Cuprins

CAP I STABILIREA DATELOR NECESARE PROIECTĂRII DISPOZITIVULUI

1.1 Proprietățile mecanice ale materialului supus prelucrării
1.2 Stadiul de prelucrare a semifabricatului până la operația pentru care se proiectează
dispozitivul
1.3 Elementele operației pentru care se proiectează dispozitivul
CAP II STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ (SOF-O)
FAZA 01 ELABORAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC POSIBILE (SO-TP)
A01 Schița operației
A02 Evidentierea condițiilor tehnice
A03 Selectarea condițiilor tehnice
A04 Geometrizarea condițiilor determinante
A05 Selectarea extremelor conditiilor
A06 Explicitarea extremelor dependente
A07 Ordonarea extremelor dependente
A08 Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate (simbolizarea bazelor de
orientare) A09 Simbolizarea reazemelor auxiliare
A10 Simbolizarea reazemelor suplimentare
A11 Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile ( SO-TP )
FAZA 02 STABILREA CRITERIULUI TEHNIC DE SELECȚIE A SCHEMELOR DE
ORIENTARE
AT01 Calcului erorilor de orientare admisibile
FAZA 03 SELECTAREA TEHNICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE
AT02 Calculul erorilor de orientare reale
AT03 Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA)
FAZA 04 STABILIREA CRITERIILOR ECONOMICE DE SELECȚIE A SCHEMELOR DE
ORIENTARE TEHNIC ACCEPTABILE (SO-TA)
AE01 Precizarea criteriilor economice de selectare
AE02 Evidentierea simbolizării informaționale
AE03 Precizarea numărului variantelor SO-TA
AE04 Introducerea coeficienților de importanță (Ci) asociați criteriilor economice
AE05 Insumarea valorilor coeficienților de importanță
AE06 Selectarea simbolurilor unui extrem dependent, ce indeplineste condiția de Optim local
AE07 Determinarea Optimului local AE09 Obtinerea schemei de orientare optime (SO-O)
FAZA 05 SELECTAREA ECONOMICĂ A SCHEMELOR DE ORIENTARE
FAZA 06 STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ (SOF-O)
 CAP III PROIECTAREA ELEMENTELOR DISPOZITIVULUI
3.1 Proiectarea elementelor de orientare
3.2 Proiectarea elementelor de ghidare sau de reglare a sculelor
3.3 Proiectarea mecanismului de fixare
3.4 Proiectarea corpului dispozitivului
3.5 Proiectarea elementelor de asamblare
3.6 Proiectarea elementelor de legătură cu mașina-unealtă
3.7 Modul de lucru cu dispozitivul

ANEXE
Anexa 1 Desen ansamblu dispozitiv prelucrare
Anexa 2 Desen de execuție

CAPITOLUL I
STABILIREA DATELOR NECESARE PROIECTĂRII
DISPOZITIVULUI

1.1 Proprietățile mecanice ale materialului supus prelucrării

Tabelul 1.1 Caracteristicile mecanice ale materialului

Limita de Rezistenţa la Alungirea la Rezilienţa Rezilienţa
curgere, Rp0,2 rupere, Rm rupere, A KCU 300/5 KCU 300/2
[N/mm2] [N/mm2] [%] [Jcm2] [Jcm2]

min. 370 620…760 14 min. 39 min. 59

Caracteristicile anterioare sunt după călire şi revenire înaltă
Cǎlit şi revenit la 30-35 HRC

1.2 Stadiul de prelucrare a semifabricatului până la operația pentru care se

proiectează dispozitivul

Piesa finală este obţinută prin prelucrări diverse în mai multe etaje. Pentru operaţia la care
se proiectează dispozitivul, piesa este ȋntr-un anumit stadiu de prelucrare. Piesa corespunzătoare
operaţiei de găurire Ø6 și se obţine prin adăugarea pe desenul piesei finale a adaosurilor
neȋndepărtate până la aceasta operație (figura 1.1).

Fig. 1.1 Stadiul de prelucrare al piesei până la operația de găurire

1.3 Elementele operației pentru care se proiecteazǎ dispozitivul

Pentru proiectarea dispozitivului trebuiesc cunoscute urmǎtoarele elemente ale operației:
• fazele operației;
• mașina-unealtǎ;
• sculele utilizate;
• regimul de așchiere;
• forțele de așchiere.
Fazele operației
1. Orientarea șifixareapieseiîndispozitiv
2. Indexare cap revolver
Găurire la ∅6 mm
3. Desprins piesa din dispozitiv
CAPITOLUL II
STABILIREA SCHEMEI DE ORIENTARE ȘI FIXARE OPTIMĂ
(SOF-O)

FAZA 01 ELABORAREA SCHEMELOR DE ORIENTARE TEHNIC

POSIBILE (SO-TP)

1 Schița operației

Schița operației se obtine plecând de la desenul de execuție având în vedere anumite

aspecte :
➢ poziția piesei pe mașina-unealtǎ la prelucrare;
➢ pozitia muncitorului fațǎ de mașina-unealtǎ ȋn situația în care acesta opereazǎ cu dispozitivul
Având în vedere cǎ burghiul la mașina de gǎurit lucreazǎ pe verticalǎ, cǎ piesa se leagǎ de
masa mașinii și cǎ muncitorul în timpul lucrului stǎ în fața mașinii de gǎurit, piesa se vede din
poziția în care muncitorul lucreazǎ așa cum este reprezentatǎ în figura 1.2.

Figura 2.1 Schița operației

A02. Evidențierea contițiilor tehnice

C1 – respectarea cotei de Ø6 ± 0.1
C2 – respectarea cotei de 6 între axele suprafețelor 12 și 13
C3 – respectarea apartenenței la planul Sv al canalului de pană pentru axa suprafeței 12
C4 – respectarea conditiei de perpendicularitate intre axele suprafetei 12 si axa suprafetei 1
C5 – respectarea lungimii găurii (cota este de 21)
C6 – respectarea paralelismului dintre axa suprafețelor 12 și 13
A03. Selectarea condiţiilor tehnice
Condiţii constructive sau de reglaj ( nu sunt legate de orientarea piesei):

C1, depinde de diametrul sculei;

C2, depinde de distanţa dintre bucşele de ghidare a sculelor;
C5, depinde de reglajul cursei la maşina de găurit.
Condiţii determinante (CD) – determină în mod cert poziţia reciprocă a suprafeţelor ce se
prelucrează faţă de celelalte suprafeţe:

(CD): C2, C3, C4

Condiţii echivalente (CE) – determină sub altă formă aceleaşi poziţii reciproce ca si condiţiile
determinante: C2 cu C6

A04. Geometrizarea condiţiilor determinante (obţinerea extremelor condiţiei). Se transcriu

condiţiile determinante exprimând elementele de referinţă de pe piesă prin suprafeţe (plane), axe
(drepte) sau puncte. Elementele geometrice legate prin condiţii se numesc extremele condiţiei.

ϵ
C3 Dz12 – Z12 Sv

(CD) C4 Dz12 – Z12 DY1

C2 Dz12 – Z12 S12

A05. Selectarea extremelor condiţiilor

❖ Dz12 – z12, sunt extreme directoare (EDi); depind de sculă, generează suprafeţe şi sunt elemente
de referinţă;

Dz1 – z1, Dz16 – z16, Sv, sunt extreme dependente (EDe); depind prin cote şi condiţii de extremele
directoare.

A06. Explicitarea extremelor dependente

Anumite extreme necesită exprimarea lor prin elemente reale ale piesei, altele au deja o formă
explicită.
Dz1 – z1 este un extrem explicit pentru că, deşi această axă este imaginară, are materializare directă
prin suprafaţa cilindrică 1 care este alezajul ∅35+0,018
−0,002
Dz16 – z16 este un extrem explicit pentru că, deşi această axă este imaginară, are materializare
directă prin suprafaţa cilindrică 16 care este alezajul ∅18+0,012
−0,05
Planul (suprafaţa) de simetrie Sv al piesei este un extrem implicit, imaginar care nu are materializare
prin elemente reale, palpabile, decât dacă piesa ar fi secţionată longitudinal, ceea ce nu poate fi luat în
discuţie.

În acest caz este necesară explicitarea, ce impune exprimarea planului Sv prin două elemente care au
corespondent real, (material) pe piesă, axa găurii notată cu cifra 1 (Dz1 – z1) şi un punct Pk aflat la
intersecţia suprafeţei 5 cu suprafaţa 3.

ϵ
C3 Dz12 – Z12 Sv

(CD) C4 Dz12 – Z12 DY1-Y1

C2 Dz12 – Z12 S13

A07. Ordonarea extremelor dependente. Se scriu extremele dependente în ordine descrescătoare

după criteriul frecvenţei apariţiei în explicitare şi după numărul gradelor de libertate anulate.

Ordinea este:

EI D Y1-Y1
EII S13
EIII Pk

A08. Simbolizarea materializării extremelor dependente ordonate (simbolizarea bazelor de

orientare). Se pun simbolurile care pot materializa cele trei extreme pe schiţa operaţiei şi se
numerotează fiecare simbol cu o cifră pusă între paranteze, fig. 1.1

A09. Simbolizarea reazemelor auxiliare. Condiţiile cerute la prelucrare nu impun utilizarea

reazemelor auxiliare.
A10. Simbolizarea reazemelor suplimentare. Configuraţia şi rigiditatea piesei nu impun utilizarea
unor reazeme suplimentare. Simbolizarea fixării piesei poate fi făcută şi în această fază, dar se
complică analiza unui număr mare de variante a schemelor de orientare şi fixare. Din aceste
considerente este de preferat ca tipul sistemului de strângere al piesei să fie stabilit şi analizat după
obţinerea SO-O.

A11. Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile (SO -TP). În tabelul 2.1 ... sunt prezentate
variantele schemelor de orientare tehnic posibile obţinute din combinarea elementelor de orientare
asociate , având în vedere că un extrem dependent trebuie să fie simbolizat o singură dată şi numărul
gradelor de libertate anulate într-o schemă de orientare să fie ≤6.

Nr. EI EII EIII R. C2 C3 C5 SO- Obs.

SO- sup TA
TP 1 3 5 6 7 2 4 10 8 9 εa = 𝜀𝑎 = 𝜀𝑎 =
0.16 0.2 0,2
1 X X X 0,2 0 0

2 X X X 0,2 0 0

3 X X X 0,2 0 0

4 X X X 0,2 0 0

5 X X X 0 0 0 X

6 X X X 0 0 0 X

7 X X X 0,2 0,122 0,122

8 X X X 0,2 0,122 0,122

9 X X X 0,2 0,122 0,122

10 X X X 0,2 0,122 0,122

11 X X X 0 0,122 0,122 X

12 X X X 0 0,122 0,122 X

13 X X X 0,2 0,036 0,036

14 X X X 0,2 0,036 0,036

15 X X X 0,2 0,036 0,036

16 X X X 0,2 0,036 0,036

17 X X X 0 0,036 0,036 X

18 X X X 0 0,036 0,036 X
 19 X X X 0,2 0 0

20 X X X 0,2 0 0

21 X X X 0,2 0 0

22 X X X 0,2 0 0

23 X X X 0 0 0 X

24 X X X 0 0 0 X

25 X X X 0,2 0,027 0,027

26 X X X 0,2 0,027 0,027

27 X X X 0,2 0,027 0,027

28 X X X 0,2 0,027 0,027

29 X X X 0 0,027 0,027 X

30 X X X 0 0,027 0,027 X

Numărul schemelor de orientare tehnic posibile (SO-TP)

NSO-TP = nsEI x nsEII x nsEIII= 5 x 2 x 1 = 10

AT01. Calculul erorilor admisibile

Pentru fiecare condiție determinantă (C2, C3, C5) se calculează eroarea de orientare admisibilă
εoa.
1 1 1
C2 εoa =(2 … 4)⋅0,5=3⋅0,5=0,16
1 1 1
C3 εoa =(2 … 4)⋅0,6=3⋅0,6=0,2
1 1 1
C3 εoa =(2 … 4)⋅0.6=3⋅0,6=0,2

At02. Calculul erorilor de orientare reale

Calculul erorilor pentru varianta 1 (1;2;8):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 2 (1;2;9):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 3 (1;4;8):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 4 (1;4;9):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 5 (1;10;8;):
ε(6) = 0 (BT = BC);
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 6 (1;10 ;9)
ε(6) = 0 (BT = BC);
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 7 (5;2;8):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,016 + 0,02 = 0,036 mm

Calculul erorilor pentru varianta 8 (5;2;9):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,016 + 0,02 = 0,036 mm

Calculul erorilor pentru varianta 9 (5;4;8):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,016 + 0,02 = 0,036 mm

Calculul erorilor pentru varianta 10 (5;4;9):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,016 + 0,02 = 0,036 mm

Calculul erorilor pentru varianta 11 (5;10;8):

ε(6) = 0 (BT = BC); j=0
ε(sim) =j; j≠0
2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,016 + 0,02 = 0,036 mm

Calculul erorilor pentru varianta 12 (5;10;9):

ε(6) = 0 (BT = BC); j=0
ε(sim) =j; j≠0
2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,016 + 0,02 = 0,036 mm

Calculul erorilor pentru varianta 13 (6;2;8):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j=0

ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 14 (6;2;9):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm
𝜕𝑙

ε(sim) =j; j=0

ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 15 (6;4;8):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0

Calculul erorilor pentru varianta 16 (6;4;9):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j=0

ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 17 (6;10;8):
ε(6) = 0 (BT = BC);
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 18 (6;10;9):
ε(6) = 0 (BT = BC);
ε(sim) =j; j=0
ε(sim) =0
Calculul erorilor pentru varianta 19 (7;2;8):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,007 + 0,02 = 0,027 mm

Calculul erorilor pentru varianta 20 (7;2;9):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,007 + 0,02 = 0,027 mm

Calculul erorilor pentru varianta 21 (7;4;8;):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,007 + 0,02 = 0,027 mm

Calculul erorilor pentru varianta 22 (7;4;9):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,007 + 0,02 = 0,027 mm

Calculul erorilor pentru varianta 23 (7;10;8):

ε(6) = 0 (BT = BC);
ε(sim) =j; j≠0
2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,007 + 0,02 = 0,027 mm

Calculul erorilor pentru varianta 24 (7;10;9):

ε(6) = 0 (BT = BC);
ε(sim) =j; j≠0
2
ε(sim) = √𝑗 2 + 𝑇(⊚) = j + 𝑇(⊚) = 0,007 + 0,02 = 0,027 mm

Calculul erorilor pentru varianta 25 (3;2;8);

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
𝜕𝑑 2 1 𝑇𝑑2 0,162
ε(sim) =√(𝜕𝑑) 𝑇(𝑑)
2
=√( 2
𝛼) ⋅ 𝑇(𝑑) = √( ) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = 0,122 mm
2𝑠𝑖𝑛 2𝑠𝑖𝑛45
2

Calculul erorilor pentru varianta 26 (3;2;9):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2
𝜕𝑑 2 1 𝑇𝑑2 0,102
ε(sim) =√(𝜕𝑑) 𝑇(𝑑)
2
=√( 𝛼
2
) ⋅ 𝑇(𝑑) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = 0,122 mm
2𝑠𝑖𝑛
2

Calculul erorilor pentru varianta 27 (3;4;8):

ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2 2
𝜕𝑑 1 𝑇𝑑2 0,102
ε(sim) =√(𝜕𝑑) 𝑇(𝑑)
2
=√( 𝛼
2
) ⋅ 𝑇(𝑑) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = 0,122 mm
2𝑠𝑖𝑛
2
Calculul erorilor pentru varianta 28 (3;4;9):
ε(6) ≠ 0 (BT ≠ BC); j≠0
𝜕𝑑 2
ε(6)=√( 𝜕𝑙 ) 𝑇(6)
2 2
=√12 ⋅ 𝑇(6) = T(6) = 0,2 mm

ε(sim) =j; j≠0

2 2
𝜕𝑑 1 𝑇𝑑2 0,102
ε(sim) =√(𝜕𝑑) 𝑇(𝑑)
2
=√( 𝛼
2
) ⋅ 𝑇(𝑑) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = 0,122 mm
2𝑠𝑖𝑛
2

Calculul erorilor pentru varianta 29 (3;10;8):

ε(6) = 0 (BT = BC);
ε(sim) =j; j≠0
2 2
𝜕𝑑 1 𝑇𝑑2 0,102
ε(sim) =√(𝜕𝑑) 𝑇(𝑑)
2
=√( 𝛼
2
) ⋅ 𝑇(𝑑) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = 0,122 mm
2𝑠𝑖𝑛
2

Calculul erorilor pentru varianta 30 (3;10;9):

ε(6) = 0 (BT = BC);
ε(sim) =j; j≠0
2 2
𝜕𝑑 1 𝑇𝑑2 0,102
ε(sim) =√(𝜕𝑑) 𝑇(𝑑)
2
=√( 𝛼
2
) ⋅ 𝑇(𝑑) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = √(2𝑠𝑖𝑛45) = 0,122 mm
2𝑠𝑖𝑛
2

AT 03 - Selectarea schemelor de orientare tehnic acceptabile (SO-TA). Din cele 48 variante

de scheme de orientare tehnic posibile SO -TP se aleg schemele de orientare ce îndeplinesc
criteriul tehnic (CT) de selecţie exprimat de relaţia 𝜀𝑜𝑟 <𝜀𝑜𝑎 , a fiecărei variante pentru toate cele
trei condiţii determinante stabilite (C2,C3,C5).
După aplicarea criteriului tehnic (CT) de selecţie a celor 27 SO -TP, doar 12 scheme de orientare
îndeplinesc condiţia 𝜀𝑜𝑟 <𝜀𝑜𝑎 (variantele 1, 2,11,12,34,35,38,39,42,43,46 și 47) care devin scheme de
orientare tehnic acceptabile (SO -TA) ce vor fi analizate în continuare din punct de vedere economic.
AE 01 - Precizarea criteriilor economice de selectare
CE1- numărul elementelor din componenţa reazemului simbolizat;
CE2- complexitatea elementelor;
CE3 - costul elementelor constructive asociate simbolizării informaţionale;
CE4 - productivitatea privind utilizarea comodă a dispozitivului;
CE5 - uzura şi costurile de întreţinere (exploatare);
CE6 - reutilizarea elementelor de reazem pentru construcţia altor dispozitive.
AE 02 - Se evidenţiază simbolizarea informaţională asociată celor 12 variante de SO -TA
pentru fiecare extrem dependent explicitat şi ordonat (EI, EII, EIII); simbolurile vor fi însoţite de
numerele alocate în schiţa operaţiei.
AE 03 - Se înscriu în tabel criteriile economice (CE1…CE12) enunţate ca utilităţi simple.
AE 04 – Se precizează numărul variantelor SO -TA care vor fi analizate din punct de vedere
economic:
NSO-TA = 3x2x2=12
Tab. 2.1 Analiza economica a variantelor de orientare
Criterii și utilități(C-U)
Nr. Nr. Simbolizarea
Crt. SO- informațională
TA asociată CE1 CE2 CE3 CE4 CE5 CE6 ΣCI Decizia
extremelor
dependente
EI Coeficienții de importanță (CI) (Max) Optim
local
1 [6] 0,5 0,3 0,3 0,8 0,5 0,8 3,3
2 [7] 1 1 1 1 0,4 0,4 4,8 OPTIM
EI
3 [5] 1 1 1 0,1 0,1 0,3 3,5
EII
4 [10] 1 1 1 0,1 0,5 0,3 3,9
5 [2] 1 1 1 1 1 0,3 5,3 OPTIM
EII
EIII
6 1 1 1 0,8 0,5 0,3 4,6 OPTIM
[8]
EII
7 1 1 0,3 0,3 0,2 0,1 2,9
[9]

AE 05 – Se introduc coeficienţii de importanţă (CI) asociaţi criteriilor economice; CI = 1

este valoarea maximă ce poate fi atribuită unui simbol al reazemului de orientare, în cazul când
acesta răspunde foarte bine ca utilitate şi descreşte până la CI = 0 atunci când răspunsul este bine,
suficient sau insuficient (0 ≤ CI ≤ 1). Se stabilesc aceste valori prin comparaţie pentru fiecare
simbol al extremului dependent şi în raport cu criteriul economic analizat, după care se trec în
tabel.
AE 06 – Se însumează valorile coeficienţilor de importanţă atribuiţi fiecărui simbol la cele
şase criterii (CE1…CE6) şi se trec în tabel.

AE 07 – Se vor selecta, ca îndeplinind condiţia de OPTIM LOCAL, acele simboluri ale unui
extrem dependent (EI, EII, EIII), care au valoarea ΣCICE = Max. şi se notează în tabel.
AE 08 – După completarea şi analiza datelor din tabelul …optimul local este:
- pentru EI , cu ΣCICE =4,8; [7] – OPTIM EI ;
- pentru EII , cu ΣCICE =5,3; [2] – OPTIM EII
- pentru EIII , cu ΣCICE =2,2; [8]– OPTIM EIII
AE 09 – Obţinerea SO-O, are la bază teorema de optimalitate a lui Bellman [Kau76, Iva83,
Bră98], în care OPTIMUL GLOBAL este compus din optime parţiale.
Pentru cazul considerat SO-O este:
SO-O = OPTIM EI + OPTIM EII + OPTIM EIII;
Desen dispozitiv
Desene execuție