Structură proiect

Temă proiect
Cuprins
CAP I STABILIREA DATELOR NECESARE PROIECTĂRII DISPOZITIVULUI
1.1 Proprietățile mecanice ale materialului supus prelucrării
1.2 Stadiul de prelucrare a semifabricatului până la operația pentru care se proiectează
dispozitivul
1.3 Elementele operației pentru care se proiectează dispozitivul

CAP II STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ (SOF-O)

FAZA 01 ELABORAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC POSIBILE (SO-TP)
A01 Schița operației
A02 Evidentierea condițiilor tehnice
A03 Selectarea condițiilor tehnice
A04 Geometrizarea condițiilor determinante
A05 Selectarea extremelor conditiilor
A06 Explicitarea extremelor dependente
A07 Ordonarea extremelor dependente
A08 Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate (simbolizarea bazelor
de orientare)
A09 Simbolizarea reazemelor auxiliare
A10 Simbolizarea reazemelor suplimentare
A11 Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile ( SO-TP )
FAZA 02 STABILREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECȚIE A SCHEMELOR DE
ORIENTARE
AT01 Calculul erorilor de orientare admisibile
FAZA 03 SELECTAREA TEHNICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE
AT02 Calculul erorilor de orientare reale
AT03 Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA)
FAZA 04 STABILIREA CRITERIILOR ECONOMICE DE SELECȚIE A SCHEMELOR DE
ORIENTARE TEHNIC ACCEPTABILE (SO-TA)
AE01 Precizarea criteriilor economice de selectare
AE02 Evidentierea simbolizării informaționale
AE04 Precizarea numărului variantelor SO-TA
AE05 Introducerea coeficienților de importanță (Ci) asociați criteriilor economice
AE06 Insumarea valorilor coeficienților de importanță
AE07 Selectarea simbolurilor unui extrem dependent, ce indeplineste condiția de Optim
local
AE08 Determinarea Optimului local
AE09 Obtinerea schemei de orientare optime (SO-O)
FAZA 05 SELECTAREA ECONOMICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE
FAZA 06 STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ (SOF-O)
Cap III PROIECTAREA ELEMENTELOR DISPOZITIVULUI
3.1 Proiectarea elementelor de orientare
3.2 Proiectarea elementelor de ghidare sau de reglare a sculelor
3.3 Proiectarea mecanismului de fixare
3.4 Proiectarea corpului dispozitivului
3.5 Proiectarea elementelor de asamblare
3.6 Proiectarea elementelor de legătură cu mașina-unealtă
3.7 Modul de lucru cu dispozitivul

ANEXE
Anexa 1 Desen ansamblu dispozitiv de prelucrare
Anexa 2 Desen ansamblu dispozitiv de control
Anexa 3 Desen de execuție
 CAP I STABILIREA DATELOR NECESARE PROIECTĂRII DISPOZITIVULUI

1.1 Proprietățile mecanice ale materialului supus prelucrării

Proprietățile mecanice ale materialului sunt necesare pentru calculul regimului de

așchiere și pentru calculul componentelor forței de așchiere.
Materialul piesei este indicat pe desenul de execuție al acesteia, iar proprietățile
mecanice se aleg din standardul materialului respectiv.
Piesa din figura 2.1 este realizată din oțel carbon de calitate C45 care are următoarele
proprietăți mecanice:
- rezistența la rupere 𝜎𝑟 = 80 daN/mm2;
- rezistența la curgere 𝜎𝑐 = 50 daN/mm2;
- duritatea maximă 220 HB.
Compozitia chimica a C45:
0.42-0.50%C; 0.4%Si; 0.50-0.80%Mn; 0.045%P; 0.045%S; 0.4%Cr; 0.1%Mo; 0.4%Ni

1.2 Stadiul de prelucrare a semifabricatului până la operația pentru care se

proiectează dispozitivul

Piesa finală se obține prin prelucrări în mai multe operații (strunjire, rectificare, găurire,
filetare si frezare). Pentru operația la care se proiectează dispozitivul piesa se află într-un
anumit stadiu de prelucrare:
-operația care urmează a fi efectuată este găurirea – realizarea alezajului Ø 6,8 mm.

Fig 1.1 Stadiul de prelucrare al piesei

 1.3 Elementele operației pentru care se proiectează dispozitivul

Elementele operației care trebuie cunoscute pentru proiectarea dispozitivului sunt:

– fazele operației
– mașina unealtă utilizată
– sculele utilizate
– regimul de așchiere
– forțele de așchiere.

Fazele operației sunt:

– găurirea la Ø 6,8 se realizează într-o singură fază.

Mașina - unealtă
Prelucrarea se realizează pe o mașină de găurit G 25 cu următoarele caracteristici:
– cursa maxima a axului principal = 224 mm;
– conul axului principal = Morse nr. 4;
– distanta dintre axul burghiului si coloana = 315 mm;
– distanta maxima intre masa si partea frontala a axului principal = 710 mm;
– distanta maxima intre placa de baza si partea frontala a axului = 1120 mm;
– suprafața mesei = 425 x 530 mm;
– numărul de canale si dimensiunea acestora = 3 canale paralele T12 STAS 1385:1995;
– suprafața plăcii de baza = 560 x 560 mm;
– numărul de canale pe placa = 2 canale T18 STAS 1385:1995;
– gama de turați = 40; 56; 80; 112; 160; 224; 315; 450; 630; 900; 1250; 1800 rot/min;
– gama de avansuri = 0,10; 0,13; 0,19; 0,27; 0,38; 0,53; 0,75; 1,06; 1,5 mm/rot;
– putere motor principal = 3 kW;

Sculă utilizată
Pentru a prelucra alezajul cerut vom utiliza un burghiu Coro Drill Delta-C, Ø 6,8 cu
lungimea parții active l=34 mm, lungimea totala L=79 mm, realizat din oțel rapid Rp3.
Parametrii geometrici principali ai părții așchietoare a burghiului elicoidal sunt:
– unghiul la vârf 2χ = 120° ;
– unghiul de așezare α = 14° ;
– unghiul de degajare γ = 30° ;
Durabilitatea recomandată este: T= 20 min.
 Fig 1.2 Burghiu Coro Drill Delta-C.

Regimul de așchiere
La găurire, parametrii ce trebuiesc stabiliți sunt:
– Adâncimea de așchiere
– Avansul de așchiere
– Viteza de așchiere

Fig 1.3 Parametrii regimului de așchiere Coroguide

Adâncimea de așchiere la găurire:
𝑡 = 6,8 ∗ 3,09 = 20,08 𝑚𝑚
D – diametrul burghiului
Avansul de așchiere:
𝑚𝑚
𝑠 = 0,12
𝑟𝑜𝑡
Din gama de avansuri a mașinii de găurit G25 se va alege avansul s= 0,13 mm/rot
Viteza de așchiere
𝑉𝑎 = 38 m/min
Forța axiala, momentul si puterea de așchiere
Relațiile de calcul si valorile corespunzătoare sunt:
-pentru forța axială
𝐹𝑎𝑥 = 1091 𝑁 = 109,1 𝑑𝑎𝑁
-pentru momentul de așchiere
𝑀𝑎𝑠 = 3,9 𝑁 ∗ 𝑚
-pentru puterea necesară găuririi
𝑃 = 0,7 𝑘𝑊
 CAP II STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ (SOF-O)
FAZA 01 ELABORAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC POSIBILE (SO-TP)

A01 Schița operației

Pe piesa prezentată in figura 1.1 se va prelucra alezajul cu Ø 6,80.1 pe o mașina de

găurit radiala RF1.

Fig 1.1 Schita operatiei

 A02 Evidențierea condițiilor tehnice

𝐶1 – respectarea cotei de Ø 6,80.1

𝐶2 – respectarea cotei de 24 intre axa suprafetei 14 si suprafata 20
𝐶3 – respectarea condiției de perpendicularitate a suprafeței 14 si suprafața 22.
𝐶4 – respectarea lungimii găurii (Ø 60 - Ø 18 = 21 mm)
𝐶5 – respectarea condiției de simetrie a suprafeței 14 de Ø 6,8 cu planul 𝑆𝑣 al canalului de pană
𝐶6 – respectarea paralelismului intre axa suprafeței 14 si suprafața 20

A03 Selectarea condițiilor tehnice

• Conditii constructive sau de reglaj (nu sunt lefate de orientarea piesei)

𝐶1 , depinde de diametrul sculei

𝐶4 , depinde de reglajul cursei la masina de gaurit

• Conditii determinante (CD) - determina in mod cert poziția reciprocă a suprafețelor ce se

prelucrează față de celelalte suprafețe

(CD): 𝐶2 , 𝐶3 , 𝐶5

• Condiții echivalente (CE) - determină sub altă formă aceleași poziția reciproce ca și condițiile
determinante:

(CE): 𝐶6 cu 𝐶5

• Condiții incompatibile (CI) – se exculd reciproc cu condițiile determinante

(CI): -

Se rețin pentru analiza doar condițiile determinante (CD).

A04 Geometrizarea condițiilor determinante

24
𝐶2 𝐷𝑍14−𝑍14 ↔ 𝑆20
⊥
𝐶3 𝐷𝑍14−𝑍14 ↔ 𝐷𝑦22−𝑦22

{ 𝐶5 𝐷𝑍14−𝑍14 ↔ 𝑆𝑣
Unde:
D – reprezintă dreapta;
z-z – este direcția axei z-z;
y-y – este direcția axei y-y;
14, 22 – reprezintă numerele suprafețelor la care ne referim;
𝑆20 – reprezintă suprafața plana notata cu 20;
𝑆𝑣 – este planul de simetrie al piesei

A05 Selectarea extremelor condițiilor

❖ 𝐷𝑍14−𝑍14 , sunt extreme directoare (EDi): depind de scula, generează suprafețe si
sunt elemente de referința.
❖ 𝑆20 , 𝐷𝑦22−𝑦22 , 𝑆𝑣 sunt extreme dependente (EDe): depind de cote si conditii de
extremele directoare.

A06 Explicitarea extremelor dependente

❖ 𝑆20 , este un extrem explicit cu determinare directa, reala, materializata de suprafata
plan frontala a piesei
❖ 𝐷𝑦22−𝑦22 , este un extrem explicit pentru că, deși această axă este imaginară, are
materializata directia prin suprafata cilindrica 22, care este alezajul Ø18+0,18
+0,05
❖ Planul (suprafata)de simetrie , 𝑆𝑣 al piesei este un extrem implicit, imaginar, care nu
are materializare prin elemente reale, palpabile, decat daca piesa ar fi sectionata.

In acest caz este necesara explicitarea, ce impune exprimarea planului 𝑆𝑣 prin doua
corespondente care au corespondent real,(materializat pe piesa), axa suprafetei notate
cu 22 (𝐷𝑦22−𝑦22 ) si un punct 𝑃𝑘

Explicitare:
24
𝐶2 𝐷𝑍14−𝑍14 ↔ 𝑆20
⊥
𝐶3 𝐷𝑍14−𝑍14 ↔ 𝐷𝑦22−𝑦22

{ 𝐶5 𝐷𝑍14−𝑍14 ↔ 𝐷𝑦22−𝑦22 , 𝑃𝑘

A07 Ordonarea extremelor dependente

𝐸𝐼 𝐷𝑦22−𝑦22
𝐸𝐼𝐼 𝑆20
𝐸𝐼𝐼𝐼 𝑃𝑘

A08 Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate (simbolizarea

bazelor de orientare)
Se pun simbolurile care pot materializa cele trei extreme pe schița operației și se
numerotează fiecare simbol cu o cifră pusă între paranteze, fig. 1.1.
 A09 Simbolizarea reazemelor auxiliare .
Condițiile cerute la prelucrare nu impun utilizarea reazemelor auxiliare

A10 Simbolizarea reazemelor suplimentare

Configurația și rigiditatea piesei nu impun utilizarea unor reazeme suplimentare.
Simbolizarea fixării piesei poate fi făcută și în această fază, dar se complică analiza unui
număr mare de variante a schemelor de orientare și fixare. Din aceste considerente este de
preferat ca tipul sistemului de strângere al piesei să fie stabilit și analizat după obținerea SO-
O.

A11 Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile ( SO-TP )

În tabelul 2.1 sunt prezentate variantele schemelor de orientare tehnic posibile
obținute din combinarea elementelor de orientare asociate , având în vedere că un extrem
dependent trebuie să fie simbolizat o singură dată și numărul gradelor de libertate anulate
într-o schemă de orientare să fie  6.
Precizăm de asemenea că atunci când un simbol apare în două extreme
dependente diferite ca o combinație, acel simbol se înscrie în tabel o singură dată.

Tabelul 2.1. Centralizatorul SO-TP și SO-TA

EI EII EIII
C2 C3 C5 SO-TA Obs.
R. supl.

Nr. 𝐷𝑦22−𝑦22 S20 𝑃𝑘

SO-TP
εoa= εoa=
2 3 4 5 6 1 8 0,08 0,08 εoa= 0,08 εor< εoa

1 X X X 0 0 0 X
2 X X X 0 0 0 X
3 X X X 0 0 0 X
4 X X X 0,06 0 0,218
5 X X X 0,06 0 0,118

Numărul schemelor de orientare tehnic posibile (SO-TP) se determină astfel:

𝑁𝑆𝑂−𝑇𝑃 = 𝑛𝑠𝐸𝐼 ∗ 𝑛𝑠𝐸𝐼𝐼 ∗ 𝑛𝑠𝐸𝐼𝐼𝐼 = 5 ∗ 1 ∗ 1 = 5
unde 𝑛𝑠𝐸𝐼 reprezintă numărul de simboluri asociate unui extrem dependent.
 FAZA 02 - STABILIREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECŢIE A SCHEMELOR DE
ORIENTARE

𝑨𝑻 𝟎𝟏- Calculul erorilor de orientare admisibile. Pentru fiecare condiție

determinantă(𝐶2 , 𝐶3 , 𝐶5) se calculează eroarea de orientare admisibilă εoa și se trece în
tabelul 2.1
1 1 1
𝐶2 𝜀𝑜𝑎 = ( … ) 𝑇𝑃 = ∗ 0.2 = 0,08
2 3 2.5
1 1 1
𝐶3 𝜀𝑜𝑎 = ( … ) 𝑇𝑃 = ∗ 0.2 = 0,08
2 3 2.5
1 1 1
𝐶5 𝜀𝑜𝑎 = ( … ) 𝑇𝑃 = ∗ 0,2 = 0,08
2 3 2.5
unde, Tp reprezintă toleranta piesei la conditia analizata.

FAZA 03 – SELECTAREA TEHNICA A SCHEMELOR DE ORIENTARE

𝐀 𝐓 𝟎𝟐 −Calculul erorilor de orientare reale. Pentru fiecare SO-TP se calculează eroarea de

orientare reala (εor ) sau efectiva, în functie de natura simbolurilor asociate, necoincidența
bazelor de orientare (BO) cu cele de cotare (BC) și de jocurile care apar intre piesa și
elementele de reazem.
– Erorile de orientare pentru varianta 1 în care se utilizează reazem de tip prisma lunga
2, reazem pentru suprafețe plane 20 și reazem fix pentru canalul de pana 8, figura 1.5
– Erorile de orientare pentru varianta 2 in care se utilizează reazeme de tip autocentrant
pentru suprafețe cilindrice exterioare care preia 4 grade de libertate 3, reazem pentru
suprafețe plane 20 si reazem fix pentru canalul de pana 8, figura 1.5
– Erorile de orientare pentru varianta 3 in care se utilizează reazeme de tip autocentrant
pentru suprafețe cilindrice interioare care preia 4 grade de libertate 3, reazem pentru
suprafețe plane 20 si reazem fix pentru canalul de pana 8, figura 1.5
– Erorile de orientare pentru varianta 4 in care se utilizează reazeme de tip bolț lung 5,
reazem pentru suprafețe plane 20 si reazem fix pentru canalul de pana 8, figura 1.5

➢ Pentru condiția C5 (simetria), BO≡BC, j≠0, εor ≠ 0, eroarea este data de jocul
funcțional dintre piesa si bucșă de orientare din figura 1.1

𝜀𝑜𝑟 =𝑗
𝑗 = 𝐷𝑚𝑎𝑥 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎 − 𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 𝑏𝑜𝑙ț
Arbore:18±0,2
𝐷𝑚𝑎𝑥 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎 = 18 + 0,2 = 18,2
𝐷𝑏𝑜𝑙ț = 𝐷min 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎 [𝑔6]
𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎 = 18 − 0,2 = 17,8
18𝑔6 => 𝑎𝑠 = 0,007𝑚𝑚
𝐶𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚 𝐼𝑇 6; 𝑇𝐷 = 0,011𝑚𝑚
𝑇𝐷 = 𝑎𝑠 − 𝑎𝑖 => 𝑎𝑖 = 𝑇𝐷 + 𝑎𝑠 = 0,011 + 0,007 = 0,018
Bolț:𝟏𝟖−𝟎,𝟎𝟎𝟕
−𝟎,𝟎𝟏𝟖
𝑗 = 𝐷𝑚𝑎𝑥 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎 − 𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 𝑏𝑜𝑙𝑡 = 28,2 − 17,982 = 0,218𝑚𝑚
𝜀𝑜𝑟 =0,218 mm
➢ Pentru condiția C3 (perpendicularitatea), se utilizează reazemul pentru suprafeţe
plane 20, baza de cotare se suprapune cu baza de orientare, astfel incat BO≡BC,
j=0, εor = 0

– Erorile de orientare pentru varianta 5 in care se utilizează reazeme de tip bucșă lunga
6, reazem pentru suprafețe plane 20 si reazem fix pentru canalul de pana 8, figura 1.1

➢ Pentru condiția C5 (simetria), BO≡BC, j≠0, εor ≠ 0, eroarea este data de jocul
funcțional dintre piesa si bucșă de orientare din figura 1.1

𝜀𝑜𝑟 =𝑗
𝑗 = 𝐷𝑚𝑎𝑥 𝑏𝑢𝑐𝑠𝑎 − 𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎
Arbore:35±0,1
𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎 = 35 − 0,1 = 34,9
𝐷𝑚𝑎𝑥 𝑏𝑢𝑐𝑠𝑎 = 𝐷𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎 𝑚𝑎𝑥 [𝐺6]
35𝐺6 => 𝐴𝑖 = 0,009𝑚𝑚
𝐶𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚 𝐼𝑇 6; 𝑇𝐷 = 0,016𝑚𝑚
𝑇𝐷 = 𝐴𝑠 − 𝐴𝑖 => 𝐴𝑠 = 𝑇𝐷 + 𝐴𝑖 = 0,016 + 0,009 = 0,025𝑚𝑚
Bucșa:𝟑𝟓𝟎,𝟎𝟐𝟓
𝟎,𝟎𝟎𝟗
𝑗 = 𝐷𝑚𝑎𝑥 𝑏𝑢𝑐𝑠𝑎 − 𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑎 = 35,018 − 34,9 = 0,118𝑚𝑚
𝜀𝑜𝑟 =0,118 mm
➢ Pentru condiția C3 (perpendicularitatea), se utilizează reazemul pentru suprafeţe
plane 20, baza de cotare se suprapune cu baza de orientare, astfel incat BO≡BC,
j=0, εor = 0

➢ Pentru condiția C2 (cota de 24), BO≠BC, j=0, εor ≠ 0

1 1
𝜀𝑜𝑎 = ∗ 𝑇 = ∗ 0,2 = 0,06𝑚𝑚
3 3

𝐀 𝐓 𝟎𝟑 −Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA).

Din cele 5 variante de scheme de orientare tehnic posibile SO-TP se aleg schemele de
orientare ce îndeplinesc criteriul tehnic (CT) de selecție exprimat de relația εor ≤ εoa , a
fiecarei variante pentru toate cele trei conditii determinante stabilite (C2 , C3 , C5 ), înscrise în
tabelul 2.1
După aplicare criteriului tehnic (CT) de selecție a celor 5 SO-TP, 5 scheme
îndeplinesc condiția εor ≤ εoa (variantele 1, 2, 3) care devin scheme de orientare tehnic
acceptabile (SO-TA) ce vor fi analizate în continuare din punct de vedere economic.
 FAZA 04 – STABILIREA CRITERIILOR ECONOMICE DE SELECTIE A
SCHEMEMLOR DE ORIENTARE TEHNIC ACEPTABILE

𝐀 𝐄 𝟎𝟏 −Precizarea criteriilor economice de selectare.

CE1 −numarul elementelor din componenta reazemului simbolizat;
CE2 −complexitatea elementelor;
CE3 −costul elementelor constructive asociate simbolizarii informationale;
CE4 −productivitatea privind utilizarea comoda a dispozitivului;
CE5 −uzura și costurile de intretinere (exploatare);
CE6 −reutilizarea elementelor de reazem pentru constructia altor dispozitive.
Aceste criterii cat și datele referitoare la SO-TA se completează în tabelul 2.2

𝐀 𝐄 𝟎𝟐 −Se evidențiază simbolizarea informațională asociata celor 5 variante de

SO-TA pentru fiecare extrem dependent explicit și ordonat (EI , EII , EIII ); simbolurile vor fi
insotite de numere alocate în schita operatiei.

𝐀 𝐄 𝟎𝟑 −Se inscriu în tabel criteriile economice (𝐂𝐄𝟏 … 𝐂𝐄𝟔 ) enunțate ca utilități

simple.

𝐀 𝐄 𝟎𝟒 −Se precizează numărul variantelor SO-TA care vor fi analizate din punct
de vedere economic:

Tabelul 1.2 Centralizatorul criteriilor de optimizare economica

Nr. Nr. Simbolizarea Criterii și utilități (C-U)
crt. SO- internațională ∑ C1
TA asociata CE1 CE2 CE3 CE4 CE5 CE6 Decizia
extremelor
dependente
EI Coeficienții de importanta (C1 ) (Max) Optim
local
1 1 1 1 1 0,5 0,2 4,7 OPTIM
EI

0 0 0 0 0,6 0,1 0,7

2

3 0 0 0 0 0,6 0,1 0,7

(4)

4 1 0,8 0,8 1 0,3 0,1 4

(5)

5 1 0,8 0, 1 0,3 0,1 4

(6)

EII - - - - - - -
 OPTIM
6 1 1 1 1 1 0,5 5,5 EII

EIII - - - - - - -

7 OPTIM
1 1 1 1 0,6 0,5 5,1 EIII
(8)

𝐀 𝐄 𝟎𝟓 −Se introduc coeficientii de importanta (𝐂𝐈 ) asociați criteriilor economice;

CI = 1 este valoarea maxima ce poate fi atribuita unui simbol al reazemului de orientare, în
cazul când aceasta raspunde foarte bine ca utilitate și descrește pana la CI = 0 atunci când
raspunsul este bine, suficient sau insuficient (0 ≤ CI ≤ 1). Se stabilesc aceste valori prin
comparație pentru fiecare simbol al extremului dependent și în raport cu criteriul economic
analizat, după care se trec în tabel.

𝐀 𝐄 𝟎𝟔 −Se insumeaza valorile coeficientilor de importanta atribuiți fiecărui simbol

la cele șase criterii (CE1 … CE6 ) și se trec în tabel.

𝐀 𝐄 𝟎𝟕 −Se vor selecta, ca îndeplinind condiția de OPTIM LOCAL, acele simboluri

ale unui extrem dependent (EI , EII , EIII ), care au valoarea ∑ CICE = Max. și se noteaza în tabel.

𝐀 𝐄 𝟎𝟖 −După completarea și analiza datelor din tabelul 2.2 optimul local este:

– pentru EI , cu ∑ CICE = 4,7; (2) − OPTIM EI ;

– pentru EII , cu ∑ CICE = 5,5; (1) − OPTIM EII ;

– pentru EII , cu ∑ CICE = 5,1; (8) − OPTIM EIII ;

𝐀 𝐄 𝟗 − Obtinerea SO-O, are la baza teorema de optimalitate a lui Bellman [Kau76,

Iva83, Bră98], în care OPTIMUL GLOBAL este compus din optime parțiale.
Pentru cazul considerat SO-O este:
SO − O = OPTIM EI + OPTIM EII + OPTIM EIII

SO − O = (2) + (1) + (8).

FAZA 06 – SELECTAREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMA

Pe baza SO-O cu elementele de reazem evidențiate de simbolizarea informaționala

asociata și schița piesei, se parcurge metodologia prezentată în lucrările [Bra98, Ung74]
pentru determinarea sistemului de fixare optim (SF-O). Ca și la orientare, se pot stabili mai
multe variante de strângere, care vor asigură echilibrul piesei pe reazeme fără să provoace
deformarea acesteia, dar vor fi diferite din punct de vedere al complexității constructive, tipul
de acționare, gradul de automatizare, timpul de strângere-desfacere, al comodității în
exploatare și al costurilor de realizare și întreținere. Alegerea soluției optime de fixare,
urmărește obținerea unor avantaje evidente cu un nivel redus al costurilor.
Pentru cazul analizat piesă are o configurație relativ simpla cu suprafețe prelucrate
cilindrice exterioare întinse, care iau contact în mod favorabil cu reazemul pentru suprafețe
cilindrice exterioare ( , prisma) pe care se descarcă forța axiala a sculelor. Celelalte
două reazeme de orientare, cepul ( ) și pana lunga ( ) , determină o poziție sigura și
stabila a piesei în dispozitiv pană se aplică forța de strângere principală și ulterior. Din
variantele schemelor de fixare tehnic posibile (SF-TP) se alege aceea care îndeplinește cel
mai bine condițiile tehnice și economice impuse și asigură stabilitatea statica și dinamica a
piesei. Din aceste considerente forța principală de strângere 9 ( ) se aplică pe suprafața 6 a
piesei într-o zona convenabila pentru a menține cat mai sigur contactul cu reazemele, să
conserve schema de orientare optima, să poată echilibra influenta forțelor și momentelor de
așchiere și să nu provoace deformații de contact. Configurația piesei, contactul cu reazemele,
forța de fixare și forțele de așchiere provoacă deformații și deplasări ale piesei și, din acest
motiv este necesar să utilizam reazeme suplimentare.
În final, schema de orientare și fixare optima (SOF-O) reunește SO-O și SF-O astfel
încât:

SOF − O = (2) + (1) + (8) + (9)

Metodologia SEFA de stabilire a SOF-O oferă nu doar cea mai bună soluție pentru
construcția dispozitivului de orientare și fixare (DOF) rațional, dar este și singura modalitate
de abordare ce permite analiza pe o schița simpla a operației, cu ajutorul simbolizării
informaționale, a unui număr foarte mare de variante constructive. Determinarea SOF-O sta
la baza construcției dispozitivelor de prelucrare, asamblare și control, a celor speciale (DS)
sau modulare (DEM), cu o scula sau mai multe scule, cu orice fel de acționare, pentru orice
tip de mașină-unealta și sistem de fabricație, indiferent de gradul de complexitate sau de
nivelul de automatizare. După stabilirea SOF-O se întocmește o schița de principiu cu
elementele principale de construcție a reazemelor și a celorlalte componente din structura
dispozitivului. Ulterior, se elaborează desenul de ansamblu, la scara, al DOF și desenele de
execuție ale pieselor speciale care nu sunt elemente standardizate sau din catalog.
În fig este prezentată construcția simplificata a DOF pentru cazul analizat, atunci când
prelucrarea se executa succesiv pe o mașină de găurit radiala, într-o operație cu două faze
(centruire, găurire).
Schema de orientare și fixare optima (SOF-O) este materializata prin prismele (1) care
se orientează pe placa de baza a dispozitivului prin știfturile (19) și se fixează prin
intermediul șuruburilor cu cap înecat (18). Cepul (4) care se asamblează prin presare in
suport-ul (5) care este sudat pe placa de baza și reazemul (23) care are rol de rigidizare
precum și de orientare unghiulara a piesei și se fixează prin intermediul a 3 șuruburi cu cap
hexagonal la 120° (22). Fixarea este realizată de un mecanism de strangere cu brida L (29),
mobila și rabatabila. Când brida L este rotita în stânga, și placa port-bucșă (2) este rabatata în
contact cu opritorul (11) piesă poate fii introdusa, respectiv scoasa din dispozitiv.
Fig. 7.1. Desenul de ansamblu al dispozitivului de orientare și fixare
 Bibliografie

[1] Metodologia SEFA

[2] Calculul erorilor de orientare la prelucrarea pieselor in dispozitive
[3] Elemente-de-Proiectare-a-Dispozitivelor-Pentru-Masini-Unelte-Cu-OCR-V-Tache