UNIVERSITATEA din PITEȘTI

FACULTATEA de MECANICĂ şi TEHNOLOGIE

Inginerie Industrială
Programul de studii: Tehnologia Construcțiilor de Mașini

PROIECT DE AN
LA DISCIPLINA
DISPOZITIVE TEHNOLOGICE

Îndrumător: Student:
CS II dr. Ing.COSTEA Aurel Mogos Mihai

Anul universitar 2021-2022

 Structura Proiect

Temă proiect
Cuprins

CAP I STABILIREA DATELOR NECESARE PROIECTĂRII

DISPOZITIVULUI
1.1 Proprietățile mecanice ale materialului supus prelucrării

1.2 Stadiul de prelucrare a semifabricatului până la operația pentru care se

proiectează dispozitivul
1.3 Elementele operației pentru care se proiectează dispozitivul

CAP II STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ

(SOF-O)
FAZA 01 ELABORAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC POSIBILE (SO-
TP)
A01 Schița operației

A02 Evidentierea condițiilor tehnice

A03 Selectarea condițiilor tehnice

A04 Geometrizarea condițiilor determinante

A05 Selectarea extremelor conditiilor

A06 Explicitarea extremelor dependente

A07 Ordonarea extremelor dependente

A08 Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate (simbolizarea

bazelor
de orientare)
A09 Simbolizarea reazemelor auxiliare

A10 Simbolizarea reazemelor suplimentare

A11 Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile ( SO-TP )

FAZA 02 STABILREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECȚIE A SCHEMELOR DE

ORIENTARE
AT01 Calculul erorilor de orientare admisibile

FAZA 03 SELECTAREA TEHNICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

AT02 Calculul erorilor de orientare reale

 AT03 Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA)

FAZA 04 STABILIREA CRITERIILOR ECONOMICE DE SELECȚIE A

SCHEMELOR DE
ORIENTARE TEHNIC ACCEPTABILE (SO-TA)
AE01 Precizarea criteriilor economice de selectare

AE02 Evidentierea simbolizării informaționale

AE04 Precizarea numărului variantelor SO-TA

AE05 Introducerea coeficienților de importanță (Ci) asociați criteriilor economice

AE06 Insumarea valorilor coeficienților de importanță

AE07 Selectarea simbolurilor unui extrem dependent, ce indeplineste condiția de

Optim local
AE08 Determinarea Optimului local

AE09 Obtinerea schemei de orientare optime (SO-O)

FAZA 05 SELECTAREA ECONOMICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

FAZA 06 STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ÇI FIXARE OPTIMĂ (SOF-O)
Cap III PROIECTAREA ELEMENTELOR DISPOZITIVULUI
3.1 Proiectarea elementelor de orientare
3.2 Proiectarea elementelor de ghidare sau de reglare a sculelor
3.3 Proiectarea mecanismului de fixare
3.4 Proiectarea corpului dispozitivului
3.5 Proiectarea elementelor de asamblare
3.6 Proiectarea elementelor de legătură cu mașina-unealtă
3.7 Modul de lucru cu dispozitivul
ANEXE
Anexa 1 Desen de execuție
Anexa 2 Desen ansamblu dispozitiv de prelucrare
Anexa 3 Desen ansamblu dispozitiv de control
 UNIVERSITATEA din PITEȘTI
FACULTATEA de MECANICĂ şi TEHNOLOGIE
Departamentul de Fabricație şi Management Industrial

Anul univ.: 2021-2022

Programul de studii de licenţă: TEHNOLOGIA CONSTRUCȚIILOR DE MAȘINI

TEMĂ PROIECT

Disciplina: Dispozitive tehnologice

Student: Mogos Mihai
Enunţul temei:
Să se proiecteze dispozitivul tehnologic necesar prelucrării reperului „capac spate”
operaţia „Găurire” şi dispozitivul de control pentru verificarea abateri.
Date iniţiale:
- Desenul de execuţie a reperului: Capac spate
- Procesul tehnologic de execuţie a reperului
- Maşina-unealtă utilizată: Mașină de găurit
- Producţie anulă: 40000buc/an
Probleme principale care vor fi tratate în cadrul proiectului:
Proiectarea unui dispozitiv de fabricare:
 Stabilirea variantei optime de orientare şi fixare – 6 ore
 Proiectarea elementelor de orientare – 2 ore
 Proiectarea elementelor de ghidare sau de reglare a sculelor – 2 ore
 Proiectarea mecanismului de strângere – 2 ore
 Proiectarea corpului dispozitivului – 2 ore
 Stabilirea elementelor de asamblare – 2 ore
 Proiectarea elementelor de legătură a dispozitivului cu maşina unealtă – 2 ore
 Elaborarea desenului de ansamblu al dispozitivului – 6 ore
 Elaborarea desenului de execuţie al unui element nestandardizat al dispozitivului – 2 ore
Proiectarea unui dispozitiv de control:
 Stabilirea şi proiectarea elementelor de materializare a bazelor de referinţă – 2 ore
 Calculul forţelor de fixare, alegerea şi proiectarea elementelor de fixare – 2 ore
 Alegerea aparatului, mijlocului de măsurare – 2 ore
 Proiectarea celorlalte elemente – 4 ore
 Calculul etaloanelor şi a erorilor de măsurare – 2 ore
 Proiectarea ansamblului dispozitivului – 4 ore
Termenul de predare a proiectului:2021
Titular disciplină Titular proiect,
conf. dr. ing. Daniela Monica IORDACHE CS II. dr. ing. Aurel COSTEA
 ACS drd. ing. Claudiu Ionuț MALEA

Figura 1 Desen de executie

 CAP I STABILIREA DATELOR NECESARE PROIECTĂRII DISPOZITIVULUI

1.1. Proprietățile mecanice ale materialului semifabricatului supus prelucrării

Proprietățile mecanice ale materialului sunt necesare pentru calculul regimului de așchiere
și pentru calculul componentelor forței de așchiere.
Materialul piesei este indicat pe desenul de execuție al acesteia, iar proprietățile mecanice
se aleg din standardul materialului respectiv.
Piesa din figura 1 este realizată din oțel aliat 34MoCr15 STAS 8185 care are următoarele
proprietăți mecanice:
2
- rezistența la rupere σ r=517 daN /mm ;
- rezistența la curgere σ c =445 daN /mm2;
- duritatea maxima 445 HB .

1.2. Stadiul de prelucrare a semifabricatului pȃnă la operația pentru care se

proiectează dispozitivul.

Piesa finală se obține prin prelucrări în mai multe operații. Pentru operația la care se
proiectează dispozitivul semifabricatul este într-un anumit stadiu de prelucrare.
Semifabricatul corespunzător operației de găurire ∅ 4 x 11, se obține prin adăugarea pe
desenul piesei finale a adaosurilor neîndepărtate pȃnă la această operație

Fig. 1. 1 Stadiul piesei de prelucrat

 1.3. Elementele operației pentru care se proiectează dispozitivul.

Elementele operației care trebuiesc cunoscute pentru proiectarea dispozitivului sunt: fazele
operației, mașina unealtă utilizată, sculele utilizate, regimul de așchiere, forțele de așchiere.
Fazele operației sunt:
Găurirea ∅ 4 x 11 se realizează de 4 ori.
Mașina – unealtă.
Prelucrarea se realizează pe o mașină de găurit G 25 cu următoarele caracteristici:
Cursa maxima a axului principal, mm …………………………………………….224
Conul axului principal …………………………………………………………Morse nr. 4
Distanța între axul burghiului și coloană, mm …………………………………….315
Distanța maxima între masă și partea frontal a axului principal, mm …………...710
Distanța maxima dintre placa de bază și partea frontal a axului, mm ……………1120
Suprafața mesei, mm …………………………………………………………425X530
Numărul de canale și dimensiunea acestora: 3 canale paralele T12 STAS 1385: 1995
Suprafața plăcii de bază, mm …………………………………………………560X560
Numărul de canale pe placă …………………………… 2 canale T18 STAS 1385: 1995
Gama de turații, rot/min …………………………...………… 40; 56; 80; 112; 160; 224; 315;
450; 630; 900; 1250; 1800.
Gama de avansuri, mm/rot …………0,07; 0,10; 0,13; 0,19; 0,27; 0,38; 0,53; 0,75; 1,06; 1,5.
Puterea motorului principal, KW ………………………………………………….3

Fig. 1. 2 Mașina de găurit G25

Se utilizează burghiul CoroDrill 860 (860.1-0600-037A1-PM 42 34) STAS 575: 1993,

∅ 4 x 11 cu lungimea părții active l = 30,9 [mm], lungimea totală L = 87 [mm], realizat din oțel
rapid Rp3.
 Parametrii geometrici principali ai părții așchietoare a burghiului elicoidal sunt:
- unghiul la vȃrf : 2 x =147° ;
- unghiul de așezare: α =17° ;
- unghiul de degajare: γ=49° ;
- durata recomandată: T=15 min .

Burghiu 11
Regimul de aşchiere
Regimul de aşchiere pentru fiecare fază a operaţiei se alege din normative sau se
calculează. Parametrii regimului de aşchiere care trebuiesc stabiliţi sunt: adâncimea de aşchiere,
avansul şi viteza de aşchiere.
1. Adâncimea de aşchiere la găurire:
D 11
t= = =5,5 mm
2 2

D – diametrul burghiului

2. Avansul de aschiere:
s= K s∗C s∗D0.6

- Ks - coeficient de corectie
- Cs - coeficient de avans
- D - diametrul burghiului
C s=0,031 HB cuprinsintre 160−240

s=0,90∙ 0,031 ∙110,6 =0,11 mm/rot

Din gama de avansuri a masinii de gaurit G25 se va alege avansul s = 0,15 mm/rot
3. Viteza de aschiere
Viteza de aschiere se determină cu ajutorul relatiei:
C v D Zv 3.7∗110.4
Va= K vp= ∗( 0,52∗0,95 )=0,83
Tm D Yv
150.2∗110.5
Cv=3.7; Zv=0.4; mv=0.2; Yv=0.5; T=15
Kvp=Kmv*Ktv*Klv*Ksv
Kmv=0.52; Ksv=0.95; Ktv=1; Klv=1
 Turatia sculei se calculează conform relatiei:

1000 Va
n= =30
πD
Din gama de turatii a masinii-unelte se adopta turatia n = 54 si se calculeaza viteza reală
de aschiere cu ajutorul relatiei:
πDn
Vr= =2
1000
Forta axiala,momentul si puterea de aschiere
Relatiile de calcul si valorile corespunzatoare sunt:
-pentru forta axială

Fax=C F∗D X ∗sY ∗K F

F F

1 0.7
Fax=74∗11 ∗0.15 ∗1.04=448,6 [daN ]
Kf=k1k2k3k4=1*1.04*1*1
-pentru momentul de aschiere
XM YM
M as=C M ∙ D ∙ s ∙ K M
1.9 0.8
Mas=29.6∗11 ∗0.15 ∗1.04=642,4
Km=k1k2=1*1.04
-pentru puterea necesară găuririi
M ∙n
P= 4[kW ]
974000 ∙ η
642,4∗54
P= =0,17 kW < Pmu=¿ P=0,7 kW
974000∗0.8
CAP II STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ (SOF-O) FAZA

FAZA 01. ELABORAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC POSIBILE (SO-TP

A01 Schiţa operaţiei

Schița operației cu datele şi informaţiile necesare este prezentată în figigura 3; dacă există
plan de operaţii se va analiza succesiunea de prelucrare a suprafeţelor, tipul şi fazele operaţiei,
date despre maşina-unealtă, dispozitiv, sculă şi cadenţa de fabricaţie.
Se numerotează suprafeţele şi se asociază sistemul triortogonal de axe Oxyz.

Fig. 2.1 Schita operatiei

 A02 Evidențierea condițiilor tehnice

C1 - respectarea cotelor de Ø 11;

C2 - respectarea condiției de concentricitate a cercului purtator al alezajelor Ø11, S15 cu axa
alezajului central, S1 ;
C3 - respectarea condiției de perpendicularitate dintre axa alezajelor S15 si suprafata 7 ;
C4 - respectarea lungimii găurii (cota de 9 );
C5 - respectarea pralelismului dintre axa alezajului S15 si axa alezajului central S1;
C6 – respectarea unghiului 45 ̊ a suprafeței 15 față de planul Sv al canalului de pană.

A03. Selectarea condițiilor tehnice

• Condiții constructive sau de reglaj (nu sunt legate de orientarea piesei);

𝐶1, depinde de diametrul sculei;
𝐶4, depinde de reglajul cursei la masina de gaurit;
• Condiții determinante (CD) – determina in mod cert pozitia reciproca a suprafetelor ce se
prelucreaza fata de celelalte suprafete: (CD): 𝐶2, 𝐶3, 𝐶6 ;
• Condiții echivalente (CE) – determina sub alta forma aceleași poziții reciproce ca si conditiile
determinante: (CE): 𝐶4 cu 𝐶2; 𝐶6 cu 𝐶2;
• Condiții incompatibile (CI) – se exclude reciproc cu conditiile determinante: (CI): nu sunt Se
rețin pentru analiza numai conditiile determinate (CD)

A04. Geometrizarea condițiilor determinante (obținerea extremelor condiției).

Se transcriu conditiile determinante exprimând elementele de referința de pe piesa prin

suprafete (plane), axe (drepte) sau puncte. Elementele geometrice legate prin condiții se numesc
extremele condiției.

{
C2 , D Z 15−Z 15 ⊚ D Z 1−Z 1
↔
(CD) C 3 , D Z15−Z 15 ⊥ S7
↔
,
C 6 , S 15 45 ̊ S v
↔

unde,
 D, reprezintă dreapta;
 z-z, este direcția axei z-z;
 15, 1, reprezintă numărul suprafețelor la care ne referim;
 S7, reprezintă suprafața notată cu 7;
 Sv , este planul de simetrie al piesei.

A05. Selectarea extremelor condițiilor

 D Z 15−Z 15; sunt extreme directoare ; depind de sculă, generează suprafețe și sunt elemente
de referință;
 DZ 1−Z 1, Sv , S7 , sunt extreme dependente; depind prin cote și condiții de extremele
 directoare.

A06. Explicitarea extremelor dependente

Anumite extreme necesită exprimarea lor prin elemente reale ale piesei, altele au deja o formă
explicită.
DZ 1−Z 1 este un extrem explicit deoarece are materializare direct pe suprafața cilindrică
interioară 1, de ∅46 care este bază de referință.
S7 , este un extrem explicit cu determinare directa, reală, materializat de suprafața plană
frontală piesei.
Planul de simetrie Sv , al piesei este un extrem implicit imaginar care nu are materializare
prin elemente reale, palpabile, decat daca piesa ar fi sectionata longitudinal, ceea ce nu
poate fi luat in discutie.

În acest caz este necesară explicitarea, ce impune exprimarea planului Sv prin două elemente
care au corespondent real, axa găurii notate cu cifra 8 ( D Z 8− Z 8), și un punct Pk aflat la intersecția
planului Sv cu suprafața S22.

{
C 2 , D Z 15−Z 15 ⊚ D Z 1−Z 1
↔
(CD) C3 , DZ 15−Z 15 ⊥ S 7
↔
,
C6 , S 15 45 ̊ D Z 1−Z 1 , Pk
↔

A07. Ordonarea extremelor dependente.

Se scriu extremele dependente în ordine descrescătoare după criteriul frecventei apariției

în explicitare și după numărul gradelor de libertate anulate. Ordinea este:

𝐸𝐼 𝐷𝑍1−𝑍1
𝐸𝐼𝐼 𝑆7
𝐸𝐼𝐼𝐼 𝑃𝑘

A08. Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate (simbolizarea bazelor de

orientare).

Se pun simbolurile care pot materializa cele trei extreme pe schita operatiei și se
numeroteaza fiecare simbol cu o cifra pusa intre paranteze.

A09. Simbolizarea reazemelor auxiliare.

Condtiile cerute la prelucrare nu impun utilizarea reazemelor auxiliare.

A10. Simbolizarea reazemelor suplimentare.

 Configuratia și rigiditatea piesei impun utilizarea unor reazeme suplimentare.
Simbolizarea fixarii piese poate fi facuta și în aceasta faza, dar se complica analiza unui numar
mare de variante a schemelor de orientare și fixare. Din aceste considerente este de preferat ca
tipul sistemului de strangerea al piesei sa fie stabilit și analizat după obtinerea SO-O.

A11. Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile (SO-TP).

În Tab 1... sunt prezentate variantele schemelor de orientare tehnic posibile obtinute din
combinarea elementelor de orientare asociate, avand în vedere ca un extrem dependent trebuie sa
fie simbolizat o singura data și numarul gradelor de libertate anulate intr-o schema de orientare sa
fie ≤ 6. Precizam de asemenea ca atunci când un simbol apare în două extreme dependente
diferite ca o combinatie, acel simbol se inscrie în tabel o singura data.

Tab. 1 Centralizatorul SO-TP și SO-TA

Nr. EI EII EIII R. SO-
C2 C3 C6 Obs
SO- DZ1 – Z1 S7 Pk Supl TA
TP Ɛor <
2 3 4 5 1 6 𝜀𝑜𝑎 = 0,16 𝜀𝑜𝑎 = 0,2 𝜀𝑜𝑎 = 0,16
Ɛoa
I x x x 0,041 0,2 0,041 x
II x x x 0,36 0,2 0,36
III x x x 0 0 0 x
IV x x x 0 0 0 x

Numărul schemelor de orientare tehnic posibile (SO-TP): NSO-TP = nsEI x nsEII x nsEIII NSO-
TP = 4 x 1 x 1 = 4

FAZA 02 – STABILIREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECȚIE A SCHEMELOR

DEORIENTARE

AT01 −Calculul erorilor de orientare admisibile.

Pentru fiecare conditie determinanta (C2, C3, C6) se calculeaza eroarea de orientare
admisibila εoa și se trece în Tab. 1
1 1 +1
C2εoa = ( … ¿ Tp= .0,4=0,16
2 3 2,5
1 1 +1
C3εoa = ( … ¿ Tp= .0,5=0,2
2 3 2,5
1 1 +1
C6εoa = ( … ¿ Tp= .0,4=0,16
2 3 2,5
unde, Tp reprezintă toleranta piesei la conditia analizata.

FAZA 03 – SELECTAREA TEHNICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

AT02– Calculul erorilor de orientare reale

 Erorile de orientare pentru varianta I, în care se utilizează un bolț cilindric scurt (32),
reazem pentru suprafețe plane (1) și reazem pentru suprafața canalului de pană (6).
Pentru conditiile C2, C6, BO ≡ BC, j ≠ 0, Ɛor ≠ 0, eroarea este dată de jocul funcțional dintre
piesă și bolțul de orinetare.

ε¿= j
j=Dmax piesa −d min bolt
Piesa:46 0,016
0

Dmax piesa=46+0,016=46,016
d bolt =Dmin piesa [ g 6]
46 g 6=¿ as=−0,009 mm
Conform6 ;T d=0,016 mm
T d=as−ai=¿ ai=as−T d=−0,009−0,016=−0,025
Bolt:46−0,009
−0,025
j=Dmax piesa −d min arbore=46,016−45,975=0,041 mm
C 4 ε ¿ =0,041 mm
C 6 ε ¿=0,041 mm
Pentru condiția C3, eroarea este dată de abaterea de la planeitate, astfel:
C 3 ε ¿ =T =0,2mm

- Erorile de orientare pentru varianta II, în care se utilizează o bucșă rigida, cu cepi pentru
suprafața plană și pană de orientare .
Pentru condițiile C4, C6, BO ≡ BC, j ≠ 0, Ɛor ≠ 0, eroarea este dată de jocul funcțional dintre
piesă și bucșă.
ε ¿ = √ j 2 +T
2 2

j=Dmaxbucsa −d min piesa

Arbore: 70 ± 0,3
d min piesa=70−0,3=69,7 mm
Dmax bucsa=D piesa max [G 6]
70,3 G6=¿ Ai=0,010 mm
Conform6 ;T D =0,019 mm
T D = As− Ai=¿ As=T D + Ai=0,019+0,010=0,029
Bucșa: 70+0,029
+0,010
j=Dmaxbucsa −d minim arbore=70,029−69,7=0,329 mm
C 2 ε ¿ = √ j 2 +T ⊚ =√ 0,329 + 0,16 =0,365mm
2 2 2 2

C 6 ε ¿ = √ j 2 +T 45 ̊ = √ 0,329 +0,16 =0,365 mm

2 2 2 2

Pentru conditia C3, eroarea este data de abaterea de la planeitate, astfel:

C 3 ε ¿ =T =0,2mm

- Erorile de orientare pentru varianta III, în care se utilizează un dorn autocentrant scurt,
reazem pentru suprafețe plane și reazem pentru suprafața canalului de pană.
C 2 ε ¿=¿ 0 (BC=BO; j¿0)
C 3 ε ¿=¿0 (BC=BO; j¿0)
C 6 ε ¿ =¿0 (BC=BO; j¿0)
În concluzie pentru condițiile C2, C3, C6 nu există erori.

- Erorile de orientare pentru varianta IV, în care se utilizează o mandrină autocentrantă

cu reazem pentru suprafața plană și pana de orientare .
Pentru condițiile C2, C3, C6,
𝐶2𝜀𝑜𝑟 =0(BC=BO; j=0)
𝐶3𝜀𝑜𝑟 =0(BC=BO; j=0)
𝐶6𝜀𝑜𝑟 =0 (BC=BO; j=0)

AT 03 – Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA).

Din cele 3 variante de scheme de orientare tehnic posibile SO-TP se aleg schemele de
orientare care îndeplinesc criteriul tehnic (CT) de selecție exprimat de relația ε or< ε oa, a fiecărei
variante pentru toate cele trei condiții deteminante stabilite (C2, C3, C6), înscrise în tabelul 1.
După aplicarea criteriului tehnic (CT) de selecție a celor 3 SO-TP, toate cele 3 scheme de
orientare îndeplinesc condiția ε or< ε oa, ce devin scheme de orientare tehnic acceptabile (SO-TA)
ce vor fi analizate în continuare din punct de vedere economic.

FAZA 04- STABILIREA CRITERIILOR ECONOMICE DE SELECȚIE A SCHEMELOR DE

ORIENTARE TEHNIC ACCEPTABILE.

AE 01- Precizarea criteriilor economice de selectare

CE1- numărul elementelor din componența reazemului simbolizat

CE2- complexitatea elementelor
CE3- costul elementelor constructive asociate simbolizării informaționale
CE4- productivitatea privind utilizarea comodă a dispozitivului
CE5- uzura și costurile de întreținere (exploatare)
CE6- reutilizarea elementelor de reazem pentru construcția altor dispozitive.
Aceste criterii cât și datele referitoare la SO-TA se completează în tabelul 2.

AE 02 – Se evidențiază simbolizarea informațională

Asociată celor 3 variante de SO-TA pentru fiecare extrem dependent explicitat și ordonat
( EI, EII, EIII), simbolurile vor fi însoțite de numerele alocate în schița operației.

AE 03- Se înscriu în tabel criteriile economice (CE1…CE6) enunțate ca utilități simple.

 AE 04- Se precizează numărul variantelor SO-TA

Care vor fi analizate din punct de vedere economic:

NSO-TA= 3x1x1=3
Simbolizarea Criterii și utilități (C-U)
Nr. internațională
Nr.
SO- asociata
crt.
TA extremelor CE 1 CE 2 CE 3 CE 4 CE 5 CE 6 ∑ C1 Decizia
dependente
EI Optim
Coeficienții de importanta (C 1 ¿ (Max)
local

OPTIM
1 1 1 1 0,8 1 1 5,8 EI
(2)

0,6 1
(4) 0,4 0,4 0,3 0,8
2 3,5
3x1x1=3

3 0,2 0,3 0,2 0,8 0,6 1 3,1

(5)
E II - - - - - - -

OPTIM
1 1 1 1 0,8 0,7 E II
4 (1) 5,5

E III - - - - - - -

OPTIM
5 1 1 1 1 0,8 0,7 E III
5,5
(6)

AE 05- Se introduc coeficienții de importanță (C1) asociați criteriilor economice;

C1= 1 este valoarea maximă ce poate fi atribuită unui simbol al reazemului de orientare, în
cazul când acesta răspunde foarte bine ca utilitate și descrește până la C1= 0 atunci când răspunsul
este bine, suficient sau insuficient (0≤C1≤1). Se stabilesc aceste valori prin comparație pentru
fiecare simbol al extremului dependent și în raport cu criteriul economic analizat, după care se
trec în tabel.
 AE 06- Se însumează valorile coeficienților de importanță atribuiți fiecărui simbol la cele
șase criterii ( CE1...CE6) și se trec în tabel.

AE 07- Se vor selecta, ca îndeplinind condiția de OPTIM LOCAL,

Acele simboluri ale unui extrem dependent (EI, EII, EIII), care au valoarea ∑CICE= Max. și
se notează în tabel.

AE 08- După completarea și analiza datelor din tabelul 2 optimul local este:

∑
- Pentru EI, cu CICE= 5,8; OPTIM EI;
- Pentru EII, cu ∑CICE= 5,5; OPTIM EII;
∑
- Pentru EIII, cu CICE= 5,5; OPTIM EIII.

AE 09- Obținerea SO-O, are la bază teorema de optimalitate a lui Bellman [ Kau76, Iva83,
Bră98], în care OPTIMUL GLOBAL este compus din optime parțiale.
Pentru cazul considerat SO-O este:
SO-O= OPTIM EI + OPTIM EII + OPTIM EIII;

SO-O= (2) + (1) + (6)

FAZA 05- SELECTAREA ECONOMICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE

Din analiza economică a celor șase SO-TA o singură variantă, aceea care îndeplinește
criteriile impuse cel mai bine devine schema de orientare optimă (SO-O), iar celelalte cu un
punctaj mai mic al coeficienților de importanță sunt scheme de orientare neeconomice (SO-NE)
ce nu vor mai fi luate în calcul ulterior.
Schema de orientare optimă (SO-O) este varianta nr. 1 a SO-TP din tabelul 1 care va
parcurge în continuare algoritmul de stabilire a sistemului de fixare optim.

SO-O= SO-TP (V1) = (2) + (1) + (6)

FAZA 06 - STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMA

Pe baza SO - O cu elementele de reazem evidenţiate de simbolizarea informaţională

asociată şi schiţa piesei, se parcurge metodologia pentru determinarea sistemului de fixare optim
(SF - O). Ca și la orientare, se pot stabili mai multe variante de strângere, care vor asigura
echilibrul piesei pe reazeme fără să provoace deformarea acesteia, dar vor fi diferite din punct de
vedere al complexității constructive, tipului de acționare, gradului de automatizare, timpului de
strângere-desfacere, al comodității în exploatare și al costurilor de realizare și întreținere.
Alegerea soluției optime de fixare, urmărește obținerea unor avantaje evidente cu un nivel redus
al costurilor.
Din variantele schemelor de fixare tehnic posibile (SF-TP) se alege aceea care
îndeplineşte cel mai bine condiţiile tehnice şi economice impuse şi asigură stabilitatea statică şi
dinamică a piesei. Din aceste considerente forţa principală de strângere 4 (↓) se aplică pe
suprafaţa a piesei într-o zonă convenabilă pentru a menţine cât mai sigur contactul cu reazemele,
să conserve schema de orientare optimă, să poată echilibra influenţa forţelor şi momentelor de
aşchiere şi să nu provoace deformaţii de contact. Configuraţia piesei, contactul cu reazemele,
forţa de fixare şi forţele de aşchiere nu provoacă deformaţii şi deplasări ale piesei şi, din acest
motiv, nu este necesar să utilizăm reazeme suplimentare.
În final, schema de orientare şi fixare optimă (SOF - O) reuneşte So-O și SF-O astfel
încât:

SOF-O = (2) + (1) + (6) + ↓ (4)

Metodologia SEFA de stabilire a SOF- O oferă nu doar cea mai bună soluţie pentru
construcţia dispozitivului de orientare şi fixare (DOF) raţional, dar este şi singura modalitate de
abordare ce permite analiza pe o schiţă simplă a operaţiei, cu ajutorul simbolizării informaţionale,
a unui număr foarte mare de variante constructive. Determinarea SOF - O stă la baza construcţiei
dispozitivelor de prelucrare, asamblare şi control, a celor speciale (DS) sau modulare (DEM), cu
o sculă sau mai multe scule, cu orice fel de acţionare, pentru orice tip de maşină-unealtă şi sistem
de fabricaţie, indiferent de gradul de complexitate sau nivelul de automatizare. După stabilirea
SOF - O se întocmeşte o schiţă de principiu cu elementele principale de construcţie a reazemelor
şi a celorlalte componente din structura dispozitivului. Ulterior, se elaborează desenul de
ansamblu, la scară, al DOF şi desenele de execuţie ale pieselor speciale care nu sunt elemente
standardizate sau din catalog.
 CAP. 3 PROIECTAREA DISPOZITIVULUI DE ORIENTARE SI FIXARE

In figurile de mai jos este prezentata constructia simplificata a dispozitivului de orientare

si fixare pentru cazul analizat, in care gaurirea se executa in 4 faze.
Schema de orientare si fixare optima este materializata prin boltul cilindric scurt 41, cepii
de reazem 21 pe suprafata plana si pana de ghidare 40 pentru canalul de pana, care este fixata pe
bolt printr-un surub cu cap inecat 42, care impreuna cu ansamblul indexabil format din platoul
mobil 23, sabotii de frecare 24 si sabotii de uzura 26 si 28 sunt orientate si fixate pe placa de baza
25 prin intermediul elementelor 27 si 29. Placa de baza este fixata pe masa masinii unelte prin
ansamblul surub 1 si piulita 3 speciale pentru canalele T. Fixarea piesei pe reazeme este realizata
cu ajutorul surubului 18, saiba 20 si piulita 17.
Modul de functionare
Se orienteaza si fixeaza piesa pe reazeme in vederea gauririi cu ajutorul canalului de pana,
se coboara placa port-bucsa 11, prin actionarea manerului 13. Se efectueaza prima gaura, dupa
care scula se retrage din bucsa de ghidare , urmandc ca ansamblul indexabil sa avanseze piesa
pentru urmatoarea operatie de gaurire.

Fig. 3.1 Sectiunea A-A

 Fig. 3.2 Vedere de sus

Fig. 3.3 Saiba detasabila cu locas conic