Redactarea planurilor topografice şi calculcul suprafeţelor Bâzu Petru

Scopul principal al masurătorilor topografice îl constituie redactarea planurilor

topografice şi de situaţie, necesare în diferite domenii ale economiei naţionale, în special în
proiectarea şi execuţia lucrărilor de construcţii hidrotehnice, construcţii civile, industriale şi
agricole, căi de comunicaţii şi lucrări de artă.

Reprezentarea pe plan a detaliilor planimetrice de pe suprafaţa topografică se face în

funcţie de punctele caracteristice determinate prin măsuratori pe teren şi care, raportate pe o
foaie de hârtie şi unite conform schiţelor din teren, dau imaginea elementelor terenului. Prin
lucrarile de redactare a planului se finalizează procesul tehnologic al unei ridicări topografice.

Cunoaşterea cât mai exactă a mărimii suprafeţei topografice, măsurată şi reprezentată pe

plan, este necesară atât în agricultură, pentru fondul funciar al ţării, cât şi în multe domenii ale
activităţii tehnico-inginereşti.

Tema lucrării

În vederea organizării şantierului de construcţii este necesară redactarea planului de

situaţie şi calculul suprafeţei aferente.

Datele problemei:
1. Coordonatele plane ale punctelor de sprijin, de drumuire şi de radiere.
2. Coordonatele polare ale punctelor de radiere.

Nr. Coordonate rectangulare Coordonate polare

pct. X Y β d0
21 6261.03 3790.15 - -
101 6156.53 3829.27 - -
102 6133.47 3914.53 - -
103 6206.17 3945.50 - -
104 6340.56 3905.04 - -
508 - - 360g15c 59.99
509 - - 54g45c 42,70
510 - - 106g44c 62.15
g c
511 - - 172 91 67.62
512 6277.57 3892.69 - -
513 6307.65 3892.85 - -
514 6308.85 3885.10 - -

1
Redactarea planurilor topografice şi calculcul suprafeţelor Bâzu Petru

Lucrarea va cuprinde:

1. Redactarea planului de situaţie la scara 1:1.000.

2. Calculul suprafeţei delimitată de conturul poligonal al drumuirii prin metoda
grafică.
3. Calculul suprafeţei delimitată de conturul poligonal prin metoda mecanică.
4. Calculul suprafeţei prin metoda analitică.

Rezolvarea temei:

După executarea operaţiilor de teren se trece la redactarea planului pentru care s-a făcut
ridicarea topografică. Pe baza acestor elemente, se poate efectua calculul suprafeţelor de teren
care, din punct de vedere topografic, reprezintă suprafaţa cuprinsă de limitele terenului respectiv
proiectată pe un plan orizontal, fără a se ţine seama de relieful terenului.
Se face observaţia că, în cazul în care planul topografic se întocmeşte la scări mai mari de
1:2.500, acesta poartă denumirea de plan de situaţie, denumire ce se va folosi în cadrul acestei
teme.

1. Redactarea planului de situaţie la scara 1:1.000.

Redactarea planurilor topografice se poate face prin metode exacte, folosindu-se

coordonatele rectangulare plane (x,y), prin metode aproximative, folosindu-se coordonatele
polare (,do), sau în mod curent, prin metode combinate, folosindu-se atât coordonatele polare
cât şi cele rectangulare.
Lucrările de redactare a planurilor topografice se desfăşoară în mai multe faze:

a) Faza pregătitoare. În această fază se întocmeşte inventarul de coordonate a punctelor

ce urmează a se raporta, se procură hârtia şi instrumentele de desen necesare, se alege mărimea
scării şi se fixează sistemul axelor de coordonate.
Din inventarul de coordonate se urmăresc valorile maxime şi minime ale absciselor şi
ordonatelor după care se fac diferenţele:

x=Xmax-Xmin=6340.56-6133.47=207.09m
y=Ymax-Ymin=3945.50-3790.15=155.35m

Instrumentele care se folosesc la redactarea planurilor sunt următoarele:

coordonatograful rectangular, coordonatograful polar, raportorul, rigla gradată, echerul de desen
şi compasul.
Coordonatograful rectangular este compus din două rigle gradate, perpendiculare între
ele: una fixă, reprezentând axa absciselor, şi alta mobilă, reprezentând axa ordonatelor. Pe
ambele rigle sunt montate lupe şi verniere. Are o precizie de 0,01mm.
Coordonatograful polar este alcătuit dintr-un semicerc gradat şi o riglă gradată. Pe rigla
gradată se găsesc două verniere, unul circular fix, pentru estimarea gradaţiilor pe cerc, şi unul
liniar mobil, pentru estimarea lungimilor pe riglă. Are o precizie de 1 c pentru unghiuri şi de
0,1mm pentru distanţe.
Raportoarele sunt cercuri sau semicercuri din material plastic, gradate în ambele sensuri
în sistem sexazecimal sau centezimal.
Riglele servesc la trasarea liniilor sau la măsurarea distanţelor. Sunt confecţionate din
metal, lemn, sau plastic, cu lungimi de 20, 30, 50, sau 100cm.
Echerele de desen sunt confecţionate din lemn sau plastic şi sunt gradate pe una din
laturi; servesc la construirea perpendicularelor şi paralelelor.

2
Redactarea planurilor topografice şi calculcul suprafeţelor Bâzu Petru

Compasul sau distanţierul serveşte la aplicarea sau la transportarea unei lungimi pe

hartă.
Ca origine a sistemului rectangular de axe se aleg nişte valori rotunde, x o şi yo, mai mici
decât cea mai mică abscisă şi respectiv, cea mai mică ordonată, întâlnite în inventarul de
coordonate.
Xo=6100 m
Yo=3750 m
Prin trasarea caroiajului, se iau pe cele două axe, la scară, puncte din 50, 100, 200, 500
sau 1000m, în funcţie de scara planului. Fiind o scară mare, 1:1.000, aceste puncte se iau din 50
în 50m.

b) Raportarea punctelor. Operaţia de raportare a punctelor determinate prin coordonatele

se efectuează după efectuarea caroiajului.
Astfel punctul de sprijin 21 se va raporta la colţul unui caroiaj în funcţie de coordonatele
sale rectangulare, aplicîndu-se cu rigla gradată valorile duse la scară a coordonatelor relative: x
şi y. Din capetele celor două segmente se duc perpendiculare, la intersecţia lor obţinîndu-se
poziţia punctului plan 21. În acelaşi mod se raportează şi celelalte puncte, de fiecare dată,
scriindu-se în partea dreaptă, pe orizontală, numele punctului.
Verificarea raportării punctelor se face prin măsurarea grafică a distanţelor dintre puncte
şi compararea lor cu valorile corespunzătoare din calcule. Dacă diferenţele dintre ele nu
depăşesc eroarea grafică de raportare, înseamnă că punctele au fost corect raportate.
Raportarea punctelor prin coordonate polare se face cu ajutorul raportorului şi a riglei
gradate, din punctele de triangulaţie sau de drumuire, în raport cu direcţiile faţă de care au fost
determinate.
Pentru punctul 508, măsurat din punctul de drumuire 102 se procedează astfel: se aşează
raportorul circular în punctul de drumuire 102 şi se roteşte până se aduce diviziunea 0g pe
direcţia laturii din urmă,102-101, după care se notează cu creionul pe plan, mărimea
corespunzătoare unghilui . Pe direcţia astfel obţinută se măsoară la scară distanţa orizontală
102-508. La capătul acestui segment va fi punctul 508. La fel se face şi cu celelalte puncte.

c) Unirea punctelor. După raportarea punctelor reţelei de sprijin şi a punctelor

caracteristice, se face unirea acestora din urmă, conform schiţelor făcute pe teren în timpul
măsurărilor, obţinînduse forma detaliilor planimetrice.
Odată cu obţinerea formei detaliilor, ele se completează cu semnele convenţionale
corespunzătoare, în conformitate cu prevederile atlasului de semne convenţionale.

d) Cartografierea planului. În cazul planurilor de situaţie redactate pe hârtie milimetrică,

originalul rămîne în creion. Pentru cele executate pe hârtie ciocan se face scrierea şi trasarea în
tuş.
De multe ori apare nevoia măririi sau reducerii planurilor, de la o scară la alta, operaţia
ce foloseşte metodele: a caroiajului, a pantografierii, a fotografierii.

3
Redactarea planurilor topografice şi calculcul suprafeţelor Bâzu Petru

2. Calculul suprafeţei delimitată de conturul poligonal al drumuirii prin metoda

grafică.

Calculul grafic din prima împărţire

Denumire Baza Înălţimea Suprafaţa

a (mm) (mm) (mm2)
suprafeţei
s1 164.75 112.72 9285.31
s2 164.75 86.35 7113.08
s3 126.39 54.7 3456.76

Suprafaţa în mm2 : 19855.15

Se calculează cele suprafeţele, s1, s2 …sn, şi se adună rezultînd suprafaţa totală. Pentru
verificare se face o nouă împărţire în figuri geometrice, diferite de prima. Se vor calcula
suprafeţele parţiale şi suprafaţa totală.
S I ( m 2 )  S I ( mm 2 )  N 2 :19855.15mm 2  1000 2 :19855.15m 2

4
Redactarea planurilor topografice şi calculcul suprafeţelor Bâzu Petru

Calculul grafic din a doua împărţire

Denumire Baza Înălţimea Suprafaţa

a (mm) (mm) (mm2)
suprafeţei
s3 178.16 44.95 4004.14
s4 139.41 175.66 12244.38
s5 206.75 34.9 3596.41

Suprafaţa în mm2 :19844.93

S II ( m 2 )  S II ( mm 2 )  N 2  19844.93mm 2  1000 2  19844.93m 2

Se verifică dacă valoarea absolută a diferenţei celor două determinări se încadrează în
toleranţa prescrisă de instrucţiunile tehnice:

5
 Redactarea planurilor topografice şi calculcul suprafeţelor Bâzu Petru

SI/400 | SI-SII|

19785.95/400|19855.15-19844.93|

49.4610.22
Se face observaţia că, în cazul în care inegalitatea nu se verifică se face o a treia determinare.

3. Calculul suprafeţei delimitată de conturul poligonal prin metoda mecanică.

Din categoria metodelor mecanice de determinare a suprafeţelor reprezentate pe hărţi şi

planuri, cea mai folosită este metoda folosind planimetrul polar. Cu acest instrument se evaluează cu
destulă precizie atît suprafeţe determinate de contururi regulate cât pe suprafeţe determinate de
contururi neregulate, în special contururi sinuase.
Planimetrul polar este format din două braţe: braţul polar şi braţul trasor, primul de lungime
fixă este prevăzut la un capăt cu o greutate, numită pol ce permite fixarea pe plan iar al doilea este
gradat milimetric şi prevăzut las capătul liber cu un vârf, numit stil sau cu o lupă cu un reper de
urmărire, iar le celălalt capăt se găseşte o rotiţă divizată cu întreg dispozitivul de înregistrare.

Modul de lucru. Operaţia de determinare a suprafeţelor cu ajutorul planimetrului polar

poartă denumirea de planimetrare. În cazul acestei operaţii trebuie să se respecte următoarele reguli:
-planul topografic va fi bine întins pe o planşetă netedă şi orizontală;
- în punctul de plecare, de contur, unghiul dintre cele două braţe trebuie să fie aproximativ
drept;
- polul se va alege de asemenea manieră încât, în timpul planimetriei, unghiurile dintre cele
două braţe să nu fie prea mici (sub10o) sau prea mari (peste 17o);
- în timpul planimetriei se va urmări ca rotiţa să nu depăşească cadrul planului, aceasta
ducînd la erori de înregistrare;
-urmărirea cu stilul a conturului suprafeţei, se va lua în sens direct acelor de ceasornic.
Pentru conturul planimetrării cu polul exterior, suprafaţa se obţine cu relaţia: S = Kn unde:
K-constanta de scară;n-număr generator.

4.Calculul suprafeţei prin metoda analitica.

Metoda analitică se aplică la calculul suprafeţelor atunci când se cunosc coordonatele

rectangulare ale vârfurilor poligonului. Comparativ cu celelalte metode asigură precizia cea mai
mare şi nu necesită existenţa planului topografic.
Relaţia generală de calcul a suprafeţei unui poligon cu n laturi este:

2S = Σ xi (xi+1 – xi+1)

2S=X21 (Y104-Y101)+X104(Y103-Y21)+X103(Y102-Y104)+X102(Y101-Y103)+X101(Y21-Y102)

2S=474398.24+985005.99+58896.55-712893.21-765749.20=39758.37

S=19879.18 m2
cu respectarea semnului de parcurs, în notarea punctelor de pe contur.

Pct. Coord. rectangulare Schiţa

6
Redactarea planurilor topografice şi calculcul suprafeţelor Bâzu Petru

real X Y
101 6156.53 3829.27
21 6261.03 3790.15
104 6340.56 3905.04

103 6206.17 3945.50

102 6133.47 3914.53

101 6156.53 3829.27
21 6261.03 3700.1

Pentru verificare calcului se foloseste relatia suprafetei negative:

-2S= -Σ Yi(Xi+1-Xi-1)= -[Y21(X104-X101) + Y104 (X103-X21) + Y103 (X102-X104) + Y102 (X101-X103) + +

Y101 (X21-X102)]=

-2S=-(697501.30 -214230.49 - 817073.59 - 194317.26 + 488461.68)= -39658.36 m2

S=19 829.18m2
Teoretic între cele două mărimi rezultate nu ar trebui să existe nicio diferenţă. Dar, din
cauza rotunjirilor de calcul ale minicalculatorului, a rezultat o diferenţă. Ca valoare definitivă se
ia media aritmetică a celor doua valori obtinute:
S=19 854.18 m2
În practică, calculul suprafeţelor topografice se face printr-o singură metodă, verificările
fiind proprii fiecăreia dintre ele.