Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, Iaşi

Facultatea de Construcţii
Specializarea: CFDP-Ingineri zi

Lucrari Topografice

Lucrarea numărul 10

Trasarea pe teren a unei clădiri

Data Predării Student: Grigoras Vlad

26-01-2007 An III
Grupa: 3309
Nr. de ordine n=11

An universitar 2006-2007
 Tema lucrării:

Pentru execuţia clădirii, este necesară calculul elementelor de trasare pe teren a

clădirii, prin metoda coordonatelor polare, metoda intersecţiei unghiulare înainte şi metoda
intersecţiei liniare înainte. De asemenea, se va prezenta modul de lucru pe teren, atât la trasarea
elementelor unghiulare şi liniare, ce definesc poziţia în plan a punctelor construcţiei, cît ţi
aplicarea cotei zero a clădirii, folosindu-se metoda orizontului instrumentului, ce fixează poziţia
pe verticală a construcţiei.

Datele problemei:

1. Planul de situaţie, de la lucrarea nr. 7, cu amplasarea clădirii.

2. Coordonatele punctelor reţelei de sprijin pentru trasare, 102 şi 103, existente de la
ridicarea topografică a terenului.
3. Coordonatele a două din colţurile clădirii, C1 şi C2, citite grafic în raport cu sistemul
rectangular de axe în care este redactat planul de situaţie.
4. Cota reperului de nivelment, RN 3, de transmitere şi control, făcînd parte din reţeua de
sprijin penrtu trasare.
5. Cota zero a clădirii proiectate.

Tabelul 10.1. Coordonatele punctelor

Nr. Coordonate absolute

pct. x y z
1 2 3 4
102 6139.49 3912.55 -
103 6209.47 3941.16 -
C1 6180.00 3910.00 213.500
C2 6160.00 3905.50 213.500
RN 3 - - 212.651

Lucrarea va cuprinde:

1. Pregătirea topografică a proiectului pentru trasare; calculul elementelor de trasare pe

teren a poziţiei în plan a colţurilor clădirii: unghiurile şi distanţele orizontale.
2. Trasarea pe teren a elementelor ce determină poziţia în plan a colţurilor clădirii,
folosind metoda coordonatelor polare, metoda intersecţiei unghiulare înainte şi metoda
intersecţiei liniare înainte.
3. Modul de lucru pe teren pentru darea cotei zero a clădirii, prin metoda orizontului
instrumentului.
 Rezolvarea temei:

După întocmirea proiectului de execuţie a construcţiilor, se trece, concomitent cu

organizarea şantierului de construcţie, şi la organizarea lucrărilor topografice de aplicare pe
teren a proiectului.
Pregătirea topografică a proiectului de trasare trebuie să asigure:
- stabilirea punctelor care se traseză, precizia de trasare şi termenele de predare a
punctelor trasate;
- stabilirea metodelor de legare a punctelor proiectate de punctele reţelei de sprijin,
existentă din timpul ridicării topografice sau creată în scopul trasării;
- stabilirea metodelor şi instrumentelor de trasare, în plan şi pe verticală, care să asigure
precizia cerută de trasare;
- determinarea după proiect a tuturor elementelor geometrice necesare trasării punctelor
din proiect;
- întocmirea, pe baza elementelor de trasare, a planului general de trasare şi a schemelor
de trasare în detaliu a punctelor.
- organizarea lucrărilor de trasare; ordinea trasării, instrumente, echipe, metode de
aplicare, precizia lor, termenul de predare a elementelor trasate etc.
La întocmirea proiectului de trasare pe teren a construcţiei, proiectantul va avea în
vedere faptul că, toate punctele proiectate vor trebui determinate în acelaşi sistem de referinţă
sau axe de coordonate cu punctele vechi, existente de la ridicarea topografică. Numai în aceste
condiţii se poate stabili legătura dintre punctele vechi, de pe teren, şi punctele proiectate.
În cazul lucrărilor deosebit de importante, toate punctele caracteristice ale
construcţiei proiectate sunt determinate prin calcule numerice. În cazul unor lucrări mai mici şi
mai izolate, coordonatele punctelor construcţiei se determină grafic, în raport cu sistemul de axe
rectangulare folosit la redactarea planului. În cazul clădirii, coordonatelecolţurilor C 1 şi C2 au
fost citite grafic pe plan. Valorile obţinute au fost trecute în tabelul 10.1. iar pe baza lor, ca şi a
coordonatelor punctelor reţelei de sprijin pentru trasare, 102 şi 103, se calculează elementele de
trasare pe teren a clădirii.
Operaţia de trasare pe teren a clădirii proiectate se face în următoarea ordine:
1. Pregătirea topografică a proiectului pentru trasare; calculul elementelor de trasare pe
teren a poziţiei în plan a colţurilor clădirii: unghiurile şi distanţele orizontale.
Elementele de trasare pe teren a construcţiei depind de metoda aleasă pentru
determinarea poziţiei în plan a punctelor caracteristice. Astfel, în cazul metodelor coordonatelor
polare, în faza de birou, faza pregătirii topografice a proiectului pentru trasare, se calculează ca
elemente de trasare unghiurile şi distanţele orizontale. Unghirile orizontale se pot obţine din
diferenţa orientărilor direcţiilor, de aceea, din coordonatele numerice şi grafice ale punctelor, se
calculează mai întâi orientările direcţiilor, şi odată controlul lor, şi mărimile distanţelor
orizontale.
De exemplu, pentru direcţia 103-C1, se calculează mai întâi coordonatele relative:

X103-C1=XC1-X103
Y103-C1= YC1-X103
iar după aceea , în funcţie de semnul lui x şi y, şi de mărimea lor se calculează orientarea.

=arctg(x/y) pt. (x<y) sau =arctg(y/x) pt. (x>y)

 X

θ103-102
103 θ103-C2
C1 d01 1 θ103-C1
2
d02

d02
C2 2 1
d01
102

Fig. 10.1. Calculul elementelor de trasare pe plan

Distanţa orizontală dintre cele două puncte va fi:

d01=x103-C1/cosθ103-C1

iar pentru verificare: d01=y103-C1/sinθ103-C1

Egalitatea dintre cele două relaţii, reprezintă şi un control de calcul a orientării

direcţiei.
În acelaşi mod, se calculează direcţiile şi distanţele orizontale, direct într-un
formular tipizat, reprezentat în tabelul10.2..

Tabelul 10.2. Calculul orientării şi a distanţelor orizontale din coordonatele punctelor

Orien Nr. Coordonate absolute Cad Schiţa tg, ctg, cosθ, sinθ
tarea pct. X Y ran ,θ d0
1 2 3 4 5 6 7 8
C1 6180 3910 1.05734 -0.6871
θ103-C2 θ103-C1

103 6209.47 3941.16 III 51g177c40cc -0.7265

 -29.47 -31.16 251g77c40cc 42.8904
C2 6160 3905.5 0.72084 -0.8112
103 6209.47 3941.16 III 39g76c17cc -0.5847
 -49.47 -35.66 239g76c17cc 60.9837
102 6139.49 3912.55 0.40883 -0.9256
θ102-C1 θ102-103

103 6209.47 3941.16 III 24g70c69cc -0.3784

 -69.98 -28.61 224g70c69cc 75.605
C1 6180 3910 -0.06294 0.9980
102 6139.49 3912.55 IV -4g00c20cc -0.06282
 40.51 -2.55 395g99c80cc 40.5911
θ102-C2

C2 6160 3905.5 -0.444284 0.9456

102 6139.49 3912.55 IV -21g07c73cc -0.32506
 20.51 -7.05 378g92c26cc 21.6899
 Pentru fiecare punct proiectat, elementele de trasare şi de control a trasării, sunt
cuprinse în tabelul 10.3.

Tabelul 10.3. Elementele de trasare şi de control al trasării

Pct. Elemente de trasare din Elemente de control trasare din

proiectat punctul 103 punctul 102
 d0  d0
1 2 3 4 5
g c cc g c cc
C1 27 06 71 42.89 28 70 89 40.59
C2 15g05c48cc 60.98 45g78c43cc 21.68

Pe baza elementelor de trasare, se întocmeşte planul general de trasare, pe care

sunt trecute mărimile numerice ale elementelor de trasare şi de control al trasării, pentru axele
sau punctele caracteristice ale construcţiei.

2. Trasarea pe teren a elementelor ce determină poziţia în plan a colţurilor clădirii,

folosind metoda coordonatelor polare, metoda intersecţiei unghiulare înainte şi metoda
intersecţiei liniare înainte.

După pregătirea topografică a proiectului de trasare, în cadrul căreia s-au calculat

elementele de trasare şi s-a întocmit planul de trasare, urmează faza a doua, de trasare pe teren a
axalor şi a punctelor caracteristice ale construcţiei proiectate, în vederea execuţiei. Alegerea
metodei de trasare în plan depinde de precizia de trasare, de natura construcţiei, de condiţiile de
teren, de densitatea punctelor reţelei de sprijin, de felul aparatelor şi instrumentelor aflate în
dotare.
a. Metoda coordonatelor polare constă în trasarea pe teren, a poziţiei plan, a punctelor
construcţiei proiectate din punctele reţelei de sprijin pentru trasare, cu ajutorul elementelor de
trasare: unghiurile orizontale, , şi distanţelor orizontale, d0. Se aplică în teren deschis, care să
permită măsurarea în condiţii bune a unghiurilor şi a distanţelor orizontale.
Operaţia de trasare pe teren a punctului C1, se desfăşoară astfel:
- se aşează teodolitul în punctul cunoscut pe teren, 103, se centrează şi se calează;
- se vizează semnalul din punctul cunoscut ,102, şi se efectuează citirea pe limb (ex. c1);
- se roteşte alidada în sens direct, până se înregistrează pe limb citirea: c2=c1+1, şi se
semnalizează direcţia obţinută printr-un jalon sau printr-o fişă;
- pe direcţia astfel obţinută, se aplică distanţa
orizontală, do, fixîndu-se diviziunaea zero a
X 103 panglicei în punctul 103. La citirea
corespunzătoare distanţei se va obţine punctul, C1,
do 1 care se materializează printr-un ţăruş.
C1 În acelaşi mod se obţine şi punctul C2,
controlul trasării făcîndu-se prin operaţia de dublă
d’0 trasare.
’1 Un control suplimentar, se face prin
compararea distanţei din proiect dintre colţurile C 1
102 şi C2 cu distanţa măsurată pe teren după trasare.
Y Diferenţa dintre ele nu trebuie să depăşească 1…2
Fig. 10.2. Trasarea în plan prin metoda cm.
coordonatelor polare
 b. Metoda intersecţiei unghiulare înainte constă în trasarea pe teren a punctelor, C1 şi C2,
prin aplicarea unghiurilor orizontale de trasare (), în raport cu direcţiile determinate de
punctelr reţelei de sprijin. Metoda se utilizează în cazul terenurilor accidentate.
Operaţia de trasare a punctului C1, se desfăşoară astfel:
- se aşează teodolitul în punctul cunoscut pe teren, 103, se centrează şi se calează;
- se vizează semnalul din punctul cunoscut ,102, şi se efectuează citirea pe limb (ex. c1);
- se roteşte alidada în sens direct, până se înregistrează pe limb citirea: c2=c1+1, şi se
semnalizează direcţia obţinută prin jaloanele J1 şi J2;
- se mută teodolitul în punctul cunoscut,102, se centreză, se calează şi se vizează semnalul
din 103, făcîndu-se citirea pe limb (ex. c1)
- se roteşte alidada în sens direct, până se înregistrează pe limb citirea: c2=c1+’1, şi se
semnalizează direcţia obţinută printr-un jaloanele J3 şi J4;
- la intersecţia direcţiilor J1-J2 şi J3-J4 se obţine poziţia punctului C1.
În acelaşi fel se obţine şi punctul C2.
O trasare mai precisă, se poate face prin aşezerea a două teodolite instalate în 103
şi 102, astfel nu se mai materializează direcţiile obţinîndu-se direct punctele căutate.
Controlul trasării se face prin dublă trasare.

X 103 X 103
J3
J2 d01
C1 C1
J1
J4
d’01

102 102

Y Y
Fig.10.3. Trasarea în plan prin metoda Fig.10.4. Trasarea în plan prin
metoda intersecţiei
unghiulare înainte intersecţiei liniare înainte

c. Metoda intersecţiei liniare înainte constă în trasarea pe teren a punctelor prin aplicarea
distanţelor orizontale de trasare (d0), în raport cu punctele reţelei de sprijin. Are o precizie
ridicată dar se poate folosi numai pe un teren destul de plan iar distanţele de trasare să nu
depăşească lungimea instrumentului de măsură.
Operaţia de trasare pe teren a punctului C1, se desfăşoară astfel:
- se fixează diviziunea zero a unei panglici în punctul cunoscut pe teren, 103, şi se întinde
bine până la diviziunea corespunzătoare distanţei orizontale de trasare, d01;
- se fixează diviziunea zero a celei de a doua panglici în punctul cunoscut pe teren, 102, şi
se întinde bine până la diviziunea corespunzătoare distanţei orizontale de trasare, d’01;
- se apropie cele două panglici până când, cele două diviziuni se suprapun, obţinîndu-se
punctul căutat, C1.
În acelaşi fel se trasează şi punctul C 2. Controlul operaţiei se face ca la metoda
intersecţiei unghiulare înainte.
 3. Modul de lucru pe teren pentru darea cotei zero a clădirii, prin metoda orizontului
instrumentului
Cotele planurilor sau punctelor izolate ale proiectului se dau faţă de un nivel
convenţional care corespunde unei anumite cote, menţionată în proiect. În cazul unai clădiri,
nivelul convenţional se numeşte cota zero a clădirii, fiind cota pardoselii finite a parterului.
Trasarea cotei zero pe teren se face prin metoda nivelmentului geometric sau prin
metoda nivelmentului trigonometric, în funcţie de accidentaţia terenului în zona respectivă, cota
zero a clădirii trasîndu-se câţiva metri mai încolo, într-un singur punct sau în mai multe puncte,
în funcţie de mărimea clădirii şi de problemele ce trebuie rezolvate.
În continuare este prezentată cea mai folosită metodă care asigură precizia cea mai
mare la trasarea unei cote pe teren.
Metoda orizontului instrumentului constă ăn determinarea citirii ce trebuie efectuată pe
mira ţinută vertical în punctul trasat, în plan, când baza mirei se află la cota din proiect.
Operaţia de trasare (numită şi dare) a cotei zero se face astfel:
- se bate un stîlp în pământ, în punctul C, aflat la 2…4m de amplasamentul clădirii care să
rămână 1,00…1,50m deasupra solului;
- se instalează nivelul aproximativ la mijlocul distanţei dintre reperul din reţeaua de
sprijin pentru trasare RN 3, şi punctul C, în care s-a fixat în poziţie verticală un stîlp;

LOC

LOR

Zpv

RN 3
Zcp=Z0
ZR

Supr. de nivel zero

a. b.

Fig. 10.5. Trasarea pe teren a cotei zero: a.- metoda orizontului instrumentului b.-fixarea cotei
zero pe stâlp

-se calează nivelul, aducîndu-se axa de vizare în poziţie orizontală, se execută citirea, L OR,
pe mira ţinută vertical în reperul cunoscut, şi se calculează cota lanului de viză:
Zpv = ZR + L0R
- se calculează citirea ce trebuie efectuată pe mira ţinută în punctul C, când baza nivei se
află la cota proiectată:
LOC = ZPV - Z0
- un muncitor va deplasa mira, pe verticală, de-a lungul stîlpului, până când operatorul va
citi pe miră, în dreptul firelor nivelor, valoarea calculată, LOC, poziţia astfel obţinută corespunde
cu cota zero a clădirii. Cota se materializează printr-un triunghi roşu cu vîrful în jos. Latura
opusă acestui vîrf este nivelul zero al clădirii.
De la acest punct, se transmit cotele de săpare a fundaţiei, de turnare a radierului,
de fixare a cofrajelor, etc.
Verificarea se face prin dublă trasare, în raport şi cu alt reper din reţeaua de
sprijin sau măcar cu un nou orizont al aparatului 00.