeformate unghiurile însă deformează radial lungimile şi
suprafeţele.

7
Proiect de diplomă

Proiecția sterografică-1970 prezintă următoarele elemente caracteristice:

a) Punctul central al proiecţiei

Punctul central al proiecţiei este un punct fictiv ,situat la Nord de oraşul Făgăraş, fiind
aproximativ în centrul geometric al ţării, ceea ce permite încadrarea teritoriului României într-un
cerc cu raza de circa 400 km, care din punct de vedere principal satisface cerinţele optime ale
repezentării cartografice. (Figura 1.1):

Figura 1.1 Punctul central al proiecţiei stereografice 1970 şi organizarea administrativă a

teritoriului României

Punctul central (Q0) care reprezintă originea axelor de coordonate plane este definit pe
elipsoidul de referinţă prin coordonate geografice (φ0, λ0), iar în planul proiecţiei stereografice
1970, prin coordonatele rectangulare plane origine (X0, Y0) şi prin coordonate convenţionale sau
translate (X’0, Y’0).
Acestea au următoarele valori:
φ0 = 46° 00’00”,0000 - latitudine nordică
λ0 = 25° 00’00”,0000 – longitudine estică Greenwich

8
Proiect de diplomă

X0 = 0,000 m ; X`0 = 500 000,000 m

Y0 = 0,000 m ; Y`0 = 500 000,000 m

b) Elipsoidul de referinţă

Elementele de bază ale elipsoidului de referință Krasovski determinate în anul 1940,

fiind orientat la Pulkovo (Rusia), care s-au utilizat în sistemul de proiecție Gauss- Krüger, în
perioada 1951-1973, s-au folosit pentru proiecția Stereo-70.
Valorile numerice ale parametrilor geometrici de bază sunt folosite în mod frecvent în
diferite calcule cartografice:
 Semiaxa mare : a = 6 378 245,00000 m
 Semiaxa mică : b = 6 356 863,01877 m
 Turtirea geometrica : α = 1: 298,3 = 0,003 352 329 869
𝑎2 − 𝑏 2
 Excentricitatea : e2 = = 0,006693421623
𝑎2

 R0 = 6 378 956,681 m – este raza medie de curbură a elipsoidului de referinţă

Krasovski pentru punctul central al planului proiecţiei stereografice 1970.

c) Punctul fundamental al ”sistemului de coordonate 1942”

La adoptarea “sistemului de coordonate 1942” s-a folosit un punct fundamental

materializat în cadrul Observatorului astronomic din localitatea Pullovo (Rusia).
Coordonatele geografice (φ, λ) ale punctului fundamental sunt :
φ = 59°46`18``,550 longitudine estică Greenwich
λ = 30°19`42``,090 longitudine estică Greenwich

d) Adâncimea planului de proiecţie secant unic Stereo – 1970 (H)

În vederea reducerii deformaţiilor liniare şi areolare, s-a adoptat planul secant unic –
1970, la adâncimea H = -3.189,478 m, faţă de planul tangent, în punctul central al proiecţiei
Q0(φ0,λ0) .Cercul deformaţiilor nule a rezultat în urma intersectării sferei de rază R0 cu planul
secant, având raza r0 = 201,718 km.

9
Proiect de diplomă

e) Deformaţiile liniare relative pe plan secant unic – 1970

Deformaţia regională pe unitatea de lungime (1 Km) în planul secant unic-1970 este de

-0,25m/km în punctul central, după care scade în valoare negativă până la distanţa de 201,718
km unde înregistrează valoarea zero pe cercul de deformaţie nulă.
Deformaţia liniară relativă creşte pozitiv în exteriorul cercului de deformaţie nulă până la
+0,25 m / km la distanţa de circa 285 km, de punctul central, iar în continuare până la +0,637 m /
km la distanţa de 385 km.
În zonele unde deformaţia regională a lungimilor nu depăşeşte ±0,15 m / km,proiecţia
STEREO-70 satisface precizia reprezentărilor în plan pentru scările:1: 2000,1:5 000 şi 1: 10 000.

f) Sistemul axelor de coordonate rectangulare plane (X,Y)

Originea sistemului (O) reprezintă imaginea plană a punctului central al proiecţiei

Q0(φ0, λ0), fiind situat aproximativ în centrul ţării, unde:

 axa absciselor (XX`), orientată pe direcţia Nord-Sud, reprezintă imaginea plană a

meridianului punctului central Q0, de longitudine λ0=25° ;

 axa ordonatelor (YY`), orientată pe direcţia Est-Vest, reprezintă tangenta la

proiecția paralelei punctului central Q0, de latitudine φ0=46°.

Pentru lucrările topo-cadastrale și pentru unele calcule cartografice se folosește sistemul

convențional de axe, care a rezultat din translarea sistemului cu originea în punctul
O (X0=0.000 m si Y0=0.000 m) cu câte +500 000.000 m spre vest și respectiv spre sud,
obținându-se punctul O’ cu X0 =500000.000 m și Y0=500000.000 m (Figura 1.2).

10
Proiect de diplomă

Figura 1.2. Sistemul de axe de coordonate plane stereografice – 1970

g) Modulul (coeficientul) de reducere la scară (C = mo)

Pentru transformarea coordonatelor plane stereografice ( X  70 , Y 70 ) din planul tangent, în

planul secant unic al proiecţiei stereografice -1970, paralel cu cel tangent, se foloseşte modulul
sau coeficientul de reducere la scară, de valoare constantă:
1
m0  C  1   0.999750000
4000

h) Modulul (coeficientul) de revenire la scară (C’)

Coeficientul de revenire la scară se utilizează în cazul calculelor de transformare inversă

a coordonatelor plane stereografice ( X  70 , Y 70 ) din planul secant al proiecţiei în planul tangent:

1
C’= = 1,000.250.063
C

11
Proiect de diplomă

1.1.2 Formatul și nomenclatura hărților și planurilor topografice

Sistemul de împărțire și de numerotare al foilor de hartă și de plan întocmite în proiecția

Stereo - 1970, se bazează pe aceleași elemente, ce s-au folosit și în proiecția Gauss Krüger în
perioada 1951 – 1973, fapt ce a permis posibilitatea racordării originalelor de teren realizate în
proiecţia STEREO – 1970, cu cele vechi din proiectia Gauss.
Hărțile și planurile topografice sunt reprezentări grafice convenționale pe care se
prezintă elementele de planimetrie și de reliefare a suprafeței terestre, în mod generalizat sau
detaliat, funcție de scara de redactare și de alte criterii.
În funcție de scara la care au fost întocmite, se definesc următoarele categorii de hărţi si
planuri:
 Hărți la scări mici: ≤ 1:1 000 000;
 Hărti la scări medii: 1:200 000 și 1:500 000;
 Hărți la scări mari: ≥ 1:100 000;
 Planuri topografice de bază: 1:10 000 și 1:5 000;
 Planuri topo-cadastrale, fară curbe de nivel: 1:10 000, 1:5 000 și 1:2 000;
 Planuri topografice de situație: 1:2 000 sau 1:1 000;
 Planuri topografice urbane: 1:1 000 și 1:500 pentru orașe și municipii;
 Planuri de detaliu: 1:200, 1:100 și 1:50.
Formatul și nomenclatura hărților și planurilor topografice, realizate în proiecția
Stereo–70, se bazează pe următoarele principii:
 împărțirea foilor de hartă și de plan se efectuează pe trapeze ce sunt limitate de proiecțiile
meridianelor şi paralelor, având aceleași dimensiuni în valori geografice ca și in proiecția
Gauss – Krüger cu excepția foilor de plan la scara 1:2 000 ale căror dimensiuni sunt de
56’25’’ pe longitudine şi de 37’50’’ pe latitudine .
 nomenclatura foilor de hartă și de plan topografice întocmite în proiecția Gauss – Krüger
se păstrează și în proiectia Stereo –70 cu observația că în proiecția STEREO –70 o foaie
de plan la scara 1:5 000 conține patru foi de plan la scara 1:2000 numerotate cu cifre
arabe 1, 2, 3, 4, la care se adaugă la nomenclatura foii de plan de la scara 1:5000
(Tabelul 1.1).
Reprezentările la scări mai mari de 1:2000 anume: 1:1000, 1:500, nu dispun în mod
obișnuit de un cadru geografic și de o nomenclatură standardizată, dar din punct de vedere
practic s-a folosit un sistem de împărțire și numerotare al acestor foi, pornindu-se de la foaia de
plan la scara 1:2000. Astfel, o foaie de plan la scara 1:2000, s-a împărțit, în 4 foi de plan la scara
12
Proiect de diplomă

1:1000, numerotate a, b, c, d, iar foaie de plan la scara 1:1000, s-a împărțit în patru foi de plan la
scara 1:500, numerotate 1, 2, 3, 4.
Nomenclatura foilor de plan la scara 1:1000 se obține prin adăugarea literelor a, b, c, d,
la nomenclatura foii de plan la scara 1:2000, iar nomenclatura foilor de plan la scara 1:500 se
obține prin adăugarea cifrelor arabe 1, 2, 3, 4 la nomenclatura foii de plan la scara 1:1000
Nomenclatura unei foi de hartă se compune din nomenclatura propriu-zisă a trapezului
format din litere și cifre la care se adaugă denumirea celei mai importante localități reprezentată
pe harta respectivă. În cazul când pe foaia de hartă nu apare nici o localitate se va trece
denumirea celui mai reprezentativ detaliu topografic din trapezul considerat, cu condiția
nefolosirii detaliului respectiv şi pe alte foi vecine.

1.2 Încadrarea suprafeței de teren în trapez

Nomenclatura foilor hărţii internaţionale la scara 1:1 000 000 s-a stabilit în funcţie de
împărţirea convenţională a întregii suprafeţe a globului terestru în zone şi fuse geografice. Astfel,
prin trasarea de paralele de la ecuator din 4° în 4° pe latitudine, s-a realizat împărţirea globului
în zone geografice, care s-au numerotat cu literele A, B, C, … , V, începând de la ecuator până la
paralelul de +88° la nord şi respectiv, -88° la sud. În mod asemănător, prin trasarea de meridian
din 6° în 6° pe longitudine s-au obţinut 60 de fuse geografice, care s-au numerotat de la 1 la 60
începând de la meridianul de 180° (opusul meridianului Greenwich) în sensul de la vest către est.
Deci, fiecare foaie de hartă la scara 1:1 000 000 corespunde unui trapez ale cărui dimensiuni sunt
de 4 ° pe latitudine şi de 6° pe longitudine (Figura 1.3). Prin această împărţire în zone şi fuse
s-au obţinut câte 1320 trapeze la scara 1:1 000 000 pentru fiecare emisferă de nord şi de sud.

13
Proiect de diplomă Stoica Paula

60°
56° O
52° N
48° M

ich
enw
44° L ti
ures

Gre
40° K Buc

nul
36°
idia
J
32°
I
Mer
36° 36°
-12 35°
° 30°
-6° 31° 34° 30°
32° 33°
0° 24°
6° 12° 18°

Figura 1.3. Nomenclatura foilor de hartă la scara 1: 1 000 000

Nomenclatura foii de hartă la scara 1:1 000 000, este formată dintr-o literă ce defineşte
zona geografică de 4° pe latitudine şi dintr-un număr care indică fusul geografic. Deci, foaia de
hartă la scara 1:1 000 000 care conţine municipiul Bucureşti are nomenclatura L-35 (Figura 1. 3)
Teritoriul României este cuprins în cea mai mare parte în foile L-34 şi L-35 şi parţial, în foile
K-34 şi K-35 la sud şi în foile M-34 şi M-35 la nord.
Sistemul de numerotare al foilor de hartă la scările 1:500 000,1:200 000 şi 1:100 000
care încadrează teritoriul României se obţine pornindu-se de la următoarele trapeze de bază, la
scara 1:1 000 000 cu dimensiunile de 4° x 6° şi cu următoarea nomenclatură: M-34; M-35; L-34;
L-35; K-34 şi K-35. Cele 6 trapeze la scara 1:1 000 000 se împart în câte 4 trapeze la scara
1:500 000, 36 trapeze la scara 1:200 000 şi 144 trapeze la scara 1:100 000.
 Pentru foile de hartă la scara 1:500 000, trapezul la scara 1:1 000 000 se împarte în
patru părţi (2 x 2), cu dimensiunile de 2° pe latitudine şi 3° pe longitudine, iar
fiecare trapez se numerotează cu literele A, B, C, D. Nomenclatura unei foi de hartă
la scara 1:500 000 este formată din nomenclatura trapezului la scara 1:1 000 000 la
care se adaugă litera corespunzătoare zonei: L-35-A .
 Pentru foile de hartă la scara 1:200 000, trapezul la scara 1:1 000 000 se împarte în
36 părţi (6 x 6), cu dimensiunile de 40' pe latitudine şi de 1° pe longitudine, iar
fiecare trapez se numerotează cu cifrele romane I, II, III,.., XXXVI. Nomenclatura
unei foi de hartă la scara 1:200 000 se compune din nomenclatura trapezului la scara
1:1 000 000 la care se adaugă cifra romană corespunzătoare zonei: L-35-I .

14
Proiect de diplomă Stoica Paula

 Pentru foile de hartă la scara 1:100 000, acelaşi trapez la scara 1:1 000 000 se
împarte în 144 părţi (12 x 12), cu dimensiunile de 20' pe latitudine şi de 30' pe
longitudine, iar fiecare trapez se numerotează cu cifrele arabe 1, 2, 3,.., 144.
Nomenclatura unei foi de hartă la scara 1:100 000 cuprinde nomenclatura trapezului
la scara 1:1 000 000 la care se adaugă cifra arabă corespunzătoare zonei: L-35-54 .

1.2.1 Încadrarea pe foi de plan a obiectivului

În funcţie de schema generalǎ a sistemului de împǎrţire şi numerotare a foilor de hartǎ și

de plan în cazul teritoriului României, în zona Flămânzi se vor determina trapezele în care se
încadreazǎ terenul studiat din tema de proiect.
Se obține nomenclatura hărților la scara 1: 50 000 împărțind trapezele corespunzătoare
foilor la scara 1: 100 000 în patru părți de câte 15` pe longitudine și 10` pe latitudine, notăm
trapezele obținute cu primele patru litere majuscule ale alfabetului latin(A,B,C,D) : L-35-54-A
(Figura 1.4). Pentru a determina nomenclatura la scara 1:25 000, considerăm trapezul la scara
1:50 000 care se împarte în patru foi de hartă cu dimensiunile de 5` pe latitudine și 7`30`` pe
longitudine pe care le notăm cu litere a,b,c,d de la Vest la Est și de la Nord la Sud. Astfel, se
obține : L-35-54-A-c (Figura 1.4).

Figura 1.4 Încadrarea obiectivului pe foile de plan la scara 1: 50 000 , 1: 25 000

15
Proiect de diplomă Stoica Paula

În continuare, se împarte foaia de hartă la scara 1: 25 000 în patru părți (2x2) cu

dimensiunile de 2`30`` pe latitudine și 3`45`` pe longitudine pentru a obține nomenclatura la
scara 1: 10 000, iar fiecare trapez se notează cu cifre arabe 1, 2, 3, 4 de la Vest la Est și de la
Nord la Sud : L-35-54-A-c-3 (Figura I.5).
Pentru planurile la scara 1: 5 000 se împarte foaia de plan la scara 1: 10 000 în patru
părți (2x2) cu dimensiunile 1`15`` pe latitudine și 1` 52``,5 pe longitudine fiecare trapez fiind
notat cu cifrele romane I, II, III, IV (Figura 1.6).

Figura 1.5. Încadrarea obiectivului pe foile de plan la scara 1: 10 000 , 1: 5 000

Figura 1.6. Încadrarea obiectivului pe foile de plan la scara 1: 5000

16
Proiect de diplomă Stoica Paula

Tabelul 1.2. Încadrarea obiectivului pe foi de plan

Locația Scara de reprezentare Numărul de trapeze Nomenclatura

1 2 3 4
1:100 000 1 L-35-54
1:50 000 1 L-35-54-A
1:25 000 1 L-35-54-A-c
1:10 000 1 L-35-54-A-c-3
L-35-54-A-c-3-I
1:5 000 2
L-35-54-A-c-3-II
L-35-54-A-c-3-I-2
Sat Stăneşti, Comuna 1:2 000 3 L-35-54-A-c-3-II-1
Măgireşti L-35-54-A-c-3-II-3

L-35-54-A-c-3-I-2-II
L-35-54-A-c-3-I-2-IV
L-35-54-A-c-3-II-1-III
1:1 000 6
L-35-54-A-c-3-II-3-I
L-35-54-A-c-3-II-3-II
L-35-54-A-c-3-II-3-IV

17