Universitatea din Piteşti

Facultatea de Mecanică şi Tehnologie

Departamentul de Fabricaţie şi Management Industrial
Programul de studii:Inginerie Economică Industrială

PROIECT LA
DISPOZITIVE TEHNOLOGICE

Îndrumător: Student,

Anul universitar 2017 – 2018

CUPRINS
STUDIUL DE CAZ PRIVIND PROIECTAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE ȘI FIXARE
OPTIME

FAZA 01.ELABORAREA SO-TP

A01. Schiţa operaţiei
A02. Evidenţierea condiţiilor tehnice
A03. Selectarea condiţiilor tehnice
Conditii constructive sau de reglaj
Conditii determinante(CD)
Conditii echivalente(CE)
A04. Geometrizarea condiţiilor determinate (obţinerea extremelor condiţiei)
A05. Selectarea extremelor condiţiilor
A06. Explicitarea extremelor dependente
A07. Ordonarea extremelor dependente
A08. Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate
A09. Simbolizarea reazemelor auxiliare
A10. Simbolizarea reazemelor suplimentare
A11. Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile (SO-TP)

FAZA02.STABILIREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECȚIE A SCHEMELOR DE

ORIENTARE
A01. Calculul erorilor de orientare admisibile

FAZA 03.SELECTAREA TEHNICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

A02. Calculul erorilor de orientare reale
A03. Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TP)

FAZA 04.STABILIREA CRITERIULUI ECONOMIC DE SELECȚIE A SCHEMELOR DE

ORIENTARE
AE01. Precizarea criteriilor economice de selectare
AE02. Evidenţierea simbolizării informaţionle
AE03. Înscrierea în tabele a criteriilor economice enunţate ca utilităti simple
AE04. Precizarea numărului variantelor SO-TA
AE05. Introducerea coeficienţilor de importanţă (ci) asociaţi criteriilor economice
AE06. Însumarea valorilor coeficienţilor de importanţă atribuiţi fiecărui simbol la
cele patru criterii şi trecerea în tabel
AE07. Selectarea simbolurilor care îndeplinesc condiţia de OPTIM LOCAL
AE08. Obţinerea optimului local
AE09. Obţinerea optimului global

FAZA 05. SELECTAREA ECONOMICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

FAZA 06.STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ (SOF-0)

1
STUDIUL DE CAZ PRIVIND PROIECTAREA SCHEMELOR DE
ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIME
2
 Aplicația urmărește stabilirea schemei de orientare și fixare optimă în vederea proiectării unui
dispozitiv de prelucrare,plecând de la desenul de execuție al piesei,cel de ansamblu din care face
parte și programul de fabricație.
După ce se parcurge etapa datelor inițiale(E01),se trece la etapa de optimizare a schemelor de
orientare și fixare(E02) conform metodologiei SEFA.

FAZA 01.ELABORAREA SO-TP

A01. Schița operației

A02.Evidențierea condițiilor tehnice

3
 ±0,2
C1.Respectarea cotei de Ø8 .
±0,5
C2.Respectarea cotei de Ø100 (amplasarea celor 4 gauri pe cercul de Ø100)
C3.Respectarea condiției de concentricitate între cercul purtător al suprafeței 13 și baza de
referință(axa suprafeței 14).
C4.Respectarea unghiului de 90º între axele cercurilor de prelucrat.
C5.Respectarea adâncimii de găurire
C6.Respectarea perpendicularității axei găurii Ø8 pe suprafața 3.

A03.Selectarea condițiilor tehnice

 Condiții constructive sau de reglaj:

-C1 depinde de diametrul sculei
-C5 depinde de reglajul sculei

 Condiții determinante:
CD: C3,C6

 Condiții echivalente:
CE: C3

 Condiții incompatibile

A04.Geometrizarea condițiilor determinante

4
 Se transcriu condițiile determinante exprimând elementele de referință de pe piesă prin
suprafețe drepte sau puncte.Elementele geometrice legate prin condiții se numesc extremele
condiției.

C3. D z11-z11 D z14-z14

⊥
C7. D z11-z11 S3

Unde:
D z14-z14 înseammă :D = dreaptă
z-z = direcția axei z-z
14 = numărul suprafeței

A05.Selectarea extremelor condițiilor

- D z14-z14,sunt extreme directoare(EDI) , depind de sculă,generează suprafețe și

sunt elemente de referință.
- D z11-z11 , S3 sunt extreme dependente (EDe), depind prin cote și condiții de
extremele directoare.

A06.Explicitarea extremelor dependente

Anumite extreme necesită exprimarea lor prin elemente reale ale piesei,altele au deja o
formă explicită.

- S3 este un extrem explicit cu determinare directă,reală

- D z14-z14 este un extrem explicit pentru că, deși axa este imaginară, are
materializare directă,palpabilă,prin suprafața cilindrică 14.

A07.Ordonarea extremelor dependente

5
 Se scriu extremele dependente în ordine descrescătoare după criteriul frecvenței apariției în
explicitare și după numărul gradelor de libertate anulate.
Ordinea este:
E I : S3
E II : D z14-z14

A08.Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate(simbolizarea bazelor

de orientare)

Se pun simbolurile care pot materializa cele două extreme pe schița piesei și se numeroteză
fiecare simbol(cu o cifră pusă între paranteze).

S3 :
(5)

D z14-z14 :
(1) (2) (3) (4)
A09.Simbolizarea reazemelor auxiliare

A10.Simbolizarea reazemelor suplimentare

A11.Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile (SO-TP)

În tabelul 2.1 sunt prezentate variantele schemelor de orientare tehnic posibile obținute din
combinația simbolurilor, care trebuie să respecte regula ca un extrem dependent să fie simbolizat
o singură dată și numărul gradelor de libertate anulate într-o schemă de orientare să fie ≤6.

Nr. EI E II C3 C7 SO-
R
SO-TP S3 D z14-z14 TA
supl
5 1 2 3 4 εoa=0,13εoa=0,28εor <εoa
1 x x 0,2 0 -
2 x x 0,52 0 -
3 x x 0,04 0 X
4 x x 0 0 X

6
 Faza 02.STABILIREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECȚIE A
SCHEMELOR DE ORIENTARE

A01.Calculul erorilor de orientare admisibile

Pentru fiecare condiție determinantă(C3,C7) se calculează eroarea de orientare admisibilă( εo )

și se trece în tabel.

1
2 3 (1 1
)
C 3 ε oad= . .. . T = ∗0,2=0 , 08
2,5
1 1
2 3 ( 1
)
C 7 ε oad= . . .. T = ∗0,4=0 ,16
2,5

FAZA 03.SELECTAREA TEHNICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

A02. Calculul erorilor de orientare reale

Pentru fiecare SO-TP se calculează eroarea de orientare reală( ε or ) în funcție de natura

simbolurilor asociate,necoincidența bazelor de orientare (BO) cu cele de cotare (BC) și de
jocurile care apar între semifabricat și elementele de reazem.

 Erorile pentru varianta 1, cu reazem autocentrant(1) și suprafață plană(5)

ε ( Ο )=T (Ο )=0,2
deoarece BT ¿ BC,iar j=0
ε ( ¿ ) =0 deoarece BT=BC,iar j=0

 Erorile pentru varianta 2, cu reazem de tip bucșă eleastică(2) și suprafață plană(5)

ε ( Ο )≠0
deoarece BT ¿ BC,iar j ¿ 0
-se exprimă deplasarea BC în funcţie de joc
d= j 1 +T (Ο )
-se derivează această distanţă în funcţie de joc
∂d
=1
∂ j1
-se calculează eroarea de orientare cu relaţia:

7
 √( )
∂d 2 2
ε ( Ο )= ∗j 2 +T (Ο )= j1 +T (Ο )
∂j 1
j1 =Dmax b −d min p
max
d p =φ 70±0,3
Dmax b =D max p [ G6 ]
T =0 , 019 ( IT 6 )
ai =0 , 010
⇒ as =0 , 029
Dbucşă=70 +0 , 029
+0 , 010
Dmax b =70+0 ,029=70 , 029
d min p=70−0,3=69 ,7
j 1 =70 , 029−69 , 7=0 , 329
max
ε (Ο )=0 , 329+0,2=0 ,529
ε ( ¿ ) =0 deoarece BT=BC,iar j=0

 Erorile pentru varianta 3,cu reazem de tip bolț cilindric scurt(3) și suprafață plană(5)

ε ( Ο )≠0
deoarece j ¿ 0
-se exprimă deplasarea BC în funcţie de joc
d= j 2
-se derivează această distanţă în funcţie de joc
∂d
=1
∂ j2
-se calculează eroarea de orientare cu relaţia:

ε ( Ο )=
∂j √(
∂d 2
)
∗j 2 = j 2
2

8
 j 2 max =D max p−d min b
D p =φ 46+00 ,016
Dmax p =46+0, 016=46 , 016
d min b =D min p [ g 6 ]
T =0 , 016 ( IT 6 )
a s =−0 ,009
⇒ ai=−0, 025
d b =46−0 , 009
−0 , 025
d min b =45 ,975
j 2 max =46 ,016−45 , 975=0 , 041
ε ( Ο )=0 , 041
ε ( ¿ ) =0 deoarece BT=BC,iar j=0

 Erorile pentru varianta 4,cu reazem de tip bucșă elastică scurtă(4) și suprafață plană(5)

ε ( Ο )=0
deoarece BT=BC,iar j=0
ε ( ¿ ) =0 deoarece BT=BC,iar j=0

A03.Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA)

Din cele 4 variante SO-TP se aleg acele scheme de orientare ce îndeplinesc criteriul tehnic
(CT) de selecție,exprimat de relația ε or ¿ εoa ,a fiecărei variante pentru toate cele două condiții
determinante stabilite(C3,C7), înscrise în tabelul 2.1.
După aplicarea criteriului tehnic (CT) celor 4 SO-TP, doar 2 scheme de orientare îndeplinesc
condiția ε or ¿ εoa (variantele 1 și 2),devin scheme de orientare tehnic acceptabile (SO-TA) și vor
fi analizate în continuare din punct de vedere economic.

9
 FAZA 04.STABILIREA CRITERIULUI ECONOMIC DE SELECȚIE A
SCHEMELOR DE ORIENTARE

AE 01.Precizarea criteriilor economice de selectare

CE1 – Numărul elementelor din componența reazemului simbolizat

CE2 – Complexitatea elementelor
CE3 – Costul elementelor constructive asociate
CE4 – Productivitatea privind utilizarea dispozitivului
CE5 – Uzura și costurile de întreținere
CE6 – Reutilizarea elementelor de reazem pentru construcția altor dispozitive

Aceste criterii cât și datele referitoare la SO-TA se completează în tabelul 2.2 după cum
urmează:

AE 02. Evidenţierea simbolizării informaţionle

Se evidențiază simbolizarea informațională asociată celor 2 SO-TA pentru fiecare extrem

dependent explicitat și ordonat(EI,EII); simbolurile vor fi însoțite de numerele alocate în schița
operației.

r.
N Nr.
SO-
Simb.Inf.
asociată
Criterii și utilități(C-U)
C CE CE CE CE CE
∑ CI Decizi
a
c TA Extr.Dep. E1 2 3 4 5 6
rt.
EI Coeficient de importanță(CI) (Ma Optim
x) local
1 (5) 1 1 1 1 1 0,3 5,3 Optim
eI
EII - - - - - -
2 0 0 0 0,2 0,5 0,9 1,6
N3SO−TA = 1*4=4 1 1 0,5 1 0,4 0,1 4,0
(2)
4 1 1 1 0,5 0,7 0,2 4,4 Optim
(3)
e II
5 0 0 0 0 0,5 0,3 0,8

AE 03 – Se înscriu în tabel criteriile economice(CE1...CE6) enunțate ca utilități simple.

10
 AE 04- Se precizează numărul variantelor SO-TA care vor fi analizate din punct de vedere
economic.
N SO−TA =1*4=4

AE 05-Se introduc coeficienții de importanță(CI) asociați criteriilor economice

CI = 1 este valoarea maximă ce poate fi atribuită unui simbol al reazemului de orientare atuci
când acesta răspunde foarte bine ca utilitate și descrește până la CI = 0 atunci când răspunsul
este bine,suficient sau insuficient(0 ¿ CI ¿ 1).
Se stabilesc aceste valori prin comparație pentru fiecare simbol al extremului dependent și în
raport de criteriul economic analizat,după care se trec în tabel.

AE 06. – Se însumează valorile coeficienților de importanță atribuiți fiecărui simbol la cele 6

criterii (CE1...CE6) și se trec în tabel.

AE 07. – Se vor selecta,ca îndeplinind condiția de OPTIM LOCAL, acele simboluri ale unui
extrem dependent (EI,EII), care au valoarea ∑ CI CE=Max și se noteză în tabel.

AE 08. - După completarea și analiza datelor din tabelul 2.2 optimul local este:
-Pentru E I, cu∑ CI CE=5,3 ; (5) OPTIM EI
-Pentru E II cu ∑ CE
CI =4,4 ; (3) OPTIM EII

AE 09.- Obținerea SO-O are la bază teorema de optimabilitate a lui Bellman,în care
OPTIMUL GLOBAL este compus din optime parțiale.

SO-O= OPTIM EI + OPTIM EII

SO-O= (5) + (3)

11
 FAZA 05. SELECTAREA ECONOMICĂ A
SCHEMELOR DE ORIENTARE

Din analiza economică a celor 4 SO-TA una,aceea care îndeplinește cel mai bine criteriile
impuse,devine schema de orientare optimă(SO-O),iar celelalte cu un punctaj mai mic al
coeficienților de importanță sunt scheme de orientare neeconomice(SO-NE) ce nu vor mai fi
luate în calcul ulterior.
Schema de orientare optimă(SO-O) va trece în continuare algoritmul de stabilire a
sistemului de fixare optim.
SO-O=SO-TP(v2) = (5) + (3)

12
 FAZA 06.STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE
ȘI FIXARE OPTIMĂ (SOF-0)

Pe baza SO-O cu elementele de reazem evidențiate de simbolizarea informațională asociată și

schița piesei,se parcurge metodologia prezentată în lucrare pentru determinarea sistemului de
fixare optim(SF-0).
Pentru cazul analizat piesa semifabricat are o configurație simplă cu suprafețe prelucrate plane
întinse care iau contact în mod favorabil cu reazemul plan( bază de așezare) pe care se
descarcă forța axială a sculelor.
Celălalt reazem de orientare,bolțul cilindric scurt( ) ce include și o funcție a forței de
prereglare,determină o poziție sigură și stabilă a semifabricatului în dispozitiv până se aplică
forța de strângere principală.
Din variantele soluțiilor de fixare tehnic posibile (SF-TP) se alege aceea care îndeplinește cel
mai bine condițiile tehnice și economice impuse și asigură stabilitatea statică și dinamică a piesei
semifabricat.
Configurarea piesei,contactul cu reazemele, forța de fixare și forțele de așchiere nu provoacă
deformații și deplasări ale semifabricatului,și din acest motiv,nu este necesar să utilizăm reazeme
suplimentare.
În final schema de orientare şi fixare optimă (SOF-O) reuneşte SO-O şi SF-O aşa încât :
SOF-O = (5) + (3)

Metodologia SEFA de stabilire a SOF-O oferă nu doar cea mai bună soluție pentru
construcția dispozitivului de orientare și fixare (DOF) raționnal dar este și singura modalitate de
abordare ce permite analiza pe o schiță simplă a operației cu ajutorul simbolizării informaționale
a unui unmăr foarte mare de variante constructive.
Determinarea SOF-O stă la baza construcției dispozitivelor de prelucrare,asamblare și control,
a celor speciale(DS)msau modulare (DEM) cu o sculă sau mai multe scule cu orice fel de
acționare pentru orice tip de mașină-unealtă și sistem de fabricație indiferent de gradul de
complexitate sau nivelul de automatizare.
După stabilirea SOF-O se întocmește o schiță de pricipiu cu elementele principale de
construcție a reazemelor și a celorlalte componente din structura dispozitivului.Ulterior se
elaborează desenul de ansamblu,la scară al DOF și desenele de execuție ale pieselor speciale care
nu sunt elemente standardizate sau din catalog.
În figura 2.3 este prezentată construcția simplificată a DOF pentru cazul analizat ,atunci când
prelucrarea se execută pe o mașină de găurit radială.

13