Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, Iaşi

Facultatea de Construcţii
Specializarea: CCIA-Ingineri zi

Lucrari Topografice

Lucrarea numărul 7

Redactarea planurilor topografice si

calculul suprafetelor

1
Tema lucrării:

În vederea organizării şantierului de construcţii este necesară redactarea planului

de situaţie şi calculul suprafeţei aferente.

Datele problemei:

1. Coordonatele plane ale punctelor de sprijin, de drumuire şi de radiere.

2. Coordonatele polare ale punctelor de radiere.

Tabelul 7.1. Datele problemei

Nr. Coordonate rectangulare Coordonate polare

pct. X Y X Y
21 6383.848 3879.65 - -
101 6285.761 3879.58 - -
102 6264.959 3961.228 - -
103 6333.411 3989.533 - -
104 6461.776 3949.37 - -
508 - - 360,15 54,94
509 - - 54,45 37,65
510 - - 106,44 57.11
511 - - 172,91 57.15
512 6403.656 3938.52 - -
513 6433.496 3939.27 - -
514 6433.46 3920.22 - -

Lucrarea va cuprinde:

1. Redactarea planului de situaţie la scara 1:1.000.

2. Calculul suprafeţei delimitată de conturul poligonal al drumuirii prin metoda
grafică, din două împărţiri în figuri geometrice simple, cu verificarea celor două
determinări şi stabilirea mărimii definitive.
3. Calculul suprafeţei prin metoda mecanică, folosind planimetrul polar,
inclusiv determinarea constantei de scară.
4. Calculul suprafeţei prin metoda analitică.

Rezolvarea temei:
După executarea operaţiilor de teren se trece la redactarea planului pentru care
s-a făcut ridicarea topografică. Pe baza acestor elemente, se poate efectua calculul suprafeţelor

2
de teren care, din punct de vedere topografic, reprezintă suprafaţa cuprinsă de limitele terenului
respectiv proiectată pe un plan orizontal, fără a se ţine seama de relieful terenului.
Se face observaţia că, în cazul în care planul topografic se întocmeşte la scări
mai mari de 1:2.500, acesta poartă denumirea de plan de situaţie, denumire ce se va folosi în
cadrul acestei teme.

1. Redactarea planului de situaţie la scara 1:1.000.

Redactarea planurilor topografice se poate face prin metode exacte, folosindu-se

coordonatele rectangulare plane (x,y), prin metode aproximative, folosindu-se coordonatele
polare (,do), sau în mod curent, prin metode combinate, folosindu-se atât coordonatele polare
cât şi cele rectangulare.

Lucrările de redactare a planurilor topografice se desfăşoară în mai multe faze:

a) Faza pregătitoare. În această fază se întocmeşte inventarul de coordonate

a punctelor ce urmează a se raporta, se procură hârtia şi instrumentele de desen necesare, se
alege mărimea scării şi se fixează sistemul axelor de coordonate.
Din inventarul de coordonate se urmăresc valorile maxime şi minime ale
absciselor şi ordonatelor după care se fac diferenţele:
x=Xmax-Xmin=6461.776 -6261.03=200.74
y=Ymax-Ymin=3989.533-3790.15=199.38
b) Raportarea punctelor. Operaţia de raportare a punctelor determinate prin
coordonatele se efectuează după efectuarea caroiajului.

X 21

X0+150
50

X0+100

509
x
50

101

X0+50 509

508
508
50

50 50 50

Y0+50 Y0+100 Y0+150

Fig.7.1. Sistemul de axe rectangulare şi caroiajul

3
 Astfel punctul de sprijin 21 se va raporta la colţul unui caroiaj în funcţie de
coordonatele sale rectangulare, aplicîndu-se cu rigla gradată valorile duse la scară a
coordonatelor relative: x şi y. Din capetele celor două segmente se duc perpendiculare, la
intersecţia lor obţinîndu-se poziţia punctului plan 21. În acelaşi mod se raportează şi celelalte
puncte, de fiecare dată, scriindu-se în partea dreaptă, pe orizontală, numele punctului.
Verificarea raportării punctelor se face prin măsurarea grafică a distanţelor
dintre puncte şi compararea lor cu valorile corespunzătoare din calcule. Dacă diferenţele dintre
ele nu depăşesc eroarea grafică de raportare, înseamnă că punctele au fost corect raportate.
Raportarea punctelor prin coordonate polare se face cu ajutorul raportorului şi
a riglei gradate, din punctele de triangulaţie sau de drumuire, în raport cu direcţiile faţă de care
au fost determinate.
Pentru punctul 508, măsurat din punctul de drumuire 102 se procedează
astfel:

Se aşează raportorul circular în punctul de drumuire 102 şi se roteşte până se aduce

diviziunea 0g pe direcţia laturii din urmă,102-101, după care se notează cu creionul pe
plan, mărimea corespunzătoare unghilui . Pe direcţia astfel obţinută se măsoară la scară
distanţa orizontală 102-508. La capătul acestui segment va fi punctul 508. La fel se face
şi cu celelalte puncte.
c) Unirea punctelor. După raportarea punctelor reţelei de sprijin şi a
punctelor caracteristice, se face unirea acestora din urmă, conform schiţelor făcute pe teren în
timpul măsurărilor, obţinînduse forma detaliilor planimetrice.
Odată cu obţinerea formei detaliilor, ele se completează cu semnele
convenţionale corespunzătoare, în conformitate cu prevederile atlasului de semne
convenţionale.
d) Cartografierea planului. În cazul planurilor de situaţie redactate pe hârtie
milimetrică, originalul rămîne în creion. Pentru cele executate pe hârtie ciocan se face scrierea
şi trasarea în tuş.
De multe ori apare nevoia măririi sau reducerii planurilor, de la o scară la
alta, operaţia ce foloseşte metodele: a caroiajului, a pantografierii, a fotografierii.

2. Calculul suprafeţei delimitată de conturul poligonal al drumuirii prin

metoda grafică, din două împărţiri în figuri geometrice simple, cu verificarea celor două
determinări şi stabilirea mărimii definitive.

Deoarece suprafaţa este delimitată de un contur rectiliniu, calculul grafic al

suprafeţei se face astfel:

Tabelul 7.2. Calculul grafic din prima împărţire.

Denumi Baza Înălţimea Suprafaţ Schiţa cu suprafeţele

rea suprafeţei (mm) (mm) a Parţiale
(mm2)
s1 190 37 3515
s2 129 493238.3160
s3 129 138 8901
Suprafaţa în mm2 (pe plan):15576
Suprafaţa în m2 (pe teren):15576

4
 Se calculează cele suprafeţele, s 1, s2 …sn, şi se adună rezultînd suprafaţa totală. Pentru
verificare se face o nouă împărţire în figuri geometrice, diferite de prima. Se vor calcula
suprafeţele parţiale şi suprafaţa totală. Se verifică dacă valoarea absolută a diferenţei celor două
determinări se încadrează în toleranţa prescrisă de instrucţiunile tehnice:
sI/400 | sI+sII|
Se face observaţia că, în cazul în care inegalitatea nu se verifică se face o a treia
determinare.

Tabelul 7.3. Calculul grafic de la a doua împărţire.

Denumi Baza Înălţimea Suprafaţa Schiţa cu suprafeţele

rea suprafeţei (mm) (mm) (mm2) parţiale
s3 190 37 3515
s4 198 42 4053
s5 198 81 8019
Suprafaţa în mm2 (pe plan):15581
Suprafaţa în mm2 (pe teren):15581

Smed=15576+15581/2=15578.5m2

2. Calculul suprafeţei delimitată de conturul poligonal al drumuirii prin metoda

grafică, din două împărţiri în figuri geometrice simple, cu verificarea celor două
determinări şi stabilirea mărimii definitive.

Din categoria metodelor mecanice de determinare a suprafeţelor reprezentate

pe hărţi şi planuri, cea mai folosită este metoda folosind planimetrul polar. Cu acest instrument
se evaluează cu destulă precizie atît suprafeţe determinate de contururi regulate cât pe suprafeţe
determinate de contururi neregulate, în special contururi sinuase.
Planimetrul polar este format din două braţe: braţul polar şi braţul trasor,
primul de lungime fixă este prevăzut la un capăt cu o greutate, numită pol ce permite fixarea pe
plan iar al doilea este gradat milimetric şi prevăzut las capătul liber cu un vârf, numit stil sau cu
o lupă cu un reper de urmărire, iar le celălalt capăt se găseşte o rotiţă divizată cu întreg
dispozitivul de înregistrare.

Modul de lucru. Operaţia de determinare a suprafeţelor cu ajutorul planimetrului

polar poartă denumirea de planimetrare. În cazul acestei operaţii trebuie să se respecte
următoarele reguli:
- planul topografic va fi bine întins pe o planşetă netedă şi orizontală;
- în punctul de plecare, de contur, unghiul dintre cele două braţe
trebuie să fie aproximativ drept;
- polul se va alege de asemenea manieră încât, în timpul planimetriei,
unghiurile dintre cele două braţe să nu fie prea mici (sub10o) sau prea mari (peste 17o);
- în timpul planimetriei se va urmări ca rotiţa să nu depăşească cadrul
planului, aceasta ducînd la erori de înregistrare;
- urmărirea cu stilul a conturului suprafeţei, se va lua în sens direct
acelor de ceasornic.
Pentru conturul planimetrării cu polul exterior, suprafaţa se obţine cu relaţia: S = Kn
unde:

5
 K-constanta de scară
n-număr generator

Dacă nu se cunoaşte K, se află prin planimetrarea unei suprafeţe cunoscute ca

raport dintre suprafaţa cunoscută şi numărul generator mediu, pentru suprafaţa respectivă.
Pentru conturul planimetrării cu polul exterior, suprafaţa se determină prin
relaţia:
S = (Q  n)K unde:
Q = n1+n2 n1-nr. generator rezultat de la planimetrarea cu polul exterior;
n2-nr. generator rezultat de la planimetrarea cu polul interior.

Precizia planimetrării este cuprinsă între 1/100 şi1/300 din

mărimea suprafeţei, fiind funcţie de scara planului, precizia planimetrului, de mărimea şi
conformaţia suprafeţelor.
T  Emax = (nmax - nmin)

În aceste condiţii, se ia pentru numărul generator valoarea medie.

În practică, când se fac două planimetrări, diferenţa în mărime
absolută dintre cele două determinări, trebuie să se încadreze în toleranţa:
|sI - sII|  T=0,0002N sI

Tabelul 7.4. Determinarea constantei de scară

Nr. Citiri Număr generator Număr Suprafaţă

crt. Iniţiale Finale generator mediu unitară K=SO/n

2
3

3. Deteminarea suprafeţei delimitată de conturul poligonal.

Cu polul exterior, se execută planimetrarea suprafeţei delimitată de conturul

poligonal, de trei ori. Citirile se scriu în tabelul 7.5..

Tabelul 7.5. Determinarea suprafeţei

Nr. Citiri

6
 crt. Iniţiale Finale Număr Număr K S=Kn
generator generator mediu
1
2
3

4. Calculul suprafeţei prin metoda analitică.

Metoda analitică se aplică la calculul suprafeţelor atunci când se cunosc

coordonatele rectangulare ale vârfurilor poligonului. Comparativ cu celelalte metode asigură
precizia cea mai mare şi nu necesită existenţa planului topografic.
Relaţia generală de calcul a suprafeţei unui poligon cu n laturi este:

2S = Σ xi (xi+1 – xi+1)
cu respectarea semnului de parcurs, în notarea punctelor de pe contur.

Tabelul 7.7. Calculul analitic al suprafeţei

Pct. Pct. Coord. rectangulare Schiţa

real form X Y
.
101 5 2(101)
21 1
104 2
103 3 3(102)
1(21)
102 4
101 5
21 1 5(104) 4(103)

Controlul de ansamblu, evidenţiind greşelile de înscriere a coordonatelor, de omisiune a

unui punct, se face prin planiumetrarea sau prin calculul grafic al suprafeţei.
Comparîndu-se mărimea suprafeţei calculate prin cele trei metode, se observă că, în
privinţa preciziei, după metoda analitică urmează metoda mecanică, iar după aceasta, metoda
grafică.
În practică, calculul suprafeţelor topografice printr-o singură metodă,
verificarea fiind proprie fiecăreia dintre ele.